si inainte sa vina niste cretini analfabeti functonali, precum userul witcher de pa topingul larisei sa faca pe pseudo-intelectuali, am sa las asta aici: Glandele lui Skene (Glandele vestibulare mici, Glandele parauretrale) sunt amplasat în partea anterioară a vulvei, în jurul uretrei. Structura microscopică și conținutul substanței secretate prezentă afinități cu prostata. Petru prima dată, țesutul glandular prostatic a fost descri de către ginecologul american de origine germană Alexander Skene în 1880. Structură Glandele lui Skene reprezintă organe duble, au forma unor tuburi subțiri și ramificate, adiacente porțiunii inferioare a uretrei. Lungimea tuburilor ramificate poate măsura peste 4 cm. Din punct de vedre histologic, pereții tuburilor sunt alcătuiți dintr-un strat de celule epiteliale columnare și un strat de celule secretorie cilindrice înzestrate cu microvili.[1][2] Canalele de excreție ale glandelor aproximativ sunt paralele și însoțesc uretra pe o distanță de 1,5 cm.[3] Orificiile canalelor ale glandelor Skene sunt amplasate pe părțile laterale ale meatului urinar.[4] Funcție Secreția glandelor lui Skene, în combinație cu cea a glandelor sebacee și descuamația epitelială a mucoasei labiilor, produce o substanță cu aspect alb-lăptos, numită smegmă.[5] Unii ginecologi sunt de părea că fluidul elaborat de aceste glande menține nivelul umidității orificiului uretral și poate avea proprietăți antimicrobiene care protejează tractul urinar de infecții.[6] Totuși, rolul glandelor este disputat, în special, este dezbătută importanța sa în viața sexuală a femeii. Unii medici afirmă că lichidul eliminat de unele femei în timpul orgasmului („ejacularea feminină”) provine din aceste glande. Datorită amplasării sale în apropierea peretelui anterior al vaginului, se presupune existența unei legături între glandele Skene și sursa orgasmul în punctul G.[7]