texte dubioase la cap

[randunica]

Nici doamnele nu mai sunt ce erau odată...

Prietena mea ajunge la muncă frântă. E transpirată şi răvăşită. În halul în care se prezintă, nu poate să-mi treacă prin cap decât că vine de la un amant. Mă mai uit o dată la ea. Pe naiba, vine de la doi. E îmbrăcată într-un deux-pieces şi adidaşi. Nu sunt eu cea mai în măsură să critic stilul vestimentar al cuiva, dar, totuşi, nu-mi pot lua ochii de la picioarele ei. E un contrast care-ţi sterpezeşte dinții. Se uită speriată în spate. Încep să mă îngrijorez.

- Eşti ok? întreb, deşi realizez că nu e ok deloc.

- Da, da… răspunde, aruncându-şi ochii peste umăr.

- Te urmăreşte cineva? mă panichez deja. Mă ridic în picioare şi-mi arunc ochii prin camera gândindu-mă cu ce să baricadez uşa.

- Sper că nu! spune în timp ce-şi scoate pantofii cu toc din geantă şi se încalţă, revenind, cât de cât, la
o postură mai de femeie.

Respir uşurată. Mă rog, doar respir. Uşurată nu sunt deloc. Mi-ar prinde chiar bine să mă ușurez de vreo zece kile, dar..

- Am venit pe jos. Mi-a fost frică să iau metroul.

...

Rămân cu cafeaua suspendată în dreptul gurii şi cu ochii suspendaţi la ea. Aş râde, dacă situaţia mi s- ar părea mai puţin gravă. Pe dracu’, râd de nu mai pot, de-mi sare cafeaua din cană. O fentez la un mare fix. Accesele mele de râs, m-au făcut agilă ca o pantera damblagie. Mă rog, în rare cazuri nu vărs ce am în mână şi în gură. În dese cazuri, da.

Ţi-a fost frică să iei metroul? repet ca o prostănacă. De ce ?

- De mă-ta! îmi răspunde academic prietena mea.

Îmi dau seama că e treabă serioasă şi încerc să mă stăpânesc. Mă uit în jos un timp, apoi îmi iau o ţigară.

- Gata, uite, nu mai râd. Iartă-mă! Te rog, spune, ce s-a întâmplat?

Îşi trece gânditoare mâna prin păr, în timp ce-şi muscă preocupată buzele.

- Ok, să încep cu începutul, zice. Aseară eram cam obosită când am plecat de la muncă, poate ai observat.

Înclin din cap că am observat, deşi observasem pe dracu’ să mă pieptene.

- M-am îmbrăcat, mi-am pus căciula, ştii căciula aia nouă, maro, cu ciucure?!

Fac semn din cap că ştiu, deşi tot pe dracu’ să mă pieptene ştiu, moment în care mi se configurează un deficit clar de atenţie în ceea ce mă priveşte, care m-ar putea îngrijora, dacă mi-ar păsa.

- Am plecat frântă spre casă, continuă povestea prietena mea, m-am urcat în metrou şi m-am repezit ca o ţăcănită spre un scaun gol, ţi-am spus, eram foarte obosită. E posibil să fi călcat în picioare câteva băbuţe, dar nu mai puteam să stau în picioare. M-am aşezat pe scaun şi am început să mă gândesc la ce mai am de făcut când ajung acasă. Cred că m-am gândit un minut şi, ce crezi ??!!, am adormit. Am adormit în metrou ca ultima aurolacă.

-Nu mi se pare aşa de grav. Mi s-a întâmplat şi mie…

Prietena mea se uită urât la mine, aşa că îmi înghit restul meu de poveste, aşteptând restul ei de
poveste.

...

- Cum spuneam, am adormit. Nu ştiu cât am dormit. Cert este că la un moment dat m-am trezit. M- am reorganizat, că mă lăţisem toată pe scaun, cu capul dat pe spate, deh, mă făcusem comodă. Am zis că mor de ruşine. Se uitau câţiva la mine să vadă dacă sunt beată. Tocmai când mă pregăteam să-i admonestez din privire, îmi pică ochii pe un domn care stătea pe scaunul din faţa mea. Mdaaaa, cum să-ţi zic? Acest domn de etnie rromă din faţa mea, de vreo 150 de kilograme, degajat îmi zâmbea.

- Aoleu, zic!!

- Aoleu, ce? mi-o întoarce prietena mea.

- Scuze, am crezut că ăsta e punctul culminant.

- Ai crezut prost, se răţoieşte femeia la mine.

