Salutarile de final 2

[Londra72]

da niciodata nu este tarziu  istoria se repeta     ,mergeti blat sa jigniti ,pe astea le-am vazut dabia astazi ,bv voua pe la spate   ,ca le-am raspuns acuma sau atunci tot raspunsul asta il dadeam    

[boieru]

tot ala bai sa fie...sa ai spor si noroc...

[Londra72]

ms si tie la fel ,vrei sa fim prieteni amandoi?

[boieru]

daca ma lasi sa ma joc si eu cu trenuletul tau primit de Craciun...

[coolandhotman]

Daca ma primiti...vin si eu cu ursuletul meu de plus primit tot de Craciun!   Boierule..tu cu ce vii?

[boieru]

cu 2 cai frumosi...

[escortaamelia]

Basz iti doresc tot binele din lume.Esti  deosebit .....ai un suflet minunat si ma bucur ca am avut onoarea sa intalnesc un om ca tine.Te rog sa citesti cu atentie semnatura mea si nu uita.....sunt si oamenii care te aprecieza exact asa cum esti....si sunt si mai putin care pot vedea sufletul din spatele culorii,etniei..sau chiar din spatele unui nick.Te pupik dulce si mult succes!

 

Ps: aceasta postare nu ar avea farmec fara majoreta roz    

[coolandhotman]

Dar sa fie pintenati, da? Caci altfel nu ma joc! 

 

PS: imi place chestia asta: " ...tot ce e frumos trece mult prea repede..."

[boieru]

amelia pe noi nu ne pupi? ca noi te-am cam pupaaaa...

@cool...ii adevarata treaba aia cu tot ce e frumos...

cin se mai baga la joaca...avem trenulet,ursulet si 2cai frumosi...

[escortaamelia]

amelia pe noi nu ne pupi? ca noi te-am cam pupaaaa...

@cool...ii adevarata treaba aia cu tot ce e frumos...

cin se mai baga la joaca...avem trenulet,ursulet si 2cai frumosi...

Ma mai gandesc 

[harrypoker77]

Eu nu ma joc cu nenea Londra72, ca e rau si vorbeste urat 

[coolandhotman]

Eu nu ma joc cu nenea Londra72, ca e rau si vorbeste urat 

 

Ca vorbeste urat..hai sa-ti dau dreptate! Ca e impulsiv..asta e clar! Dar ca este rau..nu as crede! Si sunt convins ca "Basz" poate confirma acest lucru! 

[BASZOKBELE2]

Nu,nu e rau,clar. Impulsiv....foarte,dar sunt sigur ca lucreaza la asta. Altfel nu puteam deveni prieteni.

Sunt sigur ca a reconsiderat cele expuse mai sus si-i pare rau pentru asta.Stim bine ca e loc pentru toti aici si jignirile nu isi au deloc rostul.Ne pare rau,sincer.

[coolandhotman]

Nu,nu e rau,clar. Impulsiv....foarte,dar sunt sigur ca lucreaza la asta. Altfel nu puteam deveni prieteni.

Sunt sigur ca a reconsiderat cele expuse mai sus si-i pare rau pentru asta.Stim bine ca e loc pentru toti aici si jignirile nu isi au deloc rostul.Ne pare rau,sincer.

 

Respectele mele..din inima si din suflet!     

[escortaamelia]

Coolllllllllll ia treci bree pe teritoriul tau  Ce tot bantui pe aici?

