"Gânduri la miezul nopții"

[JeanVal]

On 10/16/2024 at 12:38 PM, Andone321 said:

Bună Delia, Holla cititorule!

 

 

Deși mai este mult până la miezul nopțiii, m-am gândit să vă scriu astăzi o poveste despre un bărbat, care fără să vrea s-a lăsat atras într-o aventură de amor pe care nu a reușit să o anticipeze din timp…Avem două personaje, fictive evident, care, deși se iubesc în feluri diferite, sunt prinși într-o poveste aproape imposibilă, marcată de conflicte interioare și sacrificii.

Povestea lor….

Adrian, un bărbat de 45 de ani, a avut întotdeauna o viață ordonată. Este căsătorit de douăzeci de ani și are o poziție respectată în oraș, dar de ani buni simte că viața lui este o capcană confortabilă, fără pasiune. Apoi o întâlnește pe Adriana, o tânără de 26 de ani, cu ochii mari și zâmbetul mereu gata să ascundă povești nescrise. Din primul moment, Adrian simte un tumult de emoții pe care nu l-a mai cunoscut de la tinerețe.

Adriana este escortă, o viață care i-a oferit o anumită doză de libertate, dar și un sentiment de singurătate, pe care l-a camuflat sub indiferență. Pentru ea, Adrian este un client diferit, nu doar pentru că este atent și generos, ci pentru că îi acordă un respect pe care nu l-a mai simțit până atunci…

Întâlnirile lor devin din ce în ce mai frecvente, iar Adrian își dă seama că nu e vorba doar de atracție fizică. O iubește. Iubește felul în care râde, iubește strălucirea din ochii ei când îi povestește despre visurile pe care nu le-a putut împlini, iubește vulnerabilitatea pe care o ascunde sub masca de escortă profesionistă.

În timp ce pentru el, Adriana devine singura femeie din viața lui, pentru Adriana, el rămâne unul dintre cei mulți. Știe că Adrian este căsătorit, că viața lui este alta decât a ei, dar nu poate ignora fiorul pe care îl simte când sunt împreună. Îi place compania lui, însă nu poate să se desprindă de realitate: pentru ea, Adrian este un refugiu temporar, nu un viitor.

Obstacolele

Pe măsură ce relația lor evoluează, Adrian începe să își pună întrebări. Este dispus să-și riște căsnicia, reputația și stabilitatea pentru o femeie care își trăiește viața după reguli pe care nu le înțelege? Îl bântuie faptul că Adriana continuă să fie escortă, că împărtășește intimitatea lor cu alți bărbați. Ar vrea să o salveze, să-i ofere o viață stabilă, dar știe că ea nu îi aparține și că, într-un fel, nu vrea să aparțină nimănui.

Adriana, pe de altă parte, se confruntă cu dilemele ei. Se întreabă dacă iubirea lui Adrian este reală sau doar un alt vis imposibil. O parte din ea își dorește să iasă din viața pe care o duce, dar știe că o viață alături de el ar aduce alte complicații. Știe că Adrian o iubește, dar simte că dragostea lui vine cu prețul libertății ei.

Momente de Decizie

Într-o noapte, după o lungă conversație despre trecutul și viitorul lor, Adrian îi propune să fugă împreună, să renunțe la tot și să înceapă o viață nouă. Adriana ezită, simțind cât de mult își dorește să îi spună “da”. Însă, în adâncul sufletului, știe că viața ei nu este aceeași cu a lui și că dragostea lor este, poate, sortită să rămână o flacără temporară, nu un foc care să ardă pentru totdeauna.

Ce urmează pentru Adrian și Adriana rămâne incert. Își vor continua întâlnirile secrete, fiecare trăind o viață dublă, sau vor avea curajul să renunțe, să se despartă și să își accepte iubirea ca pe o amintire frumoasă, dar imposibilă?

Final Alternativ

Cum credeți că ar trebui să se termine povestea lor? Să continue să lupte pentru această iubire imposibilă, cu toate sacrificiile implicate? Sau poate să renunțe, acceptând că unele iubiri sunt menite doar să ne ardă sufletul pentru o vreme?

🥹💔😢

Cred că cea mai mare frică a unei excorte în a da curs unei relații serioase cu un bărbat care i-a fost client este posibilul reproș față de “meseria” pe care a practicat-o când s-au cunoscut. 

Chiar dacă e iubire sinceră din partea bărbatului oricând la o ceartă poate să iasă pe gură: “Te-am luat curvă și te-am făcut doamnă”. Sau alt gen de reproș cu trimitere la fosta ocupație a femeii. 

