"Gânduri la miezul nopții"

[Andone321]

 

Umbre și tăcere

Plouă mărunt pe-o lume-nlănțuită,     Pustiul crește-n golul părăsit,  
În geamuri stinse tremur și mi-e frică,  
Și viața parcă-i un suspin grăbit.

Iubirea-i doar un zvon din altă lume,  
Pe străzi pustii doar pași fără răspuns,    
O ceață grea pe inimi se adună,    
Și dorul e uitat, pierdut, străpuns.

Sub cerul plumburiu, stins ca un dor,     Tăcerea strigă-n umbre, fără zbor,  
Totul e praf, și florile sunt moarte,  
Și toate visele-s de mult departe.

E noapte-n gând și ziua-i în zadar,    
Se scurg secunde grele, pline de amar,      
Nimic nu naște, nimeni nu suspină,  
E doar un vuiet mut ce ne-nghite-n tihnă.

Iubirea-i rece, visul e pierdut,  
Sub ploi de ură totul s-a-nvechit,    
Și-n crângul surd, cu frunze ca de plumb,  
Pașii se-aud ca un ecou în scrum.

Doar timpul, orb, apasă tot mai greu,    
Un pas pierdut, un strigăt stins, mereu.    
Și-n lumea asta rece, încremenită,    
Parcă și moartea însăși e rănită.

😢

[Andone321]

În amintirea unui suflețel mic și drag ce mi-a fost alături foarte mulți ani …

                        🥹😞😢

Sunt aici cu tine, drag suflet blând,  
Te văd în zbaterea ta, murmurând,  
Și parcă-ți simt încă mângâierea,  
Cum veneai dimineața să-mi dai trezirea.

Mi-ai fost o umbră blândă, alin și încântare, Când totul părea greu și fără de scăpare.  
Și-acum când îți pleci ochii grei de durere,  
Simt că și eu mor, pierdut în tăcere.

Aș vrea să te-alin, să-ți dau încă o zi,    
Dar n-am nicio putere, și știu că vei muri,  
Îți simt respirația tot mai ușoară,  
Ca un abur cald ce se-ndepărtează-n seară.

Vei pleca departe, iar eu rămân gol,  
Cu șoapte de dor și-un ultim fior,  
Căci tu mi-ai fost tot – alinare, căldură,  
O iubire pierdută, o amintire pură.

Adio pisu meu drag! 🥹😥😞

[r0bert_st0ica]

La 18.10.2024 la 23:40, ally_roxx a spus:

Mihai Eminescu se ducea la prostituate. 

Voi va dati seama ce recenzii ar fi scris??????

Dacă era atunci forumul.

Oare se certa la DG cu femeile?🤣🤣🤣.

Cum ar fi fost?

Pe cine ar fi votat la premiile anuale?

🤣🤣🤣

Sigur aveau miniforumul lor, cu Creanga, cu Slavici, cu Caragiale si altii 😀

[r0bert_st0ica]

La 16.10.2024 la 14:38, Andone321 a spus:

Bună Delia, Holla cititorule!

 

 

Deși mai este mult până la miezul nopțiii, m-am gândit să vă scriu astăzi o poveste despre un bărbat, care fără să vrea s-a lăsat atras într-o aventură de amor pe care nu a reușit să o anticipeze din timp…Avem două personaje, fictive evident, care, deși se iubesc în feluri diferite, sunt prinși într-o poveste aproape imposibilă, marcată de conflicte interioare și sacrificii.

Povestea lor….

Adrian, un bărbat de 45 de ani, a avut întotdeauna o viață ordonată. Este căsătorit de douăzeci de ani și are o poziție respectată în oraș, dar de ani buni simte că viața lui este o capcană confortabilă, fără pasiune. Apoi o întâlnește pe Adriana, o tânără de 26 de ani, cu ochii mari și zâmbetul mereu gata să ascundă povești nescrise. Din primul moment, Adrian simte un tumult de emoții pe care nu l-a mai cunoscut de la tinerețe.