- Deci, domnul rrom îmi zâmbea, cum crezi?

- Cum?… bâigui cuprinsă de frisoanele poveştii Cum?

- Cu căciula mea pe cap.

- Cu căciula ta pe cap??!!, zbier că o bezmetică..

- Da, cum auzi. Rămân siderată, fără reacţie. Într-un gest discret, duc mâna la cap. Poate totuşi nu e căciula mea. Căciula mea lipseşte. Iată, prin deducţie logică, e căciula mea. Nu-mi vine să cred. Nu a văzut nimeni când m-a tâlhărit, ce credea că sunt moartă? Bine dracu’ că nu m-a lăsat în curu’ gol în metrou. Mă uit în jur, toată lumea calmă. Nu-mi vine să cred în ce ţară de căcat trăiesc!!! Moooor de nervi. Simt cum mi se urcă nebuneala la cap şi-ncep să-mi tremure mâinile. Ce pot să fac, să mă duc să-l rog să-mi dea căciula înapoi? Cum să fac asta? Să-i zic”- Domnule, nu va supăraţi, vreţi să-mi
înapoiaţi căciula pe care mi-aţi furat-o??”. Să întrebe obraznic” De ce?” şi eu ce să răspund? ” Pentru că mi-e frig??”. Scrâşnesc din dinţi de furie şi de frustrare şi la prima trebuie să cobor. Nu am fost niciodată un om foarte curajos, dar nervii ăştia îmi nasc în cap un gând halucinant. Zâmbesc tembelă, în timp ce mă ridic şi mă apropii de uşa. Stau calmă numărând secundele. Uşa se deschide. Rămân tot calmă, numărând în minte. Chiar înainte să se închidă uşa, îi smulg ” domnului” căciula mea din capul lui şi o zbughesc afară. Uşa se închide. Aşa cum m-am simţit atunci, nu m-am simţit în viaţa

mea. M-am simţit ca Xena, prinţesa războinică. Mi-am făcut dreptate. Nu mai pot să mă ţin pe picioare de tremurat, dar mi-e şi frică să mai rămân acolo, aşa că o iau la fugă spre casă, cu rezerva de adrenalină pe care o mai am. Victoria asta o să o povestesc din generaţie în generaţie.

...

Eu sunt într-un fel de catharsis. Mă uit uluită la prietena mea. Nu-mi cred urechilor.

- Ai făcut ce?? I-ai luat ăluia căciula din cap? Eşti nebună?

- N-am terminat! mă pune la punct, prietena mea.

- Ajung acasă într-un suflet. Al meu mă aştepta să mâncăm. Îmi dau geaca jos şi o pun în cuier, în timp ce povestesc febrilă. Al meu, panicat de ce povestesc, ascultă cu atenţie, îngrijorare și gura căscată. Povestesc bezmetică, nici măcar nu ştiu dacă mă poate urmări, aşa sunt de febrilă. Am degetele încleştate pe căciulă, de zici că-s pitbull. Vântur căciula în aer, în timp ce povestesc aventura vieţii mele. Al meu e din ce în ce mai palid. Aruncă priviri când spre mine, când spre cuier.
Eu din ce în ce mai ambalată, de zici că povestesc bătălia de la Călugăreni, mă enervez. Nu mi se pare că am toată atenţia lu’ bărbată-miu. Urlu la el nişte bolboroseli urmate de” Căciula, caciulaaaaa!!!”.

Al meu se apropie de geaca din cuier, extrage din gluga acesteia o căciulă şi mă întreabă:

-Căciula asta, iubito?

Mă uit ca o oligofrenă când la căciula din mâna lui, când la căciula din mâna mea.

- Doamne-Dumnezeule, ce-am făcut?

- Ce să faci, i-ai furat căciula omului..?!

-Aoleeeeuuu! Ce-o fi crezut lumea? Ce-o crede omul ăla despre mine?

- Eh, ce să creadă, că nici doamnele nu mai sunt ce erau odată…

Mă înec de ras şi, cu înţelepciunea unui cimpanzeu drogat, îi spun prietenei mele: “Asta da poveste pe care să o transmiţi din generaţie în generaţie!!”.

Fragment din ”Texte dubioase la cap”.

[randunica]

http://mihaelabaran.ro/barbatii-vor-lucruri-traznite/

[silkkk]

Asta-i nimica. Eu cateodata am un umor ciudat si la nivel de absurd si simt sa fac ghidusii care numai mie imi pot trece prin cap. Eu nu prea ma plictisesc de fel dar din an in paste cand mi se intampla o fac de oaie ca incep sa devin nastrusnica. Asa ca trebuie sa ma distrez eu cumva.

