Contează ceea ce se vede sau ceea ce simți?

[baron58]

BUCHETUL MEU

 

Azi, în buchetul meu am adunat

A .......șidoua floare,

Petale cu argint mi le-a pudrat

Această viață care-i trecătoare.

Între petale bucurii am pus

Și fericire-am pus câteodată,

Durerile în rădăcini s-au dus

Și în țărână s-au făcut pe dată.

Bobocii mei sunt flori ce-au înflorit

Și-au dat și ei ,,,

 

 

 

2 ani și 77 zile- vechime

 

267-topice

 

7030-posturi

 

21119-vizualizari

 

21550-puncte reputație

 

Sfârșit!

 

Urmează curățenia de primăvară....

[baron58]

Când dorm...destul de rar...

 

Când pleoapele se lasă grele,

Și ochii căprui adăpostesc,

Revăd fragmente timp de-o vreme,

Cum rând , pe rând , încetinesc.

Și simt suflarea dintr-o clipă,

Cum, parcă oprește timpu-n loc,

Iar trupul gol se tot ridică,

Și prinde aripi și tot zboară,

Printre copacii plini cu soc,

Trăind căldura dintr-o vară.

Mă simt de parcă am evadat,

În altă lume,total nouă,

Unde am sufletul curat

Și corpul mi s-a adăpat,

Cu picăturile de rouă.

[baron58]

Dincolo de mine

 

Ce este dincolo de mine?

Un suflet pustiu.

Ce este dincolo de mine?

O flacără ce arde.

Un strigăt de durere.

Ce este dincolo de mine?

O rază de speranţă...

Cântecul unei reînvieri.

Moartea sufletului orbit de-atâta dragoste.

Ce este dincolo de mine?

Iubirea!Iubirea!...și iarăși IUBIREA!

[baron58]

Sunt val pe apă

 

Sunt val pe apă când iubirea,

Se duce-ncet uitând privirea,

Sunt doar un val ce se agită,

Când vrea iubirea dăruită.

 

Sunt val pe apă, ca de foc,

Izbesc puternic malu-n loc,

Mă tânguiesc şi mă topesc,

Simt că-s uscat, de nu iubesc.

 

Sunt val pe apă, nisipos,

Mă simt de vlagă iarăşi stors,

Sunt val ce roca o străpunge,

Şi la iubire nu ajunge.

 

Sunt val pe apă şi-s aprins,

De o văpaie stau cuprins,

Mă tot cufund şi iarăşi ies,

Astăzi de mare mă feresc...

[baron58]

Viața ca un fulger

 

Viața este un mister,

Este doar o evadare,

Unii vin, trăiesc și pier,

Neștiind de întristare.

 

N-au răgaz să simtă viața,

Nu-nțeleg nimic din ea,

Își păstrează adânc speranța,

Tot visând ce va urma.

 

Uneori n-ai timp de tine,

Crezi că totu-i din belșug,

Speri că viața-i nemurire,

Pleci închis într-un coșciug.

 

Stai o vreme, meditează,

Ce-ai făcut cu viața ta?

Ia o coală, desenează,

Ai simțit ceva din ea?

[baron58]

.

[baron58]

Viața în dar

 

 

Orice zi e o minune,

Întâmplarea e un rost,

Nimeni nu ne poate spune,

Unde mergem, unde-am fost.

 

Lumea asta-i trecătoare,

Uneori e fără sens,

Nu viața în sine doare,

Ci omul de neînțeles.

[baron58]

Clipa tăcerii

💗ðŸ™ðŸ’—ðŸ™ðŸ’—ðŸ™ðŸ’—ðŸ™ðŸ’—ðŸ™ðŸ’—ðŸ™ðŸ’—ðŸ™ðŸ’—ðŸ™

Prin clipa tăcerii

răzbate

glasul timpului

în tic-tac-ul

ireversibil al orologiului

ÅŸi mă dor clipele

ce-ÅŸi plâng trecerea,

îmi frâng inima,

le simt cum

îmbătrânesc,

iar eu, odată cu ele.

