Sărbătoarea poeziei

[sache]

Lumea asta

 

Lumea asta-i de rahat

Cum o dai eşti criticat

Eşti prea scund sau prea înalt

Nu bei sau eşti mai mult beat

Eşti zgârcit sau prea galant

Sau eşti doar irelevant

Abia pe ultimul drum scuipă un:

“A fost un om bun!”

[quasim]

Din ultima matale postare, @sache, trag concluzia ca esti marcat de recentele evenimente privind decesul Marioarei Zavoranu...

[sache]

Vine, vine luna mai

    

Vine, vine luna mai,

Se preface tot in rai.

Cum incep caldurile,

Infrunzesc padurile,

 

Inverzesc campiile;

Luncile si viile,

Iar in lunca si in crang

Mii de pasari mi se strang.

 

Si-asa canta de cu foc,

De sta calatoru-n loc.

Si de ce sta, parca-ar sta

Si tot ar asculta,

 

Gandacei si fluturei

Vin pe rand, pe rand si ei,

Imbracati c-an sarbatori,

Mii de forme si culori.

[sache]

Din ultima matale postare, @sache, trag concluzia ca esti marcat de recentele evenimente privind decesul Marioarei Zavoranu...

Sunt departe de evenimentele din Romanica....nu le cunosc si nici nu vreau sa aud  

[Vizitator transparent]

  Mihai Eminescu - Luceafarul

A fost odata ca-n povesti, 

A fost ca niciodata, 

Din rude mari imparatesti, 

O prea frumoasa fata. 

 

Si era una la părinti

Si mindra-n toate cele, 

Cum e Fecioara intre sfinti

Si luna intre stele. 

 

Din umbra falnicelor bolti

Ea pasul si-l indreapta

Linga fereastra, unde-n colt

Luceafarul asteapta. 

 

Privea în zare cum pe mari

Rasare si straluce, 

Pe miscatoarele carari

Corabii negre duce. 

 

Il vede azi, il vede mini, 

Astfel dorinta-i gata;

El iar, privind de saptamini, 

Ii cade draga fata. 

 

Cum ea pe coate-si razima

Visind ale ei timple

De dorul lui si inima

Si sufletu-i se imple. 

 

Si cât de viu s-aprinde el

In orisicare sara, 

Spre umbra negrului castel

Când ea o să-i apara. 

 

*

 

Si pas cu pas pe urma ei

Aluneca-n odaie, 

Tesind cu recile-i scântei

O mreaja de vapaie. 

 

Si când în pat se-ntinde drept

Copila să se culce, 

I-atinge miinile pe piept, 

I-nchide geana dulce;

 

Si din oglinda luminis

Pe trupu-i se revarsa, 

Pe ochii mari, batind inchisi

Pe fata ei intoarsa. 

 

Ea il privea cu un suris, 

El tremura-n oglinda, 

Căci o urma adânc în vis

De suflet să se prinda. 

 

Iar ea vorbind cu el în somn, 

Oftind din greu suspina:

- "O, dulce-al noptii mele domn, 

De ce nu vii tu? Vina! 

 

Cobori în jos, luceafar blind, 

Alunecind pe-o raza, 

Patrunde-n casa si în gând

Si viata-mi lumineaza! "

 

El asculta tremurator, 

Se aprindea mai tare

Si s-arunca fulgerator, 

Se cufunda în mare;

 

Si apa unde-au fost cazut

In cercuri se roteste, 

Si din adânc necunoscut

Un mândru tinar creste. 

 

Usor el trece ca pe prag

Pe marginea ferestrei

Si tine-n mâna un toiag

Incununat cu trestii. 

 

Parea un tinar voievod

Cu par de aur moale, 

Un vinat giulgi se-ncheie nod

Pe umerele goale. 

 

Iar umbra fetei stravezii

E alba ca de ceara -

Un mort frumos cu ochii vii

Ce scânteie-n afara. 

