Nu am îndrăznit să scriu până acum pe topice deschise de Baron 58. "Stârnit" însă de Sabrina,care am observat că nu-i prima dată când intră în dialog cu el,las și eu câteva versuri, în speranța că îl vom readuce pe forum:
Era
Era un vers scrijelit pe amurg
Unde plânge un fals demiurg,
Unde păsări grăbite tresar,
Nu mai dau nici din aripi măcar.
Era o stâncă lovită de val
Înspumată care privea către mal
Și avea urme de zori în obraji
Și în suflet avea urme de pași.
Era un umbră rătăcită și uitucă,
Care nu mai știa unde să se mă mai ducă
Se topea cu o ploaie în gol
Să devină stropi de rouă pe sol.
Era pădurea ce urlă în vânt
Cu copacii căzuți la pământ.
Era un verde prea scump cumpărat
De la Verde și bun Împărat!
Era și râul ce curge prin timp
Ce-și duce trecutul în gând
Prin munții de clipe pierdute,
Ce tot curg fără visuri prea multe!
Era piesa de teatru căzută
La selecții, demult întreruptă
Sau replica unui om mult prea beat
Ce umblă prin nori dezbrăcat.
Era doar o fărâmă de zâmbet,
O notă evadată din cântec,
O noapte albastră și tristă
Sau poate o carte nescrisă!