Unele escorte ajung să-și privească clienții exclusiv prin prisma banilor, pornind de la presupunerea că aceștia vor accepta aproape orice odată ce au plătit. În astfel de situații, accentul cade pe încasarea banilor, iar calitatea serviciului devine secundară. Atunci când clientul este nemulțumit, apare ulterior argumentul vag al „chimiei” - o explicație care poate fi legitimă în anumite cazuri, dar care poate fi folosită și ca pretext pentru a evita asumarea responsabilității pentru o experiență slabă. Problema nu este existența sau inexistența chimiei, ci folosirea ei ca justificare universală după ce plata a fost deja făcută. Asta poate crea impresia că, pentru unele persoane, clientul este considerat un „fraier” de la care trebuie doar să se încaseze banii, nu un partener al unei tranzacții în care ambele părți ar trebui să primească ceea ce au convenit.