[stalingrad]

Îmi amintesc de o imagine - nu mai ştiu unde am văzut-o - cu doi câini. Unul imens, plin de muşchi, cu o alură aproape ca a unui urs. De altfel, lejer ar fi putut ţine piept unui urs. Şedea acesta liniştit, într-o după amiază de vară, la umbra odihnitoare a unui copac. Era abia mâncat, sătul, şi fără emoţii, fiind respectat de toate orătăniile dimprejur; nimeni nu îndrăznea a-i sta în cale. Când, deodată, de prin cine ştie ce cotlon nebănuit, se iţeşte o potaie, ceva mai mare decât o palmă, aproape lipsită de păr, şi se repede la celălalt să-l latre, neîndrăznind însă să se apropie prea mult. Lătra aşa semigutural, spectral, mai mult icnea, n-avea forţa unui lătrat viril, se scremea, chelălăia, de parcă gâtu-i era năpădit de jegărai. De atâta efort, nu mai putea să stea bine pe picioare, se bălăngănea, aproape se răsturna, dar se încăpăţâna totuşi să trimită în eter, către celălalt, schiaunele acelea plângăreţe. Ăsta rămăsese nemişcat, împietrit, şi-l privea pe zbânţuitorul acela isteric cu un calm nefiresc. Pur şi simplu nu ştia cum să reacţioneze: îşi dădea seama că o labă de-ar fi întins, l-ar fi culcat pe guralivul tremurător la pământ pentru totdeauna. Pe de altă parte, în creierul său cu masa de câteva ori mai mare decât cea a însăşi potăii, se întreba dacă s-ar merita un asemenea efort. Nu în ultimul rând, agitaţia nervoasă şi faţa ca de icter a celuilalt îl distrau, parcă nu vroia ca acel spectacol amuzant să ia sfârşit.

Peste ani şi ani imaginea acelor câini m-a distrat şi m-a frapat, însă niciodată nu am crezut că voi trăi şi eu dilema imensului şi blajinului câine ce şedea liniştit, la umbra odihnitoare a unui copac, într-o după amiază de vară...

[coolandhotman]

Îmi amintesc de o imagine - nu mai ştiu unde am văzut-o - cu doi câini. Unul imens, plin de muşchi, cu o alură aproape ca a unui urs. De altfel, lejer ar fi putut ţine piept unui urs. Şedea acesta liniştit, într-o după amiază de vară, la umbra odihnitoare a unui copac. Era abia mâncat, sătul, şi fără emoţii, fiind respectat de toate orătăniile dimprejur; nimeni nu îndrăznea a-i sta în cale. Când, deodată, de prin cine ştie ce cotlon nebănuit, se iţeşte o potaie, ceva mai mare decât o palmă, aproape lipsită de păr, şi se repede la celălalt să-l latre, neîndrăznind însă să se apropie prea mult. Lătra aşa semigutural, spectral, mai mult icnea, n-avea forţa unui lătrat viril, se scremea, chelălăia, de parcă gâtu-i era năpădit de jegărai. De atâta efort, nu mai putea să stea bine pe picioare, se bălăngănea, aproape se răsturna, dar se încăpăţâna totuşi să trimită în eter, către celălalt, schiaunele acelea plângăreţe. Ăsta rămăsese nemişcat, împietrit, şi-l privea pe zbânţuitorul acela isteric cu un calm nefiresc. Pur şi simplu nu ştia cum să reacţioneze: îşi dădea seama că o labă de-ar fi întins, l-ar fi culcat pe guralivul tremurător la pământ pentru totdeauna. Pe de altă parte, în creierul său cu masa de câteva ori mai mare decât cea a însăşi potăii, se întreba dacă s-ar merita un asemenea efort. Nu în ultimul rând, agitaţia nervoasă şi faţa ca de icter a celuilalt îl distrau, parcă nu vroia ca acel spectacol amuzant să ia sfârşit.

Peste ani şi ani imaginea acelor câini m-a distrat şi m-a frapat, însă niciodată nu am crezut că voi trăi şi eu dilema imensului şi blajinului câine ce şedea liniştit, la umbra odihnitoare a unui copac, într-o după amiază de vară...

 

"Frumoasa" amintire..daca a fost o amintire...sau doar poate niste ganduri/idei momentane izvorate si asternute pe "hartie" numai pentru a putea continua acest topic! Cine stie...doar tu tanchistule stii cu adevarat!

