Contează ceea ce se vede sau ceea ce simți?

[baron58]

Dragoste târzie -

Tudor Arghezi

 

Da, te-as iubi cum mă iubești și tu.

Inim-ar spune da, cugetul nu.

Te-ai așteptat vâltoarea să mă ia

Și să mă ardă în dogoarea ta.

De unde te-ai ivit să ma-mpresori

Cu-atatea stele si cu-atati fiori?

Nu ti-ai dat seama, și de-abia

Vedeam si eu că ai putea

Să fii copila mea.

Simțirea dragostei, ades nebună,

Răzlețe streine le-mpreuna,

Si vârstele le face deopotrivă.

Femeie pătimașă, aprinsă, uscățivă,

Esti tânără, trufașă si frumoasa.

Ma vrei al tău si-atat, si nu-ti mai pasă

De toti ai tăi, de toți ai mei,

Jertfiți unei femei.

Ai vrut sa te desfaci dintre dantele

Să mi te dai ca versurilor mele.

Beția te prinsese de o dată,

Si vreai sa fii a mea de tot si toată,

Călcând o pravila uitând

Ca ai ieșit din rând.

Si te-am facut să suferi, știu,

În ce aveai în tine mai zvâcnit și viu.

M-am prefăcut ca nu-nteleg,

Ca sa rămâi ce ești, si eu întreg,

Si te-am jignit cu voie, să mă ierti,

Poți sa blestemi și să mă cerți,

Din departarea care îți ascunde,

Cu plânșii ochi, si coapsele rotunde.

_______________________________

Pictură de Andrew Atroshenko

[baron58]

La psiholog

 

Printre-atâtea frunze, visuri, crengi golașe și mirări

Mă apucă-o stare nudă, fără să am așteptări.

Stau cu ochii pe un cer, enigmatic, abundent

Și tot caut întâmplări din trecutul imprudent!

 

Nici o toamnă nu mă strigă, să îmi plângă veșnicia,

Soarele îmi alungă, c-un surâs, melancolia!

Și miroase a pământ răscolit de frunze reci

Unde sunt, unde mă-ndrept? Merg ca orbul pe poteci!

 

Prea mi-e toamnă în visare, prea mi-e vară în privire,

Caut să îmi potcovesc gândurile de-amăgire,

Și mă caut și pe mine într-un tril nedeslușit

Parcă sunt, parcă nu sunt, nici nu știu de am iubit!

 

E departe și iubirea, gara noastră, trenul galben,

Mă ascund de inocența unui vis credul și rumen!

Ce caut să mai dezgrop angoasele indecente?

Toamna asta are-un scop, îmi răpește sentimente!

 

Dar eu ard mocnit în doruri, mă prefac că nu iubesc!

Frunzele-mi recită roluri, eu prin neguri ocolesc,

Însă nu pot să rețin și lumina din suspine

Ce îmi picură sublim, înverzind toamna din mine!

 

Toamnă, toamnă, psiholoagă!

Știi să pui frunze pe rană!

Vântul tău îmi suflă norii,

Și mă simt Zeul Uitării!

[baron58]

Mulțumesc din suflet dragă colegă @sabina_10! Nu am mai apucat să-ți răspund în PM.

Mă simt onorat de prezența ta pe forum și în mod special pe topicele deschise de mine.

Te rog să mă ierți dacă fără voia mea am greșit cumva. În dialogul cu tine permanent te-am considerat un iubitor de poezie,un om c-un suflet frumos,chiar și atunci când am spus că mi-ar face o mare plăcere să servesc cu tine o cafea pe una dintre colinele Iașului (aici pe forum îi consider pe toți egali, să fii convinsă că în alte împrejurări aș folosi persoana a-ll-a plural). Am întâlnit aici,în această lume pestriță,oameni minunați,tu fiind unul dintre cele mai bune exemple.

O săptămână plină de împliniri și cu sănătate!

