Visinescu ,tortionar in puscarie

[goti]

in aceasta zi ,s-a transat cazul Visinescu,este adevarat ,nu definitiv pentru ca urmeaza recursul la ICCJ

a primit 20 de ani ,putin fata de atrocitatile  la care a supus atatia intelectuali ,printre care si numerosi preoti...culmea ironiei IICCEMER este condus de un teolog,Radu Preda

[quasim]

:clapp

[daywalker78]

Să mă piș pe Vișinescu!

[roberto]

Parca sentintele Curtii de Apel erau executorii...ca urmeaza ICCJ e adevarat.

Totusi sa punem un semn de egalitate intre preoti si intelectuali e cam de cacat

[juniormorais]

La mulți ani, Vișinescule

[Vizitator]

Il asteptam si pe Iliescu

[goti]

nu are 90 de ani,net

[daywalker78]

Il asteptam si pe Iliescu

 

http://i59.tinypic.com/2pywehg.jpg

[n-am.ce.face.acum]

Asta e ca o gluma proasta, cand sta sa moara, dupa atatia ani ajunge in puscarie.

[tibosee]

E doar o reparație morală.

probabil ca nu va face nici o zi de pușcărie.

Oricum, faptul ca nu i-a dat nimeni una în cap în ultimii 25 de ani dovedește ca "suntem un popor mai curând vegetal".

 

 

Eu cred ca suntem un popor vegetal,

De unde altfel linistea

În care asteptam desfrunzirea?

De unde curajul

De-a ne da drumul pe toboganul somnului

Pâna aproape de moarte,

Cu siguranta

Ca vom mai fi în stare sa ne nastem

Din nou?

Eu cred ca suntem un popor vegetal-

Cine-a vazut vreodata

Un copac revoltându-se?

 

Ana Blandiana

[advanced]

Asta e ca o gluma proasta, cand sta sa moara, dupa atatia ani ajunge in puscarie.

Nu este gluma proasta amandino. Normal ca nu o sa apuce sa isi execute pedeapsa. Poate nu o sa execute prea multe zile de pârnaie având in vedere varsta si bolile de care probabil suferă. Important este ca s-a facut dreptate, ca i s-au retras gradele militare, nu mai beneficiază de pensia pe care a mancat-o pana acum pentru ca a nenorocit oameni, familii!

Păcat ca "justitia" din Romania nu ii vede si pe cei 7 nemernici din Vaslui sau pe ailalti 7 di. Giurgiu!

[n-am.ce.face.acum]

Nu este gluma proasta amandino. Normal ca nu o sa apuce sa isi execute pedeapsa. Poate nu o sa execute prea multe zile de pârnaie având in vedere varsta si bolile de care probabil suferă. Important este ca s-a facut dreptate, ca i s-au retras gradele militare, nu mai beneficiază de pensia pe care a mancat-o pana acum pentru ca a nenorocit oameni, familii!

Păcat ca "justitia" din Romania nu ii vede si pe cei 7 nemernici din Vaslui sau pe ailalti 7 di. Giurgiu!

 

Din cate am vazut fugitiv, el a condus puscaria pana in anul 1963, dar abia in 2015 este condamnat...

La asta m-am referit cu gluma proasta, la varsta de 90 ani, cand practic isi termina zilele, el este condamnat.

Cred ca mai mult a fost pentru cei 300.000 euro pe care trebuie sa-i plateasca acum, decat justitie intradevar, puscaria trebuia sa o faca multi ani in urma.

[Vizitator]

Dar, din pacate, decizia nu este definitiva...

[advanced]

Din cate am vazut fugitiv, el a condus puscaria pana in anul 1963, dar abia in 2015 este condamnat...La asta m-am referit cu gluma proasta, la varsta de 90 ani, cand practic isi termina zilele, el este condamnat. :slap2Cred ca mai mult a fost pentru cei 300.000 euro pe care trebuie sa-i plateasca acum, decat justitie intradevar, puscaria trebuia sa o faca multi ani in urma.

