DRAGĂ FEMEIE,O PRIMĂVARĂ FRUMOASĂ LA FEL CA TINE!

**baron58** · Mai 2, 2020

Rămâi o clipă....

Rămâi o clipă lângă mine

Și îmi sărută trupul gol,

Îngheață timpul până mâine,

Învinge teama de-al meu dor!

Îmi toarnă viața în pahare

Și soarbe fiecare clipă,

Iar nimeni azi să nu mai zică,

Cum că iubirea-i trecătoare!

**baron58** · Mai 3, 2020

O NOAPTE NEAGRĂ

În noaptea asta neagră,

În noaptea asta indiferentă,

M-a lovit o iubire persistentă

Care se insinuase greu

În întunericul sufletului meu.

Născută-n întunericul nepătruns

S-a furișat tiptil

Spre sufletu-mi fragil,

Suflet pe care l-ai iubit,

Sufletul meu chinuit.

În noaptea asta nesimțitoare,

O imagine persistentă,

O imagine latentă,

Mi-a trezit dorința de iubire

În nemărginire.

În noaptea asta de dincolo de zori

Ne-am iubit în întuneric,

În același cadru feeric

Oferit de-o noapte întunecată,

O noapte de lună uitată.

În noaptea asta neagră,

În noaptea asta întunecată,

În noaptea asta de lună uitată,

În noaptea asta de dincolo de zori...

S-a făcut lumină și cresc flori!

**baron58** · Mai 3, 2020

Mi-a spus cineva, dar nu mai știu cine,

Că vremea va sta și apoi va fi bine.

Mi-a spus cineva de mine, de tine,

Că nu știu ce stea la cină ne vine...

Nichita

**baron58** · Mai 14, 2020

Și dacă ieri a fost Ziua dorului,nu pot dragă femeie,anonimă,să nu-ți dedic frumoasele versuri ale lui Păunescu.Da aici pe Forum unde tu,femeie, ești în centrul atenției,aici unde noi toți căutam să ne cuibărim în brațele tale,aici unde fiecare în felul lui își potolește setea de amor.

Elegia ultimei iubiri

Adrian Păunescu

Aceste nopţi de insomnie,

Aceste pauze-n destin,

Ţi le dedic cu totul ţie,

Cu toată moartea ce-o conţin.

Când se va face socoteala,

Scăzând tot timpul nedormit,

Vei şti să înţelegi greşeala

Şi cât de tânăr am murit.

Parcă te simt la mii de leghe

Pe-o navă care-ar lua,

În toată starea mea de veghe,

Oceanu-ntoarcerii cu ea.

Tu eşti acum numai ideea,

Fără miros, fără păcat,

Feminitatea, nu femeia,

Plecarea te-a abstractizat.

Iar dacă aş cădea departe,

Cu tot acest prăpăd al meu,

Eu m-aş ruga şi peste moarte,

De grija ta, lui Dumnezeu.

Nici nu prea ştiu cum ţi-este bine,

să fie zgomot sau deşert,

să-mi amintesc sau nu de tine,

să mă mai ierţi, să te mai iert?

Nu pot să văd un film de-a rândul,

nu pot privi femei pe străzi,

că tot la tine-mi este gândul,

parcă eşti una dintre prăzi.

In insomnia mea de noapte,

în rătăcirea mea de zi,

ţi-aud şi mers, ţi-aud şi şoapte,

de parcă ne-am şi întâlni.

O, tu eşti boala minţii mele

şi sufăr suferinţa ta,

nu poate viaţa să mă spele

de tot ce se va întâmpla.

Şi-n tot ce-n faţa mea revine,

în toate crimele din drum,

mereu e vorba despre tine,

dar să te apăr nu am cum.

Prostituate sau regine,

ce trec prin actualităţi,

îmi amintesc egal de tine,

în umilinţă sau răsfăţ.

Nu ştiu ce cale vei alege,

la mănăstire sau bordel,

dar voi intra în altă lege

ca să te pot iubi la fel.

