Nu exista Dumnezeu...

[vistantric]

Fă o listă cu manastirile de maici să aibă omul de unde să aleagă

Pipilica e supărat pe mine pentru ca el mi-a propus sa facem niste mănăstiri cu banii mei...si eu l-am refuzat. Apreciez gestul lui, dar nu ii inteleg supărarea...

[klm112]

Ce zic io şi ce zici tu .

-Căt e ceasu " ?

- Afară ploo !

[vistantric]

Ce zic io şi ce zici tu .

-Căt e ceasu " ?

- Afară ploo !

Aici nu ploo... si nu mă interesează cat e ceasul. E bună cafeaua.

[klm112]

[vistantric]

Ce, care-i baiul tău, exprima-te!

[klm112]

Nuuuuuuuuuuuuuuuu, încă mai ţin la nervii mei !

[ezemund]

De vina pentru ce, pentru sa te simti tu mai bine? Si tu, si ei ati fost cândva copii... si da, cauți problema aiurea. Eu nu zic sa te pototolesti, dar tu prin gândirea ta înapoiată... cenzurezi. Poți cauta o direcție, dar fara a bloca drumul. Dacă nu poți sa vezi încotro duce o anume directie...măcar priveste inapoi fara a judeca. Au fost vremuri grele in vechimi... si erau oameni foarte inteligenți si atunci, dar ascultă aici si nu-ti mai fa iluzii: omenirea nu se va distruge din cauza propriei prostii, te pacalesti degeaba.

Eu, uneori prefer sa gândesc ca un om de stiintă si sa ma întreb ce anume a cauzat la acea vreme toate rautatile, nu stau sa-mi închid mintea in obsesivul de ce...de ce au facut atata rău. Oamenii sunt slabi, dar doar când vreau sa ma distrez imi trag satisfactie...in rest, îmi vad de treaba mea si respect cat ma duce pe mine mintea. Da, am avut impresia că ai zis de copii ca sunt prosti...iar eu ma lupt cu frustrarea cand ies prin parc cu fiul meu si văd cum se pliază sufletele de copii in fața unor tirani obosiți de viata. Si da, stai si caută tu o vină acestor tirani...pacaleste-te, daca-ti place.

Cine rapunde "de ce"-ului,are deja răspunsul pentru toate cum-urile, asta spunea unul din cei mai mari căutători de Dumnezeu, din istorie, Nietzsche, pe care societatea l-a interpretat pe dos, numindu-l,anticrist. El a făcut o alegorie despre pacrursul omului in propria-i dezvoltare spirituală, la început omul imbratisează spiritul cămilei, munca asiduă si împovărarea cu prejudecăți, apoi cămila îl poarta in desertul cunoașterii,unde spiritul se transformă în leu, se simte atotputernic și impune respect prin condiția sa, leul îl scoate din deșert și îl duce la oaze de prospețime iar spiritul i se transformă in copil, aici apare supraomul,creatorul,în spiritul copilului care crează fără vinovatie și din joacă și nu tine cont nici de putere nici de cunoaștere, cuprinzându-le și depășindu-le pe amândouă. "Nu există Dumnezeu", asta presupune deja o cautare a lui și deja o afirmare prin cautare, "Nu te-as fi căutat dacă nu te-as fi găsit" sau "Nu cred! Ajuta Ajută necredinței mele" Necredința presupune cel puțin întrebarea. Eu nu cred ca exista Dumnezeu, eu sunt sigur de el pentru ca-l simt in fiecare trăire, inclusiv in cea sexuală,dar el, cu toate încercările noastre, nu poate fi prins în limitele gândirii, rațiunii și mai ales ale limbajului nostru. El scapă mereu oricărei încercări de-al prinde în temnița conceptelor noastre. "Eu sunt ceea ce sunt" , asta ii spunea lui Moise pe munte. El este in noi și în tot ce ne înconjoară, depinde de pregătirea noastră de a-l culege sau nu. Vorba Madonei :"Vreau să devin precum Gandhi şi Martin Luther King şi John Lennon, dar vreau să fiu vie." No, nu dați! Sau dați! Cum zicea tot Madona: " Mai bine sa te doară,decât sa te gâdile" Zi făină,tuturor!