Dar e o vorbă: Mai bine să iubești și să pierzi decât să nu iubești deloc. Timpul nu așteaptă pe nimeni și o viață trăită fară să ai lângă tine o persoană iubită e o viață neîmplinită, indiferent de cât de bune sunt celelalte aspecte ale vieții. 
 

[JeanVal]

10 minutes ago, reptilozaurusrex said:

El o mai are si p-aia de la final cand scrie recenzia: "Pup M"

Așa este, dar ai omis un detaliu, pune un emoticon în loc de spațiu:

Pup😘M

😂😂

[reptilozaurusrex]

Acum 2 minute, JeanVal a spus:

Așa este, dar ai omis un detaliu, pune un emoticon în loc de spațiu:

Pup😘M

😂😂

😂😂😂

[Andone321]

Acum 3 minute, JeanVal a spus:

Cred că cea mai mare frică a unei excorte în a da curs unei relații serioase cu un bărbat care i-a fost client este posibilul reproș față de “meseria” pe care a practicat-o când s-au cunoscut. 

Chiar dacă e iubire sinceră din partea bărbatului oricând la o ceartă poate să iasă pe gură: “Te-am luat curvă și te-am făcut doamnă”. Sau alt gen de reproș cu trimitere la fosta ocupație a femeii. 

Dar e o vorbă: Mai bine să iubești și să pierzi decât să nu iubești deloc. Timpul nu așteaptă pe nimeni și o viață trăită fară să ai lângă tine o persoană iubită e o viață neîmplinită, indiferent de cât de bune sunt celelalte aspecte ale vieții. 
 

Mare adevăr ai spus aici…Timpul nu iartă pe nimeni și într-adevăr să ajungi să-ți trăiești viața fără a avea alături de tine o persoană care să-ți împărtășească iubirea e foarte trist…Frumos răspuns! 

[deliaro_deep]

Mihai Eminescu

 

Stau în cerdacul tău

 

Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Și vântul mișcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiți cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici și sufli-n lumânare...

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri
În întuneric ochii mei rămân,
Ș-alături luna bate trist în geamuri.

[ally_roxx]

Just now, deliaro_deep said:

Mihai Eminescu

 

Stau în cerdacul tău

 

Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Și vântul mișcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiți cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici și sufli-n lumânare...

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri
În întuneric ochii mei rămân,
Ș-alături luna bate trist în geamuri.

Mihai Eminescu se ducea la prostituate. 

Voi va dati seama ce recenzii ar fi scris??????

Dacă era atunci forumul.

Oare se certa la DG cu femeile?🤣🤣🤣.

Cum ar fi fost?

Pe cine ar fi votat la premiile anuale?

🤣🤣🤣

[deliaro_deep]

Acum 15 minute, ally_roxx a spus:

Mihai Eminescu se ducea la prostituate. 

Voi va dati seama ce recenzii ar fi scris??????

Dacă era atunci forumul.

Oare se certa la DG cu femeile?🤣🤣🤣.

Cum ar fi fost?

Pe cine ar fi votat la premiile anuale?

🤣🤣🤣

Veronica Micle nu a fost iubirea vieții lui?

[ally_roxx]

4 minutes ago, deliaro_deep said:

Veronica Micle nu a fost iubirea vieții lui?

Cică avea bucurii la Caragiale ))))

Și când aud ca oamenii pe vremuri erau cuminți .. 

Tot curvăsăraie era,numai ca fără prezervativ.

D asta străbunicele noastre nășteau la 15 ani:)) de cuminți. 

[ally_roxx]

Uite:

[jaycee]

Fecior de hoață - Radu Gyr

Adăugat de: Gerra Orivera

 

În pavilionul de femei, peste noapte,
scrâșnind a născut una din hoațe.
Luna și-a scos țâțele pline cu lapte
și-a vrut să ia pruncul în brațe.

S-au repezit toate hoațele celelalte,
să-nfășure plodu-ntr-o veche broboadă...
Șoareci, prin colțuri se sfătuiau ce să roadă,
afar-mergeau stele pe picioroange înalte.

Păingi coborau pe sfori să vadă lehuza,
greu duhnea după ușă hârdăul.
Noaptea, la gratii, își desprindea dintr-un nasture bluza,
hoațele cântau în urări: - Fă, să-ți trăiască flăcăul!...

