Declaratie de dragoste...
Intrarea postată de Afriq
2.447 citiri
Am facut-o... si am zis sa nu o pierd prin prea multele postari...
Te iubesc…
Stau cu fotografia ta in fata si ii spun ei ce simt… tu nu ma lasi… oare ti-e teama ca daca incep sa erup ca un vulcan de sentimente voi incendia totul in jurul meu ? Sau pur si simplu ti-e teama ca iti voi cere sa ma iubesti… nuuu… stii asta de la inceput! De cand ti-am spus ca este doar o manifestare a ceea ce simt – nu astept nimic in schimb… iubirea nu-i un troc penibil…
Oare cat de neiubire poate fi sa ceri iubire in schimbul unui sentiment atat de intim? Oare cat de neiubire poate fi sa ceri ceva, orice in schimbul unor trairi? Nu-ti cer, doar imi doresc sa imi accepti iubirea… si atat!
Imi aduc aminte cand ti-am spus prima data ca te iubesc… stiai deja, simteai deja … mi-ai oprit cuvantul cu un deget pus suav pe buze… chiar si acum, dupa atata vreme, imi opresti cuvintele cu un sarut care imi transforma vulcanul cuvintelor in pasiune…
Te iubesc egoist, pasional, feroce, tandru, nebuneste si fara speranta de vindecare… te iubesc… nu astept sa ma iubesti… ar fi absurd! Imi e destul ca imi accepti cu un zambet tandru cuvintele ce imi scapa pe buzele care ard incendiate de iubire…
Sunt egoist si chiar si tie iti arat cu greu ce simt cu adevarat… e iubirea mea! E sentimentul unic care imi umple sufletul cum parfumul pielii tale imi inunda amintirile cand suntem departe…
Te iubesc cu pasiunea cu care stii ca te-as strange in brate… si ma opresc cu greu sa nu te strivesc in sufletul meu sa fii si fizic parte din mine, asa cum esti in visele mele cu ochii deschisi…
Te iubesc cu ferocitate de fiara, traire animalica unica prin salbaticia ei… o stii din privirea cu care o transformi in o dulce tandrete…
Obosisem sa caut iubirea… uitase chiar ce cautam… pana cand privirile ni s-au intalnit pentru prima oara… am refuzat sa cred ca e adevarat… am refuzat sa accept ca un zambet poate trezi ceva atat de exploziv in mine! Acum traiesc cu asta… si mi-e bine…
Te iubesc doar pentru ca existi… iti iubesc privirea ghidusa cu care ma certi cand te strang prea tare in brate… iti iubesc gropitele din obrajori cand imi zambesti vesel de bun-venit… iti iubesc buzele care se subtiaza cand te enervezi si imi vine sa te strang in brate potolindu-ti zbaterea interioara… iti iubesc gandurile… ah, Doamne… cat de asemanator gandim si in bune si in rele!!! Si mai ma mir ca te iubesc… as putea sa zic ca este o manifestare narcisistica, dar nu… esti unica prin ce ai trezit in mine!
Am vazut surpriza din ochii tai cand ti-am spus ca nu ma astept sa ma iubesti… caci nu ar fi corect! Oare de ce nu te asteptai? Cat de putin ma cunosteai atunci… si chiar si acum, dupa atata vreme, cand cu greu ne despartim din o dulce imbratisare te surprinde “te iu…†si ma opresti cu un sarut…
-
1
11 Comentarii
Comentarii Recomandate