 

 Legat de amintiri..si eu imi amintesc de lectura unui articol aparut cu ceva timp in urma, intr-o publicatie, despre o poveste incredibila si adevarata (repet: este o poveste adevarata ce poate fi verificata):

 

 

S-a intamplat pe 25 decembrie 1914, pe frontul Primului Razboi Mondial...

ZGOMOTUL GLOANTELOR A FOST INLOCUIT DE COLINDE, SOLDATII SI-AU DAT MANA

 

Era deja a cincea luna de razboi, iar nemtii si englezii duceau batalii grele, pe un camp sinistru, intr-un tinut al nimanui, gata sa-si ingroape mortii cazuti sub golante.

Ziua de 24 a contabilizat o pierdere teribila pentru batalioanele din prima linie a Marii Britanii - 86 de morti. Ce a urmat apoi intrece orice imaginatie.

http://assets.sport.ro/assets/sport/2012/12/24/image_galleries/171664/cea-mai-frumoasa-poveste-de-craciun-ziua-in-care-fotbalul-a-fost-martor-la-un-miracol-razboiul-a-fost.png

Noaptea de 24 spre 25 a adus un armistitiu spontan pe front, in plin razboi, intre soldatii englezi si cei nemti. Totul a plecat din tabara germana, cand, din transee, focurile de arma s-au oprit si au fost inlocuite de colinde de Craciun. Nemtii cantau "Stille Nacht" ("Noapte linistita", colind german)... iar englezilor nu le venea sa creada ce aud. 

 

"Un soldat german a iesit din transee, a aruncat arma si a venit spre noi. Ne uitam unii la altii, dar nu puteam sa facem nimic. Nu poti sa tragi intr-un om care nu este inarmat.", a povestit ulterior un soldat scotian, martor la acel eveniment.

 

Din transeele britanicilor a inceput sa rasune "O come all ya faithful" si toata lumea a inteles despre ce era vorba. Rand pe rand, soldatii din ambele tabere au inceput sa se ridice din gropile sapate in pamant si s-au apropiat unii de altii. Armele au fost lasate jos. Si-au dat mana si s-au imbratisat, multi dintre ei au inceput sa planga. Dusmani de moarte in urma cu o zi, nemtii si englezii isi imparteau acum tigarile, mancarea si sticlele de alcool. Era dimineata de Craciun....

"NE BUCURAM CA PUTEM SA ALERGAM TOTI DUPA ACEEASI MINGE" 

 

Dupa ce s-a luminat, din tabara germana a fost aruncata o minge si soldatii au incins o miuta: "Erau sute de oameni care alergau dupa minge. Fara porti, fara arbitru, fara goluri, nimic din ce stiti despre fotbalul jucat pe stadioanele noastre. Pur si simplu ne bucuram ca putem sa alergam cu totii dupa o singura minge", a marturisit un soldat britanic din Regimentul Cheshire, Linia Intai.

http://assets.sport.ro/assets/sport/2012/12/24/image_galleries/171664/cea-mai-frumoasa-poveste-de-craciun-ziua-in-care-fotbalul-a-fost-martor-la-un-miracol-razboiul-a-fost_5.jpg

 

Daily Mail a publicat recent o scrisoare autentica trimisa de sergentul Clement Baker pe 29 decembrie 1914 rudelor ramase in Ipswich. Scrisoarea a fost gasita din intamplare de unul dintre nepotii fostului soldat de pe frontul Primului Razboi Mondial.