Spor în tot ce vei face de aici înainte!

[potolea]

 

[baron58]

Prea comozi!

 

Toți venim dintr-o poveste,

Unii suntem visători,

Viața noastră astăzi este,

Fie gri, fie-n culori.

 

Ne alegem o culoare,

O potecă sau un drum,

Bem doar apă din izvoare

Sau ne facem viața scrum.

 

Suntem mai nimic sau tot,

Știm ce vrem, ce ne dorim,

Obosim doar stând pe loc,

Prea comozi ca să trăim.

[baron58]

Nu ești niciodată prea bătrân pentru a-ți stabili noi țeluri sau pentru a visa la noi vise.

[baron58]

Nebunii matinale

 

Am fugit ca doi nebuni, străzile s-au închinat!

Amândoi pe-același drum cu amorul dezbrăcat!

Eu râdeam de a mea soartă, tu de mine te-amuzai

Trupul meu îți era artă și din ochi nu mă scăpai!

 

Recitam versuri hazlii, era abia dimineață...

Eram unde n-ai gândi, pe-o iubire cu dulceață!

Și am traversat spre-amiază tot cu dorul după noi,

Am dansat un vals în piață și-am văzut că maine-i joi!

 

Oamenii s-au strâns buluc șă ne cumpere surâsul

Nici eu și nici tu n-am vrut să ne vindem ieftin visul!

 

Am negociat la sânge pe-un tango și trei parale

Că un vis cu noi ajunge, celelate visuri ia-le!

Singuri, c-o iubire mare și un vis numai al nostru

Ne-am întors pe jos agale spre căsuța unde-i rostul!

 

Dacă ieși în piața mare cu iubirea ta în dinți

Se găsește un Cutare să te ia la bani mărunți!

Ba de unde vii și dacă chiar iubești peste măsură

Și fără să știi te lasă să te-ntrebi...viața-i o glumă?

[baron58]

Dor de Iubire

 

Dor de viață îmi curge lin prin vene

Și sufletul meu adoră să zboare spre mâine,

Să sărut răsăritul de soare,

Să ascult poezia unei lumi viitoare.

 

Curcubeul sentimentelor de iubire

Coloreaza cerul sufletului meu

Seninul din privirea lui

Imi reda optimismul.

 

Câtă splendoare se ascunde într-o picatura de soare!

Câtă lumină se naște dintr-un zâmbet!

Cât dor de viață mi se topește pe tâmple!

Uit tot amarul unei vieți prea banale

Și mă răsfăț mirosind o floare.

Las deoparte neliniștea unei zile-ncărcate

Și sărut pământul pe pântecele sale.

 

Pe buze-mi înfloresc albi ghiocei

Ce parfumează irisul ochilor mei!

Lăcrimez de atâta candoare,

Frumusețea prea pură mă doare

Și cânt.

 

Cântarea mea trezește-n mine dorul,

Mi-e dor de tine, de viață,

Mi-e dor de gura ta îndrăzneață

Și parcă renasc în brațele tale,

Sau poate mor și nici măcar nu mă doare!

 

Și mă întreb, în gând

Oare ce-s eu?

Sunt un firicel de lumină

Într-o noapte albastră

Ce se pierde când ziua

Intră veselă pe fereastră.

 

Sunt ziua de azi

Îmbrăcată de gală

Ce seara adoarme

Liniștită și goală.

 

Sunt murmur de ploaie

Pe pervazul unei ferestre,

Dintr-un castel de poveste.

Și vreau să mai stau un pic

Pe aici, printre oameni

Să râd, să vorbesc,

Să ațipesc pe-un covor fermecat,

Să cânt, să ascult vers de doină

Să plâng, să plâng fără noimă!

[baron58]

Eu mor în Rai, găsind un Iad

 

Sunt foc ce mă desfac în nopți

Și pot în amăgiri să cad!

Și tu mă știi dar crezi că poți

Să mă ajuți să ard un Iad?

