NEPUTINȚĂ

[baron58]

 

 

A ajuns pământul plin,

Se cutremură în toate,

Mii de oameni într-un chin,

Pleacă spre eternitate.

 

Nu mai spun "La revedere",

Pleacă singuri, cum și vin,

Rudele privesc cum piere,

Al lor neam, lăsând venin.

 

Nu pot plânge la morminte,

Spun adio la distanță,

Lacrimi curg sub jurăminte,

Că vor fi mai buni în viață.

 

Mai oprește Doamne ură,

Dintre frati și dintre state,

Ia-ne virusul ce curmă,

Familii greu încercate.

 

Iartă-ne si fii milos,

Sănătate dă-ne iară,

Dă-ne viața cum a fost,

Chinul ăsta ne doboară.

 

Mai oprește Doamne focul,

Nu ne-ngenunchia pe toți,

Ne găsim de-acuma locul,

Vom trăi ca niște frați.

[nellu2012]

 

[nellu2012]

O poezie poate mai actuala decat atunci cand a fost scrisa: OCTAVIAN PALER

 

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam
dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce
pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla
oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,
cand trebuie
Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine
insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu
inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe
primul loc
Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai
departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai
nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.

Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

 

[nellu2012]

Premonitie sau har?

 

„Bolnavi unanim”, de Adrian Păunescu

 

„Și ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată?
Și medici, și pacienți,
Și părinți, și copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Bandaje și paranteze?

Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi
Că ne îmbolnăvim
Și n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?

Ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată,
Ne-am îmbolnăvi
Cu toții
Deodată?”

[baron58]

 

Viața din viață

 

Vine un timp

când trebuie să îngenunchezi

în tine însuți

să taci

să laşi soarele să răsară

pentru Celălat

peste celelalte

şi să te desparți

de tot ce este şi nu a fost...

Vei auzi

cum orele se prăbușesc

peste suflet

şi explodează în pori.

Vei simți

cum dezamăgiri obosite

muşcă din tine

până la sânge.

Vei suferi

când lacrimile

îți vor arde pupila

până la orbirea de sine.

Apoi te vei spăla cu aerul din jur,

vei lăsa o pasăre

să ți se aşeze pe umăr

şi vei pleca

unde vrea Dumnezeu...

[baron58]

NEPUTINȚĂ

 

Între stâncile roșii un șarpe își scurge sângele.

Rana-i este largă ca un orificiu de țeavă.O mâna

Introdusă în întunecata țeavă, se scutură de scârbă.

Senzuala durere. Țipătul tău reface piramida.

Viscerele-i brutale se strâng brutal înspre vârf.

Și serile calde în care brațul meu ar mai vrea

Să te atingă. Dar se izbește de aer. Acum iubirea

Îmi sparge ochii și pieptul și venele goale de sânge.

Mi-am inventat iubirea. Din neputință. De-aproape,

Orice patimă moare. Orice scânteie se stinge.

Și-acum, săritura. În adânc, în marea înghețată

În inima grea a vieții. Te izbești mai întâi în frunte

Apoi ochii, apoi îți sfârteci pieptul. Sar stropi

De fecale- mbălsamate. Zarea-i aici. Sexul e un clopot spart.

În jur pământ, pământ. Nu reușești să sari. Atunci, zborul.

Vântul. Ce poate fi zborul. Decât acest tais.

Această veșnică sete de iubire. Ai vrut să te tai în două.

Ai vrut să trăiești dincolo. În mijlocul deșertului aspru.

Cu tine în tine. Cu iubirea deasupra ta. Acest cosmos simplu.

Această celulă cu gratii. Îngustă, strâmbă, ignoranța,

Neputincioasă. În care răul se lăfăie, zgâriind

Membranele fragede.

Ucigând liniștea și echilibrul. Dezechilibru.

[baron58]

STRĂZI PUSTII

 

Ieşite azi să stea puţin la soare,

În parc, un grup de şase păpădii

Se uită şi se-ntreabă cu mirare

De ce-or fi oare străzile pustii?

 

Noi am venit în straiele de bal

Dar nu e nimeni să ne vadă

Planeta se transformă în spital

Şi e pustiu pe orice stradă

 

Nu-i nimeni să se bucure de noi,

Oraşul parcă nu mai este viu

Sau au plecat cu toţii la război

Lăsînd pe strazi doar urme de pustiu

 

Şi-n astă mai ciudată perioadă

Când poate nu îţi mai găseşti cuvinte

Noi ştim că nu va fi pustiu pe stradă

Şi ştim că viaţa ...merge înainte!

[baron58]

,,Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,

Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;

Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi

Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;

Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,

În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul

Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,

Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.

Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,

Mii de fire viorie ce cu raza încetează,

Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,

Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...

Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,

Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric..."