 

- "Din sfera mea venii cu greu

Ca să-ti urmez chemarea, 

Iar cerul este tatal meu

Si muma-mea e marea. 

 

Ca în camara ta să vin, 

Să te privesc de-aproape, 

Am coborit cu-al meu senin 

Si m-am născut din ape. 

 

O, vin'! odorul meu nespus, 

Si lumea ta o lasa;

Eu sunt luceafarul de sus, 

Iar tu să-mi fii mireasa. 

 

Colo-n palate de margean

Te-oi duce veacuri multe, 

Si toata lumea-n ocean

De tine o s-asculte. "

 

- "O, esti frumos, cum numa-n vis

Un inger se arata, 

Dara pe calea ce-ai deschis

N-oi merge niciodata;

 

Strain la vorba si la port, 

Lucesti fără de viata, 

Căci eu sunt vie, tu esti mort, 

Si ochiul tau mă-ngheata. "

 

*

 

Trecu o zi, trecura trei

Si iarasi, noaptea, vine

Luceafarul deasupra ei

Cu razele-i senine. 

 

Ea trebui de el în somn

Aminte să-si aduca 

Si dor de-al valurilor domn

De inim-o apuca:

 

- "Cobori în jos, luceafar blind, 

Alunecind pe-o raza, 

Patrunde-n casa si în gând

Si viata-mi lumineaza! "

 

Cum el din cer o auzi, 

Se stinse cu durere, 

Iar ceru-ncepe a roti

In locul unde piere;

 

In aer rumene vapai

Se-ntind pe lumea-ntreaga, 

Si din a chaosului vai

Un mândru chip se-ncheaga;

 

Pe negre vitele-i de par 

Coroana-i arde pare, 

Venea plutind în adevar

Scaldat în foc de soare. 

 

Din negru giulgi se desfasor

Marmoreele brate, 

El vine trist si ginditor

Si palid e la fata;

 

Dar ochii mari si minunati

Lucesc adânc himeric, 

Ca doua patimi fără sat

Si pline de-ntuneric. 

 

- "Din sfera mea venii cu greu

Ca să te-ascult s-acuma, 

Si soarele e tatal meu, 

Iar noaptea-mi este muma;

 

O, vin', odorul meu nespus, 

Si lumea ta o lasa;

Eu sunt luceafarul de sus, 

Iar tu să-mi fii mireasa. 

 

O, vin', în parul tau balai

S-anin cununi de stele, 

Pe-a mele ceruri să rasai

Mai mindra decât ele. "

 

- "O, esti frumos cum numa-n vis

Un demon se arata, 

Dara pe calea ce-ai deschis

N-oi merge niciodata! 

 

Mă dor de crudul tau amor 

A pieptului meu coarde, 

Si ochii mari si grei mă dor, 

Privirea ta mă arde. "

 

- "Dar cum ai vrea să mă cobor? 

Au nu-ntelegi tu oare, 

Cum ca eu sunt nemuritor, 

Si tu esti muritoare? "

 

- "Nu caut vorbe pe ales, 

Nici stiu cum as incepe - 

Desi vorbesti pe inteles, 

Eu nu te pot pricepe;

 

Dar daca vrei cu crezamint

Să te-ndragesc pe tine, 

Tu te coboara pe pământ, 

Fii muritor ca mine. "

 

- "Tu-mi cei chiar nemurirea mea

In schimb pe-o sarutare, 

Dar voi să stii asemenea

Cât te iubesc de tare;

 

Da, mă voi naste din pacat, 

Primind o alta lege;

Cu vecinicia sunt legat, 

Ci voi să mă dezlege. "

 

Si se tot duce... S-a tot dus. 

De dragu-unei copile, 

S-a rupt din locul lui de sus, 

Pierind mai multe zile. 