"NU S-A TRAS DELOC PE 25. NICI PE 26 NU S-A TRAS"

 

In cele patru pagini trimise acasa, Sgt. Baker explica miracolul vazut cu ochii lui: "S-a apropiat de noi un mesager german, care ne-a spus ca daca nu vom deschide focul in dimineata de Craciun, nu o vor face nici ei. Mai multi oameni de la noi s-au dus sa adune trupurile mortilor de pe camp, pentru a le ingropa."

http://assets.sport.ro/assets/sport/2012/12/24/image_galleries/171664/cea-mai-frumoasa-poveste-de-craciun-ziua-in-care-fotbalul-a-fost-martor-la-un-miracol-razboiul-a-fost_3.jpg

 

"Apoi ne-am ridicat cu totii, au venit si ei si am inceput sa conversam. Ne-am dat mana si ne-am luat in brate. Am facut schimb de tigari si si ne-am dat cate un nasture de la haine ca pe suveniruri. A aparut apoi si o minge si unii au inceput sa joace fotbal. Nu s-a tras deloc in ziua de Craciun. Nici pe 26 nu s-a tras", le-a povestit Baker celor ramasi acasa.

 

Sgt. Baker, inrolat in Armata Engleza in anul 1902, la varsta de 18 ani, a facut parte din Batalionul Grenadierilor, Linia Intai, si a supravietuit Primului Razboi Mondial. A lucrat apoi in Ministerul Apararii si a murit in 1945, la varsta de 61 de ani.

 

http://assets.sport.ro/assets/sport/2012/12/24/image_galleries/171664/cea-mai-frumoasa-poveste-de-craciun-ziua-in-care-fotbalul-a-fost-martor-la-un-miracol-razboiul-a-fost_1.jpg

 

Armistitiul spontan din ziua de 25 decembrie 1914 este un moment important mentionat in documentele Primului Razboi. Cele 48 de ore de pace (25, 26 decembrie) nu au putut sa opreasca insa prima mare drama a secolului XX, in care 16 milioane de oameni din intreaga lume si-au pierdut viata.

 

La miracolul din dimineata zilei de Craciun a participat activ si Fotbalul, "persoana" cu mare dorinta de afirmare la inceputul secolul XX. In semn de respect fata de evenimentele acelei zile, FIFA a infiintat, in 2011, un turneu amical intre juniorii Angliei, Belgiei, Frantei si Germaniei. Competitia se va disputa in fiecare zi de 25 decembrie, pana in 2014, cand se vor comemora 100 de ani de la ziua in care Fotbalul si-a invatat lectia de fair-play dintr-un miracol.

 

Recitand acest articol imi vine in gand o intrebare!

Daca atunci...in mijlocul acelei partide de fotbal, ar fi aparut un "tanchist" conducand acea masinarie a mortii, aruncand obuzele si flacarile mortii, atunci, atunci ar mai fi existat aceasta incredibila adevarata poveste? Cu singuranta nu!

In rest,

Ganduri bune..si nu uitati:

Do not overrate what you have received, nor envy others. He who envies others does not obtain peace of mind.

Buddha

[vasile.c]

va saluta fratele si va pupa londra e baiat bun, va zice fratele vostru care a avut numa probleme cu el. (pardon Londra72 ca doar nu am facut gradinita impreuna). Partea nasoala e ca Londra72 e baiat bun numai cand vrea el   

Hai, va pupa pestisoru

[patrick82]

Îmi amintesc de o imagine - nu mai ştiu unde am văzut-o - cu doi câini. Unul imens, plin de muşchi, cu o alură aproape ca a unui urs. De altfel, lejer ar fi putut ţine piept unui urs. Şedea acesta liniştit, într-o după amiază de vară, la umbra odihnitoare a unui copac. Era abia mâncat, sătul, şi fără emoţii, fiind respectat de toate orătăniile dimprejur; nimeni nu îndrăznea a-i sta în cale. Când, deodată, de prin cine ştie ce cotlon nebănuit, se iţeşte o potaie, ceva mai mare decât o palmă, aproape lipsită de păr, şi se repede la celălalt să-l latre, neîndrăznind însă să se apropie prea mult. Lătra aşa semigutural, spectral, mai mult icnea, n-avea forţa unui lătrat viril, se scremea, chelălăia, de parcă gâtu-i era năpădit de jegărai. De atâta efort, nu mai putea să stea bine pe picioare, se bălăngănea, aproape se răsturna, dar se încăpăţâna totuşi să trimită în eter, către celălalt, schiaunele acelea plângăreţe. Ăsta rămăsese nemişcat, împietrit, şi-l privea pe zbânţuitorul acela isteric cu un calm nefiresc. Pur şi simplu nu ştia cum să reacţioneze: îşi dădea seama că o labă de-ar fi întins, l-ar fi culcat pe guralivul tremurător la pământ pentru totdeauna. Pe de altă parte, în creierul său cu masa de câteva ori mai mare decât cea a însăşi potăii, se întreba dacă s-ar merita un asemenea efort. Nu în ultimul rând, agitaţia nervoasă şi faţa ca de icter a celuilalt îl distrau, parcă nu vroia ca acel spectacol amuzant să ia sfârşit.