[baron58]

...Și s-a oprit timpul în loc

S-a plictisit de noi se pare

Prea l-am făcut de multe ori s'-alerge

Și niciodată nu i-am dat crezare

 

Ba se certa cu-amurgul seara

Când soarele grăbit pleca,

Și-apoi iarăși cu zarea

Când luna-'n fugă se stingea

 

Simțindu-se urât chiar și de astre,

Și de întregul său regat hulit

A hotărât să se-odihnească

În locul doar de el știut

 

Zădărniciți acum suntem în toate

Când timp destul avem

Și nu ne mai dorim palate

Și nici prea multe-averi!

[baron58]

Am transformat viața într-o sală de așteptare, ați observat?

Nu facem acum pentru că nu e momentul. Mai așteptăm.

Nu iubim acum pentru că mai avem timp.

Nu riscăm acum pentru că așteptăm siguranță.

Nu călătorim acum pentru că trebuie să muncim mai mult.

 

Facem ceva ACUM?

 

Am pus viața pe pauză, dar asta e o iluzie. Viața nu așteaptă.

Și ne trezim cu adevărul în față: am pierdut timp. Și nici nu cred că l-am pierdut, ci am ales zi după zi să consumăm.

 

Oameni buni, viața se trăiește, nu doar se consumă!

[baron58]

ORAȘUL FANTOMĂ

 

 

Degeaba vine primăvara

În orașul ăsta gol;

Străzile-s pustii și reci,

Iară corbii dau ocol.

 

Trecătorii sunt puțini

Și privesc în jur cu teamă;

Orașul parcă-i o scenă

Pe care se joacă o dramă.

 

În amurgul sângeriu

Casele par părăsite;

Trec din când în când stafii

Pe străduțe pietruite,

 

Căci în primăvara asta

Pură, caldă și-nflorită,

Dumnezeu și-a întors fața;

Omenirea-i pedepsită...!!!

[baron58]

Ascultă cum plânge-o chitară

 

Ascultă cum plânge-o chitară

Și corzile ei suspin

Străinul ce cântă la ea

Nu are pe nimeni acum

 

E singur pe lumea asta mare

Doar el și chitara lui

Cântând pe străzi într-una

Și-alină sufletul

 

Și rătăcind printre străini

Trăind din mila lor

Își acordează corzile

În ritmul trecător

 

E mulțumit și nu se plânge

Chiar de e ger și-i este frig

Ascultă cum plânge-o chitară

Și corzile ei suspin !

[baron58]

Pentru cine răsar zorii

Și gândul ne-'nseninează

În iubire îmbrăcat,

Urmărit de raze albe?

 

Pentru cine-adie vântul

Și ne-alină chipul seara,

Pe-a lui aripă purtând

O căldură cum e vara?

 

Pentru cine-apare luna

Ca o candelă măreață

Și ne luminează pașii

Alintați de vise-'n noapte ?

 

Pentru cine-al ploii stropi

Ne sărută-'n miez de vară

Cu milă-atingând pământul,

Șoptind a norilor taină?

 

Pentru cine primăvara,

Pomii, floarea își deschid

Și cu zâmbetul pe frunze,

Ne invăluie-'n parfum?

 

Pentru cine "toate astea "

Vesele ori mohorâte,

Se întorc orice ar fi

Nu trădează nici o clipă?

 

Pentru tine chip de-argilă

Ce te-ascunzi de-aceste fapte

Inșelând lumina lunii

Și iubirea de la "toate " !

[baron58]

Renașterea

 

Va răsuna în miez de noapte,

Un clopot vesel dând de știre

Că a-'nceput din nou pământul

Un aer proaspăt să respire

 

Furtuna de ură ce-a străbătut planeta

Se pare că iertarea a aflat

Și-acum zidește intre inimi

Poduri de pace lipsite de păcat

 

Potopul de lacrimi ce-a inundat pământul

În goana ce părea de neoprit

Se pare c'-a găsit iubirea

Și-'noată acum spre răsărit

 

Văzduhul ce-'n doliu era îmbrăcat

Făcând și nori să se-ascundă

Se pare c'-a zărit lumina

Și raze-aruncă acum spre lume

 

Pustiul mut ce-'nvăluise

Aproape-'ntregul calendar

Se pare c'-a rugat o clipă

Să ne aducă altu'-'n dar

 

Prăpastia ce ne era sortită

A prins în adâncimea ei culoare

Și a-'nceput să țese punți

De la-'ntuneric către soare

 

Coșmarul ce-a cuprins întreaga omenire

În agonia lui a șchiopătat

În cale s-a ivit credința

Și pare că s-a vindecat

 

Veșmantul sumbru ce acoperise cerul

A obosit de gânduri și de grijă

Și-'n grabă a fugit la timp

Cerșănd cu umilință milă

 

Va răsuna întreaga zare

Un clopot vesel dând de știre

C'-a renăscut o nouă lume

Și azi pământul iar respiră!