Diverşi vorbesc pe-aici într-una

despre femei, în mod vulgar,

mă simt vizat întotdeauna,

mi-acopăr faţa şi dispar.

Eu nu mă pot juca de-a tine,

nici chiar cu amintirea mea,

dar să-mi vorbească fitecine

de ce mai faci, n-aş suporta.

Mă rog de Dumnezeu cel Mare,

în ochii căruia să uit,

să-mi dea un drog de vindecare,

să pot să dorm, ca să te uit.

Nimic din tot ce-ar fi să fie,

în zări de minus sau de plus,

nu mi se poate spune mie,

atât cât te-am păstrat de sus.

Pentru imaginea curată

la care am visat în doi,

ninsoarea chiar e-un fel de pată,

iar floarea de cireş noroi.

Că pe o rodnică greșeală

te port in fiecare gând,

spre insomnia mea finală

pe care ți-o dedic plângând.

Și-mi pare o complicitate

Si-mi pare vină și păcat,

obișnuitul fapt că poate

În alte lumi ai respirat.

Mă doare fiecare veste

mă doare ziua fără vești,

nimic posibil nu mai este

dar tu iubito, unde ești?

Și că să scap măcar de plansu-mi

Ca să mă pot elibera,

va trebui sa cred eu însumi

într-o minciuna de a mea.

Voi spune că ai fost o fată

dintr-un roman mai nou al meu,

cu personaje de alta dată

cu El și Ea și Dumnezeu.

**baron58** · Mai 18, 2020

Unde ești tu, fericire?

Unde ești, tu, fericire?

Unde umbli ca nebuna?

Te ascunzi de omenire?

Te ascunzi că ești doar una!

Toată lumea-ți face curte

Iar tu ești ca o fecioară

Care nu știe pe unde

Să mai doarmă câte-o seară!

Ai pe gene dulci cuvinte

Și pe trup porți toți fiorii

Dar aș vrea să iei aminte

Să nu pierzi cheia comorii!

Vino și la mine, fată,

Că ți-aș recita fierbinte!

O să facem noaptea coaptă

Și din stele noi veșminte!

Ai un zâmbet mult prea scump

Nu mai spun că vii pe fugă!

Și te simt când sunt pe câmp

Când aud în vânt o rugă!

....................

Ești atât de aiurită

Cum eram și eu odată!

Vii cu somnul...pleci grăbită

Nu rămâi cam niciodată!

Îmi faci uneori cu mâna

Când sunt cu ai mei pe-acasă

Te-aș pofti să-ți pui cununa

Cu mult drag, la noi pe masă!

Apoi ne-am hrăni cu tine

Ai și dragostea în traistă

Ții sărutul prins prea bine

De o liniște măiastră!

Ce m-aș tăvăli cu tine

Prin amorul tău vrăjit!

Aș cânta, urât ți-aș ține!

Vino, fată, să-ți recit!

**baron58** · Mai 20, 2020

LUNA PLINĂ

O lună plină răsare,

Se ridică stingheră pe cer și privește...

În zare.

E galbenă ca și părul tău,

Frumoasă și timidă atârnă...

În hău.

E singură și îngândurată,

Iubește dar nu este iubită...

Ca orice fată.

E indiferentă ca cei de sus,

Își urmează tristă destinul...

Spre apus.

Că iubirea ei pentru soare,

Ca și iubirea ta pierdută...

Doare.

Căci în cer ca și pe pământ,

Iubirea neîmpărtășită se pierde...

În vânt.

Lasă în urmă lacrimi amare

Și luna și fetele plâng o iubire...

Ce moare.

O lună plină, mare minune,

Se pierde tristă în infinit...

Apune!

**baron58** · Mai 22, 2020

CU INIMA DESCHISĂ, TE AȘTEPT...

Iar dacă tu...

Vrei să iei de la mine,

Ceva ce poate îți dorești...

Te rog întâi să gândești bine,

Că pân' la urmă-ai să plătești !

Eu nu mă leg...

De nici un lucru cât trăiesc,

Că n-o să-l iau cu mine...

