Welcome to the club! Eu ma distrez cand vad cum ceilalti se distreaza, stiind ce urat vor face atunci cand va veni momentul sa fie exclusi, abandonati, sa fie tratati drept gandacul din ciorba si mucii din fasole doar pentru ca s-au nascut - asa cum am fost eu tratat dintotdeauna. Nu ma bucura raul care va veni peste ei, dar ma uimeste slabiciunea lor, faptul ca nu vor sa se pregateasca pentru inevitabil si spera ca-l pot alunga daca nu se gandesc la el. Consider ca sunt norocos ca n-am putut sa imi hranesc un optimism total nemotivat, ca iluziile firesti naturii umane mi-au fost ucise din fasa. Cel putin, la tine acestea ("...vesela si optimista si femeie adevarata si senzuala...") au fost; la mine si la multi altii, nu vor fi niciodata. Ma mai irita cand mi se puneau "placi" optimiste, cliseele clasice prin care oamenii sunt facuti sa traga-n jug precum magarusul care merge pana la epuizare dupa un morcov atarnat de-o sfora in fata botului, neputand realiza ca nu va ajunge la el din principiu; dar am realizat ca si asta face parte din micimea si lasitatea celor din jur, care nu vor sa-si bata capul c-un ratat, un monstru si un exclus ca mine.