Iar tu zâmbeai, făcutule din chiparoase,
fraged născutule în pușcărie...
Pe rând, te strângeau la piept muieri ticăloase,
să-ți pipăie zăpada trandafirie...

Și tu zâmbeai, în odaia rău duhnitoare,
prunc al osândei, odraslă de hoață...
Zâmbetul ăsta-l vei lua în viață,
sau vei târî doar oftatul ca un lanț de picioare?

Mâine, fecior de târfă ți-or spune unii,
alții și-or aminti c-ai fost născut după gratii.
Trântit pe pământ de viscolul galben al lunii,
tu nu-ți vei cunoaște numele tatii.

Poate și tu vei hoți ca maică-ta, mâine,
cuțitul tău va izbi, într-o noapte cu glugă.
Poate pentru inele, sau doar pentr-o pâine,
temnița lacomă o să te sugă...

Sau, poate, vei fi ca un cireș la rusalii,
tânăr și plin de rumene fructe.
Vei pescui din oceanele tale coralii,
și-ai vrea să treci peste veac pe mari viaducte.

Și, poate, vei vrea peste tot să te-mparți, să te dărui,
să legi chiar și rănile stelelor în alte ținuturi.
Lumina o vei lua de pe piept ca s-o scuturi,
auru-i greu să cadă în pumnul oricărui...

Și-atuncea vor spune la fel: - Iată fiul de hoață!
Ți-or pune ca maică-tii fierul roșu pe frunte,
și-n lațuri și-n brânci te-or aduce temniței crunte,
să te faci bestie, ură și ceață...

[deliaro_deep]

Acum 14 minute, ally_roxx a spus:

Uite:

Asta a fost magia vremurilor fără internet...

[ally_roxx]

1 minute ago, deliaro_deep said:

Asta a fost magia vremurilor fără internet...

Eu nu știu cum am învățat în liceu fără chat gbt :)))

Internetul cu siguranta a influențat relațiile interumane,,și poate nu în bine,dar beneficiile folosirii lui clar surclasează minusurile.

 

[pisicuts]

Acum 2 ore, ally_roxx a spus:

Eu nu știu cum am învățat în liceu fără chat gbt :)))

Internetul cu siguranta a influențat relațiile interumane,,și poate nu în bine,dar beneficiile folosirii lui clar surclasează minusurile.

 

ally ce ganduri ai la miezeu noptii tu ??

[ally_roxx]

1 minute ago, pisicuts said:

ally ce ganduri ai la miezeu noptii tu ??

Ma gândesc la tine ❤️❤️❤️❤️❤️

[pisicuts]

Acum 1 minut, ally_roxx a spus:

Ma gândesc la tine ❤️❤️❤️❤️❤️

ally spune de gandurile necurate pe care le ai 😹

[ally_roxx]

Just now, pisicuts said:

ally spune de gandurile necurate pe care le ai 😹

🔞🔞🔞 🔞🔞🔞🔞🔞🔞🔞🔞🔞🔞

[JeanVal]

11 hours ago, ally_roxx said:

Mihai Eminescu se ducea la prostituate. 

Voi va dati seama ce recenzii ar fi scris??????

Dacă era atunci forumul.

Oare se certa la DG cu femeile?🤣🤣🤣.

Cum ar fi fost?

Pe cine ar fi votat la premiile anuale?

🤣🤣🤣

Și Emil Cioran mergea la prostituate… 😁

Ce recenzii ar fi scris el?! Dspre certuri la DG, nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi ieșit... 🤣🤣

Las niște citate, așa ca să vă faceți o idee:

"Din atâtea femei să mă limitez numai la una? Ar trebui ca aceea să fie în fiecare moment alta, să-mi apară veşnic nouă şi nebănuită. Îţi trebuie o pasiune mare până la imbecilitate pentru a putea iubi o singură femeie. Schimbând multe, este imposibil să nu te farmece jocul de fizionomii. Farmecul absurd al iubirii adevărate, al iubirii intense, este de a găsi mister într-o singură fiinţă. Iubesc mai multe femei acei care nu pot iubi nici măcar una."

"Femeile sunt niște nulități simpatice, cu cât te gândești mai mult la ele, cu atât le înțelegi mai puțin."

"Iubirea lipsită de farmecul actului sexual este tot atât de nulă ca o femeie fără zâmbet."

