magic blue

Domnisoara/doamna @SensualGirl69, Mai intai sa lamurim ce anume vreti de fapt, deoarece prin "a-mi surprinde iubitul de ziua lui" se pot intelege multe... noi avem imaginatie bogata. Pe de alta parte... eu cred ca un echilibru trebuie sa existe in toate, astfel ca s-ar cuveni ca iubitul sa va intoarca serviciul de ziua dvs. si sfatul meu ar fi sa recurga tot la acest website.

Pai nu mai au... ca si-au vandut-o.

25 de ani... ce varsta minunata! De-ar fi sa glumesc, as spune ca scopul meu in viata ar fi acela de a avea din nou 25 de ani. Din cate imi amintesc, la varsta aceea aveam cateva scopuri destul de bine definite, pe care le-am si atins intre timp. Majoritatea acestor scopuri erau legate de verbul A AVEA. Abia mai tarziu am inteles ca ar fi trebuit sa acord mai multa importanta verbului A FI. E bine si asa, caci, uitandu-ma in jurul meu, constat ca foarte multi nu fac niciodata aceasta distinctie. Totodata, am invatat ca nu atingerea unui scop e importanta, importanta este calea pe care o urmezi catre acesta, intrucat, in cele din urma, aceasta cale este cea care da adevarata valoare a rezultatului final. Cu cat va fi mai greu de obtinut un lucru, cu atat el ne va parea mai pretios. Intotdeauna vei ajunge sa regreti faptul ca ai ales calea cea mai scurta/usoara de a obtine ceva si nu calea cea dreapta/corecta. Atingerea scopului nu reprezinta decat un moment al vietii, in vreme ce drumul parcurs intr-acolo este viata insasi.

Domnule Anddrey... pai daca zici ca a fost o experienta de exceptie, nu ne povestesti si noua cate ceva? Ca aspectele pe care dumneata le vezi ca fiind de exceptie ar putea fi considerate obisnuite de catre un altul. Vad ca ai si ceva vechime pe aici si, prin urmare, ar trebui sa cunosti ce trebuie sa cuprinda o recenzie. Respecta-i, asadar, pe ceilalti, daca doresti sa fi respectat.

Hai ca azi am chef de vorba... sa va mai spun o poveste de agatat, instructiv-educativa. Treceam din cand in cand prin fata geamurilor, dupa care se afla biroul EI, o tanara blonda cu ochii albastri. Incetineam pasul pentru a o privi si o vedeam, parca, din ce in ce mai frumoasa. O vreme m-am multumit doar cu atat. Nici nu cutezam sa ma gandesc la mai mult... in fond, eu eram trecut de prima tinerete, aveam tot ce-mi trebuia: nevasta, copil, amanta, o situatie materiala bunicica s.a.m.d. ... EA - tanara, probabil putin peste jumatatea varstei mele, frumoasa, probabil avea o gramada de admiratori, poate chiar o relatie confortabila. Ce rost ar fi avut sa incerc sa-i tulbur si sa-mi tulbur linistea. Asta pana intr-o zi, cand am inceput sa visez cu ochii deschisi la ceea ce parea pe cat de irational, pe atat de ademenitor. Chiar de atunci linistea mea s-a dus. Imaginam tot felul de scenarii, construiam povesti imposibile...mai ramanea acel mic amanunt de care mi se parea ca depinde totul: cum sa o abordez, cum sa intru in viata ei? Absolut toate ideile pe care le aveam erau fie banale, fie ridicole, fie si una si alta. Au trecut astfel cateva luni, pana cand am gasit o solutie cat de cat acceptabila (asa mi se parea mie... poate ca e la fel de penibila). M-am gandit sa-i scriu ca o plac si ca vreau sa o cunosc, sa merg la biroul ei (in care mai mai erau niste colegi, ceea ce complica putin situatia) si sa-i dau acea hartie sub pretextul ca vreau sa depun o cerere (la acel birou se primeau si cereri). O noapte intreaga nu am dormit incercand sa compun textul asa-zisei cereri. Spre dimineata o finalizasem in mintea mea, astfel ca, dupa ce am ajuns la serviciu, am asternut totul pe hartie. Am incercat sa fie ceva cat mai decent cu putinta si cat mai succint, ca sa nu o ofensez sau plictisesc, asa ca m-am rezumat la o singura pagina, in finalul careia ii scrisesem numarul meu de telefon, cerandu-i totodata sa nu spuna nimic, ca eu sa plec si sa astept sa ma sune timp de o jumatate de ora, daca e dispusa sa accepte o simpla invitatie la o cafea. Eram foarte incantat de idee, asemenea unui copil ce primeste un dar de Craciun. Nu mai simtisem de multe vreme asta... parca traiam din nou cu adevarat. A venit astfel si ziua cea mare... m-am ferchezuit, m-am imbracat frumos. Ma simteam mai tanar cu 20 de ani... asta pana m-am uitat in oglinda. Am mers agale catre biroul EI, plin de entuziasm... parca pluteam si probabil aveam un acel zambet tamp, pe care il ai atunci cand faci lucruri nesabuite. In fine, am ajuns si... surpriza...ea nu mai lucra acolo. Totul s-a spulberat in acea clipa. Am plecat derutat, sperand ca totusi o sa gasesc o solutie. De atunci am lasat lucrurile asa... incetul cu incetul am coborat cu picioarele pe pamant, am revenit la monotonia confortabila de dinainte. Nu-mi pare insa rau de nimic, in afara faptului ca nu am trait acea jumatate de ora in care as fi asteptat raspunsul EI, acea jumatate de ora plina de emotii si de sperante. Poate ca asa a fost sa fie sau poate ca ar trebui sa o caut (as putea intreba colegii de birou)... voi ce ziceti?