Le aud tânguirea...

tic-tac

tic-tac...

plânsul lor,

plânsul meu

îÅŸi picură lacrima

pe-a timpului cruce,

tăcerea clipei

printre rânduri

se duce!

[baron58]

Poezia, viața mea!

 

De m-aș naște încă o dată,

Aș trăi prin poezie,

Lumea-ntreagă laolaltă,

Să trăiască, să învie!

 

Poezia ne dă viață

Și ne face să visăm,

Ne coboară, ne înaltă,

Spre iubire, spre amor.

 

Astăzi este ziua-n care,

Poezia e slavită,

Nicio inimă nu moare,

Câtă vreme e iubită.

 

Poezia e savoare,

E speranță ,e mister,

Hai și tu în lumea-n care,

Totul este efemer!

 

Viața-i ca o poezie,

Orice zi este un vers,

Autoru-i cel ce știe ,

Care-i rima ce-i dă sens.

 

 

21.03.2020- Ziua Internațională a Poeziei

[baron58]

Viața nu se irosește

cerșind atenția celor care

te ignoră!

Viața se trăiește

dăruind iubirea acelora

care o merită!

[baron58]

"Daca te dor durerile tale, esti viu...

Daca te dor durerile altora, esti OM."

[baron58]

În tăcere se-adunară

Norii deşi pe chipul meu;

Soarta înciudată, iară

Mă ameninţă din greu…

Am s-o-ntâmpin cu răbdare?

Îi voi mai păstra dispreţ?

Voi avea ne-nduplecarea

Mîndrei mele tinereţi?

 

După-o viaţă zbuciumată,

La furtuni nepăsător,

Poate şi de astă dată

Aflu ţărmul salvator…

Dar presimt de azi, şi sânger,

Ceasul neînduplecat,

Şi-ţi strâng mâna ta de înger,

Cât e vreme, înc-o dat’.

 

Blând, cu-a vocii tale vrajă

Bun rămas, şopteşte-mi dar,

Şi privirea ta gingaşă

Pleac-o trist, ridic-o iar;

Amintirea veşnic vie

Inimii ce-i ţine loc

De speranţă, de mândrie

Şi de-al tinereţii foc.

[baron58]

Ce ești omule? Poveste

Călător pe-un colț de vis,

Dragoste, iubire, pace,

Blestem, ură, poem trist

 

Ce ești tu? Doar un cuvânt

Rătăcit prin mii și mii

Ce își schimbă sensul iute

După placul orișicui

 

Ce ești tu? Mai multe clipe

Zâmbet cald, neâmplinire

Fericire la extaz,

Lacrimă, dezamăgire

 

Ce ești tu? Gingaș altar

Luminând când ploaia râde

Ori stingându-te în grabă

Valuri reci de te inundă

 

Ce ești tu? Fire de rouă

Ce alintă pași-'n zori

Ori suspin și deznădejde

Când trăirile ne dor

 

Ce ești omule? Poveste

O poveste-abandonată

Pe care de vrei doar tu

O poți face să renască!

[baron58]

Te-am iubit copilărie, și te mai iubesc și azi

Datorită ție clipă, eu mă scald în vise dragi

Am trimis vântul să-ți spună, cum că mi-ar fi dor de tine

Mai grăbit ca niciodată, a trecut pe lângă mine

 

Am rugat și-o rază-a lunii, să-ți șoptească sfântul vis

Pe la margine de cer așteptând-o, ea s-a stins

Plecăciuni făcând la soare, cedând-ui aprigul dor

Zăbovit-am ani de-a rândul pe un colț frumos de nor

 

Te-am iubit copilărie și te mai iubesc și-acum

Chiar de n'-am primit răspuns de la soare, de la râu

Te-am iubit copilărie și-o să te iubesc mereu

Chiar de tu n'-ai vrut o clipă nici măcar să mă revezi!