Având in vedere tara in care trăim este bine si acum amandino. Asculta-mă pe mine, urmasii celor torturati si icisi de bestia asta, au satisfactia ca s-a facut dreptate! Acum nu mai contează cand, cum, etc. Am văzut pe "viu" nemernicul. Are la rândul sau urmasi care chiar nu au nicio vina. Nicio vina nu au avut nici urmasii celor nenorociri de el. Suna cam a legea talionului dar, pe bune, este legea care te pune pe gânduri! In continuare astept sa răspundă penal toti nenorocitii, inclusiv judecătorii corupti si "inamovibili"!

[klm112]

Azi noapte mama l-a visat pe Ceauşescu

[advanced]

Dar, din pacate, decizia nu este definitiva...

Asa cum spunea roberto, este executorie. Având on vedere ca ala are 90 de ani (varsta care intre noi fie vorba, putini mai speram sa o "visam"), mă tem ca nu o sa facă o zi de pârnaie. Nici nu mai sunt conditiile care erau in '63.

[advanced]

Siii, klm 112, a deraiat trenul?!

[n-am.ce.face.acum]

Având in vedere tara in care trăim este bine si acum amandino. Asculta-mă pe mine, urmasii celor torturati si icisi de bestia asta, au satisfactia ca s-a facut dreptate! Acum nu mai contează cand, cum, etc. Am văzut pe "viu" nemernicul. Are la rândul sau urmasi care chiar nu au nicio vina. Nicio vina nu au avut nici urmasii celor nenorociri de el. Suna cam a legea talionului dar, pe bune, este legea care te pune pe gânduri! In continuare astept sa răspundă penal toti nenorocitii, inclusiv judecătorii corupti si "inamovibili"!

 

Uite la mortaciunea asta in filmul de mai jos, ce puscarie?

Singurul lucru care mai pot obtine este sa-i lase copiii fara mostenire...

 

[roberto]

Dar, din pacate, decizia nu este definitiva...

Nu va mai agitati atat...aveti idee care este procentul sentintelor date de ICCJ care sunt in conradictie cu cele date de instanta inferioara? Nu aveti, ca altfel nu mai era panica asta cu "nu e definitiva si irevocabila". Oricum, in acest caz este vorba despre idee in sine si nu despre cat va sta nemernicul la puscarie (oricum moare acolo), asa ca nu cred ca vreo instanta ar avea o problema in a aplica o pedeapsa exemplara...

Chiar nu m-as mira sa-i mareasca pedeapsa....nu ca ar conta...

[Vizitator stau de sase]

Il asteptam si pe Iliescu

Iliescu azi s-a scapat in pampers.

 

Pot sa fac un pariu ca Visinescu nu va executa foarte mult din pedeapsa sau chiar deloc. Desi nenorocitul sta bine cu psihicul, simt ca isi va lua zilele. Sa asteptam sentinta finala.

[advanced]

Iliescu azi s-a scapat in pampers.

Pot sa fac un pariu ca Visinescu nu va executa foarte mult din pedeapsa sau chiar deloc. Desi nenorocitul sta bine cu psihicul, simt ca isi va lua zilele. Sa asteptam sentinta finala.

Mă îndoiesc ca isi va lua zilele! Cum spuneai, este antrenat, imun la tot ceea ce este omenesc si ceea ce înseamnă umanitate! Daca avea mustrari de constiinta, pana acum se curata singur demult!

[advanced]

Iliescu azi s-a scapat in pampers.

Pot sa fac un pariu ca Visinescu nu va executa foarte mult din pedeapsa sau chiar deloc. Desi nenorocitul sta bine cu psihicul, simt ca isi va lua zilele. Sa asteptam sentinta finala.

Mă îndoiesc ca isi va lua zilele! Cum spuneai, este antrenat, imun la tot ceea ce este omenesc si ceea ce înseamnă umanitate! Daca avea mustrari de constiinta, pana acum se curata singur demult!

[n-am.ce.face.acum]

Stie cineva pentru ce au fost condamnati cei 12 care au murit la el in puscarie? :350x

[klm112]

Stie cineva pentru ce au fost condamnati cei 12 care au murit la el in puscarie? :350x

1. Un prim caz;

 

Cornelia Monor, fiica lui Dinu Neagu Alexandrescu, a dat miercuri o declaraţie în faţa judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti care judecă dosarul lui Alexandru Vişinescu, comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956-1963, trimis în judecată pentru infracţiuni contra umanităţii.

