Contează ceea ce se vede sau ceea ce simți?

[Vizitator sabina10]

DILEME...PRONOMINALE

(poezie pentru mine)

 

 

TU o clepsidră- ntârziată

EU , piesă nouă, nejucată

NOI, o imposiblă trăire

EI, o întâlnire din iubire

 

La fel ca EI, la fel ca NOI

porni- vom visul azi în DOI.

Intr-un tărâm necunoscut,

neexplorat și neștiut.

 

 

De suntem NOI

sfâși - vor EI.

De sunteți VOI,

vom scrie apoi

interminabilă poveste

făr' de sfârșit și început,

într- un registru amar și mut.

 

 

 

 

 

DILEME...PRONOMINALE

(poezie pentru mine)

 

 

TU o clepsidră- ntârziată

EU , piesă nouă, nejucată

NOI, o imposiblă trăire

EI, o întâlnire din iubire

 

La fel ca EI, la fel ca NOI

porni- vom visul azi în DOI.

Intr-un tărâm necunoscut,

neexplorat și neștiut.

[Vizitator sabina10]

Mda.. stângaci scris, prost postat. 🙄🙄ðŸ˜

A se trece mai departe!

[baron58]

.

[Vizitator sabina10]

Scuze publice Baroane de mutilarea topicului!!!

Bine, nu ar fi primul pe care-l " poluez" cum s-a mai zis! ☹

Dar, din greșeli învățăm și ne....dezvățăm!

[baron58]

Răsăritul iubirii

 

Soarele s-a dezbrăcat de lumină

La rugămintea ta...

Și m-am trezit îmbrăcat în ea!

Privirea mi-am întors-o spre ochii tăi

Și m-am făcut un ghem mic de raze

Să-ți luminez iubirea...prin ochii răsăritului

Tu străluceai de mine

Cu mine

Prin mine

Pentru mine!

[baron58]

Puritate

 

Aș rupe-n două o idee,

Mă tot întreb de unde vin,

De unde-i iau inimii cheie?

Credem în noi sau în destin?

 

Aș încerca măcar o dată,

Să aflu încotro mă-ndrept,

Calmând o apă-nvolburată

Și corectând tot ce-i nedrept.

 

N-aș lua nimica de la viață,

Doar sufletului meu respect,

Iar inimii i-aș da povață,

Să îmi arate drumul corect.

 

Și n-am să-mi uit a mea credință,

Nici locul unde am crescut,

Iar gândului i-aș da căință,

Trăind iubirea ce-a născut.

[baron58]

V-am spus?

 

V-am spus vreodată că necazul

Vine atunci când nu te-aștepți?

Sunt sigur că știți prea bine

Pentru că sunteți înțelepți.

 

V-am spus vreodată că, în viață,

E important să fii iubit?

Să ai un suflet, măcar unul,

Ca să te facă fericit?

 

Cine sunt eu să vă spun toate,

Și lucruri vechi, și lucruri noi?

Trăiesc ca voi, cu-aceleași drepturi,

Sunt o ființă, ca și voi...

 

Și eu simt, sufăr sau mă bucur

Și am și eu multe nevoi...

Visez și eu o altă lume

Pentru noi toți,la fel ca voi.

 

De nu v-am spus, vă spun acuma,

Că eu mă bucur că trăiesc,

Că pot să plâng, să râd, să sufăr

Și, mai ales, că vă iubesc...

[baron58]

PIERDUT CĂLĂTOR

 

În suflet cu un aprig dor,

Am plecat în lume, pierdut călător,

Să regăsesc în suflet, undeva,

O copilă care mă iubea.

 

Și am pornit cu pas grăbit,

Pe un drum care ducea la infinit,

Să regăsesc păpușa-mi blondă

Și să stau cu ea de vorbă.

 

Să îi spun câte în lună și stele,

Să îi spun povestea vieții mele,

Să o mint cu dulcile-mi șoapte,

Să o mint și s-o iubesc măcar o noapte.

