NEPUTINȚĂ

[baron58]

Nebunul gând!

 

Nebunul gând șoptea plângând

Că păpădia de idei

Își arunca puii la lei...

Că cerul nu mai strălucea

Când timpu-n rime îi vorbea...

Că tot zburau în arii grii

Tăcutele amiezi târzii

Că lumea se oprea-n genunchi

Și aduna într-un mănunchi

Zile si nopți fără-nceput...

Ce luminau în verde crud...

Realitatea izbitoare

Izbită de poveri amare

Că oamenii nu se priveau

În timp ce sorții își vorbeau!

Așa era gândul nebun

Care striga să nu mai pun

Ochii în cer... că pică-un miel

De unde n-ai nu-ți dă nici El

Și sacrificiul biblic , laic

E doar pentru un gând arhaic!

Și nu te-ajută să-ți pui mască

În niște timpuri care cască

Și le e somn de-o primăvară

Și de o pernă milenară

În care să își odihnească

Planeta asta nefirească!

[Vizitator sabina_10]

Rătăciri ...sentimentale

 

( unui Baron veșnic îndrăgostit...de viață😊)

 

Oare știm dacă iubirea se va perima vreodată?

Va putea omul din minte dragostea să și-o mai scoată ?

Câte râuri de cerneală și cuvinte neînțelese

Câte gânduri fără seamăn poate doar iubirea țese?

 

Căutările-n iubire sunt cărări în labirint

Șerpuiesc în întuneric și te amăgesc, te mint

Numai cel ce nu renunță va avea câștig în timp,

Căci iubirile eterne nu se uită și se simt.

 

Rătăcirile-s nebune când sufletu-i chinuit

Leacul nu-l găsești în lume pentru cel ce nu-i iubit

Doar câte-un paliativ din cele mai mereu amăgitoare

Făcut din puțină mulță răbdare, pasiune și ...iertate.

 

 

Sabina

[Vizitator sabina_10]

Rătăciri ...sentimentale

 

( unui Baron veșnic îndrăgostit...de viață😊)

 

Oare știm dacă iubirea se va perima vreodată?

Va putea omul din minte dragostea să și-o mai scoată ?

Câte râuri de cerneală și cuvinte neînțelese

Câte gânduri fără seamăn poate doar iubirea țese?

 

Căutările-n iubire sunt cărări în labirint

Șerpuiesc în întuneric și te amăgesc, te mint

Numai cel ce nu renunță va avea câștig în timp,

Căci iubirile eterne nu se uită și se simt.

 

Rătăcirile-s nebune când sufletu-i chinuit

Leacul nu-l găsești în lume pentru cel ce nu-i iubit

Doar câte-un paliativ din cele mai mereu amăgitoare

Făcut din puțină mulță răbdare, pasiune și ...iertate.

 

 

Sabina

Rectific ultimul vers 😚

" Făcut din pasiune, răbdare și iertare"

Emoțiile artistice!😚

[Vizitator gvbolovan]

Rectific ultimul vers

" Făcut din pasiune, răbdare și iertare"

Emoțiile artistice!

Greu cu artiștii ăștia... ;)  :laugh2 Nu-mi pare rău că m-a făcut mama inginer, prefer lucrurile simple și clare... deși recunosc că uneori mi-ar plăcea să am oarece talente și în domeniul ăsta, dar doar uneori... ;) Uneori un vers poate comprima în el cât 100 de linii de cod IT...

[baron58]

Mai cred

 

Încă mai cred în minuni,

C-am putea dacă vrem să fim buni,

Că acolo-n străfunduri de vis

Avem toți câte-un loc

Numit Paradis.

 

Încă mai cred în poveste,

În iubirea ce încă trăiește,

În speranța că dacă voim

Am putea fericiți

Să trăim.

 

Încă mai cred că se poate

Să fie pe lume dreptate,

Mai cred în seninul din noi

Și-n toamna ce vine

Cu griji și nevoi.

 

Încă mai cred în frumos,

Într-un spirit înalt, generos,

Onest, educat și gentil,

Într-un râs inocent

De copil.

 

Și încă mai cred că inima noastră

Este un fel de fereastră

Prin care spre suflet acced

Noiane de vise frumoase...

Eu, asta mai cred.

[Vizitator sabina_10]

Greu cu artiștii ăștia... ;)  :laugh2 Nu-mi pare rău că m-a făcut mama inginer, prefer lucrurile simple și clare... deși recunosc că uneori mi-ar plăcea să am oarece talente și în domeniul ăsta, dar doar uneori... ;) Uneori un vers poate comprima în el cât 100 de linii de cod IT...

Obiectul științei e adevărul, al artei- frumosul.