[ezemund]

Când eram mai mică si am aflat ca Iisus a fost omorât... am picat intr-o durere care se lipise de mine si începeam sa cred ca nu o sa mai scap de ea niciodată. Era prea tarziu pentru mine... si nu puteam sa mă lepad de credință, să scap de durere. Nu puteam sa zic ca povestea cu moartea lui Iisus este o prostie pentru ca văzusem ca istoria se repetă, fără oprire. Având credință in Dumnezeu... nu puteam sa urăsc si sa cred in prostia omenirii. Nu puteam sa mai cred in nimic altceva... atunci m-am simtit goală ca adam si eva. Era intr-o seara si ma foiam de nervi prin casă, ca un leu in cusca... pana cand ceva m-a oprit locului, in picioare si parca nu ma mai puteam misca. Îmi venea să rad de mine, privindu-ma parca din exterior, cum stau in fata unei usi si ma holban la ea fara nici un scop si intenție. Dar ce mai conta... cand dintr-o data, am inceput sa simt intreaga durere a omenirii. Vedeam totul, parca simteam ca durearea aceea intra in sufletul meu si mi se inmoiau genunchii si am avut impresia ca la un moment dat sunt in casa unor oameni sau practic, si mai aiurea, părea ca-s ochii lor... Si imi venea sa le îmbrățișez sufletului lor. Dar atunci mi-a venit o intrebare... De ce eu? De ce să le îmbrățișez sufletul... ei nu puteau? Neputința era răspunsul... nu ura sau prostia. Si ma gândeam ca eu ma stiam o persoana leneșă care nu era in stare de nimic... si daca eu in micimea mea, putusem sa cuprind atata durere, insemna ca si pentru altii mai erau sanse.

Dacă ai fi privit cu atenție Crezul cretin, ti-ai fi dat seama că ceva ce s-a născut "înainte de toți vecii", nu are cum să fie supus timpului și morții. Cel ce este nu trebuie căutat printre cele ce nu sunt. El e început și sfârșit, alpha și omega. Nu avea cum să moară și nici măcar sa învie, restul sunt povesti pescărești. Îți recomand Zoharul și Evanghelia lui Toma.

[skyseven]

Cine rapunde "de ce"-ului,are deja răspunsul pentru toate cum-urile, asta spunea unul din cei mai mari căutători de Dumnezeu, din istorie, Nietzsche, pe care societatea l-a interpretat pe dos, numindu-l,anticrist. El a făcut o alegorie despre pacrursul omului in propria-i dezvoltare spirituală, la început omul imbratisează spiritul cămilei, munca asiduă si împovărarea cu prejudecăți, apoi cămila îl poarta in desertul cunoașterii,unde spiritul se transformă în leu, se simte atotputernic și impune respect prin condiția sa, leul îl scoate din deșert și îl duce la oaze de prospețime iar spiritul i se transformă in copil, aici apare supraomul,creatorul,în spiritul copilului care crează fără vinovatie și din joacă și nu tine cont nici de putere nici de cunoaștere, cuprinzându-le și depășindu-le pe amândouă. "Nu există Dumnezeu", asta presupune deja o cautare a lui și deja o afirmare prin cautare, "Nu te-as fi căutat dacă nu te-as fi găsit" sau "Nu cred! Ajuta Ajută necredinței mele" Necredința presupune cel puțin întrebarea. Eu nu cred ca exista Dumnezeu, eu sunt sigur de el pentru ca-l simt in fiecare trăire, inclusiv in cea sexuală,dar el, cu toate încercările noastre, nu poate fi prins în limitele gândirii, rațiunii și mai ales ale limbajului nostru. El scapă mereu oricărei încercări de-al prinde în temnița conceptelor noastre. "Eu sunt ceea ce sunt" , asta ii spunea lui Moise pe munte. El este in noi și în tot ce ne înconjoară, depinde de pregătirea noastră de a-l culege sau nu. Vorba Madonei :"Vreau să devin precum Gandhi şi Martin Luther King şi John Lennon, dar vreau să fiu vie." No, nu dați! Sau dați! Cum zicea tot Madona: " Mai bine sa te doară,decât sa te gâdile" Zi făină,tuturor!