 

Să îi spun că e mai frumoasă ca luna,

Să îi spun că iubirea e doar una,

Să o mint și s-o iubesc orice ar fi,

Să o mint și s-o iubesc măcar o zi.

 

Pe un drum care venea din infinit,

Mă reîntorc, eu, călător obosit,

Mă reîntorc să mă opresc undeva,

Să uit de copila care mă iubea,

 

Să uit de iubirea-mi blondă

Care m-a mințit cu mincinoasa-i vorbă,

S-o uit, dar s-mi amintesc mereu

Că primul care a mințit am fost chiar eu!

[baron58]

VIAȚĂ, VIEȚUIEȘTE-MĂ

 

Viață, dragă viață,

Ești atât de hoață,

M-amăgești cu flori,

Cu soarele-n zori,

Dar zilele-mi furi,

Și-mi sunt tot mai duri

Anii! Și-al meu mers,

Tot mai cu-nțeles,

Că intenționezi,

Drumul să-mi scurtezi!

 

Viață, ești șireată!

Pe când eram flăcău,

Mă lăsai să cred,

Că eu te posed...

Că te am la mână,

Și tu-mi cânți în strună!

Însă, pe ascuns,

Timpul, mi l-ai scurs,

Și mi-ai demonstrat,

Că m-am înșelat...

 

Mi-ai dat încercări,

Ai început să-mi ceri,

Puterea,tribut,

Clipe,cu-mprumut

De la cer...în rugi,

Încă să nu-mi fugi...

Dar în a ta carte,

Filele-mi sunt numărate,

Și le răsfoiești cu zor...

Viață,știu că-s călător!

 

Știu, că-mi ești trecătoare...

Și îți sunt datoar,

Cu fapte și urme,

Și voi fi țărână, mâine...

Și-mi vei șterge numele,

Vorbele, amintirile...

Dar nu mă-ntristez,

Nici nu te blamez,

Pentru lacrimi și dureri!

Iau din tine, doar plăceri...

 

...și câteva zâmbete,

Ce-mi presari în sâmbete,

De prin duminici, sfințire,

Din lume, dor și iubire!

Hai, mai viețuiește-mă,

Măcar, amăgește-mă

Că-i tot mai departe zarea

Unde, m-o-nghiți uitarea!

Eu, îmi voi trăi de-acuma,

Orice zi, ca pe ultima!

[baron58]

EU....ȘI VERSUL...

 

Cu toată dragostea...

Postez versuri pentru voi,

Dar postez și pentru mine...

Este singurul mod,

Așa îmi găsesc liniștea..!

Versul, e locul meu secret

Cu frunze moi...

Pe care-mi odihnesc

În fiecare seară, fruntea...!

 

Nu i-au în seamă...

Răutăți, că sunt destule...

Critici găsești la orice pas..!

De versul meu,

Am grijă ca o mamă...

El este un copil ,

Care-mi zâmbește...

N-am cum să nu-l iubesc,

Când lângă el mă cheamă..!

[baron58]

Statornicie

 

Eu am iubit și-am să iubesc mereu,

Indiferent de care timp vorbesc,el e trecător,

Important este ca pot să prețuiesc,

Tot ceea ce mi se părea a fi nemuritor

 

Totul în lume a fost și este schimbător,

Nici zilele nu se aseamănă-ntre ele ,

Omul se schimbă mereu și este muritor,

În viață însă,se zbate să ajungă până la stele

 

În funcție de interese ,el se schimbă,

Este flexibil,poti să te aștepți la tot ce-i rău,

Numai Domnul este neschimbător ,în drumul său,

E un motiv în plus,sa-l port in gândul meu !

 

Monotonia nu mi-a plăcut ,de când

ma stiu,

Mă obosește,nu e genul meu,

Nu stiu ,cum aș putea să mă descriu,

STATORNICIA în iubire este atuul ,ce va persista mereu !

 

STATORNICIA n-o pot înlătura,este un defect?

Eu voi iubi mereu la fel ..nu este un secret !