 

*

 

In vremea asta Catalin, 

Viclean copil de casa, 

Ce imple cupele cu vin

Mesenilor la masa, 

 

Un paj ce poarta pas cu pas

A-mparatesii rochii, 

Baiat din flori si de pripas, 

Dar indraznet cu ochii, 

 

Cu obrajei ca doi bujori

De rumeni, bata-i vina, 

Se furiseaza pinditor

Privind la Catalina. 

 

Dar ce frumoasa se facu

Si mindra, arz-o focul;

Ei Catalin, acu-i acu

Ca să-ti incerci norocul. 

 

Si-n treacat o cuprinse lin

Intr-un ungher degraba. 

- "Da' ce vrei, mari Catalin? 

Ia du-t' de-ti vei de treaba. "

 

- "Ce voi? As vrea să nu mai stai

Pe ginduri totdeuna, 

Să rizi mai bine si să-mi dai

O gura, numai una. "

 

- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri, 

Da-mi pace, fugi departe -

O, de luceafarul din cer

M-a prins un dor de moarte. "

 

- "Daca nu stii, ti-as arata

Din bob în bob amorul, 

Ci numai nu te minia, 

Ci stai cu binisorul. 

 

Cum vinatoru-ntinde-n cring

La pasarele latul, 

Când ti-oi intinde bratul sting

Să mă cuprinzi cu bratul;

 

Si ochii tai nemiscatori

Sub ochii mei ramiie... 

De te inalt de subtiori

Te-nalta din calciie;

 

Când fata mea se pleaca-n jos, 

In sus ramii cu fata, 

Să ne privim nesatios

Si dulce toata viata;

 

Si ca să-ti fie pe deplin

Iubirea cunoscuta, 

Când sarutindu-te mă-nclin, 

Tu iarasi mă saruta. "

 

Ea-l asculta pe copilas

Uimita si distrasa, 

Si rusinos si dragalas, 

Mai nu vrea, mai se lasa, 

 

Si-i zise-ncet: - "Inca de mic

Te cunosteam pe tine, 

Si guraliv si de nimic, 

Te-ai potrivi cu mine... 

 

Dar un luceafar, răsărit

Din linistea uitarii, 

Da orizon nemarginit

Singuratatii marii;

 

Si tainic genele le plec, 

Căci mi le imple plinsul

Când ale apei valuri trec

Calatorind spre dinsul;

 

Luceste c-un amor nespus, 

Durerea să-mi alunge, 

Dar se inalta tot mai sus, 

Ca să nu-l pot ajunge. 

 

Patrunde trist cu raze reci

Din lumea ce-l desparte... 

In veci il voi iubi si-n veci

Va raminea departe... 

 

De-aceea zilele îmi sunt

Pustii ca niste stepe, 

Dar noptile-s de-un farmec sfânt

Ce-l nu mai pot pricepe. "

 

- "Tu esti copila, asta e... 

Hai s-om fugi în lume, 

Doar ni s-or pierde urmele

Si nu ne-or sti de nume. 

 

Căci amindoi vom fi cuminti, 

Vom fi voiosi si teferi, 

Vei pierde dorul de părinti

Si visul de luceferi. "

 

*

 

Porni luceafarul. Cresteau

In cer a lui aripe, 

Si cai de mii de ani treceau

In tot atitea clipe. 

 

Un cer de stele dedesupt, 

Deasupra-i cer de stele -

Parea un fulger nentrerupt

Ratacitor prin ele. 

 

Si din a chaosului vai, 

Jur imprejur de sine, 

Vedea, ca-n ziua cea dentii, 

Cum izvorau lumine;

 

Cum izvorind il inconjor

Ca niste mari, de-a-notul... 

El zboara, gând purtat de dor, 

Pin' piere totul, totul;

 

Căci unde-ajunge nu-i hotar, 

Nici ochi spre a cunoaste, 

Si vremea-ncearca în zadar

Din goluri a se naste. 

