Cautatorii de conserve...
Pun aceste scriituri aici, tocmai pentru a evita sa plictisesc pe topicuri necititorii de asemenea nebuneli de creier incins de prea multa filosofeala adeseori sterila…
Asa cum am tot zis, dupa parerea mea, fiecare persoana fie barbat, fie femeie, cauta cate ceva... si cauta pana gaseste! Problema apare cand in cautari incepe sa si piarda din ce gasise anterior. Eu caut inca...
M-am lansat in niste dezbateri pe o pagina de blog apropos de cautare… ce cauta oamenii… de ce?? De ce ii vezi pe unii ca stau minute in sir si studiaza cu mare concentrare etichetele de pe cutiile din rafturile magazinelor??? Sa fie asta o manifestare a dorintei lor de a utiliza numai produse sanatoase? Hai sa fim seriosi! Unii au dat deja in maniacal!
Fara a cadea in pacatul freudian, ma gandesc la frustrarile ascunse ale acestor oameni! Ce cauta ei de fapt? Oare aceasta concentrare, dupa parerea mea - absurda, nu este o manifestare a cautarilor lor abandonate si ascunse in adancurile sentimentelor incatusate? Oare acesti oameni cu privirile triste nu cumva isi reorienteaza cautarile bucuriilor sexuale catre cutiile de conserve? Nu cumva, poate cu mici exceptii, nu sunt decat niste oameni care s-au blazat datorita cautarilor prea intense pe decursul vietii? Si nu isi mai cauta idealul perechii perfecte… decat in emblematica insiruire de E-uri?
Persoanele care au ajuns sa caute prin rafturi sunt cei care au obosit deja de cautare... cei care se ratacesc prin magazine aruncandu-si frustrarile pe sarmanele vanzatoare sau doar pe etichetele ambalajelor...
Te gandesti daca, oare, acea persoana e in stare sa foloseasca o lupa incercand sa gaseasca defectele celui sau celei cu care va imparti asternutul... totusi chiar si acesti pseudo-blazati continua sa caute... dar si-au concentrat energiile si atentia catre alte subiecte... manifestarea lor carcotasa asupra conservelor e compensata de partenera de viata! Sunt cei care stau, amarati, disperati, obositi sa se zbata, sub papuc! Poate ca parerea mea este aiurea... dar e, totusi, intarita de cei pe care ii cunosc si cauta printre conserve!
Pe cei de care scriu aici nu pot decat sa ii compatimesc, ca si pe mine de altfel. De ce? Nu pentru ca nu au cautat indeajuns, ci pentru ca nu au avut norocul sa gaseasca deja persoana care sa le indeplineasca nevoile suficient de mult pentru a opri cautarile. E al dracu de greu, dar pe masura ca cautarile avanseaza, cerintele pot sa creasca sau, uneori sa scada... chiar dramatic... depinde de personalitatea individului.
Poate multora li se pare atitudinea mea ca fiind amorala, indecenta si imatura... aici totul depinde de sistemul de referinta - nu am apucaturi habotnice, chiar le urasc... asa cum ii urasc pe cei care pledeaza cinstea si moralitatea fara a se uita din cand in cand in oglinda sa vada vreo urma de roseata prin obrajii cu un soric mai gros decat cel al porcului de craciun! Nu suport fatarnicia... si pe chestia asta am de tras...
Framantarile sunt inerente unui nivel intelectual zic eu, si astea apar odata cu constientizarea nevoilor individuale... Imi aduc inca aminte de un minunat profesor de-al meu din liceu care cu tristete ne spunea... cu cat inveti mai mult si prinzi drag de asta cu atat devii mai constient de cat de putin stii... si de cat de mult mai ai de invatat! Asa si cu cautarile de care vorbeam... cu cat cauti mai mult cu atat descoperi alte standarde, alte nevoi... pe care devii constient ca nu le poti indeplini... si aici apare taria: vrei sa continui sau nu?!?!
- 3
7 Comentarii
Comentarii Recomandate