[baron58]

Sub tei

 

Simt miros de tei dulceag

O mireasma-amețitoare...

Și mă plimb cuprinsă iar

De-o iubire întâmplătoare!

 

Tu simți cum miroase dorul?

Parcă-a tei, parcă a mare

Mă duce săltând în zborul

Unei nopți încântătoare!

 

Și chiar eu miros a tei!

Flori de tei zâmbind în soare

Stau și număr anii mei

Și nu-mi ies...e o eroare!

 

Nu-mi fac griji că nu-mi dă jocul

Chiar de nu e sărbătoare!

Viața mea pulsează-n locul

Unde-i dragostea cea mare!

 

Nu mai fac pariu cu soarta!

Știu precis că-i vrăjitoare...

Și din semne-nvârte roata

Sabotându-mă cu-o floare!

 

Flori de tei dansând frenetic,

Ochii-mi plâng pictând candoare

Și pe-obrazul meu astenic

Cad senzații fremătoare!

 

Fă-mi un ceai, tu, pom bătrân!

Stau de-o vreme la răcoare

Pe-o coroană ești stăpân

Flori de tei într-o licoare!

 

Mi-a făcut un ceai de tei

Și am stat chiar la taclale!

Și mi-a povestit de Zei

Ce veneau pe-o rază mare!

 

Stau la umbra lui...visez

Că te-ai transformat în Tei

Mă săruți pe ochi, mă vezi

Și-mi restitui anii mei!

 

Ce mai vis, la umbră castă!

Stau vegheat de un pom,

Florile mă-mbracă-n artă

Nici eu nu mai sunt un Om!

[baron58]

Pictează-mă

 

Pictează-mă pe firul de gând

Ce-ți trece prin minte râzând...

Pictează-mă în zori feminine,

Culoare ce curge prin tine!

 

Pictează-mă așa cum mă vezi

Cu zâmbet forțat, să nu-l crezi!

Pictează-mă fără culoare

Un gri ce provoacă rumoare!

 

Pictează-mă-n amurguri stridente

Pierdut printre siluete

Pictează-mă sau nu mă picta

Mai bine măzgălește ceva!

 

Un chip, o iubire, noi doi.

Vreau să te sărut printre foi!

Să mă duci la tine-n pictură

Aceea cu spice și-o șură!

 

Pictează apoi o căsuță

Un pat, o fereastră, o măsuță!

Și-un câine cu botul pe labe,

Pe mine în zorile calde!

 

Îți place tabloul cu noi?

Căsuța și carul cu boi!

Și ochii mei dulci ce-ți zâmbesc

Pictează-mă cum te iubesc!

[baron58]

"Odată, am văzut un şarpe negru pe moarte, în foc, şi am decis să-l salvez, dar când l-am scos de acolo, şarpele m-a muşcat.

Din durere, l-am lăsat să plece, dar sarpele a căzut, din nou în foc.

Am încercat să-l ajut din nou și şarpele m-a muşcat iar.

O altă persoană care ne-a privit în acel timp, s-a întors către mine şi a spus :

- Scuză-mă, dar eşti puțin cam...prea încăpăţânat în dorința ta de a face bine. Nu înţelegi că, de fiecare dată când o să încerci să-l iei din foc, târâtorul o să te muşte ?

I-am răspuns și mi-am răspuns și mie în același timp:

- Natura şarpelui este de a muşca, dar nu o va schimba pe a mea, aceea de a ajuta!

Cu ajutorul unui “toiag de fier”, am scos şarpele din foc şi viața i-a fost salvată, chiar dacă a rămas pe viață puțin “pârlit”.

 

MORALA :

Nu-ţi schimba natura ta, construcția ta umană, nici dacă cineva îţi face rău, chiar și voit. Nu pierde ceea ce eşti, doar pentru că unul care s-a născut șarpe a avut nevoie de tine pentru a supraviețui iar apoi ți-a mușcat perfid mâna.