Ambele, atât de necesare!😊

[Vizitator gvbolovan]

Obiectul științei e adevărul, al artei- frumosul.

Ambele, atât de necesare!

Ce frumos știi să le spui și altfel decât în versuri :)

[baron58]

În trecere

 

Când am trecut pe lângă tine

Visai și nici nu m-ai văzut!

Eu te priveam, uitam de mine...

Din drumul meu m-am abătut!

 

Tu îmi vorbeai de visul tău

Eu rămăsesem fără glas...

Și te urmam prin zori mereu

Pășind și eu pe-același pas!

 

Îmi arătai o lume nouă

În ochi îți străluceau iubiri

Îmi povesteai că-n tine plouă

Dar n-a plouat cu fericiri!

 

Aveai atâtea suferințe

Neliniști și atâtea visuri

Voiam să-ți împlinești dorințe

Fără dureri și compromisuri!

 

Apoi când ai ajuns în dreptul

Iubirii mele nefirești...

În mine se stinsese focul

Nu mai credeam în dulci povești!

 

Am traversat strada spre mine

Cu ochii triști dar înțelepți

N-am mai știut nimic de tine

Nici dacă ai putut să ierți!

 

Pășeam pe căi necunoscute

Visam să am zile senine!

În ochi aveam stele-nflorite

Le-mprumutasem de la tine!

[Vizitator sabina_10]

Despărțire

 

Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim

Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră

Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim

Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.

 

O umbră o să steie mereu între noi doi,

Noi care-am fost pe vremuri lipiţi ca două palme

Pe pieptul unei moarte, şi veşnic între noi

Vor creşte neguri numai în aparenţă calme.

 

Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,

Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.

Vom sta mereu ca zeii deasupra şi vom fi

Cu mâinile pe scuturi severi şi plini de pace.

 

Trişti, vom cunoaşte ceasul ,nu după dezmierdări

Ci întrebând în stânga şi-n dreapta trecătorii,

Mai morţi ca morţii, singuri şi fără remuşcări,

Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.

 

Săruturile noastre cu flăcările lor

N-o să mai incendieze pădurile albastre

Iar sufletele noastre, zburând încetişor,

N-o să se mai înalţe căzând mereu spre astre.

 

Ca nişte ghimpi vom scoate treptat din amândoi

Aducerile-aminte şi vom privi la chipul

Iubirii care cade şovăitor în noi

Cum dintr-un ţărm de stâncă-ntr-un golf adânc nisipul.

 

Dar liniştea de-atuncea n-o vom mai regăsi,

Şi singuri vom petrece cele din urmă clipe

În timp ce pescăruşul iubirii va muri

Bătând încă o dată din largile-i aripe ...

 

Radu Stanca

[potolea]

 

[Vizitator sabina_10]

Daaaaa😊😊😊

VANK- la începuturi, actualmente VUNK.

Chiar au piese, idei, versuri și spectacole în care se implică până la ultimul detaliu.

 

 

[potolea]

Daaaaa

VANK- la începuturi, actualmente VUNK.

Chiar au piese, idei, versuri și spectacole în care se implică până la ultimul detaliu.

 

[Vizitator sabina_10]

Una și gata!!😉

Chiar au impact...mesajele lor 😊

 

 

 

[baron58]

ATÂTEA GÂNDURI

 

Țipă-n mine'atâtea gânduri

și-ncerc să le țin din scurt,

dar nu pot, au multe drumuri,

încurcate din trecut !

Căutat-am printre ele,

cum cați oile-ntr-un cârd,

după pete de vopsele,

dar mă-ncurcă un alt gând !

Nu mai știu ce au cu mine,

m-au zăpăcit și'umblu'aiurea,

să adorm este-o minune,

am un freamăt, ca pădurea !

Grijuliu le țin pe toate,

adunate-n punga minții,

și se-nvârt parcă-s pe roate,

dincolo de bolta frunții !

Ooo, s-atâtea amintiri,

ce-au rămas să mă încânte,

din frumoasele iubiri,

și cărările din munte !

Babele și Caraimanul,

Sfinxul și Calea Lăptici,

spre Peșteră, pe Gorganul,

printre jnepenii pitici !

Toate îmi țin mintea trează,

de alzheimer nu am teamă,

alerg pe a minții rază,

dar nimănui nu dau seamă !

[baron58]

Nu! Oamenii nu se înlocuiesc!

Nici sentimentele și

nici momentele!

Nici privirile și nici atingerile!

Nici zâmbetele!

Nici lacrimile!

Nu!

Oamenii nu se înlocuiesc!

Lucrurile da, pot fi înlocuite!

Pot fi aruncate,

Pot fi murdărite

De praful trecutului!

