rrinan

Fufa lui Pișat cel Stătut I Pe-un forum de nișă, într-un vechi sitel, Unde-s recenzate curve fel de fel, Plînge şi suspină veștedul picon, Strident şi locvace ca un gramofon; Căci în bătălie soţul său prepus A uitat de dînsul şi n-a mai dat plus. Ochii-i urduroși ard în lăcrimele; Vechiul lui prestigiu e făcut surcele. Tot ce cu migală în ani a însăilat S-a dus într-o noapte, strașnic minusat. Dar un kil de țuică lîngă el veghează Şi cu dulci speranțe îl îmbărbătează. II Un orologiu sună noaptea jumătate. La Privat Mesaje oare cine bate? - „Eu sunt, bună soață, soțul tău prepus; Eu, şi de pe forum mă întorc distrus. Soarta noastră fuse crudă astă dată: Miky și-a lui ceată o făcură lată. Dar bagă-ți parola... Intră și tu-n foc... Stai și plîngi acilea... Nu m-ajuți deloc!” Veștedul picoaie dintr-o dată sare. - „Ce zici tu, măi popo?” strigă-n gura mare. Apoi el pe taste atunci s-a trîntit Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit: - „Ce spui, tu, străine? Pipi e departe; Pula lui prin topici mii de stropi împarte. Eu sunt a sa fufă; el gagiul meu; De eşti tu acela, nu-ţi sunt fufă eu! Însă dacă cerul, vrînd să-ngreuieze Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze, Debilul tău suflet astfel l-a schimbat; Dacă tu eşti Pipi cu adevărat, Apoi tu la țuică fără biruinţă Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă. Du-te iar pe forum! Și fă cum ți-am spus! Ca să-mi fie contul garnisit cu plus!” III Pipi se întoarce şi din taste sună; Clone neștiute din ungheri adună. Lupta iar începe... Duşmanii - cîți îs - Cad ca nişte spice... leșinînd de rîs.

rinan a pierit! trăiască rrinan! Atențiune, atențiune! Lume, lume! Prin prezenta, dăm știre-n forum, pă cum că: Io, numitul rrinan, prin mila lui Pisic Împărat membru înscris și aprobat, preiau toate activele și pasivele, toate firitiselile și sudălmile, toate bucuriile și necazurile, ce le-au suferit aici banatul rinan, înaintașul mieu, pălit cu o dungă năprasnică la 21 brumar, văleat 2017, la etatea de 2 ani; 11 luni; 2 săptămâni și 3 zile, în total 1083 de zile de forumeală, mai mult pasivă decît activă. Fie-i amintirea binemeritată! S-a distrat și el Fără prea mult zel Fără nopți pierdute Fără servitute Intrînd cînd și cînd Și arar postînd. A dat de lichele Și s-a luat de ele Pîn' ce enervate L-au încolțit toate În haită adunate, Puse pe banate. L-au tăiat c-o dungă Crezînd că-l alungă Zicînd c-au scăpat Și s-au ușurat. Cei ce l-au pălit De l-au mazilit Îs de el iertați Că-s cam zdruncinați; Cu creierii muci Mintea pe butuci Și umflați la buci Și plini de clăbuci De la coțăit Și de la muit, Că-ntre ei se fut Cînd întră în rut. (Cu cîte-o-ntrerupere Cînd merg la vreo futere) Numai ca ei să nu fi! Își petrec viața aci Ținîndu-se de cotor, Aruncînd vorbe de zor De cînd se-nscriu pînă mor. Vai de cozonacul lor!