 

Sunt apă limpede, mă bei...

Și pot să curg prin colț de plai!

Și tu mă știi dar crezi că vrei

Să mă ajuți să spăl un Rai?

 

Sunt ziua care cade trist

Pe pat de stele călătoare!

Dar tu mă vrei un alpinist

Ce urcă stânci vindecătoare!

 

Sunt noaptea ce sărută timpul

Dansând pe ritmuri întrerupte !

Dar tu mă vrei în anotimpul

Încărunțit de-atâtea lupte!

 

Sunt eu pe-un vis, stau între ere,

Aștept iubirea ta de jad!

Mă sting în vremuri efemere

Și mor în Rai, găsind un Iad!

[baron58]

E frig și bate vântul

 

E frig și bate vântul

Și-i toamna pe sfârșite

Se zguduie pământul

Și cade din orbite

Eu traversez cărarea,

Să-mi caut rădăcina

Dar mă lovesc de zarea,

Ce mi-a furat lumina!

 

E frig și bate vântul

Și-s singur pe alocuri

Strig și-mi ascult cuvântul,

De dincolo de blocuri.

Ecoul, doar ecoul,

Îmi plânge depărtarea...

Tu nu faci pe eroul,

Nu îmi suporți răbdarea!

 

E frig și bate vântul

Și plouă cu suspine

S-a-ntunecat pământul

Iar stelele divine,

Mă urmăresc în noapte

Aici pe coama vieții

Și povestesc în șoapte

De leacul tinereții.

 

E frig și plouă iară

Și e tarzie ora;

Caut o altă vară

Dar i-am găsit doar sora.

Am haina găurită

De-atâtea visuri sparte,

Iar inima-i zdrobită,

De-aceste nopți ciudate.

 

E frig și bate vântul

Și-i toamna pe sfârșite

Se zguduie pământul

Și cade din orbite

Eu traversez cărarea,

Să-mi caut rădăcina

Dar mă lovesc de zarea,

Ce mi-a furat lumina!

[potolea]

[baron58]

Eu plec să culeg narcise

 

 

Nu mă asculta, străine!

Eu vorbesc cu mine doar,

Plâng și râd chiar de nu-i bine,

Am în ochii mei amar!

 

Ce te uiți? Mai fredonez,

Cânt așa la întâmplare,

Câteodată aiurez

Ziua în amiaza mare!

 

Vrei să știi ce fac? Ei, bine!

Fac ce vreau, nu-i treaba ta!

Stau la masă azi cu tine

Și recit o floricea!

 

Nu știi să reciți cu mine?

Uite, scrie în petale!

Poezia asta-mi vine

Ca o haină, nu mi-e mare!

 

Și mă regăsesc în strofe

Fii atent! Nu-i despre mine?

Suferă de epistrofe,

Se repetă chiar prea bine!

 

Caut idealul vieții

Printre virgule cuminți,

Pun punctul cum pun poeții

Pe cuvintele fierbinți!

 

Eu sunt chiar o poezie

Cu versul vioi și dulce,

Am o rimă străvezie

Și iubirea-mi e complice!

 

Hai, străine, ce te uiți?

Nu știi să citești în vise?

Dacă-nveți să mă anunți,

Eu plec să culeg narcise!

[baron58]

Sunt și nu sunt

 

Nu vreau să stau,

Nu vreau să plec!

Nici aripi n-am,

Nici bici să-ncerc!

Și nu mă port

Ca un monah,

Dar nici nu sunt

Fără de leac!

 

Nu am orgolii,

Dar am mândrie!

Nu-s cel mai cel,

Sunt doar un om!

Am multe lipsuri,

O știu bine!

Dar nu mă dau

Pe orișicine!

 

Sunt vesel

Ca râsul vara

Când stai pe-un mal

Și-ți cântă seara!

Sunt uneori

Și trist-n mine

Atunci când mi-e

Prea dor de tine!