Femeia a povestit că tatăl său, fost profesor în satul Măclina, din apropiere de Penitenciarul Râmnicu Sărat, a fost ridicat din casa în care locuia în noaptea de 22 spre 23 septembrie 1959, de un ofiţer de Securitate, "în contextul unui război care se ducea împotriva duşmanilor poporului la acea vreme".

"Tatăl meu fusese încarcerat ca deţinut politic anterior în mai multe penitenciare, la Craiova, Aiud, dar şi la Râmnicu Sărat în perioada 1948 - 1949. Motivul ridicării din 1959 a fost o presupusă intenţie de reconstituire a unui nucleu al Partidului Naţional Ţărănist, în încercarea de combatere a acţiunii de colectivizare ce se desfăşura la acea vreme în zona Râmnicu Sărat. Împotriva tatălui meu nu s-a formulat niciodată oficial vreo acuzaţie, acesta fiind motivul pentru care mama mea a dorit să afle ce anume i se impută. Descinderea la noi în casă a avut drept pretext efectuarea unei percheziţii care nu a condus la descoperirea niciunui obiect incriminator", a declarat Monor.

Apoi, timp de aproximativ un an familia nu a ştiut ce s-a întâmplat cu Alexandrescu.

Monor a povestit cum mama ei a făcut mai multe demersuri, ajungând la Tribunalul din Ploieşti, unde ar fi trebuit ca bărbatul să fie judecat, dar unde nu a fost adus. Femeia a ajuns apoi la Securitatea din Râmnicu Sărat, unde i s-a spus că soţul ei era mort, fără a i se preciza când anume şi care a fost cauza morţii.

"Mai mult, mamei mele i s-a cerut să păstreze o discreţie mare, să nu poarte doliu şi să nu povestească despre caz în sat, spunându-i-se că vor exista consecinţe grave. În 1964, după eliberarea deţinuţilor politici mama a fost contactată, în mod discret, de un fost judecător din Râmnicu Sărat, şi el fost deţinut politic, moment la care s-au întâlnit într-un obor de vite. Acolo, acest fost judecător i-a spus mamei că tatăl meu a fost încarcerat în Penitenciarul Râmnicu Sărat şi amândoi au împărţit aceeaşi celulă în perioada 22 septembrie - 7 octombrie 1959 când tata a murit în urma bătăilor îngrozitoare ce i-au fost aplicate", a spus femeia la instanţă.

După ani de zile, în 1992, ea şi sora ei l-au găsit pe fostul judecător, care le-a spus că, în cele 15 - 16 zile cât a stat în penitenciar, tatăl a fost dus zilnic la anchetă. "Era luat dimineaţa din celulă, i se puneau ochelari negri, era înhăţat de doi vlăjgani care la întoarcere îl aduceau de fiecare dată bătut". a povestit femeia.

"În penultima zi de viaţă, un gardian l-a informat că şefii au hotărât să îi impună un regim fără pat, ceea ce însemna că în următoarele cinci zile urma să stea numai în picioare. În ultima zi de viaţă, tata a fost adus în celulă de doi indivizi care practic îl târau de braţe, iar fostul judecător a afirmat că «nu mai avea chip de om». Acei indivizi i-au cerut fostului judecător să iasă afară din celulă, acesta a fost dus apoi în altă celulă, dar a putut observa că tata a fost aşezat cu faţa la perete, în picioare, iar de atunci nu l-a mai văzut şi nu a mai auzit nimic de el", a declarat Monor.

În finalul declaraţiei, ea a mai spus că abia în 10 august 1969 a fost înregistrat decesul tatălui său. Mama sa a reuşit să obţină certificatul de deces în anul 1971.

Femeia a mai arătat că nici până în ziua de astăzi nu a aflat unde au fost înhumate rămăşiţele tatălui ei.