Nu merită! El va rămâne șarpe o viață, tu străduiește-te să ramâi om, un om bun! "

[baron58]

Regrete

 

Cu ochii triști și zâmbetul pe buze

Pășim discreți pe drumul lung spre mâine.

Și sufletul nu e ușor ca fulgul,

Și nu mai știm unde ne duce drumul,

Și nu mai știm de ce luptăm pe bani,

Și nu mai știm unde-am lăsat din ani!

Din anii ce odată i-am avut

Și ne-amintim doar ceea ce-a durut!

 

Cu ochii plini de lacrimi dulci sărate

Cu greu dorim să mai privim în spate,

Cu greu ne mai privim în suflet să vedem

Ce-a mai rămas în noi dintr-un etern,

Ce-a mai rămas din visuri neîmplinite,

Ce-a mai rămas din ființele iubite!

 

Cu ochii de lumină și păcate

Întindem mâna să atingem cerul

Și chiar de știm cât este de departe,

Și chiar de știm că-l apară chiar gerul,

Ne aruncăm în neguri de idei.

Și ne rugăm și azi la niște Zei!

 

Si chiar de-avem inima sângerândă

Privim în sufletul pereche ca-n oglindă!

Și chiar de știm că nu-i o joacă viața

Noi ne jucăm și ni se duce ața.

Rămâne numai amintirea dulce-amară

Că am iubit și ierni și primăvară,

Că ne-am iubit sub cerul prea departe

Și vom iubi la fel până la moarte!

[baron58]

Nu mă luați în seamă!

 

La poarta inimii s-a rupt zăvorul

Și-oricine poate s-o deschidă, dacă vrea.

Să-mpingi încet, să nu dai cu piciorul

C-a obosit, de-atâta plâns, inima mea!

 

Aud cum teama circulă prin vene

Tot căutându-și un lăcaș în corpul meu,

În timp ce picături se nasc sub gene,

Iar gândul se îndreaptă către Dumnezeu..

 

Mai am de stins din focul care arde

Și pârjolește totul, crud și nemilos,

Strâng cioburi de speranță, miliarde,

Și mă întreb dacă îmi vor fi de folos.

 

Nu mă luați în seamă, poate-mi trece!

Cu mine nu se nasc și nici nu se sfârșesc

Păcatele lumești, și mi-oi petrece

Atât cât mi-a rămas, pe lume, să trăiesc...

[baron58]

CÂND VREAU CEVA...

UȘOR NU-S DE OPRIT...!

 

Ai făcut totul ca să mă oprești

Visul să nu mi-l duc la capăt...

Și ai fost sigură ca-i să reușești

Dar ai uitat ceva în treacăt...

 

Pe mine nu mă oprești ușor...

Dacă ceva îmi pun în gând...

Când îmi doresc ceva nu-i trecător,

Chiar dacă-i greu nu mă ascund...

 

În viață nimic nu m-a oprit...

Chiar de vedeam la început că nu e bine,

Cu zâmbete și lacrimi tot am reușit

Și am crezut de fiecare dată-n mine...

 

Nici tu...și nimeni niciodată...

Nu îmi va spune ce am de făcut

Eu cu încredere-am luptat de fiecare dată

Pentru tot ce în viață mi-am dorit...

 

Iar dacă părul astăzi mi-e albit

Nu-nseamnă că de-acum voi renunța,

Un luptător-am fost cât am trăit

Și-așa voi fi în toată viața mea...!

[Vizitator marmotto]

Pentru ca astazi am fotografiat cascade ! :)

 

Se-nserează, balta sură
Aburi albi înalță iar,
Colo-n colț la cotitură
Se apride-un felinar.

Ziua trece, zarva moare,
De pe-a stâncilor grămadă
Năvălind pustiitoare
Vine-n vuiet o cascadă.

Printre stânci de vreme roase
Malu-i neted și abrupt,
Trec bulboanele spumoase,
Negre stânci sânt dedesupt.

Ca și biciul ce-l prăvale
Creatorul - e urgia
Care duce stânci la vale,
Le tocește temelia.

