Și eu mă îndrăgostisem de cineva...eram "poetul fluieră-n vânt"...dar acum nu mai știu...materialismul din ziua de azi, sufocarea în mulțimile de azi care te aruncă în sălbăticia asta mă face să cred că nu există nimic bun pe lumea asta cum concepeți voi și ...cred că nici nu va exista atât timp cât nu voi pleca, nu voi trăi în locuri pustii sau nu voi mai exista...Acum nu pot să mă gândesc decât la un singur lucru și asta nu e iubirea. Societatea de azi cu lipsuri te împinge fie la multe lipsuri fie doar la iubire și sex. Nu îți dă voie să devii bogat, să te împlinești profesional de tânăr ca mai apoi să te bucuri de viață fără să te uiți la cel din stânga ta și să-l invidiezi chiar și pentru femeia care o are lângă el, pentru că tu ca om te-ai născut cu lipsuri cu care părinții te-au împovărat. Iar acum nu mai știi cum să mai privești viața decât din prisma sinuciderii sau una în care te-ai hotărâ să te alături unei confederații religioase în speranța că nu te vei mai gândi la ce a fost sau ce putea să fie "dacă".... și acum cu părere de rău adaug comentariul ca introducere terminată și las niște punctele de suspensie (...) să se știe ce poate și ce va putea să existe sigur în viața asta ( doar punctele de suspensie sau imaginația noastră în locul lor?).Conchid cu faptul că poate nu m-ați cunoscut poate decât din poze sau la telefon, sau chiar și în realitate(una), dar eu v-am cunoscut din prima clipă (una în realitate)dar nu mi-am ascultat instinctele care se pare că erau debusolate...și m-am atașat puternic că puteam parcă citi gândurile( suntem cu toții legați cerebral), știam cine era dar ce poți schimba în lumea asta irațională decât să fii lup printre lupi sau (după cum spunea un cântăreț) "te oprești și o faci în cap".Eu am evitat-o cu bună știință, chiar când îi recitam o poezie, ea împingându-mă cu privirea și zâmbetul, eu ferindu-mă. O CUNOȘTEAM PREA BINE, EA NU ȘTIA CĂ EU ȘTIAM DESPRE EA. Ea a luato ca pe o respingere, eu din fire scrutător doar să mă feresc de nesinceritatea care o avea și cu care se apropia să mă sărute...Ea nu știa că eu cu fiecare vorbă sexual tendențioasă o testam, totul devenea mai limpede pentru mine, deși îi spusesem din prima secundă cine este.Păream un nebun!!! De ce m-am atașat de o escroacă sentimental-materialistă? De ce nu fusese sinceră cu mine, de ce evita dialogurile, de ce îi era frică și încă îi este? Ea știe că eu tot o cunosc, știu pe unde își face veacul, dovezile se adunau împotriva ei, dar și afectivitatea.Ea era Jokerul propriei vieți. Poate râde oricine de ea.Dar eu nu râd.Nu zic că îi vreau binele, dar nici răul,toate astea sunt doar niște nuațe cu care vrem să îi vopsim doar ca să avem o țintă clară.Încă mai pot spune că pot face ceva împotriva ei, dar de ce să fac.Am stat uneori și m-am gândit de ce ea ajuns așa: Pentru că se găsește în situația majorității populației României și pentru că eu am avut labila gândire să îi îndrept conștiința sau ea o avea deja formată înainte pentru JOBUL ĂSTA? Încă mai țin minte ce am spus și am remușcări...am remușcări pentru că gândul și cuvântul nostru au PUTERE, ele pot modela lumea.E mai puternic decât orice zid...M-am resemnat în impasibilitate, în a nu face mai nimic, a nu acționa pentru că cine a creat o idee nu o mai poate controla.Nu eram neserios cum ar putea crede, ci doar foarte conștient de propriile capacități dar și de alegerea ei și nu vroiam să intru în lumea asta, mai ales că nu vroiam să o surprind și să o sperii.Pe alocuri am tras de ea într-un fel să îi arăt pericolele la care se expune(în încercarea de a o face să renunțe) și v-am făcut și pe voi(moderatorii) mai atenți și mai inventivi (sau să modificați acolo un cod într-un website). Nu știu cum să spun, dar s-a înșelat foarte tare în privința mea, vroiam să vorbesc cu ea direct, dar a evitat discuția directă cu mine(știu că m-am purtat uneori ca un ciudat) și evident m-am răzbunat pentru asta. Putea să mi-o zică în față de la început mai ales că ne vedeam zi de zi. Imaginați-vă că vedeți pe cineva zi de zi și știți "ce a făcut astă-vară", nu vi s-ar părea mai ciudat mai ales când ești atașat afectiv și discuți despre muzică? Am spuso eu în față tuturor despre toți..(inclusiv despre ea știam cine este și un altul). Eram privit ca un nebun, un handicapat, puteam să jur la un moment dat că cineva cu păr blond o să își rupă piciorul. Și mult n-a trecut...Ăsta e dar? Nu !!! Pură rațiune cu însuși Instinctul aliați.Depresia persistă până se întâmplă ceva...Ea a fost dar nu a fost..Așa că vă rog terminați actele teatrale pe forumul vostru de doi bani...IUBIRE PE DRACU!! Meritați un glonț în cap!!!