 

Va urma

[klm112]

2. Alte cazuri :

 

Institutul pentru Ceretarea Crimelor Comunismului a identifiat încă şapte deţinuţi care au decedat în închisoarea de la Râmnicu Sărat care a fost condusă de torţionarul Alexandru Vişinescu. ICCMER a precizat că pe baza unor documente de la CNSAS a Institutul a identificat documente care probează că alţi şapte deţinuţi politici au decedat la Râmnicu Sărat în timpul mandatului lui Alexandru Vişinescu (1956-1963), pe lângă cele cinci decese deja documentate: Ion Lugoşianu (d. 1957), Theodor Roxin (d. 1960), Ion Gigurtu (d. 1959), Sándor Imre (d. 1956), Constantin Hagea (d. 1960), Gheorghe Leon (d. 1959), Mircea Cancicov (d. 1959). Vişinesu este acuzat oficial de Parchetul General de genocid. 

„Pe baza noilor informaţii, numărul deceselor de la Râmnicu Sărat a ajuns astfel la 12. Din punctul nostru de vedere, numărul deceselor înregistrate probează brutalitatea regimului de detenţie de aici. Reafirmăm că răspunzător din punct de vedere penal pentru decesele înregistrate la Râmnicu Sărat este comandantul Alexandru Vişinescu, pentru care s-a început deja urmăriea penală. Totodată, noile probe confirmă barbaria de care Vişinescu a dat dovadă în exercitarea mandatului la conducerea penitenciarului. Documentele identificate în arhive vor fi înaintate procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care instrumentează în acest moment dosarul Vişinescu.” a precizat Andrei Muraru, preşedintele executiv al IICCMER. Noile probe colectat de ICCMER vor fi depuse la Parchetul General. 

Procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică au început, pe 3 septembrie, urmărirea penală a lui Alexandru Vişinescu pentru genocid, "constând în aceea că în perioada 1956-1963, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a supus colectivitatea reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în Penitenciarul Râmnicu Sărat la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora, prin acţiuni ce depăşesc cadrul legal (lipsa medicamentelor şi a îngrijirii medicale refuzul de a acorda asistenţă adecvată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv deţinuţilor, condiţii de detenţie inumane, rele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi)", se arată într-un comunicat de presă al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ).

Genocidul este o infracţiune contra umanităţii, încadrată în Codul Penal la articolul 438 şi presupune “săvârşirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup naţional, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre următoarele fapte: uciderea de membri ai grupului; vătămarea integrităţii fizice sau mintale a unor membri ai grupului; supunerea grupului la condiţii de existenţă de natură să ducă la distrugerea fizică, totală sau parţială, a acestuia; impunerea de măsuri vizând împiedicarea naşterilor în cadrul grupului; transferul forţat de copii aparţinând unui grup în alt grup”.Faptele de genocid se pedepsesc cu închisoarea pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani, conform legii române.

După Revoluţie, condamnaţi pentru genocid au fost Nicolae şi Elena Ceauşescu, executaţi la Târgovişte în decembrie 1989, pentru că au dat ordinul de a se trage în manifestanţii anti-regim. Principalii capi ai statului comunist condus de Ceauşescu – Ion Dincă, Emil Bobu, Tudor Postelnicu şi Manea Mănescu, au fost iniţial acuzaţi de complicitate la genocid, însă încadrările juridice le-au fost schimbate ulterior.

Procesele împotriva naziştilor implicaţi în exterminările din lagăre, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au avut ca obiect tot genocidul sau complicitatea la genocid.

"Este o decizie istorică pentru IICCMER, dar mai ales pentru societatea românească. Este pentru prima dată când un fost lucrător al sistemului carceral comunist este pus sub acuzare pentru infracţiunea de genocid pentru crimele şi abuzurile politice comise în timpul regimului comunist. Punerea sub acuzare a fostului comandant de la penitenciarul Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, reprezintă un moment de cotitură în investigarea şi sancţionarea crimelor comunismului”, a precizat la vremea respectivă Andrei Muraru, directorul IICMER.

Gândul, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, a publicat, în cadrul unui proiect media în premieră pentru România, profilul complet al torţionarului Alexandru Vişinescu. Printre victimele care i se impută lui Vişinescu este şi fostul lider ţărănist Ion Mihalache, care a decedat la Râmnicu Sărat în urma torturilor aplicate de fostul comandant, acum un pensionar fericit şi liniştit.