Daca inteleg bine, substratul intrebarii ar fi si acela al unui sondaj privitor la modul in care stimabilii moderatori se achita de sarcini. Din aceasta perspectiva am ales varianta 2, intrucat am tot respectul pentru tactul si echilibrul de care dau dovada si pentru efortul pe care acesti oameni il fac in folosul tuturor.

Bai fratilor... am intrat si eu pe acilea cu gandul ca voi afla cum se agata femeile, crezand ca poate e unii care sa stie reteta magica, tehnici de abordare si replici geniale, care merg la sigur. Din pacate, am ramas la fel de nelamurit ca si pana acum... ori niciunul nu vrea sa-si dezvaluie secretele in fata concurentei. Pornind de la umila mea experienta in materie de agatat, pot spune ca secretul succesului e acesta: sa te nimeresti la momentul potrivit in locul potrivit si ea sa te placa... atat, restul nu are relevanta. Mi-e greu sa cred ca, daca nu-i inspiri nimic la primul contact vizual, ai mai avea vreo sansa facand uz de cine stie ce vorbe mestesugite, de glume bune ori de citate pline de intelepciune. E adevarat, totusi, ca, dupa o prima impresie favorabila, ar fi de dorit sa nu strici totul spunand niste gogomanii, sa fii macar civilizat, daca fermecator e mai greu. Pentru a ilustra cat de cat aceste ganduri am sa evoc o amintire foarte draga: Prin tineretile mele admiram foarte mult o domnisoara,care locuia prin vecini... o admiram asa de la distanta, caci, pustan fiind, nu detineam tupeul necesar spre a-i face avansuri, ea avand cu peste zece ani in plus fata de mine. Timpul s-a scurs si ea a disparut din peisajul meu o buna bucata de vreme. Am regasit-o peste ani, cand amandoi eram casatoriti. Cu greu m-am decis sa o invit la o cafeluta si, spre surprinderea mea, ea a acceptat. Am facut tot felul de scenarii, hotarandu-ma in final sa ne intalnim la barul unui hotel, unde retinusem si o camera, pentru orice eventualitate. Cafeaua s-a lungit destul de mult, caci neandraznind sa ii dezvalui gandurile mele pacatoase, am luat si ceva de mancare si ceva de baut ca sa mai prind curaj. Timpul se scurgea... aproape ca ne povestisem intreaga viata, asa ca, intr-un tarziu, mi-am luat inima-n dinti si i-am marturisit ca exista si posibilitatea de a ne retrage in intimitate. Care credeti ca a fost reactia ei? A zis ceva de genul: Eram sigura ca te-ai gandit si la asta si chiar ma intrebam de ce nu imi propui mai repede, ca, din partea mea, puteam sa fi mers direct in camera... Si eu, saracul, dupa ce avusesem atatea emotii si ma dadusem peste cap sa par inteligent si spiritual, cand lucrurille erau atat de limpezi din start. Deci, oameni buni... nu noi suntem cei care agatam femeile, cred ca asta e doar o iluzie... ele sunt cele decid, chiar din start, daca vor sau nu sa fie agatate, chiar daca asteapta ca barbatul sa faca primul pas, asa doar de dragul convenientelor. Ar fi multe de povestit pe tema asta... poate cu alta ocazie. Pana atunci... noroc la agatat!