[baron58]

Rătăcire

 

Prin negura ce sufletul ni-l poartă,

Am cautat o luminiță vie,

Urmând intr-o sfințenie nedreaptă,

O cale care sa ne reînvie.

 

Pe drumul rătăcit al omenirii,

Ne răzvrătim fără final,

Uităm de calmul necesar azi firii,

Când căutăm perfectul, în zadar.

 

Până si ochii ne trădează cu privirea,

Nici gândul nu ne mai ascultă,

Iar trupul se hrănește cu uimirea,

Tânjește la iubire tot mai multă.

 

Nimic nu poate fi ce-a fost odinioară,

Nici puritate, nici un semn divin.

[baron58]

HAINĂ, DE VIAȚĂ ȚESUTĂ

 

Din mărul roșu și zemos

Am savurat dulceața...

Nu m-am putut abține,

Era așa frumos...

Iar de atunci, am înțeles ce-i viața!

 

Viața e plină de mister

Dornic s-o descoperi...

Te-arunci în jocul ei,

Privind spre cer...

Crezi că vei reuși, doar dacă speri !

 

Nu...! Nu doar sperând,

Îi poți afla misterul...

Te vei lovi de multe

Și trebuie luptând...

Să-i simți dulceața, dar și amarul !

 

Într-o mantie de mătase,

Viața, pare adormită...

Te lași ușor vrăjit,

N-o vezi cum țese...

Dar te trezești pe umeri, cu-o haină țesută...!

[baron58]

Un gând

Plăpând,

Fior

De dor,

Femeie,

Scânteie,

Speranță

Și viață,

Lumină

Senină

Răsare

În zare,

Dorință.

Credință,

Durere;

Plăcere,

Iar lacrimi

Și patimi,

Descântec

Și cântec,

Cunună

Sub Lună,

Albastru

Astru,

Mai cer

Și mai sper,

Cărare

Spre zare,

Vioară

Spre seară,

Sub nori

Călători,

Durere,

Tăcere,

Pământ.

Mormânt. ..

[baron58]

Victor Hugo

Bărbatul și femeia

 

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.

Femeia este cel mai sublim ideal.

 

Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.

Tronul exaltă, altarul sfințește.

 

Bărbatul este creierul, femeia este inima.

Creierul primește lumină, inima primește iubire.

Lumina fecundează, iubirea reînvie.

 

Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.

Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.

 

Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.

Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.

 

Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.

Supremația semnifică forță, intuiția reprezintă dreptatea.

 

Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.

Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.

 

Aspirația bărbatului este către gloria supremă,

aspirația femei este îndreptată către virtutea desăvârșită.

Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.

 

Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.

Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.

 

Bărbatul gândește, femeia intuiește.

A gândi înseamnă a avea creier superior.

A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o aureolă.

 

Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.

Oceanul are o perlă care îl împodobește, lacul, poezia care-l luminează.

 

Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă.

A zbura înseamnă a domina spațiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.

 

Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.

În fața templului ne descoperim, în fața sanctuarului îngenunchem.

 

Bărbatul este plasat acolo unde se sfârșește pământul,

femeia acolo unde începe cerul.

[potolea]

Poveste

de Marin Sorescu 

 

Sufletul tău funcționează cu lemne,

Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
A mea e din flăcări curate.

Totuși vom mai merge împreună
O bună bucată de pământ,
O bună bucată de cer,
O bună bucată de lună.

Vom fi fericiți pentru iarbă
Și pentru lac,
Vom râde pentru copac,
Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură
Și vom ține un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitură.

Ne vom lua după umbra mea
Care merge înainte,
Ne vom lua după primul gând,
Ne vom lua după două-trei cuvinte.

Până când ne va ieși în cale
Sfânta Vineri
Să ne spună printre altele
Că nu mai suntem tineri.

Și că ea n-o să ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacără,
Nici lemne pentru fum.

[baron58]

Ce-ar fi

 

Ce-ar fi apusul

Fără soare,

Ce ar fi valul

Fără mare,

Cum ar fi ochii

Fără privire,

Ce ar fi inima

Fără iubire,

Ce ar fi ziua

Fără binețe,

Ce ar fi lacrima

Fără tristețe,

Ce ar fi dorul

Fără de șoapte,

Cum ar fi stelele

Fără de noapte,

Ce ar fi sufletul

Fără speranță,

Cum ar fi omul

Fără de viață,

Ce-ar fi dimineața

Fără de zori,

Ce ar fi cerul

Fără de nori,

Cum ai fi tu

Fără de mine,

Ce aș fi eu

Fără de tine !