Știu doar că ceea ce iubesc,

În sufletul meu va rămâne !

De-aici nimic...

N-o să mă poată întrista,

Fiindu-mi luat cu gând mișel...

Ascunsă-i toată bogăția mea,

În suflet, când voi pleca spre cer!

Și dacă vrei...

În ochi mă poți privi,

Să vezi că nu sunt supărat...

De toate eu mă voi lipsi,

Adevărata bogăție, nu-mi poate fi furată!

Tot ce-am iubit...

Numai în suflet strălucește,

De-ai fost atrasă de-a mea lumină...

Deschide-ți ochii și privește,

De câtă bogăție-i inima mea plină !

Iar dacă tu...

Crezi ca-i să reușești,

Să îmi furi inima din piept...

Întâi,învață altceva să iubești

Cu inima deschisă, te aștept !

**baron58** · Mai 24, 2020

Pentru toate femeile! Ea e izvor de apă vie, este a vieții cheie, dulce și fermecătoare femeie!

FEMEIE,

Ești frumoasă ca o primăvară,

Suavă ca un vânt de vară.

Ești fragilă și stângace ca o copilă,

Ești blândă, alteori dură.

Ești un înger sau demon tu ești?

Cu privirea-ți fermecătoare....

Tu multe inimi cucerești,

Cu a ta făptură seducătoare.

Dar fără tine nu se poate,

Tu ești în tot și în toate....

Tu ești dătătoare de viață,

Mereu plină de speranță.

Dacă nu ai fii, dacă n-ai zâmbi,

Dacă na-i cânta și n-ai exista.

Nu ar ma fi nici noapte, nici zi,

Nici soare, nici vânt, nici prunci pe pământ.

Nimic nu ar fi, fără tine să știi:

Ești al vieții izvor, de iubire și dor.

Tu ești existența și a vieții cheie,

Dulce și fermecătoare- FEMEIE!

**baron58** · Mai 26, 2020

Strigăt

Cobor în hăul desenat

de vorbele tale

și mă găsesc agățat de liane crescute din speranțe.

Am în rucsac destule amintiri cu noi pe care să le escaladez rănit

și să le urc vrăjit.

Cu tine în suflet

îmi fac drum spre poienițe pline de soare.

Mi-au rămas câteva firimituri

din iubirea noastră

așa că sub lumina tăcută

și vindecătoare a unui răsărit

îmi fac un mic dejun .

Nu îmi e de ajuns.

Nu îmi e de ajuns

Încă sunt atât de flămând

și mai vreau iubire!

Tu mă auzi când te strig în neștire?

FEMEIE,mai vrei, iubire?

Mai 26, 2020

Și dacă ieri a fost Ziua dorului,nu pot dragă femeie,anonimă,să nu-ți dedic frumoasele versuri ale lui Păunescu.Da aici pe Forum unde tu,femeie, ești în centrul atenției,aici unde noi toți căutam să ne cuibărim în brațele tale,aici unde fiecare în felul lui își potolește setea de amor.

Elegia ultimei iubiri
Adrian Păunescu

Aceste nopţi de insomnie,
Aceste pauze-n destin,
Ţi le dedic cu totul ţie,
Cu toată moartea ce-o conţin.

Când se va face socoteala,
Scăzând tot timpul nedormit,
Vei şti să înţelegi greşeala
Şi cât de tânăr am murit.

Parcă te simt la mii de leghe
Pe-o navă care-ar lua,
În toată starea mea de veghe,
Oceanu-ntoarcerii cu ea.

Tu eşti acum numai ideea,
Fără miros, fără păcat,
Feminitatea, nu femeia,
Plecarea te-a abstractizat.

Iar dacă aş cădea departe,
Cu tot acest prăpăd al meu,
Eu m-aş ruga şi peste moarte,
De grija ta, lui Dumnezeu.

Nici nu prea ştiu cum ţi-este bine,
să fie zgomot sau deşert,
să-mi amintesc sau nu de tine,
să mă mai ierţi, să te mai iert?