Si desiur uneori umorul meu poate deveni oliofren cu vei vedea mai jos Rundunico.

Acu vreo patru ani m-am dus in autogara ca trebuia sa astept o prietena sa iau de acasa de la ea niste chestii personale si daca nu ma duceam dupa ea nu mai aveam cand ca trebuia sa plec si eu din oras. Nu stiu cum m-am organizat eu prost spre dezastruos,dar m-am trezit silita sa astept pe acolo cateva ore.Ceea ce e tragic pt mine care ma trezesc i ndispusa numai asteptand la o simpla coada in magazin am luat sudoku si un pix, am luat de rontai, am facut ture in toate directiile, puteam lua o carte dar parca nu aveam rabdare de ea. b ai si mi s-a facut pofta rau de bere.Dar rau de tot. Nu  mai bausem una de luni de zile. Ma gandeam ce-ai fata bei de nebuna in public printre calatori singura? pana la urma pofta abiruit si mi-am cumparat o doza. nu mai puteam de pofticioasa

M-am asezat pe banca si am inceput sa beau. PRoblema si ce e interesant nu e ca beau in autoggara bere ca tractoristii in vazul tuturor. si oricum mi-am luat un aer superior si detasat de mare madam care trasmitea fuck me, is vedeta imi permit din astea in floarea mea:)) asa mult m-am bucurat de berea aia ca niste tineri cred ca studenti si-au luat si ei:))totusi am ferificat sa nu fie cineva cunoscut prin zona ca oricine ma cunostea si stia cat de sclfosita sunt in  public suna direct la baalmuc sa imi anunte iesirea totala si irevocabila din decor.

 

Si aici devine interesant.Vine un cersetor la mine sa imi ceara bani. A trecut pe la toata lumea desiur. So poate din cauza berii sau poate ca asa-s eu dusa cu pluta i-am zis ca n-am dar sa imi dea el un leu ca poftesc o cafea ssi nu mai am. asta a ramas blocat. atunci am intins mana si am mai cerseit odata. oamenii se uita deja toti lung la mine. efectiv toti ochii erau pe mine fara jena asa pe fata. si astept cu mana intinsa leutul meu ) acuma nu am baut eu cafea de a tonomat in viata mea dar estimat eu acu cativa ani ca nu are cum costa mai mult decat o paine. Si ce credeti am primit! Nebunul de tian a scotocit ceva sa aseasca un sinur leu numa bani mari avea.) l-am si certat cum ca de ce imi cere mie cand el are in buzunar salariul mediu pe economie.apoi am multumit frumos si el s-a dus sa cerseasca la altii. nu a mai primit nimic si oti radeau de e ca se simteau amuzati din cauza mea. cand s-a intors m-a si certat ca din cauza mea nu i-a mai dat nimeni nimic. imi sun familia si bucuroasa incep sa povestesc ce am combinat am ruat-o pe mama sa ma puna pe speaker se inecau de ras. Bunica era culmea veseliei ca erau rude multe adunate la ea.

Mama imi mai reaminteste odata razand si ea cu pofta ca nu prea sunt normala si m-a intrebat ce sa s-a intamplat dupa. I-am zis ca m-am dus sa ii duc leul inapoi ca doar nebunia mea isi are limitele si nu stau sa ma taie ciorile prin autoari pt un leu:))

 

Asa am ajuns eu sa cersesc de la cersetori. Povestea e reala 100 a suta si desiur nu am repatat-o. esturile marete se fac numai odata:))

[muzicianu]

 

Femeie, foarte mult aberezi, esti ca un caine d-ăla pe care il alungi si tot lângă tine vine, nu te râde, nu e de bine

[randunica]

Asta-i nimica. Eu cateodata am un umor ciudat si la nivel de absurd si simt sa fac ghidusii care numai mie imi pot trece prin cap. Eu nu prea ma plictisesc de fel dar din an in paste cand mi se intampla o fac de oaie ca incep sa devin nastrusnica. Asa ca trebuie sa ma distrez eu cumva.

Si desiur uneori umorul meu poate deveni oliofren cu vei vedea mai jos Rundunico.