[baron58]

Cât mă țin genunchii

 

Cât mă țin genunchii, am să mă ridic,

Chiar de mă doboară vânturile vieții,

Noaptea mea e numai zvonul dimineții

Și nu mă-nspăimântă din ce e, nimic.

 

Nu-s pe lume pietre ce să mă lovească,

Nu-s pe lume bice pentru pielea mea,

Stau cu moartea-n brațe, mușc și gust din ea

Și e dulce moartea și-are gust de iască.

 

Spatele îmi cară munți și se-ncovoaie,

Dar din nou se-ndreaptă zvelt, ca o nuia

Și când mi se face sete, pot a bea

Fluvii lungi sau numai câte-un strop de ploaie.

 

Ca dintr-o cenușă, renăscut din mine,

Ies cu pieptu-n vifor să mă încălzesc,

Ură nu-i destulă cât pot să iubesc

Și nici rău pe care să-l transform în bine.

[baron58]

DRUMUL MEU

 

Am colindat odată niște drumuri

Care duceau tot mai departe

Și-am rătăcit spre infinit

Că acolo duc drumurile toate.

 

Părea o destinație facilă

Capătul acestor drumuri prăfuite

Și nu credeam că până la sfârșit

Ajunge doar pasul iubirii împlinite.

 

Și totuși am pășit pe drumul meu,

Drum întortochiat și prăfuit,

Pe care trebuia să îl parcurg

De la început și până la sfârșit...

 

Și mi-am dat seama doar mergând

Că poți parcurge drumul prăfuit

Doar iubind și cu iubirea-n suflet...

Poți să ajungi la infinit...!!!

[baron58]

Cu rost

 

Suntem suflete pierdute,

Rătăcite-n Univers,

Când frumoase, când mai slute,

Cum un cântec stă în vers.

 

Căutăm o viață-ntreagă,

O iubire-ndepartată,

Suntem trupuri ce reneagă,

O femeie, de o fată.

 

Când te-analizezi pe tine,

Vei afla ce îți doresti,

Ai nevoie de iubire,

Nu de zâne din povești.

 

Viața este o-ncercare,

E ciudată , dar cu rost,

Nu înseamnă evadare,

Timpul nu mai e ce-a fost.

 

Unii o pricep mai bine,

Alții caută mereu,

Cât tu ești stăpân pe tine,

...........................

[baron58]

Uraaa!

Iarăși e Mai!

 

Mai

Mai încerc o dată. Chiar dacă nu mi-a ieşit. De o mie de ori.

Mai nădăjduiesc. Chiar dacă am pierdut. De o mie de ori.

Mai cred. Chiar dacă m-am îndoit. De o mie de ori.

Mai rămân puţin. Chiar dacă îmi vine să fug.

Mai zâmbesc, totuşi. Chiar dacă îmi vine să plâng.

Mai mângâi. Chiar dacă îmi vine să lovesc.

Mai cânt. Chiar dacă îmi vine să urlu.

Mai insist. Chiar dacă îmi vine să renunţ.

Mai visez. Chiar dacă mi se spune că e în zadar.

Mai cred în frumos. Chiar şi când mă înconjoară urâtul.

Mai vreau să zbor. Chiar dacă mi s-au topit prea multe perechi de aripi.

Mai lupt să mă înalţ. Chiar dacă lanţuri grele mă ţin pe pământ.

Mai merg puţin. Chiar dacă am obosit.

Mai lupt să devin un om bun. Chiar dacă m-am săturat şi eu de câte cusururi am.

Mai cred în mine un pic. Chiar şi când îmi pare imposibil să o fac.

Mai iubesc. Chiar şi când nu primesc răspuns.

Mă mai las iubit. Chiar dacă mi se pare că nu merit.

Mai iert. Chiar dacă cred că nu mai pot.