Parcă răzbunând un frate
Zboară-ntreg masivu-n jos,
Stau grămezile-atârnate
Peste-un mal prăpăstios.

...Apa nu mai clocotește
Și cascada-i potolită.
Prin prăpăstii, voinicește
Omul trece-ntr-o clipită.

Nu e clocot de cascadă,
Nu e vuiet,și-i pustiu...
Printre stânci ce stau grămadă
Serpuiește un pârâu.

 

 

"Cascada" - Aleksandr Blok

[baron58]

Dorințe masculine...

 

Am o dorință ce arde-n mine,

Sunt tată și un soț model,

Am o dorință, să fug de tine,

Cum pot s-o fac să te înșel?

 

Am o dorință ce nu-mi dă pace,

Aș vrea să mă distrez nițel,

Cum pot să fac s-o bag în casă,

Dar să ramân un soț fidel?

 

Am o dorință ce nu mă lasă,

Nu știu cum aș putea să spun...

Aș vrea să fug și eu de-acasă,

Aș vrea să fiu un pic nebun!

 

Am o dorință cam aprigă,

Vreau să le am pe ea... și ea,

Iar flacăra să nu se stingă,

Departe de soția mea.

 

Am o dorință ce nu mă lasă,

Mă-ndeamnă tot la rău mereu,

Mă pune ca să plec de-acasă,

Să-mi trăiesc viața cum vreau eu.

 

Am o dorință ce mă omoară,

Ah, ce-aș mai face-n dormitor!

O întrebare mă doboară

Oare cât am să mai fac amor?

[adormassage]

Unele virtuţi se văd doar în suferinţă, iar altele numai în prosperitate.

[baron58]

CE RĂMÂNE?

 

Ce rămâne din mine

Când dragostea se va termina?

Un copac umbros, dar fără poame?

Un vers ce ne șoptește doar de drame?

Un ideal ce nu poate fi atins?

Un soare al cărui foc s-a stins?

Un cer care ar putea fi și senin?

Un vis care aduce-n inimă venin?

 

Ce va rămâne din tine

Când dragostea se va termina?

O floare frumoasă, dar fără parfum?

O petală albă și pură călcată în drum?

O stea ce nu poate învinge noaptea?

O zi mai tristă ca moartea?

O inimă care nu mai bate de durere?

O iubire care se stinge și piere?

 

Ce va rămâne din tine

Când vei vedea că iubirea nu mai vine?

Ce va rămâne din mine

Când sufletul tresaltă de suspine?

O fată pe care o vezi plângând

Atunci când iubirea se pierde în vânt

Și-o inimă de dor zdrobită

Atunci când pleacă dulcea-i ispită...!!!

[baron58]

AMINTIREA VIEȚII

 

Stai,viață, mai stai,

Dă-mi mâna și hai,

Să mai poposim,

Să ne răcorim,

Sub o salcie pletoasă,

C-o amintire frumoasă,

De când eu, eram copil,

Și tu-mi scriai prima filă,

Fără lacrimi, fără grabă,

Fâlfâiai aripa-ți albă,

Presărai timpul ușor,

Nu-mi furai anii în zbor !

 

Mai stai lângă mine,

Că mi-e drag de tine,

Mai stai să-ți vorbesc,

Vreau să-ți amintesc:

Când eram tânără floare,

Îmi așterneai la picioare,

Lumea toată și-o iubire...

Rămâneai în neclintire...

Îmi plăcea să te trăiesc,

Nu-mi cereai să mă zoresc,

Fără piedici, fără teamă,

Îți puneam sufletu-n palmă !

 

Acum fugi nebună,

Mă alergi din urmă,

Mai stai, nu pleca,

Nu țin pasul cu mata...

Viața mea, mai ai răbdare,

Că-s slăbit de picioare,

Dă-mi răgaz să pot privi,

La tot ce-am putut trăi,

Mai dă-mi ani, o sută trei,

Că n-o să mă plâng de ei...

De-or apăsa greu pe șale,

Nu mâna, du-mă agale...

