Saracia nu poate fi o scuza pentru un pacat aducator de moarte. Ne nastem si crestem intr-o lume care a uitat de Dumnezeu, ratacim in intuneric.Oare Dumnezeu ne-ar lasa sa murim de foame de-am avea credinta si nadejde in ajutorul Sau? Din pacate ne lipsesc pastorii, si de noi, in copilarie, se lipesc cele rele si asa din cadere in cadere, de nu si-ar face mila de noi Dumnezeu si Maicuta Domnului am pieri cu totii.Prostitutia nu este generata de saracie; este o tema falsa, de care mai degraba se folosesc agentii globalizarii pentru a-si implini agenda dezumanizanta (promovarea avortului, planificarea nasterilor, ferirea de copii) toate in numele unei fericiri iluzorii in viitor, o viata “planificata”, scoala, cariera, etc. In toate aceste planuri, unde isi mai gaseste loc Dumnezeu? Nu mai este nevoie … noi ne facem viata.Daca saracia ar fi cauza, atunci ar trebui ca toate femeile sarace sa recurga la prostitutie. Dar cum ramane cu femeile ce au ales calea manastirii si saracia de buna voie? Deci ce este saracia? Si de ce fugim de saracie? Oare nu asta ne invata lumea, de cand ne nastem si pana murim, sa strangem continuu, sa adunam? Nu e de mirare ca ne este urata saracia. Iar apoi gasim usor motiv sa “intelegem” pacatele noastre si ale altora, din cauza … saraciei. Iata, functionarii au nevoie de lefuri mari ca sa nu fie … coruptibili. Deci cinstea este de vanzare. Morala nu mai este una crestina, ci una moderna, conjuncturala.Prostitutia nu are scuza dar prostituatele au nevoie de ajutorul nostru.Problema este una sufleteasca, nu materiala.