Mai cred, nădăjduiesc şi stărui. Chiar dacă spui că n-am în ce.

Mă ridic. Mă mai ridic. Chiar dacă cred că nu mai pot. Cum să renunţ? Acum, în mai? Nu. Nu mai fug. Ştiu c-am fugit de mii de ori. Dar nu mai fug, domnule. Stai. Afară e mai...

E mai şi în inima mea.

Din ce în ce mai mai...

[baron58]

Chiar am crezut

 

Chiar am crezut în vorba ta senină!

Chiar am crezut într-un amurg fidel!

Chiar am crezut că dorul meu te-alină!

Chiar am crezut în ce mi-ai spus tu ieri!

 

Voiam să cred că eu sunt numai unul

Și ghemuit-n sufletul tău cânt!

Dar într-o seară mi-a șoptit chiar luna

Că nu sunt singur la tine-n gând!

 

Deși simțeam că totul e o farsă

Și tu ești prea demult al altuia

Că mă privești dar ție chiar nu-ți pasă

Ce simt, ce cred, și dacă vreau ceva...

 

Eu tot voiam să mă strecor în tine

Să te alint, să te sărut pe buze

Să-ți dăruiesc din timpul care vine

Mă străduiam mereu să-ți găsesc scuze!

 

Până-ntr-o zi când am simțit cuțitul

Adânc înfipt în inima naivă

Și-atunci am aruncat la coș cuvântul

Ce mă ținea cu mințile-n derivă!

 

Ți-am spus atunci că vreau să plec acasă

Să uit promisiuni nepotrivite!

Și să te las să-ți plângi iubirea lașă

Ți-am spus, iubire, vrute și nevrute!

 

..................................

 

Pe toate le-am iubit și le iubesc

Mereu îndrăgostit de o femeie

Te las, iubire, așa cum îți dorești

Cu inima pierdută-n amintire!

 

Să nu mai plâng că nu sunt înțeles

Eu, unul, nu mai cred în dulci cuvinte

Deși mi-e greu cu mintea am ales

Să merg, și fără tine, înainte!

 

Adio,rămân iubitor de triste fete

Mereu în căutare de amor!

Adio, n-am cuvinte înțelepte!

Mi-e sufletul pustiu dar n-am să mor!

 

Și într-o zi am să te uit pe tine

Am mult prea multă dragoste de oferit

Și știu că într-o zi îmi va fi bine

Voi știi și eu cum e să fii iubit!

 

Și într-o zi voi râde de-amănunte

Și de iubirile pierdute-n hău

Voi râde de-anotimpuri încrezute

Voi fi din nou așa cum eram eu!

[baron58]

DE CE SĂ VIN...!

 

De ce-aș veni în lumea-n care,

Nu pot trăi în libertate...

Și să alerg după o-nchipuire

Când pot rămâne-aici, departe!

 

Aici, cu tot ce am clădit...

Eu mă simt liber și fericit,

E locul în care mi-am dorit

Să pot trăi mai liniștit...!

 

De ziduri, nu sunt înconjurat

Pot liber să merg oriunde...

Și doar aici mă simt iubit

Iar cerul, îmi este aproape...!

 

Prieteni, îmi sunt Soarele și Luna

Și miile de stele de pe cer...

De-aici, îi fac mării cu mâna

Când peste valurile înspumate, zbor!

 

De ce să vin în lumea voastră,

Când eu aici, am tot ce vreau...

Pot să deschid a cerului fereastră

Și pe marginea norilor, să stau...!

[baron58]

"Sunt o stare...

Şi-atunci... Cred, respir, gândesc, zbor, cânt , mă înfior, privesc, mă arunc, şoptesc, mă înalţ, mă transform, zâmbesc, încerc, mă caut, cobor, tac, plâng, mi-e dor, mă pierd, iubesc, aleg, mă regăsesc, uit, alerg, îmi doresc, simt, tresar, mă emoţionez, ascult, lăcrimez, mă zbat, mă sting, vreau, mă aprind, ştiu, răsar, apun, trăiesc mereu, mai mor puţin, râd, strălucesc, greşesc, iert, atrag, îmi amintesc, alin, resping, învăţ, surprind, mă îndrăgostesc... Şi nu sunt decât o stare, sunt doar un sentiment... al tău..."