 

Sunt bucuria

Unei șoapte

Când îngeri albi

Dansează-n ape!

Dar sunt si bocet

Fără glas

Al unui simplu

Bun rămas!

 

Sunt uneori

Doar o nălucă

Cu ochii plini

De dor de ducă!

Apoi nu sunt

Decât un om

Cu ochii plânși

Doar un pic bonom!

 

Sunt toate

Și nu sunt nimic!

Eu sunt aici

Sau nu-s, vă zic!

Sau am plecat

Demult la cer

Și-s numai zbor

De porumbel!

[baron58]

În spatele ușilor închise

 

În spatele ușilor închise

Se petrec oameni

După fapte!

Se aud ecouri pline de adevăruri,

Pline de noi,

Pline de tristeți

Și se trezesc dimineți!

Cu gust interzis de cafea amară.

 

În spatele ușilor închise

Se petrec clipe,

Și sărutări,

Și iubiri în noapte

Pline de extaz,

Pline de miraj

Și adorm neliniști!

Pe pernele ciufulite ale conștiințelor.

 

În spatele ușilor închise

Pier speranțe,

Se rup inimi

Prea pline,

Sensibile,

Și mor uneori

Și iubiri

Pe altarul desfigurat al minciunilor.

 

În spatele ușilor închise

Urlă viața

Cu dor și durere

Și dragostea piere,

Prea grea

Prea luminoasă

Vârâtă sub coastă,

Cu ochii mai negri ca mura,

Plânge și doina întruna.

 

În spatele ușilor închise

Se mai naște în chinuri,

Fără cezariană

O vrăjită poveste

Despre copilul din tine

Prea mirat,

Prea învățat,

Cu inima blândă

Și viața plăpândă!

[baron58]

Nu-i târziu!

 

Când ești tânăr, uiți de tine,

Te avânți ca să trăiești,

Vrei sa ai, să-ți fie bine,

Fără sa mai și zâmbești.

 

Când trec anii vezi ce-i viața,

Ce-ai lăsat în urma ta,

Are sens sa-ți pierzi speranța,

Tot visând ce va urma?

 

Sensu-i dat de ce-ai în suflet,

Nu-i târziu sa crezi ca poți,

Orice strigat, prin răsunet,

Se întoarce către toți.

 

Totul se așează-n fapte,

Mai târziu sau mai devreme,

E de-ajuns sa strigi in șoapte,

Toate-n viață se vor cerne.

[baron58]

Mi-am făcut ochelari de aproape! Așa se zice, nu?

Pentru prima oară port ochelari!

Încă mai văd fără ei dar îmi obosesc ochii pe cifre!

Mă simt ciudat dar, uite așa, viața îmi arată că am îmbătrânit!

 

Și eu nu mă simt bătrân! Se vede, nu? Nu la față, la nebunie!

 

Și acum o poezie!

Noapte bună!

 

Adjudecare

 

Mă tot gândeam la noi, la tine

La iernile căzute în dizgrații

La fluturii ce se-agitau în mine

La ce e dincolo de ale vieții gratii!

 

Mă tot gândeam la drumul ce-l mai am

Așa de mult îmi șerpuia destinul...

Să mă prefac că nu văd tot prin geam

Și să-mi continui singur tot drumul?

 

Oricum ne duce viața unde vrea

Ne învârtim în galaxii mărunte

Pierduți în anotimpul ce se vrea

Frate cu timpul, noi nu știm prea multe!

 

N-avem decât o mică îndrăzneală

Să rupem din divinitate-o părticică

Să o adjudecăm fără sfială!

Ea e Iubirea ce din Iad ne tot ridică!

[Vizitator gvbolovan]

Mi-am făcut ochelari de aproape! Așa se zice, nu?

Pentru prima oară port ochelari!

Încă mai văd fără ei dar îmi obosesc ochii pe cifre!

Mă simt ciudat dar, uite așa, viața îmi arată că am îmbătrânit!