Adriana este escortă, o viață care i-a oferit o anumită doză de libertate, dar și un sentiment de singurătate, pe care l-a camuflat sub indiferență. Pentru ea, Adrian este un client diferit, nu doar pentru că este atent și generos, ci pentru că îi acordă un respect pe care nu l-a mai simțit până atunci…

Întâlnirile lor devin din ce în ce mai frecvente, iar Adrian își dă seama că nu e vorba doar de atracție fizică. O iubește. Iubește felul în care râde, iubește strălucirea din ochii ei când îi povestește despre visurile pe care nu le-a putut împlini, iubește vulnerabilitatea pe care o ascunde sub masca de escortă profesionistă.

În timp ce pentru el, Adriana devine singura femeie din viața lui, pentru Adriana, el rămâne unul dintre cei mulți. Știe că Adrian este căsătorit, că viața lui este alta decât a ei, dar nu poate ignora fiorul pe care îl simte când sunt împreună. Îi place compania lui, însă nu poate să se desprindă de realitate: pentru ea, Adrian este un refugiu temporar, nu un viitor.

Obstacolele

Pe măsură ce relația lor evoluează, Adrian începe să își pună întrebări. Este dispus să-și riște căsnicia, reputația și stabilitatea pentru o femeie care își trăiește viața după reguli pe care nu le înțelege? Îl bântuie faptul că Adriana continuă să fie escortă, că împărtășește intimitatea lor cu alți bărbați. Ar vrea să o salveze, să-i ofere o viață stabilă, dar știe că ea nu îi aparține și că, într-un fel, nu vrea să aparțină nimănui.

Adriana, pe de altă parte, se confruntă cu dilemele ei. Se întreabă dacă iubirea lui Adrian este reală sau doar un alt vis imposibil. O parte din ea își dorește să iasă din viața pe care o duce, dar știe că o viață alături de el ar aduce alte complicații. Știe că Adrian o iubește, dar simte că dragostea lui vine cu prețul libertății ei.

Momente de Decizie

Într-o noapte, după o lungă conversație despre trecutul și viitorul lor, Adrian îi propune să fugă împreună, să renunțe la tot și să înceapă o viață nouă. Adriana ezită, simțind cât de mult își dorește să îi spună “da”. Însă, în adâncul sufletului, știe că viața ei nu este aceeași cu a lui și că dragostea lor este, poate, sortită să rămână o flacără temporară, nu un foc care să ardă pentru totdeauna.

Ce urmează pentru Adrian și Adriana rămâne incert. Își vor continua întâlnirile secrete, fiecare trăind o viață dublă, sau vor avea curajul să renunțe, să se despartă și să își accepte iubirea ca pe o amintire frumoasă, dar imposibilă?

Final Alternativ

Cum credeți că ar trebui să se termine povestea lor? Să continue să lupte pentru această iubire imposibilă, cu toate sacrificiile implicate? Sau poate să renunțe, acceptând că unele iubiri sunt menite doar să ne ardă sufletul pentru o vreme?

🥹💔😢

Intotdeauna am apreciat ca e mai bine sa'mi para rau de o greseala facuta decat de una nefacuta, deci da...

[JocelynEon]

https://www.instagram.com/reel/DBuBHO8Oh6z/?igsh=NzUzNDk4c2phNXdy 

 

[r0bert_st0ica]

Dragostea... se poate simti, se poate privi prin ochii persoanei iubite ?

DA, mi'a raspuns visul meu frumos... si atunci cand ale noastre priviri s'au intalnit, mainile s'au intrepatruns si sufletele s'au imbratisat am stiut ca'ti apartin, ca esti a mea, ca te voi iubi o viata si inca ceva.

Nu am nici un dubiu ca te voi iubi pentru totdeauna, e mai presus de mine, de vointa sau control !

Stiu ca in preajma ta totul se amplifica, momentele devin clipe sublime iar noi suntem partasi la ceea ce simtim ! Ne abandonam unul in bratele celuilalt iar gurile noastre flamande se cauta, se intrepatrund parca s'ar cunoaste de cand lumea, doar asteptand sa se infrupte una din cealalta !