[baron58]

Nu mai sunt tânăr, doamnă! în traiul meu anost

Cum aş putea fi iarăşi Don Juanul care-am fost

Când trupul veştejeşte şi putirinţa plânge.

 

Nu mai sunt tânăr, doamnă! băut-am cred destul

Cât să pricep căderea când nu ai echilibru.

Un pătimaş în eros, nicum n-am fost sătul

Cât să pot satisface orgoliul meu de tigru.

 

Nu mai sunt tânăr, doamnă! nici tânăr, nici frumos,

Beau apă cam doi litri de când sunt la dietă;

Când tensiunea creşte mă-nvârt ca-n piruetă.

 

 

Nu mai sunt tânăr, doamnă, iar azi, îţi jur, mai cred

Doar în cardiologi, căci mi se pune gheara

De câte ori vâd ţâţe; de vreau să mă reped

Vin emisarii hâtrei să-mi spună: bună seara!

[potolea]

Trei feţe

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul! "
Tânărul cântă:
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea! "
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!

[baron58]

URME

 

Urmele pașilor mei se află în spatele meu,

acolo rămân urmele pașilor pe care i-am făcut,

rămân până când le va șterge vântul și ploaia

și uitarea și timpul

și pașii altor oameni...

 

Înaintea mea se vede urma pașilor care urmează,

pași pe care mi-i închipui,

pași care îmi bântuie somnul și visul,

pași pe care sunt obligat de destin să îi fac...

 

Deasupra mea nu se văd urme de pași,

deasupra mea se rotesc sentimente...

și gânduri și trăiri...

deasupra mea plutește dragostea și bucuria

și fericirea și durerea

și încrederea și trădarea și...

și acestea lasă urme... dar nu de pași,

lasă urme dăltuite pe chip,

încrustate în suflet,

urme care nu se șterg...!!!

[baron58]

"Contradicții"

 

Unde e frig,

Eu văd culoare,

Unde e umbră,

Eu văd soare,

Unde tu vezi atâtea lucruri,

Eu simt tăceri în absoluturi,

Unde-i durere și necaz,

Simt mângâiere și extaz,

Unde-i curat și ordonat,

Eu văd al sufletului praf,

Unde e lacrimă și sânge,

Cu bucurie inima-mi plânge.

 

Nu calculez,

Dar sunt exact

Și pot vorbi

În timp ce tac,

Coabitez cu acel Eu,

Ce e creștin dar și ateu,

Găsesc a lumii înțelesuri,

Dar nu în proza ci în versuri,

Aprind cu apă scopul vieții,

Cu foc de rouă sting pereții,

 

Ce-am vrut să zic...?!Poate nimic...!!!

 

Eu sunt cel ce spune-o vorbă,

Neputincioasă și amorfă

Și ridicând a vieții schelă

Corabiei întind o velă,

Valul destinului îl sparg,

Cu-al meu instinct de necrofag,

Ating pământul scump cu fruntea

Și-aprob cu pace-n suflet lupta.

 

De vei cunoaște nu vei știi,

De vei trudi,nu vei zidi,

Chiar dacă stai,nu te-odihnești,

Încerci să faci,nu reușești,

Când crezi că plângi de bucurie,

De fapt tu plângi că alți o mie.

 

Un gând final,de început,

Când vreau să stau,de fapt mă duc,

Resping a vieții-nțelepciune,

Făr-a dori ceva anume,

Încep mereu ce-am încheiat,

Și o iau iarăși de la cap.

 

Ce-am vrut să zic...?!Poate nimic...!!!