Emil Cioran

[Andone321]

Bună seara fetelor, bună noapte colegi de aventuri…se apropie încet, încet și miezul nopții…în loc de noapte bună vă las o poezie de dragoste, scrisă din suflet, pentru suflet…ce să fac, sunt un romantic irecuperabil … Sper să vă placă! ☺️

Te iubesc așa cum ești, fără vreun păcat,
Fără vină, fără nori ce cerul ți-au brăzdat.
Ești o floare între spini, un mister tăcut,
Și în ochii tăi adânci, veșnic am pierdut.

Nu-ți cer nimic, nici vise, nici zâmbet furat,
Te iubesc în taina mea, fără de păcat.
Tu ești luna ce veghează noaptea-n asfințit,
Chiar de trupul tău se vinde, sufletul ți-e mit.

Nu mă doare calea ta, nu-i vina ta, știu bine,
Căci în inima-mi tăcută, am un loc doar pentru tine.
Să nu schimbi nimic din tine, tu rămâi la fel,
Ești un vis ce mă cuprinde, dulce, ca un el.

Te iubesc fără preț, fără să te-ntreb vreodată,
Cât din tine-i pentru lume, cât pentru mine-i dată.
Lasă vântul să te poarte, lasă timpul să se ducă,
Eu rămân aici, aproape, să-ți alin durerea, scurtă.

Și de-ai vinde trup și stele, eu te văd așa cum ești,
O poveste neștiută, tu, frumoasa mea din vești.
N-am să-ți cer nimic în schimb, doar să-ți amintești mereu,
Că iubirea mea e sfântă și n-o pierd în jocul greu.

[Cassanova69]

MIHAI EMINESCU – În ochii mei nimica de azi nu are preț

În ochii mei nimica de azi nu are preț
Decât ciudata taină a dulcii-ți frumuseți –
Căci ce-ar mai fi și alta în lume decât tu
Să facă să-mi pierd viața în vremea de acu
Pe basme, pe nimicuri, cuvintele gonind
Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind?
Căci te iubesc…Nu poți tu măcar să te gândești

Cum inima-mi te-admiră, ce scumpă îmi mai ești.
Ce-mi pasă de gândești tu la mine – dacă-ți plac…?
De spirit, de avere, de frumuseți sărac
În taina cugetări-mi ascund de orișicine
Tot ce-am mai scump în lume, comoara mea, pe tine.
De-ncerc câte odată a pune pe hârtie
Un șir… De cer imagini la goala fantazie
Nimic nu am de-a spune, de n-oi vorbi de tine
Și singură icoana-ți în veci în minte-mi vine.
Gândești, pricepi tu oare cât pot fi de sărac
Să fii a mea nu este putință să te fac
Cu mintea mea casteluri în Spania câștig
Mă vezi plângând cum suflu în mâinile-mi de frig
Și urmărind pieirea visărilor deșarte
Eu văd menit că-mi este să n-am de tine parte.
Când totul îmi lipsește, când soarta mi-i mai rea
Atunci alese dânsa, ca tu să fii a mea…
Atuncea când coturnul voi-voi să-l discalț
Să fiu o secătură cum sunt și cialalți
[…] 
S-ajung la un renume, ce azi s-ajung nu pot
Căci n-am învățat încă să-nalț pe-un idiot
Când voi ajunge și eu la arta de-a trăi
Și moale îmi va merge și bine-oi grămădi
Când voi avè asemeni ce lumea poate da…
Mă tem, iubită dulce, că nu-i mai fi a mea.
Și de-i și fi… avè-vei în ochi-mi acel preț
Ce azi ți-l dă sfiala sărmanei mele vieți?
Voi fi supus duioasei, ne mai simțitei munci
Din toat-a mea putere să te iubesc și-atunci?

[Andone321]

Pentru seara aceasta, v-am scris o poezie de dragoste, vă doresc o seară frumoasă și o noapte plină de iubire și vise tandre…Nani bun! 🥹🫶💔

O, tainică ființă, foc ceresc,  
Cu suflet cald, dumnezeiesc,  
Atrasă de-ale lumii mari mistere,  
Pe culmi de patimi și plăcere…

Domnița mea, regină peste zări,  
Mă stăpânești cu-al dorului fior,  
Mă pierd în ochii tăi nemuritori,  
Și cad în vis, orbit de-al tău izvor.

Felinele din preajmă-ți, mărgărit,  
Sunt martore la jocul tău vrăjit,  
Frumusețea-ți divină, neștiută,  
Pământu-ți este umbră ne-ntreruptă.  