 

Nu e nimic si totusi e

O sete care-l soarbe, 

E un adânc asemene

Uitarii celei oarbe. 

 

- "De greul negrei vecinicii, 

Parinte, mă dezleaga

Si laudat pe veci să fii

Pe-a lumii scara-ntreaga;

 

O, cere-mi, Doamne, orice pret, 

Dar da-mi o alta soarte, 

Căci tu izvor esti de vieti

Si datator de moarte;

 

Reia-mi al nemuririi nimb

Si focul din privire, 

Si pentru toate da-mi în schimb

O ora de iubire... 

 

Din chaos, Doamne, -am aparut

Si m-as intoarce-n chaos... 

Si din repaos m-am născut. 

Mi-e sete de repaos. "

 

- "Hyperion, ce din genuni

Rasai c-o-ntreaga lume, 

Nu cere semne si minuni

Care n-au chip si nume;

 

Tu vrei un om să te socoti, 

Cu ei să te asameni? 

Dar piara oamenii cu toti, 

S-ar naste iarasi oameni. 

 

Ei numai doar dureaza-n vint

Deserte idealuri -

Când valuri afla un mormânt, 

Rasar în urma valuri;

 

Ei doar au stele cu noroc

Si prigoniri de soarte, 

Noi nu avem nici timp, nici loc, 

Si nu cunoastem moarte. 

 

Din sinul vecinicului ieri

Traieste azi ce moare, 

Un soare de s-ar stinge-n cer

S-aprinde iarasi soare;

 

Parind pe veci a rasari, 

Din urma moartea-l paste, 

Căci toti se nasc spre a muri

Si mor spre a se naste. 

 

Iar tu, Hyperion, ramii

Oriunde ai apune... 

Cere-mi cuvintul meu dentii -

Să-ti dau intelepciune? 

 

Vrei să dau glas acelei guri, 

Ca dup-a ei cântare

Să se ia muntii cu paduri

Si insulele-n mare? 

 

Vrei poate-n fapta să arati

Dreptate si tarie? 

Ti-as da pamintul în bucati

Să-l faci imparatie. 

 

Iti dau catarg lângă catarg, 

Ostiri spre a strabate

Pamintu-n lung si marea-n larg, 

Dar moartea nu se poate... 

 

Si pentru cine vrei să mori? 

Intoarce-te, te-ndreapta

Spre-acel pământ ratacitor

Si vezi ce te asteapta. "

 

*

 

In locul lui menit din cer

Hyperion se-ntoarse

Si, ca si-n ziua cea de ieri, 

Lumina si-o revarsa. 

 

Căci este sara-n asfintit

Si noaptea o să-nceapa;

Rasare luna linistit

Si tremurind din apa. 

 

Si imple cu-ale ei scântei

Cararile din cringuri. 

Sub sirul lung de mindri tei

Sedeau doi tineri singuri:

 

- "O, lasa-mi capul meu pe sin, 

Iubito, să se culce

Sub raza ochiului senin

Si negrait de dulce;

 

Cu farmecul luminii reci

Gindirile strabate-mi, 

Revarsa liniste de veci

Pe noaptea mea de patimi. 

 

Si de asupra mea ramii

Durerea mea de-o curma, 

Căci esti iubirea mea dentii

Si visul meu din urma. "

 

Hyperion vedea de sus

Uimirea-n a lor fata;

Abia un brat pe git i-a pus

Si ea l-a prins în brate... 

 

Miroase florile-argintii

Si cad, o dulce ploaie, 

Pe crestetele-a doi copii

Cu plete lungi, balaie. 

 

Ea, imbatata de amor, 

Ridica ochii. Vede

Luceafarul. Si-ncetisor

Dorintele-i increde:

 

- "Cobori în jos, luceafar blind, 

Alunecind pe-o raza, 

Patrunde-n codru si în gând, 

Norocu-mi lumineaza! "

 

El tremura ca alte dati

In codri si pe dealuri, 

Calauzind singuratati

De miscatoare valuri;

 

Dar nu mai cade ca-n trecut

In mari din tot inaltul:

- "Ce-ti pasa tie, chip de lut, 

Dac-oi fi eu sau altul? 