Da... dar intr-un mod placut. Bine ai revenit si felicitari, Mr. HG Blue! La mai mare!

Aia din tinerete, maestre, daca acum nu mai e cazul. Pe de alta parte sa nu uitam ca barbatii cu chelie sunt mai virili... asa se zice.

Unii dintre noi gandesc astfel, frate Petrepetre, doar unii. Personal, consider ca pretul halatului nu reprezinta doar pretul cu care cumparam corpul unei femei, ci si pretul cu care vindem o parte din sufletul nostru.

Cat valoreaza o femeie? Pai... cam tot atat cat valoreaza un barbat plus inca ceva.

Hai sa incerc sa va smulg un zambet: -http://www.peteava.ro/id-15569-ce-vor-femeile-de-la-barbati OK...am revenit. Se pare ca sensul demersului meu nu a fost suficient de corect inteles, astfel ca majoritatea postarilor au fost oarecum pe langa subiect. Asa cum am mai incercat sa explic, am deschis topicul in ideea ca oricare membru sa spuna ce apreciaza cel mai mult la colegii de forum. Cele mai importante, cred eu, ar fi fost opiniile fetelor sub acest aspect, deoarece ele sunt cele care ne cunosc nu doar sub aspect virtual. Daca acestea s-ar fi exprimat sincer, am fi putut contura un asa-zis portret al barbatului ideal, amator de escorte, facand un colaj al parerilor adunate. Unele fete au inteles sa spuna cum vad ele barbatul ideal, la modul general, nefacand nicio referire la membrii forumului. Surprinzator e ca postarile mai la subiect au venit din partea a doua doamne, care i-au cunoscut mai mult la modul virtual pe forumisti, Casnica din Sf. Gheorghe si Blondynekiss din Timisoara, in vreme ce fetitele dulci din Bucuresti au fost foarte retinute ori au facut doar aprecieri de ordin general cu privire la barbatul visurilor lor. Care ar putea fi explicatia acestui fapt...oare calitatile barbatilor se vad mai bine de la distanta sau imaginea noastra virtuala este mult mai buna decat cea reala? Iarasi, foarte interesant e faptul ca fetele nu au facut refetiri la ceea ce tine de aspectul fizic, eu chiar asteptandu-ma sa apara si postari de genul: imi place fundul lui doixdoi, mustata lui Oly, freza lui Picon, nasul lui Afriq sau maciuca lui Mastermaciuca. Oricum... doamna Casnica, vad in dumneavoastra un interlocutor captivant si sper sa acceptati invitatia mea la o cafea...daca ma voi afla candva in trecere prin Sf. Gheorghe.

Casanova e mic copil fata de prietenul nostru.

Te iubeste femeileeee, nenea Afriq.

Am inteles aluzia... vreti sa va inscriu si la capitolul modestie. De ce nu? Este cu siguranta si asta o virtute.

Xenia, daca nu e o gluma, e cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodata. Asa ca iti multumesc si... mielul il dau eu, impreuna cu un vin rosu.

Haiducule... foarte adevarat ce zici, dar nu asta era subiectul. Am deschis acest topic pentru ca fiecare sa poata spune sincer ce anume apreciaza la ceilalti membri ai forumului. Si mai ales sa aflam cum ne vad pe noi fetele. Ce anume apreciaza si de ce... la modul general dar si la concret.Poate ca vom invata ceva important din toate acestea.

Xenia, sunt tare invidios pe acest MG... oricine ar fi el.

Iata si primul on-topic din partea sexului frumos. Multumim Casnica.

Ramona... te inteleg. Toti am avut aceasta frumoasa iluzie la un moment dat.

Ingerasule, daca stau bine sa ma gandesc... tu ai avea, intr-adevar, cate putin din fiecare.

Xenia... prea multe pretentii, mai taie din ele... cel putin pe cea cu fidelitatea. Sa nu uitam ca suntem pe un site de escorte, nu de fete mari.

Hai fetelor, ziceti si voi ceva... ca prea ne laudam singuri.

Corect... si eu as mai adauga -generozitatea domnului Petrepetre

Poate are chiar si trecere prin Timisoara.