Nu pot să văd un film de-a rândul,
nu pot privi femei pe străzi,
că tot la tine-mi este gândul,
parcă eşti una dintre prăzi.

In insomnia mea de noapte,
în rătăcirea mea de zi,
ţi-aud şi mers, ţi-aud şi şoapte,
de parcă ne-am şi întâlni.

O, tu eşti boala minţii mele
şi sufăr suferinţa ta,
nu poate viaţa să mă spele
de tot ce se va întâmpla.

Şi-n tot ce-n faţa mea revine,
în toate crimele din drum,
mereu e vorba despre tine,
dar să te apăr nu am cum.

Prostituate sau regine,
ce trec prin actualităţi,
îmi amintesc egal de tine,
în umilinţă sau răsfăţ.

Nu ştiu ce cale vei alege,
la mănăstire sau bordel,
dar voi intra în altă lege
ca să te pot iubi la fel.

Diverşi vorbesc pe-aici într-una
despre femei, în mod vulgar,
mă simt vizat întotdeauna,
mi-acopăr faţa şi dispar.

Eu nu mă pot juca de-a tine,
nici chiar cu amintirea mea,
dar să-mi vorbească fitecine
de ce mai faci, n-aş suporta.

Mă rog de Dumnezeu cel Mare,
în ochii căruia să uit,
să-mi dea un drog de vindecare,
să pot să dorm, ca să te uit.

Nimic din tot ce-ar fi să fie,
în zări de minus sau de plus,
nu mi se poate spune mie,
atât cât te-am păstrat de sus.

Pentru imaginea curată
la care am visat în doi,
ninsoarea chiar e-un fel de pată,
iar floarea de cireş noroi.

Că pe o rodnică greșeală
te port in fiecare gând,
spre insomnia mea finală
pe care ți-o dedic plângând.

Și-mi pare o complicitate
Si-mi pare vină și păcat,
obișnuitul fapt că poate
În alte lumi ai respirat.

Mă doare fiecare veste
mă doare ziua fără vești,
nimic posibil nu mai este
dar tu iubito, unde ești?

Și că să scap măcar de plansu-mi
Ca să mă pot elibera,
va trebui sa cred eu însumi
într-o minciuna de a mea.

Voi spune că ai fost o fată
dintr-un roman mai nou al meu,
cu personaje de alta dată
cu El și Ea și Dumnezeu.

Și tot Păunescu.....iubirea ca drog, sarcasm și maladie

https://youtu.be/3pWsdvndtSI

**baron58** · Mai 26, 2020

Și tot Păunescu.....iubirea ca drog, sarcasm și maladie

https://youtu.be/3pWsdvndtSI

Tot Păunescu...

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?

Ce faci la ora când mi-e dor de tine

Și niciun fel de răni nu te opresc

Să-mi reconstitui trupul în ruine

Și să-mi refaci tot viciul omenesc?

Ești țipătul plăcerii îndrăznețe

Și te implor, ca într-un turn complex,

Să-mi regăsesc plăceri din tinerețe,

Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.

Mi-e teamă de o vârstă fără milă

Când am să cad la pragul tău, înfrânt,

Și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă

Să mă mai scol nebun de la pământ.

Nu știu ce faci când eu îți caut gura,

Cu nebunia de soldat bătrân,

Ce-și vindecă în cer harababura

Și-mi dai motiv în viață să rămân.

Ce faci, adolescentă numai noapte?

Din jaful care n-are niciun rost,

Te recompun cu gust de mere coapte

Și nici nu știu, de fapt, ce fruct ai fost.

Eu te iubesc cu lipsa de rușine

A unei făr'delegi cu chipul tău

Și-atât cât te blestem, îmi este bine

Și-atunci când nu te simt, îmi este rău.

De sus, din avionul ce m-aduce

În vatra ta, te văd și te rescriu,

Ești condamnată la aceeași cruce

Pe care-mi este scris să mă simt viu.

Și nu-nțeleg ce poți acolo face

Fără întregul meu absurd blestem,

Hai, neagra mea, arată-te încoace

Și-aș vrea sorbindu-ți noaptea să mă tem.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?

Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,

Te gust pe nesimțite și mi-e bine

Și te găsesc intrată în pământ.

Eu simt că mor păzindu-te de toate

Și n-am să mai rezist măcar un ceas

Să te culeg din tot ce nu se poate

Și să mă-nchin la tot ce mi-a rămas.

O, negricioasă fără de lumină,

Mă tem că, într-o noapte, vei pleca

Și-atunci te rog, din marea mea ruină,

Închide viața mea cu viața ta.

**baron58** · Mai 26, 2020

Puțin erotism în prag de seară

Zise "Dama cu delicii"către mine:

Vreau să mă dezbrac de visuri

Să mă-mbrac în erotism

Să te simt, să-ți simt uimirea!

Să te-mping în romantism!

Tu să mă săruți idilic

Pasiunea să ne prindă

Să jucăm mai melancolic

Dragostea să ne aprindă!

Ochii lin să îți coboare

Între sânii mei prea plini.

Seara asta-i vindecare

A iubirii cu pelin!

Mâna caută vrăjită

Drumul către paradis

Calea însă-i răsucită

Și se pierde în abis!

Gura nu stă-așa degeaba

Are rostul ei concret

Poate să termine treaba

Și se poartă indiscret!

Ce mai noapte cu-artificii

Parcă e Revelion!

Ne-am gustat, simple delicii

Eu sunt Dama, tu...pion.

Pe tabla noastră de șah

Ne-am jucat, ne-am tot jucat!

Pentru tine sunt un leac

Și de dor te-am vindecat!

Mai 26, 2020

O recenzie ...în versuri!

In sfârșit, una pe care o pot citi și eu integral!!

Hm...dama cu delicii e succesoarea damei cu camelii? ðŸ˜Š

P.S Să- mi fie iertat, dar in loc de "pion", am citit picon!ðŸ˜„ Nu se mai repetă, promit!

**baron58** · Mai 26, 2020

O recenzie ...în versuri!
In sfârșit, una pe care o pot citi și eu integral!!
Hm...dama cu delicii e succesoarea damei cu camelii?
P.S Să- mi fie iertat, dar in loc de "pion", am citit picon! Nu se mai repetă, promit!

Of,ispită!

Ce faci, copilă fără minte?

Din drumul meu vrei să m-abat,

Să-ți strâng în brațe mijlocelul...

Nu știi că e păcat?

De ce m-ațâți cu ochii verzi,

Și calea-mi tai întruna?

Ce vrei să știi? Dacă te plac,

Sau dacă-mi ești totuna?

Oprește-te neprihănito,

Și lasă-mă, dă-mi pace!

Vrei să păcătuiesc acum,

Să fac ce nu se face?

De ce mă-nbii cu-a ta dulceață,

Și-mi dai fiori, se poate?

Așa ceva...tu chiar insiști,

Să-mi uit de tot și toate?

Ia vin-la mine, pui de drac,

Să mi te strâng la piept,

Să-mi treacă doru,

Și să-ți sărut și ochii verzi,

Și gura ca bujoru.

PS.:Sper că ții la glumă,nu că n-aș fi chiar și interesant,de...bărbatu-i "obligat" măcar să încerce!

Mai 26, 2020

Of, Baroane

La glumă țin, când este bună

Ispită nu-s și nici nebună,

în cale să-ți tot ies, vezi bine!

Mă poartă pașii și pe minè

pe vreo cărare similară...

ori s- ar putea să ți se pară....

Nu te îmbii, nici nu te- atrag

nimfă nu sunt, nici pui de drac

Dar dacă zici, mai bine tac!

**baron58** · Mai 26, 2020

Of, Baroane

La glumă țin, când este bună
Ispită nu-s și nici nebună,
în cale să-ți tot ies, vezi bine!
Mă poartă pașii și pe minè
pe vreo cărare similară...
ori s- ar putea să ți se pară....
Nu te îmbii, nici nu te- atrag
nimfă nu sunt, nici pui de drac
Dar dacă zici, mai bine tac!