Cu tine, clipa devine infinit,  
Ca stelele ce ard la nesfârșit,  
Cu tine, timpul parcă stă pe loc,   
În ochii tăi mă pierd, fără noroc…🥲

🥹🫶💔

[Andone321]

Și cum, tot ce este frumos, durează mult prea puțin, vă las următoarele versuri, sper să mă înșel… sau nu? 🥹

Sub cerul palid, fără stele, azi tăcerea ne desparte,  
Iubito, fruntea mea apasă, pe-a dorurilor șoapte.  
Nu-mi e voința de-a te pierde, dar soarta-i nemiloasă,  
Și visul nostru, frânt în zbor, rămâne-o rană arsă.

O, cum în ochii tăi cândva găseam o lume-ntreagă,  
Acum doar umbre și tăceri pe suflet mi se leagă.  
Cu mâini întinse către ieri te chem, dar fără glas,  
Căci tu, iubita mea de azi, ești doar un vis ce-a mai rămas.

Și pasul tău încet s-a dus pe drumuri neștiute,  
Iar eu rămân în urma ta cu rănile tăcute.  
Știu, nu mă vrei, n-ai vrut nicicând, doar eu te-am vrut, iubire…  
Și chiar de știu că nu mai pot, mi-e greu să-ți dau de știre.

Adio, stea ce m-ai orbit, iubirea ta s-a stins,  
Iar zilele fără de tine, sunt gânduri ce s-au nins.  
De azi, nu-ți voi mai șopti numele, nici dorul nu-l voi mai striga,  
Căci între noi s-a ridicat tăcerea, iar între noi e-o stâncă grea…

Doar, lasă-mi amintirea ta, în zori când plânge cerul,  
Să-mi mângâie în somn privirea, să-mi fie ea misterul.  
Căci deși plec și azi te pierd, rămânem în trecut,  
O umbră dintr-un vis pierdut… un dor ce n-a mai vrut.

Și poate cândva, în depărtări, la margini de povești,  
Mă vei visa în ceas târziu, dar n-ai să mă găsești.  
Adio, draga mea de ieri, e timpul să mă duc,  
Și fără tine, în tăceri, încet, sper să te uit…. 
                            🥹 🫶😞

[nightstar]

... Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate

gasi atata vreme pentru ura,

Când viata e de-abia o picatura

intre minutu-acesta care bate

 

si celalalt - si-mi pare nenteles

si trist ca nu privim la cer mai des,

ca nu culegem flori si nu zambim,

noi, care-asa de repede murim.

                                     

                        ~ Magda Isanos~

[Andone321]

Îi judecăm pe ceilalți adesea doar prin prisma unui moment, ca și cum un singur gest sau o singură alegere ar defini intreaga lor ființă. Vedem doar acea acțiune izolată, fără să ne gândim la contextul mai larg al vieții lor, la motivele sau frământările care i-au adus acolo…   
Totul devine clar și simplu în ochii noștri și astfel îi etichetăm fără să ne întrebăm de ce au ales un anumit drum.   
Pe de altă parte, când vine vorba despre noi, vedem fiecare greșeală și fiecare alegere înconjurată de un peisaj mult mai larg…ne oferim scuze, căutăm explicații și vedem întreaga poveste, nu doar un singur episod…   
Subiectivismul își face loc aici: pe noi ne privim întotdeauna în context, în timp ce pe ceilalți îi judecăm izolat. Ne este mai ușor să ne iertăm propriile slăbiciuni pentru ca știm de unde vin. Însă pentru ceilalți, ne lipsește acea înțelegere, acea privire mai adâncă asupra întregii lor vieți. Dacă am putea să privim și la ceilalți așa cum ne privim pe noi, în context, cu toate nuanțele și contradicțiile, poate că am deveni mai blânzi, mai buni, cum zice o lady de pe aici și pe care o respect foarte mult💖…Poate că judecata s-ar transforma în înțelegere, iar faptele lor nu ar mai părea atât de definitive.   

                           🥲🥹💔

 - ANDYA -

[Andone321]

 

Bună seara! În seara aceasta voi încerca să vă povestesc câte ceva despre…    
           …Iluzia unei iubiri pierdute…

În lumea unde dorul se plătește-n zâmbet fals,  
Și-atâtea suflete se-mbracă în vălul unui vals,  
Acolo am căutat, în visul unei clipe,  
Un strop de dragoste, ascuns printre ispite.