[baron58]

Asteapta-mă cu trandafiri,

Și cu lumânări aprinse,

Pe balconul marii iubiri,

Ce-n mrejele ei, mă cuprinse!

 

Pune o muzică-n surdină...

Și-n două cupe, vinul vieții!

Sufletul meu, azi, se închină,

Iubirii, ție, dimineții...

 

Invita-mă la dans, sfios,

Să plutim sub clar de lună,

La pieptul tău, să simt miros,

De mult doritul "împreună"!

 

Să te văd beată de fericire,

Dar sigur, pe-ai tăi pași, vioi!

Să mă-nsetez de nemurire,

Frigându-mi gura de noi!

 

Tu, să-mi vezi setea-ndelungată,

Să-mi dai să beau, sarutu-ți dulce!

Și raiul ce-l visam odată,

Cu inima-n el, să mă urce!

 

Așteaptă-mă-ntr-o atmosferă,

De romantism amețitor,

Deschidem lumii-o nouă eră,

Cea "a indragostitilor"!

[baron58]

ceva în mine calcă nefirescu'

și deseori simt în privire frica,

deși-l știam pe domnul Eminescu

mereu am pariat pe Veronica,

 

țineam cu ea de fiecare dată,

de doamna asta sunt pe veci pătruns

și o strigam pe numele de fată,

cred că o și iubeam...dar pe ascuns...

 

mă cară-n spate fel de fel de frici,

îmi mai ascund tristețile sub farduri,

dar fără de aceste Veronici

cui mai scriam eu numele pe garduri?

 

în loc de versuri n-aș avea nimic

și viața mea ar deveni banală,

fără s-o pup pe degetul ei mic

și să adorm când pot la ea în poală,

 

sunt pierzător cumva de când mă știu,

de când eram copilul ,,atâtica",

dar la al vieții mele trist pariu

mereu am să mizez...pe Veronica...

[baron58]

VISĂTORUL...

 

Îți mai scriu și azi poeme

Dimineața-n zori de zi,

Te iubesc de-atâta vreme

Ești aleasa inimii...

 

Nu renunț să-mi cânt iubirea

Printre stele rătăcesc,

Am aflat că fericirea

E un lucru omenesc.

 

Condamnat am fost de soartă

Pentru tine ca să sufăr,

Ți-am bătut ades în poartă

Să-ți aduc trei flori de nufăr.

 

Dar erai mereu plecată

Îți băteam degeaba-n geam,

Aveai poarta ferecată

Lăsam floarea și oftam.

 

Mă-ntorceam mereu agale

La căsuța cu pridvor,

Așternând lacrimi în cale

Bănuiam că am să mor.

 

N-am murit, mă ținea dorul

Ce-mi hrănea în vis iubirea,

Am rămas tot visătorul

Ce-și caută fericirea....

 

Și visez...visez într-una

Că am să te întâlnesc,

Să-ți aduc trei flori de nufăr

Nu renunț să te iubesc...

[baron58]

Ce luminoasă e duminica aceasta...

Mi-e bine stând așa de vorbă cu o rază.

Îmi tot cânta senină tropăind fereastra,

Dansa pe fața mea, îmi tot juca prin casă.

 

Am întrebat-o de ce-i fericită

Și ce credeți voi că mi-a raspuns bandita?

Se logodise, se simțea iubită

De însuși soarele ce-i lumina orbita.

 

Dar nu te pierzi când el apare-afară?

Nu e un pic prea mare pentru tine?

Când e iubire ce dacă-o să moară!

Așa ea mi-a răspuns și-a râs de mine.

 

Că nu știu eu ce este fericirea

Și că mă vede trist, îndurerat

M-a blestemat să îmi găsesc iubirea

Să mor și eu pe-altarul fără pată!

 

Aștept acum să-mi bați ușor la geam

Tu, dragoste, nebună de legat!

Să te iubesc, să îmi oferi ce n-am,

Să ard și să mă sting, fără păcat!

 

De vorba cu o rază de soare!

[baron58]

DRAGOSTEA, TE VA GĂSI...

 

Cauți un loc, ca să te poți ascunde

Și să nu te găsească dragostea...

...Dar sigur, tu nu vei putea...

Nici pe pământ, în cer sau apă

Că ea trăiește pe oriunde...

Chiar și pe cea mai mică stea...!

 

Eu nu văd cum te poți feri...

Din calea ei fără să te găsească,

...Știu sigur, că nu vei putea...

Tot ce vezi azi în jurul tău

Și toată bucuria de-a trăi...

E darul ce ți-l face dragostea...!

 

Privește-i ochii galeși doar o clipă,

Ca să-nțelegi că n-ai de ce să fugi

...Oricum, știu că nu vei putea...

Și lasă-te s-aluneci în brațele ei,

Să simți cât e de fericită...

Și cât de mult te poate învăța...!