E ca în anecdota aia de pe vremea lu' Împuşcatu: -Domnule, eu în comunism trăiam în semiclandestinitate! Eram foarte prudent, deşi plănuiam răsturnarea regimului, nici măcar soţiei nu i-am spus niciodată de întâlnirile mele conspirative şi de manifestele scrise. -Atunci de ce semiclandestinitate? -Păi nu mă urmărea nimeni De fapt asta vreau să pun în discuţie. Avem de ce să ne facem griji? Ştiu că băieţii cu ochii albaştri(seviciile) pot cere un jurnal al conversaţiilor de la furnizorii de servicii în telecomunicaţii destul de uşor. Acum că au identităţile la un click distanţă, e atât de simplu să facă tracking la apeluri efectuate către escorte, încât pare joacă de copil identificarea. În legătura cu piaţa neagră, mi se pare şi mai dubios: poate încercând să iei o cartelă escorte-free te trezeşti cu una legată de infracţiuni mai serioase, care a mai trecut prin n mâini.