Pot fi spălate, pot fi rupte,

Arse, tăiate,

Pot să faci ce vrei cu ele

şi-oricât,

pentru că sunt lucruri

Și-atât.

Ce drastic să încerci să înlocuieşti un om!

Este ca și cum

Ai rupe creanga unui pom

Și în locul ei pui alta!

Un altoi!

Dar niciodată același rod!

Nici același gust!

Nici același soi!

Nu! Oamenii nu se înlocuiesc!

Ei se păstrează în suflet, sub cheie,

pentru ca nu cumva

apa uitării să-i ia.

Și pentru ca nu cumva,

odată cu înlocuirea lor,

să pierzi fărâma

de dor

de-a fi tu însuți om.

Nu! Oamenii nu se înlocuiesc!

Ei se păstrează în suflet,

așa cum sunt,

și se iubesc!

[baron58]

Un pic de veselie

Să tot fie!

 

Îngeraș în pandemie

 

Oare cine vine noaptea

Să îmi fure din cămară

Magiunul și ciocolata

Zmeurica și o vară?

 

Da. O vară luminoasă

Mi-o tot fură fără frică

Și îmi lasă un bilet

Pe un colț de zmeurică!

 

Eu nu fur...eu împrumut

Îmi scrie necunoscuta

Voi plăti tot mai la toamnă

Când o să-mi crească venitul!

 

Acum sunt în pandemie

Și nu am ce sa mănânc

Dar rămân datoare și ție

Îți voi plăti în curând!

 

Acum chiar m-am prins cam cine-i

Este îngerașul meu cel bun

Trebuia să mă păzească

Ce aș mai putea să spun?

 

L-au gonit chiar și din Rai

Cică fonduri nu mai sunt

Și i-au spus să se descurce

Să coboare pe Pământ!

 

L-am lăsat că e al meu

Mă păzește, n-am ce face

M-am gândit să-i dau chiar eu

Să mănânce, să se-ngrașe!

 

Nu te pui cu îngerașul

Ăsta poate să ți-o facă!

Și apoi te lasă baltă

Te și fură și-apoi pleacă!

[baron58]

Eu visam un curcubeu

 

Eu visam un curcubeu

Colorat pe ochii minții!

Ce absurd visam și eu...

Aveam atâtea pretenții!

 

Eu visam un curcubeu

Plin de șoapte colorate!

Ce frumos visam și eu...

Nu poți să le ai pe toate!

 

Eu visam un curcubeu

Înălțându-mă spre soare!

Ce absurd visam și eu...

Visam o fereastră mare!

 

Eu visam un curcubeu

Care să mă înțeleagă!

Ce frumos visam și eu...

C-o s-ating o lume-ntreagă!

 

Eu visam un curcubeu

Blând ca strofa unui psalm!

Ce absurd visam și eu...

Că iubire o să am!

 

Eu visam un curcubeu

Care să mă-mbrățișeze!

Ce frumos visam și eu...

C-o s-ajung pe metereze!

 

Eu visam un curcubeu

Ca un arc pe cerul meu!

Ce absurd visam și eu

Când visam un curcubeu!

[potolea]

[baron58]

“Ce bine totuşi că putem visa şi ziua, şi noaptea. Ziua visăm cu mintea, noaptea visăm cu sufletul. Câteodată, inima încurcă visele cu visurile, dar asta... e altă poveste.” [Doina Postolachi]

[baron58]

IUBIREA DIN VIS...

 

În noaptea asta înstelată

Tu m-ai rugat să fiu aici

În acest loc, unde odată

Trăia o ceată de pitici...

 

Ai spus să nu mă-ngrijorez

Chiar dacă vei întârzia...

Eu pe o bancă să m-așez

Că locul se va lumina...!

 

Cât timp am așteptat...

Nu știu să spun acum

Că-n foișor am ascultat

Zgomotul pașilor pe drum!

 

În jur erau atâția licurici

Și-un glas, tot îmi spunea

Că în curând vei fi aici...

Că fără mine, nu poți sta...

 

Abia când Luna a plecat

Și licuricii toți s-au stins ,

Am înțeles cu-adevărat

Că ești iubirea mea din vis!

[baron58]

A FOST DEMULT...!

 

Mă întrebi dacă-am uitat,

Anii care-au fost trăiți...

Mă întrebi dacă-am păstrat

Clipa când am fost iubiți...!

 

Te ascult dar nu răspund

N-are rost să-mi amintesc,

Gândurile mi le-ascund...

N-are rost să mai vorbesc!

 

Mă întrebi dacă-am iertat

Lunile-n care-ai dispărut...

Mă întrebi dacă mai pot

Să iubesc ca la-nceput...!