Poezia pe care astăzi mi-ai scris-o

Te face mult mai,ștrengăriță

Te face dulce și suavă...hmmmm

Tu semeni cu o actriță

Iar filmul este viața mea

Nu sunt regizor ,nu-s scenarist

Sunt figurant și este trist

Eu văd doar filmul fără voce,

Și strig ...mă agit ...și totul este în zadar

Te vreau ,mă vrei...dar... rolul este rol

Și filmul este doar un film

Făcut... de ...producator

**baron58** · Mai 27, 2020

CHIAR SUNT UIMIT...

Cum de-ai gândit că mi-aș dori,

Să te uimesc...!

Spunându-ți ce iubire vrei...!

Când tu...

Pe mine nu mă știi ...

Iar eu, nici nu te cunosc...!

Ai vrea din câteva cuvinte,

Să-ți spun...

Cum poți tu, să iubești...!

Dar eu...

Nu mi te-aduc aminte...

Iar tu, știu că nu mă cunoști !

Și de ce crezi c-aș vrea

Să-ți aflu...

Iubirea care ți-o dorești...?

Când eu...

N-am de unde să știu...!

Iar tu, nici nu mă cunoști..!

Cum crezi că cineva ar spune,

Unui necunoscute...

Cum își dorește el iubirea..?

Dar sincer...

Nu știu cum ai putut...!

**baron58** · Mai 28, 2020

Mi-a fost dor,

Mi-e dor.

Și încă îmi este dor!

...de nurii tăi ucigători,

Și tari ca două pietre,

Ce mă lăsau să-i modelez,

O noapte pe-ndelete.

De părul tău mereu schimbător,

Lunatico ce-mi ești...

Când mi te dăruiești surâzător,

Când doar mă păcălești.

Cum am făcut de te-am găsit?

Să-mi spună cine poate,

Așa frumoasă și zglobie,

Magnet pentru păcate.

Când vii, când pleci...ca o nălucă,

Apari surâzătoare,

Și pleci fără să-mi spui nimic,

Când soarele răsare.

Unde te duci nehotărâto,

De unde-mi vii pe seară ,

Să mă vrăjești cu buze dulci,

Și trupu-ți ,alb, de ceară?

Rămâi odată, blestemato,

Cât mă mai păcălești?

Chiar crezi că nu am înțeles,

Ce vrăjitoare ești?

Dar las' că am eu ac de tine,

Și de cojocul tău, să știi...

**baron58** · Mai 29, 2020

te doresc cu-așa sfială

și-n aval și în amonte,

ca un ins fără de școală

însă cu blazon de...conte...

pentru ultima mea dată

iar mă las purtat de val,

îmi faci inima să bată

într-un mod...fenomenal...

ești așa de minunată

precum Domnul te-a descris

și pe numele ,,de fată"

deseori te strig în vis,

rătăceam ,,hai-hui" prin stele

și-acum merg desculț prin ploi

să îți caut albăstrele

și trifoi...cu patru foi...

simt în inimă perfuzii

dintr-o dragoste divină,

fac cu mâna la iluzii

care parcă stau...să vină...

eram ca un pierde vară

căutând doar un motiv

pentru ultima mea oară

să iubesc...definitiv...

Mai 29, 2020

Efemeridă

Chiar de ești baron ori conte

un paj sau rege vestit,

tot una-i trăirea vie

a celui ce a iubit

Vis de roze pe altare ,

parfum de mărgăritar,

îndârjire și-ncleștare,

din iubire toate apar.

Căci dragostea-i dor himeric

se aprinde, din nimic

arde o clipă-n întuneric

și pleacă....cum a venit.

**baron58** · Mai 29, 2020

Râzând,

Rişti să pari nebun.

Plângând,

Rişti să pari sentimental.

Întinzând o mână cuiva,

Rişti să te implici.

Arătându-ţi sentimentele,

Rişti să te arăţi pe tine însuţi.

Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,

Rişti să pierzi...