 

Și eu nu mă simt bătrân! Se vede, nu? Nu la față, la nebunie!

 

Au îmbătrânit doar ochii, nu și noi... :D

Sau poate ne-am holbat prea tare... și prea de aproape...  :laugh2  :laugh2

[baron58]

I-AM ARUNCAT SOARTEI MĂNUŞA

 

- Drept în faţă! Da! Chiar aşa am făcut! Am provocat-o la duel. M-am supărat pe ea şi... Da! İ-am aruncat mănuşa!

Drept în obraz i-am aruncat-o!

 

Soarta a zâmbit înţelegătoare, a luat mănuşa, a pus-o frumos pe masă, invitându-mă la o ceaşcă de cafea şi de...vorbe.

 

- Spune-mi dragul meu, ce s-a întâmplat de eşti atât de supărat? Nu te mai încap cămășile... pantalonii?

Nu ai avut internet...ţi-au blocat pagina de facebook?

 

- Te rog să nu te faci că nu ştii de ce sunt supărat!

Mereu, de câte ori te rog să mă ajuţi cu ceva...tu mereu îmi dai altceva!

Tu eşti soarta mea şi ar trebui să fii alături de mine, nu împotriva mea!

Când îţi cer lumină - îmi dai întuneric.

Când îţi cer puţină umbră - îmi dai prea multă lumină şi...tot aşa!

 

- S-ar putea ca tot ceea ce ai făcut tu până acum să nu-ţi fi adus fericirea la care te aşteptai dar fericirea nu vine în lipsa acţiunii.

Ai bătut cu pumnii în perete sperând că îl vei transforma în uşă...dar eu ţi-am dat o fereastră. Ai văzut-o?

 

Te plângi de prea mult întuneric?

Te plângi de prea multă lumină?

Dragul meu...tu eşti asemenea unei stele...stelele nu pot străluci decât în întuneric...de aceea ţi-am dat întunericul.

Ţi-am dat apoi soarele...dar i-ai întors spatele spunând că e la fel ca în întuneric ...nu vezi...e prea puternic şi astfel, ai avut drept companie umbra ta. Şi te-ai plâns.

Mergi cu viaţa spre soare şi umbra va rămâne în urma ta.

Alege soarele...o să vezi că toate umbrele ramân în spate!

 

- Ai spus că o să mă ajuţi!

Să am încredere în tine că îmi vei trimite în viaţa mea doar persoanele potrivite. Sunt singur...nu e nimeni lângă mine! Unde sunt toate?

 

- Ţi-am dat persoane lângă care să poţi deveni mai bun tu.

Ţi-am dat persoane care, lângă tine, să poată deveni mai bune, ele.

Ai învăţat tăcerea de la cei vorbăreţi.

Ai învăţat bunătatea de la cei răi.

Ai învăţat dărnicia de la cei zgârciţi.

Ai învăţat să zâmbeşti de la cei trişti...

Ai căutat - ţi-am trimis persoanele care te-au inspirat, motivat.

Tu ai ales să stai la umbra lor.

La umbra unui stejar nu creşte decât iarba...

Nu căuta stejari în viaţa ta...

Nu fi tu stejar în viaţa nimănui.

 

- Dar...nu sunt suficient de bun... ceilalţi au succes...au bani...sunt frumoşi...sunt vizibili...strălucitori.

Cum pot să fiu şi eu aşa?

Am "X" de ani şi eu tot nu mi-am găsit un loc al meu, în viaţa mea...

 

- Nu eşti inferior nimănui..

Nu eşti superior nimănui...

Eşti doar...unic!

Fii tu însăţi şi e de ajuns, nu te compara decat cu tine, cel de ieri.

Nimeni nu te poate face să te simţi inferior decât în măsura în care tu consimţi asta.

Indiferent de ce spun ceilalţi despre tine, tu zâmbeşte-le şi mergi mai departe pe calea aleasă de tine.

