Azi m am trezit plină de energie și voie bună. Lucru care mi se întâmplă des în ultima vreme, 5 din 7 sunt zile bune și voioase.
Mă uit la ceas și zâmbesc; azi nu contează cât este ceasul. Mă îmbrac și fug la sală cu căștile în urechi, țopăind, și îmi amintesc că sunt pe stradă și ar fi cazul să mi interiorizez dănțuiala... mai e puțin până la sală, acolo nu mai țin cont de norme și dansez liber între seriile de exerciții. Mă cuprinde un sentiment profund de Recunoștință; îmi iubesc colțișorul de libertate.
Și mă gândesc că îmi permit această libertate de a-mi planifica timpul datorită jobului pe care îl am și sunt Recunoscătoare.
Sunt recunoscatoare că pot fi copilăroasă când îmi doresc și pot să visez la cai verzi pe pereți uneori fara sa fiu mereu pe flight or fight.
Dar să nu fiu deluzională, cum pentru orice este un preț de plătit, îmi amintesc că având jobul acesta, nu îmi permit o relație sănătoasă și asumată, ori că de câte ori sunt intrebată cu ce mă ocup trebuie să caut in cufărul cu minciuni albe, o ocupație ,,decentă,, avută cândva.
Vă spun toate acestea cu recunoștință și cu dorința ca voi să rămâneți la fel de buni, generoși și plini de apreciere pentru această ocupație.
Una peste alta, vă anunț că mai lucrez până pe 7 decembrie, vine vacanta aia maaare.
Vă mulțumesc!