Alexandru Vişinescu a fost comandant al Penintenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul comandant al închisorii în care a sfârşit, în urma torturilor, Ion Mihalache.

„Faptele lui Alexandru Vişinescu pot fi încadrate în infracţiunea de omor deosebit de grav, săvârşit prin cruzimi şi asupra mai multor persoane, prevăzută de art. 176 alin. 1 lit. a şi b din Codul Penal Român”, se arată în sesizarea penală înaintată de IICCMER către Parchetul General.

Cu toate că au trecut 50 de ani de la faptele de care este acuzat Vişinescu, juriştii IICCMER susţin că termenul de prescripţie al infracţiunilor nu poate fi luat în considerare. Potrivit sesizării, autorităţile comuniste au împiedicat cercetarea şi trimiterea în judecată a torţionarilor precum Alexandru Vişinescu, astfel că, din punct de vedere legal, el încă poate fi tras la răspundere.

Cine sunt cei şapte deţinuţi politici identificaţi de ICCMER

1. Ion LUGOŞIANU (1890-1957) – jurist şi absolvent de ştiinţe politice cu studii în Franţa. Apropiat al liderilor Partidului Naţional din Transilvania, a fost consilier tehnic al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919. A fost deputat în mai multe legislaturi, ministru al Instrucţiunii Publice (1930) şi al Industriei şi Comerţului (1932 - 1933). A avut o carieră importantă ca diplomat, ocupându-se de organizarea serviciilor consulare în SUA şi Canada, fiind în numeroase rânduri delegat la Liga Naţiunilor, dar şi ambasador la Vatican. A fost director al ziarului „Universul”. Arestat în anul 1949 şi condamnat prin sentinţa nr. 1067/50 a Tribunalului Militar Bucureşti pentru crimă de înaltă trădare („a avut legături cu anglo-americanii”) la muncă silnică pe viaţă. După ce a trecut prin arestul MAI, prin spitalul-închisoare Văcăreşti şi prin penitenciarele Jilava, Aiud, Piteşti şi Gherla, a decedat la 7 noiembrie 1957, în penitenciarul Râmnicu Sărat din cauza unui „colaps cardio-vascular”.

2. Theodor ROXIN (1885-1960) – avocat şi om politic PNŢ, preşedinte al filialei Bihor a PNŢ. A fost ales deputat în mai multe legislaturi. Implicarea activă în timpul alegerilor din 19 noiembrie 1946, a determinat supravegherea acestuia, ulterior încercându-se implicarea sa în procesul Maniu-Mihalache. Acuzat de uneltire (tentativă de reorganizare a PNŢ), a fost condamnat la 25 de ani temniţă grea. A trecut prin penitenciarele Jilava, Oradea, Aiud. În data de 10 august 1957 a fost transferat împreună cu alţi lideri ai PNŢ la penitenciarul  Râmnicu Sărat. Trei ani mai târziu, pe 20 septembrie 1960, în urma regimului dur de detenţie la care a fost supus, a încetat din viaţă. A fost îngropat la marginea cimitirului din Râmnicu Sărat.

3. Ion GIGURTU (1896-1959) – inginer de mine (cu studii la Freiburg şi Berlin), director general al societăţii „Mica”, specializată în extragerea de aur şi alte metale preţioase. Deputat (1926), ministrul Industriei şi Comerţului (1937-1938), ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1939), preşedinte al Consiliului de Miniştri (4 iulie-4 septembrie 1940). Arestat, împreună cu soţia sa, la 5 mai 1950. Condamnat la 15 ani închisoare, pentru activitate contra clasei muncitoare şi a mişcării revoluţionare. A fost deţinut la Sighet, până la 6 iulie 1955, apoi la Malmaison. A încetat din viaţă la Penitenciarul Râmnicu Sărat în data de 24 noiembrie 1959.

4. Sándor IMRE (1893-1956) – canonic romano-catolic. A absolvit studiile medii la Miercurea Ciuc şi studii teologice la Alba Iulia şi Budapesta. A fost pastor, profesor de religie la Odorheiu Secuiesc, arhidiacon şi apoi vicar. După Dictatul de la Viena a fost vicar general pentru Transilvania de Nord, la Cluj a devenit Ordinarius substitutus în 1950. A fost arestat în 1951, iar Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat la 25 de ani de muncă forţată, cu confiscarea averii, pentru trădare. A murit în februarie 1956, la Râmnicu Sărat, dar nu se ştie nici până astăzi unde a fost înmormântat.