 

Crezi că viaţa ta nu are sens?

Ok...găseşte-l atunci! Dacă e nevoie, inventează-ţi viaţa!

Tu ai o misiune, tu ai un vis.

Dacă tu nu ştii ce să faci cu ele...cu siguranţă că vor şti alţii...

Şi ştii ce vor face? Vor căuta primul tomberon şi ţi le vor arunca acolo.

Asta vrei?

Dragul meu...viaţa ta începe cu adevărat după vârsta de "X" de ani...până acum, ai făcut...doar cercetare.

Nu uita că cei mai frumoşi ani sunt tocmai acei care vor veni.

 

- Ştii ceva...dă-mi mănuşa înapoi, am nevoie de ea.

Sunt câteva pietre încinse în viaţa mea pe care le voi scoate fix cu mănuşa asta.

- Aşa să faci, dragul meu şi...pentru numele lui Dumnezeu...ai încredere în mine!

Poftim mănuşa! Fă ceea ce trebuie să faci cu ea!

[baron58]

Poezii

 

Doruri adânci îmi șoptesc azi poezii,

Versuri șugubețe,

Duioase sau îndrăznețe

Ce-mi hrănesc zilele pustii!

Și le tot așez la masă

Pentru că mie chiar îmi pasă,

Mă hrănesc cu ele seara

Până vine primăvara,

Mă hrănesc cu ele iară

Până plânsul o să moară,

Mă hrănesc cu ele azi

Până fac de soartă haz!

Au un gust ușor de lapte,

Mie-mi trebuie vreo șapte

Pentru fiecare zi,

Mă hrănesc cu poezii!

Ce mai masă-ndestulată,

Sunt bogat, sunt bogat!

Poezia mă hrănește

Mă îmbrăcă în poveste,

Mă învață să iubesc

Iubire vă dăruiesc!

Mă învață să fiu dulce,

Viata asta mă tot duce,

Mă învață să fiu bun,

Să vă cânt iubiri pe strună!

[baron58]

Oglinda timpului 

Uneori mă privesc în oglindă
Sperând să mă găsesc pe mine,
Pe mine, cel de ieri,
Cel în care Timpul nu își desenase riduri
Și nu se semnase cu litere mari pe sufletul meu
De BĂRBAT,

Uneori mă privesc în oglindă 
Sperând să te găsesc pe tine
Pe tine, cea de ieri,
Cea care săpase în mine iubiri 
Și se semnase pe sufletul meu cu un singur cuvânt
De FEMEIE. 

Uneori mă privesc în oglindă 
Sperănd să ne văd pe-amândoi 
Pe noi, pe cei de ieri
Cei care eram când ne simțeam,
Și dezamăgirile încă nu ne sărutase
Pe suflete și încă mai eram în doi
Un CUPLU.

[baron58]

AM SĂ-MI FAC CURAT ÎN GÂNDURI 

Am să-mi fac curat în gânduri,
Să alung toată tristețea,
Că nu vreau să-mi facă riduri
Și să-mi strice "frumusețea". 

Nu...că sunt frumoas tare!
Frumusețea îmi stă-n suflet 
Dar inima-mi este mare
Privirea toată, un zâmbet. 

Am să smulg toată tristețea 
Și-am să semăn în loc flori 
Unde-mi oglindește iubirea 
Voi strânge mii de comori. 

Și de am să reușesc,
Toată fericirea mea 
Cu voi am s-o împărtășesc 
Că-mi aduce liniștea. 

Port în suflet doar dăruire 
Am acolo un loc sfânt 
Și îl ung cu mângâiere,
Că iubesc atât de mult! 

Iubesc lumea, iubesc viața,
Iubesc tot ce e frumos,
Flori cu rouă dimineața, 
La timp...și iubesc cu rost! 

Că iubirea este sfântă,
Dar să știi s-o dăruiești
Oferă tot din inimă,
Mâine, nu știu de mai ești....!