Ma tragi spre tine, stiu ca nu am scapare, dar nici ca'mi pasa, te vreau, doar asta stiu, ma privesti si-mi soptesti te iubesc !

Privirile ni se'ntalnesc, n'avem nevoie de cuvinte pentru ca totul intre noi striga in surdina, pentru ca dorinta si iubirea sunt deja implinite in absolut !

Cuprinsi de febra iubirii uitam de noi, am facut'o de mult, conteaza doar dragostea, pentru ca totul e mult mai frumos in doi, iubesc pentru ca sufletul te'a ales iar dragostea ce ti'o port e pura ca timpul, e de acolo, de la inceputul vremurilor !

Suntem doi imperfecti traind o dragoste divina, nu stiu cat va dura, dar stiu ca imi e bine ! Nu ma intreb, doar imi asez capul la tine'n poala si raman asa privindu'te, te doresc, o data, mereu si pentru totdeauna !

Ahh, suna ceasul, e deja dimineata, s'a terminat..., dragostea doare mai tare decat despartirea...

 

[Andone321]

Umbre tăcute-n noapte.

Pe străzi tăcute, sub un felinar pierdut,  
Ea trece-n umbră, ca un vis tăcut.  
Din pașii ei răsar parfumuri rare,  
Ce-mi strâng în piept dorințe temătoare.

E-al nopții cântec, liră de opal,  
Un foc ce-mi arde-n suflet abisal.  
Deși străin, al ei sunt fără nume,  
Când glasul ei răsună-ncet prin lume.

În dansul umbrelor, ea poart-un har,  
Cu chipul blând sub voalul secular.  
Eu văd dincolo de ce-ar putea s-ascundă,  
Și-mi port în gând, iubirea-mi muribundă.

Dintr-un cuvânt, ea face cer senin,  
Și-n ochii ei mă pierd ca un străin.  
Deși știu drumul care-o duce-n zare,  
O țin în inima-mi ca pe-o chemare.

Aș fi pământ sub pasul ei tăcut,  
Un trandafir ce-n noapte-a renăscut.  
Iar când adoarme, visul meu o poartă,  
Un templu viu, zidit din piatră spartă.

🥹❤️‍🔥💔

[Andone321]

Azi am mai pierdut un prieten credincios…. 🥹😣😢

Adio, suflet drag

Pe-un colț de cer s-a stins lumina,  
În crâng, o salcie tăcută-și tânguie tulpina.
Sub brazda rece-n somn, voi mă vegheați,  
Și chiar și-n visu-mi trist voi mă urmați.

Pe Mitzi, floare de argint,  
O plâng tăceri ce cresc în timp.  
Iar Riki, paznic blând, tăcut,  
S-a dus spre loc necunoscut.

Sub frunza toamnei, în mormânt tăcuți,  
Doi îngeri dorm necunoscuți...  
Pe bolta nopții, stele-s doar ei doi,  
Ce-n lacrimi mă privesc ‘napoi.

Îi chem în noapte, dar departe    
Răspunsul lor e rupt de șoapte.  
De-aș putea, în somn să vă găsesc,  
În lumea viselor să vă-ntâlnesc,

Să vă odihniți în tihnă,  
Sub lumina lunii azi cernită.  
Sub brazda-n care dormiți blând,  
Să fim din nou, tăcuți, un gând.

Adio Ricki! 😣

[jaycee]

Radu Gyr - Indemn la lupta

Indemn la lupta

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.

Cat inima in piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
cand te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

Radu Gyr

[jaycee]

 

[r0bert_st0ica]

ODA PROȘTILOR
de ION PRIBEAGU aka ISAC LAZAROVICI

Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROŞTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare :
“Iubite Doamne, fă-mă... PROST!”
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de... PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Și ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de... PROŞTI.
Și-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Și numai PROŞTII sunt deştepţi.

[Andone321]

Miracol de Crăciun!