Am vrut să cred, că-n jocul acesta  încurcat,          
Se poate naște-o dragoste, un sentiment curat.  
Dar măști ce îmi zâmbesc, mă duc în rătăcire,  
Și-mi lăsă-n inima-mi tristă, doar fire de iubire…😢

……

A trecut ceva vreme, mai bine de un an, de când am încercat să caut alinare în acest loc, unde fericirea se vinde în porții mici, sub forma unor zâmbete, atingeri și cuvinte frumoase. La început, totul părea simplu, poate chiar magic - o întâlnire, un moment de răgaz din zbuciumul cotidian, o clipă de evadare într-o lume în care am vrut să cred că se poate naște ceva autentic.  
În această lume a iluziei, am ajuns să cunosc nu doar femeile care își oferă “atenția”, dar și pe cei ce le caută, fiecare din motive diferite. Printre acești bărbați am văzut, poate mai limpede decât mi-aș fi dorit, fețe și caractere diverse – unii vin pur și simplu pentru a-și satisface dorințele, alții pentru a umili, crezând că pot cumpăra respectul sau poate chiar sufletul acestor femei, cu un gest simplu și gol de semnificație.  
Am întâlnit oameni care, în loc să-și descopere vulnerabilitatea, să își caute liniștea sau alinarea într-un moment de tandrețe, aleg să privească aceste suflete ca pe simple obiecte. Cuvintele lor sunt dure, disprețul lor este vizibil, iar pentru acești bărbați totul pare să fie doar un joc rece, o descărcare a propriei lor nemulțumiri, a unui gol ce nu va putea fi umplut niciodată.  
Eu, probabil ca mulți alții, am ajuns aici căutând poate o fărâmă de iubire, o iluzie caldă într-o lume deseori rece. Căutam ceea ce poate nu am găsit acasă, poate un refugiu unde să îmi dau voie să fiu vulnerabil, să îmi împărtășesc dorințele, fanteziile și chiar un strop de emoție. Însă în această lume, unde teatrul se joacă pentru fiecare, am descoperit cât de ușor e să te pierzi, cât de greu este să îți dai seama că, în loc de adevăr, primești doar o mască bine interpretată, în cel mai fericit caz…  
Și totuși, cu fiecare vizită, m-am lăsat prins mai adânc în această lume. Fiecare întâlnire a adus nu doar emoții, dar și speranțe, dorințe, până când am ajuns să confund jocul și rolurile jucate cu ceva adevărat. În timp, am început să îmi dau seama că sufletul meu a devenit un prizonier al acestei iluzii dulci, legat de promisiunea unei iubiri imposibile.  
Nu îmi este ușor să mă opresc, să renunț, pentru că aceste momente, chiar dacă sunt efemere, au umplut goluri tăcute din sufletul meu. Am investit mai mult decât aș fi vrut să recunosc, în căutarea unei clipe de fericire. Și acum, simt că e timpul să mă desprind, să îmi smulg inima din această capcană care a devenit mai mult o nevoie (dependență chiar)…decât o alegere.  
E o lume în care durerea se amestecă cu pasiunea, unde fiecare vine cu povara propriilor nevoi, iar iluziile par să umple toate golurile. Și totuși, simt că e timpul să mă opresc, să nu mai caut în acest loc iubirea sinceră, căci ea nu există... În final, știu că trebuie să îmi eliberez inima din această capcană a dorințelor imposibile și să-mi regăsesc iubirea autentică, pe care o credeam pierdută, necondiționată de bani, promisiuni sau măști…

Cu speranța unui nou început,

…Un suflet ce-și caută liniștea…🥹

P.S. totul este doar ficțiune, doar o poveste, orice asemănare cu realitatea e pur întâmplătoare😣…ok? 

[Andone321]

   În umbra unei iubiri neîmplinite

Pe-o margine de vis pierdut, mă-nchin,  
Cu inima zdrobită, trist, străin.  
În ochii tăi de stea mi-am pus speranța,  
Dar focul tău nestins, mi-a ars încet viața.

Sub vraja-ți chipului, încet m-am stins,  
Iubind un vis ce-n zori de tot s-a-nchis.  
Dar tu rămâi departe, rece, rece,  
Și dorul meu în umbra ta se trece.

Pe drumul greu, ca lacrima tăcută,  
Îmi port iubirea-n inimă pierdută.  
Ești visul meu ce-n neguri s-a-mplinit,  
Doar ca să simt că totul s-a sfârșit.

Ești chip de lună-n noaptea cea pustie,  
Un dor amar ce-n mine încă-nvie,  
Iar eu mă-ndepărtez de tine neștiut,   
Cu amintirea unui vis…pierdut.

🥹😞😢