 

Traind în cercul vostru strimt

Norocul va petrece, 

Ci eu în lumea mea mă simt

Nemuritor si rece. "

[sache]

Declaratie de iubire. 

De la EA pentru EL :

      

Convietuim impreuna

De mai bine de o luna

Numarand fara erori

Ne-am batut…de vreo 8 ori

Ma-nervezi cand dimineata

Mergi la baie sa-ti razi fata

Barba n-ai , mustata n-ai

Pentru aia trei floci stai?

Da in fine, nu conteaza

Stii mah ce ma deranjeaza

Stai ca porcu-n tot rahatu’

Te scoli fara sa faci patu

Manci’ si n-aduni de pe masa

De-astea fa la mata-acasa!

De vase nici nu te-atingi

Pa’ te pun bah sa le lingi!

Si-ntratatea lucrusoare

Mai am si eu o-ntrebare:

Cand te dezbraci sa faci baie

De ce iti tot lasi bah c***e

Chiloti, ciorapi din picioare

Langa pat, sa am cosmare?

Cand ma trezesc dimineata

Vrei sa-mi f**a ciuma fata?

Cand e cocina in casa

Stai flexat, nici nu iti pasa

Traiesti ca o barracuda

Un’ te crezi? la buna-n buda?

Cand te cert si-urlu la tine

Numa scoti p**a la mine

Ce ? E arma ta mortala?

Cum? Cand ea de-abia se scoala

Si-apoi cand te rogi de mine

Sa fac niznaiuri cu tine

Cand nu vreau si dau din cap

Dai cu p**a de dulap!

Frate…mama ei de treaba

Bleaga e…las-o intreaga

Si-nchid ochii mult da’ stii

De mai vad ca faci prostii

Iti jur eu ca chiar te freci

Iti iei ouale si pleci!

[marian cristescu]

Nichita Stănescu

Viata mea se iluminează

Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare.

Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.

Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.

Mai lasa-mă un minut.
Mai lasa-mă o secunda.
Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-mă o briza, o unda.

Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp.

[sache]

[sache]

Dilema (după George Topârceanu)

Aţi văzut prea bine ca la consultaţii

Doctorii te-ntreabă despre emanaţii.

Vor să ştie totul: abundenţă, faze,

Unii le zic "vânturi", alţii le zic "gaze".

Dar să nu va mire dacă medicina

Studiază astăzi foarte mult "băşină".

Fiindcă, biologic, pentru toţi e clar,

A başi e un lucru foarte necesar.

Toată lumea beşe, asta-i axiomă

Nu interesează sunet sau aroma.

În privinţa asta toţi suntem la fel

Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese.

Papa de la Roma beşe şi iar beşe,

Îns-o chestiune trebuie-nţeleasă

Fiecare beşe, dar la el acasă!

Fără martori merge, tare sau încet,

Nimeni nu-ţi dictează să beşi discret.

Vrei rafale scurte sau prelungi, să sune,

Treaba ta, eşti liber, poţi să faci şi spume!

Şi chiar dacă nimeni nu-ţi stă împrejur,

Poţi să beşi în lege, până pici în cur.

Eticheta cere, însă, să fii pudic,

Bunul simţ pretinde să nu beşi în public.

Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare

C-a băşit în public doamna nu-ştiu-care

Sau că domnişoara, profesoara X,

S-a băşit în clasă, ieri la 9 fix?

Cum ar fi privite, sau calificate,

Ar mai fi prestigiu, autoritate?

Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase?

Ar fi socotite nişte... başinoase.

Dar mă-ntorc acuma iar la medicină.

Să-ţi rişti sănătatea pentru o băşină?