Acu vreo patru ani m-am dus in autogara ca trebuia sa astept o prietena sa iau de acasa de la ea niste chestii personale si daca nu ma duceam dupa ea nu mai aveam cand ca trebuia sa plec si eu din oras. Nu stiu cum m-am organizat eu prost spre dezastruos,dar m-am trezit silita sa astept pe acolo cateva ore.Ceea ce e tragic pt mine care ma trezesc i ndispusa numai asteptand la o simpla coada in magazin am luat sudoku si un pix, am luat de rontai, am facut ture in toate directiile, puteam lua o carte dar parca nu aveam rabdare de ea. b ai si mi s-a facut pofta rau de bere.Dar rau de tot. Nu  mai bausem una de luni de zile. Ma gandeam ce-ai fata bei de nebuna in public printre calatori singura? pana la urma pofta abiruit si mi-am cumparat o doza. nu mai puteam de pofticioasa

M-am asezat pe banca si am inceput sa beau. PRoblema si ce e interesant nu e ca beau in autoggara bere ca tractoristii in vazul tuturor. si oricum mi-am luat un aer superior si detasat de mare madam care trasmitea fuck me, is vedeta imi permit din astea in floarea mea:)) asa mult m-am bucurat de berea aia ca niste tineri cred ca studenti si-au luat si ei:))totusi am ferificat sa nu fie cineva cunoscut prin zona ca oricine ma cunostea si stia cat de sclfosita sunt in  public suna direct la baalmuc sa imi anunte iesirea totala si irevocabila din decor.

 

Si aici devine interesant.Vine un cersetor la mine sa imi ceara bani. A trecut pe la toata lumea desiur. So poate din cauza berii sau poate ca asa-s eu dusa cu pluta i-am zis ca n-am dar sa imi dea el un leu ca poftesc o cafea ssi nu mai am. asta a ramas blocat. atunci am intins mana si am mai cerseit odata. oamenii se uita deja toti lung la mine. efectiv toti ochii erau pe mine fara jena asa pe fata. si astept cu mana intinsa leutul meu ) acuma nu am baut eu cafea de a tonomat in viata mea dar estimat eu acu cativa ani ca nu are cum costa mai mult decat o paine. Si ce credeti am primit! Nebunul de tian a scotocit ceva sa aseasca un sinur leu numa bani mari avea.) l-am si certat cum ca de ce imi cere mie cand el are in buzunar salariul mediu pe economie.apoi am multumit frumos si el s-a dus sa cerseasca la altii. nu a mai primit nimic si oti radeau de e ca se simteau amuzati din cauza mea. cand s-a intors m-a si certat ca din cauza mea nu i-a mai dat nimeni nimic. imi sun familia si bucuroasa incep sa povestesc ce am combinat am ruat-o pe mama sa ma puna pe speaker se inecau de ras. Bunica era culmea veseliei ca erau rude multe adunate la ea.

Mama imi mai reaminteste odata razand si ea cu pofta ca nu prea sunt normala si m-a intrebat ce sa s-a intamplat dupa. I-am zis ca m-am dus sa ii duc leul inapoi ca doar nebunia mea isi are limitele si nu stau sa ma taie ciorile prin autoari pt un leu:))

 

Asa am ajuns eu sa cersesc de la cersetori. Povestea e reala 100 a suta si desiur nu am repatat-o. esturile marete se fac numai odata:))

Genial

Am ras cu lacrimi

[vistantric]

Femeie, foarte mult aberezi, esti ca un caine d-ăla pe care il alungi si tot lângă tine vine, nu te râde, nu e de bine

De ce exagerezi? Acestei fete...din cate am observat eu, îi lipsește răbdarea cand scrie câte ceva. Deseori am pescuit din textele ei treburi interesante de gândire...si concluzia este că nu vrea să ofere mai mult pentru că nu este interesată de acest mediu.

[silkkk]

De ce exagerezi? Acestei fete...din cate am observat eu, îi lipsește răbdarea cand scrie câte ceva. Deseori am pescuit din textele ei treburi interesante de gândire...si concluzia este că nu vrea să ofere mai mult pentru că nu este interesată de acest mediu.

Tantric tu ce-ai patit de esti coerenta si atat de limpede chiar? Sau aliniat oare ceva planete?

[vistantric]

Tantric tu ce-ai patit de esti coerenta si atat de limpede chiar? Sau aliniat oare ceva planete?

Vorbele-s doar un instrument... Coerentă in gândire am prea multă si totul e prea previzibil... Este un mediu virtual care nu are cum să mă prostească...dacă eu am chef să mă prostesc. Simplu...

[Vizitator]

Tantric tu ce-ai patit de esti coerenta si atat de limpede chiar? Sau aliniat oare ceva planete?

S-a trezit cu gându lamine. Cândo nebunesc io,devine coerentă