Nu inteleg cum i-L simti in trairea sexuala, probabil ca iubesti fiinta respectiva (femeia) si din acea iubire si compasiune reciproca se naste ceva pur. Sau vrei sa zici ca poti sa simti Divinul si atunci cand faci sex cu o curva? Imi clarifici ca sa nu fiu total in ceata? Ok chiar si curva are scanteia divina (daca crezi asta), dar acum nu ma refeream la moralitatea sau imoralitatea ei, ci la tine. Merci! 

[skyseven]

Dacă ai fi privit cu atenție Crezul cretin, ti-ai fi dat seama că ceva ce s-a născut "înainte de toți vecii", nu are cum să fie supus timpului și morții. Cel ce este nu trebuie căutat printre cele ce nu sunt. El e început și sfârșit, alpha și omega. Nu avea cum să moară și nici măcar sa învie, restul sunt povesti pescărești. Îți recomand Zoharul și Evanghelia lui Toma.

Sunt pescaresti dupa cum Petru si alti apostoli au fost pescari!   Acest "nu avea cum" este relativ. Este in mintea ta devenita prea rationala. Si da, intelepciunea lui D-zeu este o nebunie pentru oameni..

[ezemund]

Nu inteleg cum i-L simti in trairea sexuala, probabil ca iubesti fiinta respectiva (femeia) si din acea iubire si compasiune reciproca se naste ceva pur. Sau vrei sa zici ca poti sa simti Divinul si atunci cand faci sex cu o curva? Imi clarifici ca sa nu fiu total in ceata? Ok chiar si curva are scanteia divina (daca crezi asta), dar acum nu ma refeream la moralitatea sau imoralitatea ei, ci la tine. Merci! 

Iubirea nu s-a nascut odată cu creștinismul, inclusiv iubirea creștină își are sursele în Erosul grecesc. Eros este fiu de Zei, fiul lipsei și al belsugului, el poarta ființa umană de la sărăcia condiției sale la belusugul Zeilor, când întâlnește frumusetea și are cam același rol pe care îl are Duhul Sfânt in creștinism. Da, nu toate trăirile sexuale sunt binecuvântate de Eros, mai sunt și situații în care dai ca surdu în tobă, asta dacă ai surzit și îți plac tobele. Eu unul, nu ma încadrez în profilul ăsta. Erotismul, sexualitatea sunt esențiale în orice relație heterosexuală, altfel ne-am fute doar în perioadele de împerechere. Vorba lui Woody: " Sexul nu este un răspuns, sexul e o întrebare. Răspunsul este,întotdeauna, da."

[ezemund]

Sunt pescaresti dupa cum Petru si alti apostoli au fost pescari!   Acest "nu avea cum" este relativ. Este in mintea ta devenita prea rationala. Si da, intelepciunea lui D-zeu este o nebunie pentru oameni..

Asta ziceam și eu, că au fost pescari. Eu cred că a murit minciuna și prejudecata și a înviat adevarul și valoarea vieții. Nu am neapărată nevoie de un Iisus istoric, să pot crede în El. E prea puțin important pentru credință mea. Chiar dacă a existat societatea l-a prea îmbrăcat in mituri adunate de peste tot și în concepte filosofice, astfel încât, el în esența Lui, ne-a devenit inaccesibil. Vorba lui Nietzsche: "Singurul creștin a murit pe cruce",noi bâjbâim prin semiobsurul catedralelor.

[skyseven]

Asta ziceam și eu, că au fost pescari. Eu cred că a murit minciuna și prejudecata și a înviat adevarul și valoarea vieții. Nu am neapărată nevoie de un Iisus istoric, să pot crede în El. E prea puțin important pentru credință mea. Chiar dacă a existat societatea l-a prea îmbrăcat in mituri adunate de peste tot și în concepte filosofice, astfel încât, el în esența Lui, ne-a devenit inaccesibil. Vorba lui Nietzsche: "Singurul creștin a murit pe cruce",noi bâjbâim prin semiobsurul catedralelor.

