quasim

O primă observație: nu înțeleg de ce trebuie să te cantonezi într-o relație cu o escortă. O relație este o relație, pentru că te simți atras de o femeie...Dacă vei avea sentimente pentru ea, nu mai contează că e/a fost escortă, sau că e un medic eminent. Sau, ca să fiu mai clar: chestia cu ”Vreau să iubesc o ... (escortă, laborantă, ingineră etc.)!” nu prea sună în regulă. Trebuie să iubești o Femeie. Nu aș fi intervenit pe acest topic dacă nu îmi atrăgea atenția afirmația cu ”accept trecutul”. Începând anunțul tău cu acest angajament nu ești deloc convingător! E ca și cum ai face unei femei un compliment de genul: Chiar dacă ești cocoșată și ai strabism, ești sexy!

Ce ai vrut să spui prin ultima frază?

În linii mari, ai dreptate, însă nu și cu absolutizarea respectivă! Probabil că 80-90% din clienți se încadrează în tipologia ta...Dar nu toți!

Naty, să știi că @zelmer1700w e un intelectual și un tip O.K.

:no2 :slap2Titlul topicului este vorba de începuturile meseriei, nu despre începutul vieții sexuale. Și dacă un abuz fizic și/sau psihic asupra unei femei poate constitui o ”picanterii care fac sexul cu o escortă mai delicios”... :shocked

Șansele de a primi răspunsuri sunt foarte mici. Majoritatea au început să se vândă fie în urma unor abuzuri, fie din disperare. Și atunci, cum să povestești asta unor necunoscuți, să îți rupi sufletul a doua oară doar pentru a fi luată la mișto de niște caterincoși?! Oricum, mai există un thread cu subiectul acesta...

Amice, chiar nu faci trolling? Întrebarea ta e chiar fără sens! Nu înjuri, nu fumezi, nu minți, nu te mai îmbeți, nu te uiți la filme porno cu chestii kinky etc.? Faptul că te distrezi cu escorte e unicul tău păcat și doar asta te împiedică să mergi la biserică?! În cazul în care întrebarea ta e totuși serioasă, dacă te poți reculege și atunci când ești în biserică te poți gândi la Dumnezeu, du-te omule! Dacă prin biserică te uiți după enoriașe și le scanezi aptitudinile sexuale, stai cuminte!

A trecut mult timp de la scena despărțirii?

Textul ăsta ascunde multe frustrări și multă suferință care a dezumanizat! Probabil că atât cât suntem oameni și avem sentimente, vom fi răniți deseori. Unii se pot ridica după astfel de traumatism, alții, nu. Tot ca-n junglă. Atunci când interacțiunea noastră va fi exclusiv cu roboți, vom fi safe! Asta până va apărea vreun bug...

Știutul din timp nu garantează vă vei depăși mai ușor momentul atunci când e vorba de iubire! Poate da, poate nu. Am fi foarte curioși!

Și, având în vedere următoarea ta postare, @deliaro, mă simt tentat să continui ”interogatoriul”: Știu că una din problemele reale ale escortelor constă în stima inerentă oricărui om (indiferent de ocupație), cu cele două fațete ale sale: - prețuirea de sine, multe considerându-se murdare, untermensch; - prețuirea clienților, care mulți le consideră niște simple bucăți de carne potrivite numai pentru a ne satisface nouă plăcerile pentru că le plătim. Surioară, eu cred că orice escortă este un om înainte de orice, deci trebuie să se bucure de respectul cuvenit, cu ambele lui laturi. Iar dacă vorbim de OM, păi atunci să nu uităm că iubirea e un sentiment omenesc!!! Și pentru că știu că or să apară pe aici unii care o să îmi sară în cap, vreau să punctez doar atât: gândurile de mai sus nu sunt o pledoarie pentru o relație cu o escortă (ele nici nu prea își doresc asta), dar dacă totuși se întâmplă, nu da-ți cu piciorul unui sentiment atât de frumos!

Acum depinde și de @crocozaur cât de cinstit e cu el însuși și cu noi...S-ar putea ca el să îi ofere acel cadou aparte doar din simpatie, iar fata l-a interpretat eronat (pe de altă parte, mă întreb cum a putut s-o înșele instinctul ei de profesionistă?!) Dar te întreb eu, @deliaro, de ce fata a lăcrimat la despărțire?

Se pare că unii dintre noi chiar nu au ce face... :(

La mulți ani ție și tuturor sărbătoriților!

Lăsând de-o parte talentul și carisma d-lui Țopescu, cred că nimeni nu are dreptul să vorbească urât despre o persoană decedată, cu atât mai mult cu cât nu este vorba decât despre niște simple opinii personale! Dl. Cristian Țopescu ne-a povestit atât de frumos despre sportivitate, despre fair-play și despre principiile olimpismului. Din păcate, pentru dumnealui este imposibil altius, citius, fortius! Doar amintiri frumoase și o imensă tăcere pe care se cuvine să o respectăm.