Să n-o laşi să iasă, dacă eşti în public,

Fiindcă eticheta cere să fii pudic?

În privinţa asta sunt păreri mai multe,

Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?

Astfel, după unii poţi să beşi oricât,

Dar să ştii la vreme să le strângi de gât.

Poţi să fii acelaşi om cu demnitate

De le dai tăcut drumu-n libertate.

Asta-i o părere, una dintr-o mie,

Dar morală spune că-i ipocrizie!

Ce deosebire între om şi cal

Ar mai fi atuncea, sub aspect moral?

Când te-arăţi în lume demn, gras şi frumos

Şi-n realitate eşti un băşinos?

Câţi nu sunt din ăştia care bas de zor,

Parcă ştii vreodată ce-i la curul lor?

Dar rămâne lege că e indecent

Să slobozi la gaze pe eşapament.

Fie, cu morală nu te poţi certa

Dar mai vine gazul fără voia ta.

Şuieră şi geme, cu prelung ecou

Iar tu ai neşansa să fii la birou.

În astfel de cazuri, spune, ce te faci?

Să recurgi la scuze sau să te prefaci?

Din experienţă, eu vă spun cinstit,

Că nicicând în viaţă nu am îndrăznit

Să recurg la scuze, ar fi fost mai rău,

Să roşească lumea toată-n jurul meu.

Am târşit un scaun, am făcut ceva,

Că să nu se creadă c-am băşit cumva.

Şi oricât s-ar spune că sunt ipocrit,

S-au făcut şi alţii că n-au auzit.

Chiar şi-ndrăgostiţii când admiră luna,

Cu sau fără voie, scapă câte una.

Dar cu-o tuse seacă, bine regizată

Sau cu-o melodie mai pe nas cântată,

Fac să se ascundă într-o poezie,

Chiar şi nedorită, scurta gălăgie

Ce-a trecut prin maţe şi s-a dus în vânt

Şi care ne-ncurcă viaţa pe pământ.

Dar astfel de cazuri când ipocrizia

E asociată chiar cu poezia -

Crime moraliştii noştri le socot.

Căci morala-şi baga nasul peste tot.

În final, tot omul se întreabă trist:

Să asculţi de medic sau de moralist?

[Vizitator]

O, ce barbara e Iubirea...

 

O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neştire,
Ucidem tot ce-avem mai drag!

 

Mai ieri în dragostea ta oarbă
Şopteai triumfător: "E a mea!"
Te uită azi şi te întreabă
Ce s-a făcut sărmana ea?

 

De ce s-au stins tânjiţi bujorii
Şi ochii nu mai râd deloc?
Au ars în jariştea plânsorii,
S-au stins în lacrime de foc.

 

Mai ţii tu minte oare ceasul
Întâi voastre întâlniri:
Surâsul ei senin şi galasul
Şi toată vraja din priviri?

 

Dar ce-a rămas în amintire
Şi visul tău ţinut-a cât?
S-a stins precum o amintire,
Cât vara nordică şi-atât!

 

Iubirea ta a fost păcatul
Ce i-a adus osânda grea,
Pe viaţa ei şi-a pus stigmatul
Ocară meşteră şi rea.

 

Sărmana inima sihastră!
Nici amintiri nu-i vin în zbor,
Demult cu lumea lor măiastră
S-au risipit la rândul lor.

 

Lumina vieţii e cernită,
Pământul pare trist şi gol,
Iar floarea inimii strivită
De gloată zace în nămol.

 

Iar după suferinţa toată
Sub zgură ce i-a mai rămas?
Obida grea, nemeritată,
Fără de lacrimi, fără glas.

 

O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neştire
Ucidem tot ce ni-i mai drag.

 

O, ce barbara e Iubirea... - Fiodor Ivanovici Tiutcev

[marian cristescu]

Mihai Eminescu Iubind in taina

Iubind în taina am pastrat tacere,

Gindind ca astfel o să-ti placa tie,

Căci în priviri citeam o vecinicie

De-ucigatoare visuri de placere.