 

Nu răspund dar te privesc

Știu că n-are nici un rost,

Dacă vreau să mai iubesc

Voi afla...dar nu ce-a fost !

 

Eu zâmbesc privind la tine,

Ușor...mimez un salut...

Îți spun să rămâi cu bine...

Ce-ntrebi tu, a fost demult !

[baron58]

ÎNCĂ IUBEȘTI...

 

De-acel miros

De iarbă arsă

De-un foc nestins,

De dor pătrunsă

De-o dragoste

Care nu moare

De-o veste...

Care te doare

De zborul lin

Al fulgului căzut

De un suspin

Al cerului tăcut

De umbra gândului,

De pașii nevăzuți

De rana dorului

Ce vrei s-o uiți...

De acel vis

Care-a rămas

Un foc aprins

Și care-a ars,

De acea urmă

De vânt lăsată

Care-și adună

Durerea toată...

De un coșmar

Ce tot încerci

Să-i faci hotar

De el să treci...

Dar nu zărești

Ceea ce vrei...

Încă iubești

Fără să știi...!

[baron58]

Să ștergem lacrimi cu un sărut!

 

Lacrimile pământului se ascund în rouă!

În sufletul ce tace nori de gânduri...plouă!

Spală de rușine zorile de patimi,

Cerul tot e lumea oglindită-n lacrimi!

 

Nu ne-ajung nici veacuri să clădim lumini!

Din iubire pură nu curg mărăcini!

Dar speranță este fără doar și poate!

Depinde de noi s-o ținem aproape!

 

Când iubirea plânge, însă se împlică

Reclădește lumea cu o mână mică!

Aduce lumina un-se naște lutul,

Face lumea asta să-i simtă sărutul!

 

Avem în adâncul nostru de ființă

O lumină sacră ce-o numim credință!

Un pic de veșmânt purtat de un Sfânt

Și îngenunchem cu ochii-n pământ!

 

În ultima clipă salvăm nemurirea

Cu o rugăciune ștergem amăgirea!

Împreună ducem rostul mai departe

Domnul ne privește și zâmbește-n noapte!

[baron58]

ÎNTR-O LUME ÎN CARE..

 

Într-o lume în care nici albul nu e pur,

Într-o lume în care iubirea-i sperjur,

Frumosul din noi este inoportun,

Într-o lume ca asta...ce pot să mai spun...

 

Într-o lume în care cultura-i în râs,

Într-o lume în care grimasa-i surâs,

Cei răi sunt puternici, cei buni indispun,

Într-o lume ca asta...ce pot să mai spun...

 

Într-o lume în care politeţea-i defect,

Într-o lume în care artistul i-abject,

Minciuna, adevarul uşor se juxtapun,

Într-o lume ca asta...ce pot să mai spun...

 

Într-o lume în care decorăm doar postum,

Într-o lume în care nu produc dar consum,

În datul cu părerea, experţi sunt duium,

Într-o lume ca asta...ce pot să mai spun...

 

Într-o lume în care dreptatea-i invalidă,

Într-o lume în care hoţia-i gravidă,

Umilit în public de spui cuvant bun,

Într-o lume ca asta nu am ce să spun,

Cu o astfel lume nu vreau să m-adun.

*

[Vizitator vasileblej]

*

Baroane! Știu cum e asta cu neputință, dar din ce observ pe topicul ăsta tot vrei să te retragi. Că te retragi e problema ta, dar măcar să rămâi cu conștiința împăcată că ai încercat să schimbi ceva. Probabil la un moment dat te-ai lovit de refuzuri sau că vroiai să stai de vorba cu cineva și nu aveai. Poate vroiai răspunsuri directe.

 

Dacă te retragi știu că vei mai reveni din când în când. Știi că si eu am vrut să mă retrag de nenumărate ori, cineva sau ceva ma făcut să revin de fiecare dată. Simt că nu mai am puterea și devin ce am fost înainte . . Un simplu călător cu unele amintiri scrise aici. Amintiri frumoase sau mai puțin frumoase. Rămân cu conștiința împăcată. Poate chiar am schimbat ceva. Încă încerc dar cred că nu mai pot. Nu mai am acea putere, mă simt slăbit, parcă am pierdut ceva.

 

Dacă până la urmă ai plăcerea. Ne putem vedea vineri in Iași la o cafea. Nu promit că ne vom vedea, dar promit că sunt prin zonă, e prima dată când fac asta public. Voi fi cu unele treburi nicidecum escorte, ceva treburi de relaxare. Poate pe la un centru de înfrumusețare sau un dermatolog ceva. :)

 

Edit. Pe lângă un jurământ vechi că nu voi mai vizita escorte in Iași, mă faci să încalc încă unul, acela de a nu mai întâlni membrii de pe forum.