De un an de zile am constatat ca ma bantuie o boala grava, atat de grava incat a trebuit sa ma izolez de lume . Incerc sa-mi dau seama cum am dobandit-o, eu, cea imuna, cea fara de simtire. Ma macina, cu fiecare zi ce trece. Am incercat sa ma vindec singura, Sunt inca in tratament dar nu ma lasa, inca ma doare. Ma doare atat de rau ca imi caut alinare. Initial, nu am simtit nimic, nu a fost decat o .. trecere in revista a ceea ce fac, a ceea ce sunt, Sunt o femeie careia ii place sa faca sex cu pasiune. Nu conteaza cu cine atat timp cat exista. Dar s-a inamplat si inca ma macina. Nu pot sa uit. Sunt o femeie puternica dar boala asta m-a doborat. Aproape ca m-a dus la disperare. E o durere surda, acuta,ce nu-ti da pace cand lumea iti e mai dulce. Te cuprinde din toate partile. Iti patrunde in toti nervii. Te face sa nu ai stare. Iti intoarce toata viata pe dos, la 180 de grade. Acum sunt mai bine, dar tot ma apuca. Undeva in strafunduri, iti rascoleste simturile. Te face sa te indoi de tine, de toata forta ta, de increderea pe care o ai in propria-ti persoana. E o boala grea! Stiu ca se vindeca dar va lasa numai urme. Urme pline de regret, dorinta, nesiguranta. Oare voi redeveni cea careia sa nu simta? Cunosc tratamentul pe care trebuie sa-l aplic, dar indoiala ma macina. Oare ce cel corect?