 

Unde mergi ? Unde mă duci ?

Nu-i restriște, nici răscruci,

Nu e hop, nici încercare,

Este ultima cărare,

La capăt, negură rece,

Unde veșnic voi petrece...

Viață, nu fi rea,

Bătrânețea-i grea,

Dar mai bine-mbătrânesc,

Cu tin' să mă hârjonesc,

Te-aș duce în cârca mea,

Cât pământul și lumea...

 

Dă-mi mâna, mai stai,

Viață, dar din Rai !

[baron58]

Eram numai o fantezie

O siluetă pe-un fundal!

Mă îmbrăcam în poezie...

Pe inimi dulci mai defilam.

Cu vorbe, versuri, mici poeme

Când prea stângace, când sublim

Mă tot creai din axiome

Mă învărteai pe-un vis senin!

Căci nu știai ce sunt, de fapt,

O poezie sau o idee?

Și câteodată pe un raft

Mă mai uitai în sân de vreme!

Stăteam cuminte pe-o dorință

Și leneveam pe-un aprig gând

Te așteptam jurând credință

Poemelor ce-n noi se sting!

Eram doar visul ce dispare

Când ziua te învăluia!

Și ochii mei prindeau culoare

Atunci când inima-ți zvâcnea!

Eram un vers de poezie

Când mai cuminte, când șiret

Scriam cu dor și armonie

Când un poem, când un pamflet!

Știam bărbat să fiu eu

Când jucăuș, când prea trist!

Mă tot pierdeam într-un eseu

Eram un clown dar și artist!

[baron58]

Prin timpul nostru prea vioi

 

Alegăm prin timp, prin clipe

Luăm și ziua pas la pas

Și ne facem dimineața

Cu-o cafea...un timp gingaș!

 

Apoi mergem unde timpul

Trece cu o grabă strâmbă

Ne mâhnim că anotimpul

Ne târăște si ne plimbă!

 

La amiază suntem noi

Și simțim că vrem mai mult

Că se duce ziua toată

Și nu știm ce am făcut!

 

Seara vine să ne-arate

Că iubirea chiar există

Trece timpul primind șoapte

Printr-o prismă fantezistă!

 

Poposim în brațe dragi

Făcând dragoste pe clipe

Suntem tandrii și poznași

Și-adormim în trei secunde!

 

Săptămâni, și luni și ani

Trec prin noi, sau noi prin ele

Suntem falnici suverani

Doar pe timpurile grele!

 

Dar și vremurile bune

Ne cam ștampilează dorul

Ne fac să mergem prin lume

Tot îmbrățișând amorul!

[baron58]

EU VIN, SUNT ȘI VOI PLECA...

 

Mulți poate se vor întreba

Cine sunt eu, de unde vin..?

Am fost frumos sau urât,

Gras, slab sau slut, tânăr sau bătrân...?

Am să vă spun câte ceva,

Puțin...despre persoana mea.

 

Cine sunt eu...?

Eu sunt o umbră, o nălucă și un vis!

Un suflet ce-a iubit și care-a scris...

Un bărbat prin viață călător, sau...

Poate doar un simplu visător...!

 

De unde vin...?

Eu vin din orice colț al lumii,

Apar în vis...și vin din paradis!

Sunt peste tot și totuși nicăieri...

Eu sunt aici, de unde am venit și ieri !

 

De sunt frumos sau urât,

Gras, slab sau slut, tânăr sau bătrân...?

Am fost sămânță care a-ncolțit...

Un mugure, care a-nmugurit...

O floare ce s-a desfăcut

Și parfum vieții a dăruit...!

Apoi...încet, încet s-a ofilit...

Asta sunt eu...totul sau nimic !

 

Am fost un trup...

Un nume și un gând...

O amintire și-o urmă pe pământ..!

Cine sunt eu...de unde vin,

Când poate mulți s-or întreba...

Azi sunt aici, dar voi pleca...

Și am s-ajung din nou...

Acolo, unde este casa mea...!