Iubind,

Rişti să nu fii iubit la rândul tău.

Trăind,

Rişti sa mori...

Sperând,

Rişti să disperi,

Încercând măcar,

Rişti să dai greş...

Dar dacă nu rişti nimic,

Nu faci nimic,

Nu ai nimic,

Nu eşti nimic...

— Rudyard Kipling

Mai 29, 2020

Efemeridă

Chiar de ești baron ori conte
un paj sau rege vestit,
tot una-i trăirea vie
a celui ce a iubit

Vis de roze pe altare ,
parfum de mărgăritar,
îndârjire și-ncleștare,
din iubire toate apar.

Căci dragostea-i dor himeric
se aprinde, din nimic
arde o clipă-n întuneric
și pleacă....cum a venit.

Eu întodeauna am considerat prietenia adevărată ca fiind un sentiment mai pur decât dragostea. Dragostea este posesivă, prietenia nu...

**baron58** · Mai 31, 2020

Iubirea mea, ce miroseai

a trandafir și iasomie,

și coceai fruct de nostalgie,

pe creanga visului de mai...

zic fluturi c-ai prins guturai,

făcut, din rătăciri prin vie,

doar în papuci și pălărie,

pe când, un alt dor așteptai...

lângă mine când erai,

te așteptam eu, pe câmpie,

pe pat de maci și păpădie,

din albăstrele-ți croiam strai!

pe-atunci, nu mi te-mbolnăveai,

nici la ora cea mai târzie,

când, îți dădeam nopțile ție,

și-n umbra lunii, adormeai...

hai, vino iar, cum ieri veneai,

și-am să te vindec pe vecie,

cu amintiri dintr-o gutuie,

mușcând miezul toamnei, ce-mi dai!

să zaci de boala-n luna mai,

să treci pragul în iunie,

și vara, șubredă să-ți fie...

iubire, e un mare bai!

Tu, nicicând nu sufereai,

de nimic! Cu voioșie,

și cu multă frenezie,

scânteiai...când mă doreai!

**baron58** · Iunie 1, 2020

Să-mi spui când ai vreme

atunci când ai vreme un pic

să-mi spui draga mea ce mai face

sărutul uitat pe buric

din nopțile noastre sărace,

atuncea când fulgeră-n beznă

și vin vijelii furtunos

el fuge la tine pe gleznă,

așa este el...mai fricos,

mai vrea uneori să se-amuze,

în rest e așa liniștit

și numai la tine-ntre buze

era uneori nesimțit,

crescut de micuț fără mamă

în zori mai visează urât,

tu fă-te că nu-l bagi în seamă

atunci când te mușcă de gât,

așa-n general...e cuminte

se spală pe dinți și pe mâini,

să-i spui o poveste-nainte

să vezi cum adoarme pe sâni.

**baron58** · Iunie 2, 2020

Cuvântul de iubire

Eu nu rostesc cuvântul

Ci el mă rosteşte pe mine

Îşi manifestă liber al său sine

Grai îi este acum sufletul

El îmi cunoaşte chiar necunoscutul

Din Logosul iubirii s-a-ntrupat

Să dea mărturie pentru începutul

Nerostirii şi lumină mi-a chemat

Cuvântul tace când lumina-i vorbeşte

Şi-n fața ei îngenunchează

Chiar strălucirea lui păleşte

Freamătul pe loc îi încetează

Puterea luminii e vocea

Pe care cuvântul o recunoaşte

Şi-aşa transmite doar iubirea

Căci altceva el nu-şi doreşte

Autentificare

DRAGĂ FEMEIE,O PRIMĂVARĂ FRUMOASĂ LA FEL CA TINE!

Postări Recomandate

Top autori

Zile populare

Top autori

Zile populare

Postări populare

baron58

baron58

baron58

Imagini postate

Vizitator sabina10

Vizitator sabina10

Vizitator sabina10

Vizitator sabina10

Vizitator gvbolovan

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Creează un cont

Autentificare

Navigare recentă 0 members

Informatii Clienti