[baron58]

 

Gânduri

Așteptam ultima zi din an
Pe treptele unei făgăduințe 
Și îmi spuneam în gând ce-ar fi să am
Speranța unei vechi și mari dorințe?

Ce-ar fi să mă prefac că nu-s doar eu
Aici, pe treptele abrupte, triste,
Că nu hrănesc doar eu un curcubeu,
Strângând lacrimile toate în batiste!

Că nu doar eu hrănesc păsări micuțe 
Din palmele bătute de nevoi
Și nu doar eu arunc spre cer semințe 
Din care ies păcatele vâlvoi!

Și tare-aș vrea să am o șansă, două
Să vă zăresc hrănind și voi iubirea,
Să vă și ningă dar să vă și plouă 
Dar să găsiți în voi iar fericirea!

Și eu să o găsesc printre ruine,
S-o șterg de praful de-ndoieli cu o privire
S-o port ca haina care uite-mi vine!
Și să te caut să ți-o dau și ție!

Pe treptele de marmură ciobită,
Înconjurat de atâtea gânduri slabe,
Stând trist dar atât de-ndrăgostit
Mă tot încurc în ițe de-ntrebare!

Ce e iubirea dacă nu-i putință?
E doar o stare-n care cazi rănit! 
Ce e putința dacă nu-i dorință?
Doar o mașină veche, ruginită! 

Ce slabe timpuri ne petrec prin viață
Și câte șanse îngropam în noi!
Ne pierdem fără rost prin albă ceață,
Rămânem triști pe treptele șuvoi!

 

[crocodiyilul]

Salut !! Stiti ceva de andreea.cristina ? Tipa brunetica cu par roscat si cret? Multumesc!

[baron58]

Dacă vreau să plâng eu râd 

Dacă vreau să râd eu râd 
Și de tine și de viață,
Și de mine-n dimineață,
Și de florile de gheață
Care-n mine se topesc!

Dacă vreau să plâng eu râd
Și de-a mea durere mută,
Și de veselia brută,
Și de vorba ta măruntă 
Care sapă în firesc!

Dacă vreau să strig eu râd 
De credința interzisă,
Și de patima proscrisă,
Și de lumea indecisă
Ce pășește nefiresc!

Dacă vreau să tac eu râd 
De povestea netrăită,
De iubirea negăsită,
De o pacoste menită
Să mă facă să iubesc!

[baron58]

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Sunt un surâs,
Sau poate nici atâta nu-s!
Sau poate sunt un râs bogat
Cu tine veșnic îmbrăcat!

Cine sunt eu? Sunt poate floare
Ce-ți iese-n cale cu mirare,
Sau poate sunt ce-am fost mereu,
Un vers buimac în frigul tău!

Cine sunt eu? Miros de frezii,
O poezie de Arghezi,
Sau poate sunt un luceafăr
Care a adormit pe-un nufăr!

Cine sunt eu? Un cântec sec
Cântat la crâșmă cu-n vin vechi,
Sau poate sunt orchestra verii
Ce s-a oprit în taină serii!

Cine sunt eu? Sunt fluviu trist,
Mă vărs în mare cum mi-e scris
Și duc cu mine mici izvoare,
Și visuri mici și călătoare!

Cine sunt eu? Sunt doar cuvânt 
Care suspină, își ia avânt 
Și se tot duce iubind buze
Și moare în urechi obtuze!

Cine sunt eu? Sunt doar scânteia 
Și sunt aici cum e bărbatul,
Un sclav a iubirii tale,
Sunt numai o îmbrățișare!

Cine sunt eu? Nici eu nu știu!
Sunt cine vreau și-aș vrea să fiu,
Sunt poate toate și nimic
Sunt o furtună-ntr-un ibric!

Cine sunt eu? 
Cine voi fi?
Un dor nebun de poezii!
Cine ești tu?
Cine vei fi?
Tu niciodată nu vei ști!