Astăzi, în Ajunul Craciunului m-am gândit să vă povestesc un posibil miracol din viața unei tinere escorte…   
Evident este doar o ficțiune…dar cine poate ști…💕
Într-un oraș mare, sub luminile difuze ale unui Crăciun rece și tăcut, într-un apartament modest, Ana, o femeie de 37 de ani, stătea pe marginea unui pat. Decorase o ramură simplă de brad, agățată cu globuri ieftine, încercând să aducă o fărâmă de spirit festiv în viața ei. Îi era greu să simtă magia sărbătorilor; în adâncul sufletului, simțea doar gol. Viața ei era un cerc vicios de compromisuri și suferință mascată sub zâmbete prefăcute. Trupul ei era dorit de mulți, dar sufletul îi era neglijat, prizonier al unei singurătăți copleșitoare.  
În seara aceea, telefonul a sunat. Un client nou. Vocea lui era calmă, aproape caldă și i-a cerut să se întâlnească. Ea a acceptat fără ezitare, îmbrăcându-se într-o rochie simplă, dar senzuală, roșie ca flacăra unei lumânări. Când a deschis ușa, în fața ei stătea un bărbat de vreo 40 de ani, cu ochi blânzi și o expresie care emana o liniște neobișnuită.  
- Nu vreau să mă înțelegi greșit, a spus el, zâmbind timid. Nu sunt aici pentru ceea ce crezi. Vreau doar compania ta în această noapte.  
Ana a ridicat o sprânceană, neîncrezătoare, dar l-a invitat înăuntru. A adus două pahare de vin și au început să vorbească. El s-a prezentat ca Alex, un bărbat divorțat, care își petrecuse mulți ani pierdut în ambiții, uitând ce înseamnă să iubești cu adevărat. Discuția lor a devenit tot mai profundă, iar timpul părea să încetinească.  
La un moment dat, Alex s-a apropiat de ea și i-a prins mâinile între ale lui. Îi simțea tremurul….  
- Ana, ești frumoasă, dar ceea ce mă atinge cel mai mult e lumina din ochii tăi. O lumină ascunsă, sufocată de prea multă durere. Aș vrea să te ajut să o găsești din nou.  
Pentru prima dată în acești ani, Ana a simțit cum cineva îi vede sufletul, nu doar trupul. Lacrimi tăcute i s-au prelins pe obraji. Alex s-a apropiat și a îmbrățișat-o, iar Ana s-a lăsat purtată de acea căldură, simțindu-se pentru prima dată vulnerabilă, dar în siguranță.  
Îmbrățișările lor au devenit mai intime, dar nu în felul în care Ana se aștepta. Erau mângâieri pline de tandrețe, atingeri care nu cereau nimic, ci doar ofereau. Pe măsură ce noaptea avansa, au rămas împreună, îmbrățișați pe canapea, povestind despre visele pierdute, speranțele uitate și dorința de a începe din nou.  
- Dacă ai avea șansa să renunți la viața asta, ai face-o? a întrebat Alex, cu o sinceritate dezarmantă.  
Ana l-a privit, simțind cum o scânteie de speranță se naște în inima ei.  
Dacă ar fi cineva care să-mi arate cum să o fac… da! Spuse ea cu o voce stinsă de emoție…  
În acea noapte sfântă de Crăciun, Alex și Ana au decis să își croiască un drum împreună. Nu a fost o decizie ușoară, dar a fost una plină de curaj. El i-a promis că o va susține, iar ea și-a promis că va învăța să se iubească pe sine.  
Dimineața, soarele timid al Crăciunului i-au găsit îmbrățișați, iar pe masa din colț, lumina slabă a unei lumânări ardea încă. Miracolul nu fusese doar întâlnirea lor, ci șansa de a începe o viață nouă, în care iubirea și acceptarea să le fie ghid.  
În inima orașului, sub bradul decorat modest, Ana și Alex și-au dat seama că adevăratul miracol al Crăciunului nu e doar despre luminile festive sau cadouri, ci despre întâlnirile care îți transformă sufletul….

Crăciun Fericit!   
        ❤️🔥🫶