Dar nu mai pot. A dorului tarie

Cuvinte da duioaselor mistere;

Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere

A celui suflet ce pe al meu stie.

Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete

Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,

Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,

C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.

Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.

[sache]

Soacra salariatului român

 

Pe o stradă îngustă, într-un bloc recent,

Unde bate vântul şi-i pe jos curent,

Tânăra nevastă plânge şi suspină

Că-i oprită apă şi nu e lumina

Şi că la serviciu soţul ei iubit

A plecat la 6 şi n-a mai venit.

 

Orologiul sună noaptea jumătate.

Jos, în bloc la poarta, oare cine bate?

- Eu sunt, mamă soacra, sunt făcut covrig

Vin de la serviciu şi sunt mort de frig!

Tânăra nevastă fuge să-i deschidă

Însă din balcon mama soacră-i strigă:

- Ora e târzie, eşti un derbedeu,

Unde ţi-e chenzina, nu-ţi sunt soacra eu!

- Nu sunt eu de vină, soarta fuse crudă

Am muncit că boul pe 50%...

Am venit acasă să mă încălzesc

Şi să fac o baie, să mă odihnesc!

- Ai venit degeaba, îi răspunse soacra,

Fiindcă nu-i lumina şi-i oprită apă!

Du-te la serviciu şi de-o fi să mori

Vine sindicatul cu-n buchet de flori!

[Vizitator]

Am plâns în somn, iubito

 

Am plâns în somn, iubito,
Visam c-ai fi murit
Şi chiar după trezire

Plânsei necontenit.

 

Am plâns în somn, iubito,
Visam că m-ai lăsat
Şi chiar după trezire
Plânsei nemângâiat.

 

Am plâns în somn, iubito,
Visam ce drag ţi-s eu
Şi chiar după trezire
Amarnic plâng mereu.

 

Am plâns în somn, iubito - Heinrich Heine

[quaiet boy 123]

https://scontent.xx.fbcdn.net/hphotos-xfp1/v/t1.0-9/s720x720/10978496_1042647012430489_7905246201201711673_n.jpg?oh=c8f0e634721b25b8a6fa23e7c1f2744e&oe=55A2016B

[marian cristescu]

Nichita Stănescu

Dreptul la timp

 

Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fără margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

[quasim]

Fata si zmeul
Radu Stanca

 

Avea în braţe vipere,
Şi-n trupul zvelt un şarpe,
Îl îndrăgeau frumoasele
Cântând molcom din harpe.

 

Dar domnul ţării porunci
Ca celui ce-l dă gata
Fata mezină îi va fi,
Cu tron cu tot, răsplata.

 

Cruciş cad spadele acum,
Şi-n ochi mijeşte plânsul.
Un trup se prăvăleşte-n scrum,
Altul stă-nfipt pe dânsul.

 

Dar fata-nmărmurită-n prag
Îşi rupe sânul, greul.
« Vai, nu voinicul mi-a fost drag,
Ci zmeul ! »

[quasim]

Cea mai frumoasa floare
Radu Stanca

 

Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare?"
O intreba in soapte intr-o zi.
"Din insule pierdute-n departare
Cea mai frumoasa floare - care-o fi"

 

Abia se mai zareste-acum catargul.
Pe tarm cu ochii-nchisi si mana-n san
O fata alba, alb masoara largul,
Si-n ochii ei clipeste-un somn pagan.

 

Un an intreg prin insule cu soare
Corabia opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare
Cea mai frumoasa-n felul ei era.

 

Dar florile, prea multe intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Corabia de foc o scufundara,
Si toti murira-ncolaciti de flori.

 

Pe tarm stau doua fete-n asteptare :
"Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?"
"Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare...
Cea mai frumoasa scoica din ocean"...
 