Acum, am sa incep cu sfarsitul...Daca este sa analizam exemplul cel mai mediatizat, cel al Statelor Unite, se pare ca aplicarea pedepsei capitale nu a diminuat rata criminalitatii...Deci este oarecum infirmata teoria cu ”creste pedeapsa, creste frica, scade infractionalitatea”. Trecand peste tarele justitiei din Romania, trebuie recunoscut ca nu exista nicaieri o judecata absolut corecta (poate doar cea Divina). Erorile judiciare sunt inerente, dar pedeapsa capitala este ireversibila. Revenind la SUA, acolo, pentru a diminua riscul erorii judiciare, se temporizeaza executia; in conditiile in care ducerea la indeplinire a sentintei dureaza si peste un deceniu, factorul descurajant este diluat. Una din conditiile importante ale unei reprimari eficiente este cea a promptitudinii sanctiunii. Detentiunea pe viata face parte din sistemul punitiv romanesc.

Multi dintre voi confundati ideea de justitie cu cea de razbunare! Si gresiti. Razbunarea este sa ii provoci celui vinovat aceeasi suferinta (sau una superioara ca intensitate) cu a victimei. E o mare eroare pentru ca este imposibil sa cuantifici nivelul unei suferinte! Totodata, razbunarea poate fi facuta doar de oameni puternici fizic...Ce se intampla atunci cu un copil orfan abuzat, care nu are de cine sa fie razbunat?! Justitia presupune aplicarea unor reguli in mod egal. Cel care incalca legea, suporta rigorile ei, fara ura si razbunare (sine ira et studio). Pedeapsa capitala este una extrema, iar extremele nu pot fi acceptate.

Sa știi că diplomația nu este antonimică adevărului...

Fără supărare: au fost doar 1-2 opinii negative...

Ai dreptate, acel băiat s-a putut bucura de mai multe fete, iar cu una dintre ele a legat chiar o frumoasă amiciție (nu de iubire!).

Scriu cu nădejdea că nu e un topic la mișto... În primul rând,trebuie să treci tu însuți peste handicapul tău, să te accepți așa cum ești, să lași deoparte complexele! Cred că e redundant să îți povestesc de Beethoven. Ești un om ca noi toți, cu sentimente, trăiri și nevoi obișnuite. Nu trebuie să te limitezi la mersul la o escortă, dar nici nu trebuie să te inhibi atunci când vei merge la una. O.K., e adevărat că ai o dificultate în comunicare, însă tu te duci să faci sex, nu să ții prelegeri. După cum scrii, ești o persoană educată, deci nu cred că sunt probleme de igienă sau de comportament. Comportă-te firesc, civilizat, respectuos, demn, fără aroganță (chiar dacă o plătești, nu poți face orice îți trece prin cap cu ea) și fără umilință (ești un client ca oricare altul, plătești pentru un serviciu pe care și l-a asumat), zâmbește-i, trateaz-o exact cum ai trata pe orice femeie și sunt sigur că vei avea parte de experiențe plăcute! Sunt fete capabile să treacă peste problema ta. Dacă vei citi blogul meu ”Masca singurătății”, te vei convinge că problema ta îmi este destul de familiară și că poți avea încredere în sfaturile mele.

Faptul că escortele se îndrăgostesc e ceva firesc (așa cum a scris puțin mai sus @bambuchaa, dând și celebre exemple) și chiar pozitiv: asta demonstrează că ele au încă suflet. Pentru că, fie că o recunoaștem, fie negăm inutil, e o ocupație care uzează sufletește, care asprește. O altă problemă spinoasă este aceea că, de multe ori, se îndrăgostesc de cine nu trebuie.

Ei, ai putea să ne informezi cu privire la meniul preferat al unui curvar... :laugh2 ”Rețete” de păsărică, antreuri cu limbi, ca să nu mai vorbesc despre esotericele ”preparate” de antricot (buci, pe românește)...

Romantic, sensibil si inspirat, asa cum te stim! :laugh2 :laugh2 :laugh2

Pe site-ul Ambasadei din Munchen sunt prezentate informații cu caracter general, prin care se se acoperă atât situația în în care documentul ce atestă dreptul de şedere este eliberat de o autoritate străină care a semnat Convenția de la Haga și aceste este suficient să fie apostilat, dar și dacă a fost eliberat de o autoritate străină care nu a semnt Convenția, și atunci este necesar ca documentul să fie supralegalizat. Legalizarea notarială la care se referă anunțul ambasadei nu privește documentul în întregime, ci doar traducerea lui în limba română. Notarul nu atestă prin legalizare că documentul în sine a fost eliberat de autoritatea străină, ci doar faptul că documentul a fost tradus de un traducător autorizat. Altfel spus: notarul a tradus corect în română că persoana X nu posedă calificare de șofer de TIR, dar X va fi tentat să prezinte un document în limba română în care scrie exact invers. Pentru a se evita o astfel de situație, documentul tradus de un traducător autorizat este legalizat de un notar.