5. Constantin HAGEA (1905-1960) – ziarist şi om politic PNŢ. A urmat liceul „Titu Maiorescu” din Aiud şi Facultatea de Drept la Cluj. A fost redactor la publicaţiile Dreptatea satelor şi Dreptatea ţăranilor, iar în perioada 1943-1944, a fost director al publicaţiei Ardealul. În timpul guvernelor Sănătescu şi Rădescu, a ocupat funcţia de secretar general în cadrul Comisariatului General al Refugiaţilor şi Evacuaţilor din Ministerul Afacerilor Interne. Constantin Hagea a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani de degradare civilă, în 1955, pentru  „crimă de uneltire contra ordinii sociale” şi „crimă împotriva păcii şi activitate intensă împotriva clasei muncitoare”, din cauza articolelor sale, etichetate drept antisovietice şi antidemocratice. A murit la Râmnicu Sărat în 1960. Condamnarea i-a fost anulată de Curtea Supremă de Casaţie şi Justiţie în 1995, Hagea fiind reabilitat de către statul român.

6. Gheorghe LEON (1888-1959) – economist, avocat şi om politic PNL. S-a născut în familia biologului Nicolae Leon, la Iaşi. A terminat studiile medii şi superioare în oraşul natal, apoi a urmat un doctorat în economie la Universitatea din Jena, avându-l coordonator pe profesorul Lujo Brentano. A devenit profesor la Facultatea de Drept din Cluj, la catedra de finanţe şi statistică, titular din 1926. Din 1935 până în 1945 ocupă o funcţie similară la Universitatea Bucureşti,  unde concomitent a fost şi preşedinte al Institutului de Ştiinţe Economice şi Finanţe al Facultăţii de Drept. A condus revista Analele economice şi statistice, fiind şi proprietarul acesteia.  A fost parlamentar PNL, iar în 1934 a ocupat funcţia de subsecretar de stat în Ministerul Industriei şi Comerţului. În 1940 face parte din guvernul Ion Gigurtu, ca ministru al Economiei şi, simultan, ministru interimar la Finanţe, Agricultură şi Domenii, Coordonare şi Planificare. Face parte şi din guvernul legionar Ion Antonescu, în funcţia de ministru al Economiei, dar demisionează după două luni, reluându-şi activitatea la universitate. Gheorghe Leon este judecat în procesele criminalilor de război, împreună cu alţi membri ai guvernului Gigurtu, fiind condamnat la închisoare pe viaţă şi închis la penitenciarul de la  Sighet, până în 1955, când a fost dezafectat. A fost transferat la Râmnicu Sărat unde a decedat la 29 decembrie1959.

7. Mircea CANCICOV (1884-1959) – avocat, finanţist şi om politic al PNL, fost ministru de Finanţe şi ministru al Economiei Naţionale. A urmat Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, absolvită în 1905. Ulterior, şi-a continuat studiile de drept la Sorbona, devenind un reputat jurist. Ca membru de seamă al PNL, a deţinut funcţii importante în stat printre care cea de ministru de Finanţe în mai multe guverne care s-au succedat în perioada 1936-1939. A fost titularul portofoliului de la Ministerul Economiei Naţionale (mai-iulie 1940; noiembrie 1940 - ianuarie 1941). A fost profesor universitar la catedra de Finanţe din cadrul Facultăţii de Drept din Bucureşti, ulterior fiind ales membru de onoare al Academiei Române (1937) şi membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din România (1938). Întrucât a făcut parte şi din Guvernul Ion Antonescu, Mircea Cancicov a fost arestat la 5 octombrie 1946 şi condamnat de către Curtea Supremă prin sentinţa nr. 1510/1948 la 20 de ani temniţă grea pentru crime de război. A trecut prin penitenciarele Văcăreşti, Aiud şi Râmnicu Sărat. A încetat din viaţă la 25 decembrie 1959 în penitenciarul Râmnicu Sărat.