Peste ani şi ani imaginea acelor câini m-a distrat şi m-a frapat, însă niciodată nu am crezut că voi trăi şi eu dilema imensului şi blajinului câine ce şedea liniştit, la umbra odihnitoare a unui copac, într-o după amiază de vară...

 

Frumoasa poveste, recunosc, dar in realitate toate se misca altfel, oricand pradatorul poate deveni prada.

[johnholmes]

Un ardelean, un moldovean si un oltean se intalnesc inopinant in Bucuresti la un bar. Stand impreuna cocotati pe scaunele barului, savurand cocktail-urile mesterite dar foarte scumpe, incep pe rand sa se planga. Ardeleanul povesteste colegilor de bautura:

 

- No dragii mei, frumos la capitala, da' scump al naibii la bautura! Pai la noi in Ardeal, cand intri intr-un bar, platesti o bautura, urmatoarea e din partea casei, si tot asa!

- La noi in Moldova este mai bine, zise moldoveanul, cand te asezi la baute la bar, platesti prima bautura, restul sunt din partea casei toate!

- Baieti, tot la noi in Oltenia e mai bine, declara olteanul nostru, pai te duci la un bar si bei gratis toata seara, te intreaba daca ti-e foame si iti dau sa mananci moca. mai tarziu te duc intr-o camera in spatele barului si iti dau si de futut tot pe degeaba!

- Pe bune, intrebara mirati colegii de bautura, ti s-a intamplat tie?

- Aaaaa nu, dar i s-a intamplat lu' sora'mea!!!

[sit down comedy]

Caca-m-as pe presul primariei din Baicoi ! De 2 ori tare si o data moale ! O data verde si de 2 ori  maro inchis !  Nu are nicio legatura cu thredul asta, nici macar nu am drum prin Baicoi, dar imi place cum suna !

[pisicuts]

@Londra ti-am atras atentia de multe ori dar tu contui la nesfarsit. Acum ai primit vacanta permanenta.

:wave

[stalingrad]

... şi iată cum câinele cel mare şi paşnic nu a mai apucat să schițeze vreun gest, căci de pe gard sări la potaie un motan țanțoş; deranjat de hărmălaia din ogradă, motanul îşi înfipse ghearele în beregata cățelului iritat, adormindu-l pentru totdeauna...

 

Pisicuts, îți mulțumesc pentru intervenție!

[gangstarr]

Am citit cu interes amintirea ta, insa ca un cunoscător de câini, stiu ca fara a avea vreun motiv anume (pe care de multe ori, noi oamenii nu-l cunoastem), aceștia (câinii) reactioneaza la ceea ce ii deranjeaza!

....ma intreb (retoric), oare acel cățel mare, puțea!? Câinii sunt foarte deranjati de mirosul urat.

P.S.

Ca nota info, câinii nu percep ca noi ideea ca un caine este mai mare/puternic/etc decat ei, pornind de la considerentul vizual.

In rest, re re CFR!

[escortaamelia]

Vacanta permanenta? nu e corect...au fost si sunt si alti useri care fac la fel sau chiar mai rau ca Londra