 

Nu stiu cum interpretezi neaparata. Eu cred ca Isus Christos istoric si credinta ta in El merg mana in mana. Una nu poate sa coexiste fara cealalta. Angelus Silesius spunea intradevar ceva de genul, crucea de pe Golgota nu ar fi la fel de importanta daca nu se ridica si-n propriul tau suflet. Dar ea, crucea istorica (in sens pur-obiectiv) este chiar mai valoroasa decat propria ta persoana pentru ca efectul ei spiritual se imbucatateste la milioane de oameni , cand tu esti doar unul dintre ei!   Ceea ce s-a intamplat acolo e valoros pentru intregul Pamant, e bunul cel mai de pret devenit uman. Nu ai inteles esentialul din crestinism daca afirmi ca nu ai nevoie de Isus Christos istoric. Caci asa cum spunea Apostolul Pavel, daca Isus Christos nu ar fi inviat zadarnica ar fi fost credinta voastra! 

 

Iubirea nu s-a nascut odată cu creștinismul, inclusiv iubirea creștină își are sursele în Erosul grecesc. Eros este fiu de Zei, fiul lipsei și al belsugului, el poarta ființa umană de la sărăcia condiției sale la belusugul Zeilor, când întâlnește frumusetea și are cam același rol pe care îl are Duhul Sfânt in creștinism. Da, nu toate trăirile sexuale sunt binecuvântate de Eros, mai sunt și situații în care dai ca surdu în tobă, asta dacă ai surzit și îți plac tobele. Eu unul, nu ma încadrez în profilul ăsta. Erotismul, sexualitatea sunt esențiale în orice relație heterosexuală, altfel ne-am fute doar în perioadele de împerechere. Vorba lui Woody: " Sexul nu este un răspuns, sexul e o întrebare. Răspunsul este,întotdeauna, da."

Iubirea absoluta isi are pentru noi sursa numai si numai in persoana Fiului, a lui Isus Christos. Ori ea s-a nascut odata cu crestinismul in forma in care ne este accesibila si-n prezent si-n forma in care va mai fi accesibila inca pentru multa vreme de acum inainte, ea s-a nascut cu adevarat acolo pe Cruce! Cand din ranile Lui curge sangele acolo se naste iubirea Universala pentru intregul Pamant. Faptul ca Christos a umblat in trup, faptul ca a murit pe Cruce si ca a inviat este extrem de important (practic in toata isoria Pamntului nu a existat ceva mai important).  Te prea grabesti cu afirmatiile tale. 

[ezemund]

Nu stiu cum interpretezi neaparata. Eu cred ca Isus Christos istoric si credinta ta in El merg mana in mana. Una nu poate sa coexiste fara cealalta. Angelus Silesius spunea intradevar ceva de genul, crucea de pe Golgota nu ar fi la fel de importanta daca nu se ridica si-n propriul tau suflet. Dar ea, crucea istorica (in sens pur-obiectiv) este chiar mai valoroasa decat propria ta persoana pentru ca efectul ei spiritual se imbucatateste la milioane de oameni , cand tu esti doar unul dintre ei!   Ceea ce s-a intamplat acolo e valoros pentru intregul Pamant, e bunul cel mai de pret devenit uman. Nu ai inteles esentialul din crestinism daca afirmi ca nu ai nevoie de Isus Christos istoric. Caci asa cum spunea Apostolul Pavel, daca Isus Christos nu ar fi inviat zadarnica ar fi fost credinta voastra! 

