Sub sceptrul ipocriziei și a minciunii am evoluat ca societate enorm.
Vezi lucrurile prea absolut. Faptul că există roluri sociale nu înseamnă automat falsitate. Omul nu e doar autenticitate brută, ci și relație, context și responsabilitate.
Una e să porți o mască și alta e să te adaptezi fără să-ți trădezi esența. Nu cred că tatăl, prietenul, profesionistul sau omul din cuplu sunt personaje false, ci fețe ale aceleiași persoane.
Dacă orice rol ar fi fals, atunci însăși viața socială ar deveni imposibilă. Problema nu e existența rolurilor, ci momentul în care uiți cine ești în spatele lor
Toti avem un Eu personal, mulți care renunță la armura ajung calugari, nu judec, dar asta implica credință de multe ori sau meditație și părăsirea societății contemporane în mare parte.. Alții trebuie sa supraviețuiască într-o societate competitiva, plina de minciuna, ipocrizie, răutate dar și dragoste și adevăr.
Dacă pui o armura nu înseamnă că nu știi cine ești. Hai sa fim mai flexibili în gândire.
Tu știi cine ești, te cunoști pe tine însuți?