[marian cristescu]

Nichita Stănescu

 

Către Galateea

 

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - mi******are umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mă rog de tine,
naste-mă. Naste-mă.

[sache]

Agatha Vasiliu-Bacovia

     

Furtuni de primăvară

O baltă grea, de smoală e cerul

Şi furtuna îmi spulberă grădina

Cu fragede zambile...

Sunt singură...

În suflet am numai amintirea

C-am tors din furca vremii

Un trist fuior de zile...

 

Simt cum se stinge visul

Sub feerii de raze,ce se topesc în neguri

Rămase din trecut...

Durerea mea-i asemeni

Cu moartea din petale,

Pe care vijelia

Se frânge-ntr-un sărut...

 

O, cine se strecoară cu ispitiri deşarte

În jurul meu să crească a plânsului vorbire,

Pe umeri să-mi anine

A deznădejdii mantă

Şi-n mâni

Să-mi furişeze

Potirul cu suspine!

[Vizitator]

Marius Robu

 

Apus de zâmbet

 

Mult aş vrea să am o stea
Să fie numai a mea.
Să se-aprindă zâmbitoare
Din a serilor genune
Mai frumos ca orice soare
Când răsare,
Când apune,
Mult aş vrea pe-această stea
Să te am, iubirea mea,
Să m-aprind în înserare
De la ochiul tău în soare
Care plânge, dar nu spune
Când răsare
Cui apune.

[Vizitator]

Octavian Paler

 

Singurătate

 

Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi "bună seara"
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă tăcând.

[Vizitator]

Heinrich Heine

 

Dumnezeiește petrecurăm

 

Dumnezeieşte petrecurăm
Întreaga zi şi seara toată;
Fu vinul bun, frumoasă Kitty,
Şi inima-mi nesăturată.

 

Aprinse buze-n toată vremea
Cu patimă mă sărutară,
Cu drag ochi negri mă priviră
Întreaga zi şi-ntreaga seară.

 

Aşa de tare mă-ncleştase,
Că greu de dânsa mă rupsei
Legându-i mâinile frumoase
Cu prea frumosul părul ei.

[Vizitator]

 

[futacios_man]

Unde erai cand te iubeam ca un nebun?
Azi te-ai intors dar tot ce-n mine ieri ardea
Azi este scrum. Si fum. Doar fum. Doar scrum...

Ieri mi-as fi dat si viata. Dar tu nu o vroiai.
Zambind nepasatoare, la brat strain mergeai. 
Traind din plin cand eu muream. Razand, cand eu plangeam. 
In dezmierdari te desfatai, cand eu pe spini calcam. 

Astazi ma vezi, astazi ma vrei, 
Astazi ma cauti. Dar e-n zadar.
Azi nu mai ard, sunt scrum. Sunt fum. Sunt numai fum, sunt numai scrum...

Degeaba vii, degeaba vezi, degeaba auzi acum
Tot ce atunci n-ai vrut sa stii. Degeaba mana o intinzi
S-apuci ce-ai inteles acum ca era tot ce-ti trebuia
Astazi pricepi, dar e-n zadar. 
Mai e doar scrum, doar fum. 
A mai ramas doar fum, doar scrum....

Da, astazi stii, puteam avea tot ce-ai dorit candva
Dar n-ai vazut. Sau de-ai vazut, n-ai priceput
Te indrepti acuma tremurand spre flacara ce-ardea
Bucatile de suflet drag, din jumatatea ta
Gasesti doar scrum, doar fum....

Doar fum, doar scrum e tot ce-a mai ramas acum....
Unde erai cand te iubeam ca un nebun?
La brat strain... Pe un alt drum...



sursa: facebook

[quasim]

@futacios_man, :clapp ! E o poezie deosebita nu atat din punct de vedere artistic, cat sub aspectul demintatii!..

In aceeasi nota:

 

Ecou de romanţă
George Bacovia

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!