 

 

Iubirea absoluta isi are pentru noi sursa numai si numai in persoana Fiului, a lui Isus Christos. Ori ea s-a nascut odata cu crestinismul in forma in care ne este accesibila si-n prezent si-n forma in care va mai fi accesibila inca pentru multa vreme de acum inainte, ea s-a nascut cu adevarat acolo pe Cruce! Cand din ranile Lui curge sangele acolo se naste iubirea Universala pentru intregul Pamant. Faptul ca Christos a umblat in trup, faptul ca a murit pe Cruce si ca a inviat este extrem de important (practic in toata isoria Pamntului nu a existat ceva mai important).  Te prea grabesti cu afirmatiile tale.

 

Eu zic să mai studiezi și Platon, nu strică, vei avea o mare surpriza sa vezi ca toate ideile creștine se trag de acolo. Cât despre Pavel, e frumos, atâta doar că avea vedenii și ii șopteau vocile.

[ezemund]

Dar cum spuneai undeva mai sus, totul este relativ, inclusiv relativitatea e relativă. Eu sunt destul de smerit sa declar că poate n-am înțeles crestinismul. Crezi că asta mă face mai puțin credincios decât tine?

[skyseven]

Eu zic să mai studiezi și Platon, nu strică, vei avea o mare surpriza sa vezi ca toate ideile creștine se trag de acolo. Cât despre Pavel, e frumos, atâta doar că avea vedenii și ii șopteau vocile.

Da, ok. Ideile crestine se trag de acolo (asta spunea si Sfantul Augustin, si alti mistici) crestinismul ca nerv exista in lume cu mult timp inainte de intemeierea lui. Dar implinirea (prorociilor) vine abia prin Isus Christos. 

 

 

Dar cum spuneai undeva mai sus, totul este relativ, inclusiv relativitatea e relativă. Eu sunt destul de smerit sa declar că poate n-am înțeles crestinismul. Crezi că asta mă face mai puțin credincios decât tine?

Nu, nu cred nimic. Ar fi o absurditate sa cred asta. 

[ezemund]

Da, ok. Ideile crestine se trag de acolo (asta spunea si Sfantul Augustin, si alti mistici) crestinismul ca nerv exista in lume cu mult timp inainte de intemeierea lui. Dar implinirea (prorociilor) vine abia prin Isus Christos.

 

 

 

Nu, nu cred nimic. Ar fi o absurditate sa cred asta.

 

Sunt întru totul în acord cu tine! Vroiam doar să subliniez următorul fapt. Credință mea nu are nevoie de demonstrații, de empiric. Dacă istoricii ar ajunge acum,la concluzia ca Iisus n-a existat în realitate sau a existat și n-a murit pe cruce, sau a existat a fost însurat cu Magdalena, în mine nu s-ar zdruncina nimic, pentru ca El este cel dinaintea timpului însuși. Oricum lucrurile astea nu le putem noi lămuri aici. Sunt mult mai complexe decât par.

[skyseven]

Sunt întru totul în acord cu tine! Vroaiam doar să subliniez următorul fapt. Credință mea nu are nevoie de demonstrații, de empiric. Dacă istoricii ar ajunge acum,la concluzia ca Iisus n-a existat în realitate sau a existat și n-a murit pe cruce, sau a existat a fost însurat cu Magdalena, în mine nu s-ar zdruncina nimic, pentru ca El este cel dinaintea timpului însuși. Oricum lucrurile astea nu le putem noi lămuri aici. Sunt mult mai complexe decât par.

Si eu

[marta]

da` ce exista ?

[Vizitator]

da` ce exista ?

Cine,Eu?

Bineînțeles!

[marta]

Cine,Eu?

Bineînțeles!

aha, ca dupa 47 de pagini credeam ca a fugit  Eu  , de ppplictiseaaala  

[Vizitator]

aha, ca dupa 47 de pagini credeam ca a fugit  Eu  , de ppplictiseaaala

 

Un 'sa fug,ca-s peste tot

[miky77]

Un 'sa fug,ca-s peste tot

:laugh2 interesanta  chestie si comica pe deasupra 

 

 

eu am disparut 4-5 zile si unul  a tot continuat sa vocifereze in lipsa mea de unul singur

 

 

ce boala o avea ? ......stiu e nevorbit 

[obsedatul]

Concluzia: Exista!

[skyseven]

Concluzia: Exista!

esti off topic