Cazinoul, intre satisfactie si dependenta...

[sorina4u]

Voința oamenilor nu este niciodată suficient de puternică pentru a învinge probabilitățile.

E greu să faci o carieră din jocuri de noroc. Pe termen lung, banii tăi vor avea un singur deznodământ. Pierzi sau pierzi. Nu există o cale de mijloc. De fapt există, dar e placată cu sentimente toxice de lăcomie, de furie sau de euforie.

Cazinourile nu mi-au plăcut niciodată. Loto nu mi-a plăcut. Nu aș putea paria la voia întâmplării pe ceva care necesită pur noroc.

Am fost jucător de poker, mă uit în urmă și uneori sunt mândru când pot face o comparație cu prietenii mei care freacă cărțile în jocuri amicale, pe 10 lei intrarea. La mine era 500 de dolari  intrarea. Mă uit cu dispreț și aroganță la pasiunea lor. Un mare dispreț... știind că prin clasa a 9-a jucam și eu poker pe 5 lei și îi pierdeam. Ăia erau banii mei de înghețată și sandwich-uri. Primul meu joc de poker a fost câștigat. Norocul începătorului. Am luat de 8 ori mai mult. Mi-am luat un casetofon cool. Încă îl mai am. Eram un mare șmecher. În mintea mea îmi asociam un avatar de poker-pro. Viitor superstar la Las Vegas, alături de Negreanu, de Ivey. Un an de zile am ajuns  acasă flămând ca un ogar. Tot ce îmi dădeau părinții ardeam la poker cu colegii, cu golanii, în parc cu moșnegii. Poate pokerul mi-a făcut un bine că azi nu sunt un grăsan dubios. Poate...

În urma unor evenimente, am apucat al doilea viciu - mersul la escorte. Acum aveam două probleme. Jocuri de noroc și curve. Unul îmi furniza bani pentru celălalt. Ca să merg la escorte mai mult, trebuia să joc mai mult. Trebuia să fac bani mai repede, în timpul pe care-l aveam la dispoziție. Cu cât încerci să faci bani mai repede, cu atât șansele să pierzi tot cresc, pentru că nu mai respecți strategiile. În poker, orice câștig sigur e unul lent, la mese de jucători slabi. În rest, nu există siguranță.

Preferam să joc pe internet sau la un turneu oficial, dacă m-aș fi calificat. Pokerul de cazino din România e destul de varză. Prea mulți cocalari proști, agresivi, cu gura mare, care dau rebuy până mori lângă ei.

Îmi amintesc cum am plecat de la free-roll'uri și cărți de poker. Mi-am construit modele de viață. Mă vedeam ca alți jucători, cu vilă în Beverlihils și un iaht cu care mă plimb alături de miliardari. Jucam bine, jucam statistic, citeam cărți, scriam pe foaie ce greșesc, unde greșesc încercam să analizez fiecare mână jucată prost... Banii se strângeau la Texas Hold'em. Făcusem primii 500 de coco în 2 luni, plecând de la freeroll. Căt salariul părinților. Cool. Nimeni nu mă putea da jos de pe podiumul imaginar pe care stăteam. Știam că dacă joc bine, succesul e garantat. Aussie millions, WSOP, europe poker tour, Barcelona, WCOOP. Jucam satelit după satelit. Mai câștigam câte un turneu când și când, am ajuns să am câteva mii de dolari, după - câteva zeci de mii de dolari.

Erau jucători proști peste tot. Îi numeam 'calling station' sau fish. Eu eram shark. Jucător agresiv. The guy with the balls. Nu depusesem niciodată bani și doar câștigam. Zi de zi ieșeam pe plus sau jucam până ieșeam pe plus. 

De multe ori simțeam că jocul ține cu mine, chiar și atunci când jucam prost. Nu de puține ori mi-a picat runner-runner la culoare sau A pe river. 

Până într-o zi când norocul m-a părăsit. Am pierdut 13000$ pe neclipite. A fost prima dată când am jurat că algoritmul de random e măsluit. În prezent cred 100% că se fac studii și profile ale jucătorilor astfel încât evoluția lor să urmeze un anumit șablon câștigător până în momentul când pierzi.

Am plâns. Nu m-am dus o zi la facultate, m-am închis în mine, simțeam că tremur de furie și prostie, nu răspundeam la telefon. Mi-era silă de orice. Era prima dată când nu am știut unde să mă opresc. Voiam să recuperez ceea ce am pierdut și așa am ajuns să pierd în 3 ore ceea ce câștigasem în mai multe luni.

Am luat o pauză de 3 săptămâni care au trecut greu, foarte greu...

Am citit alte cărți, am revenit cu o minte nouă, cu o viziune nouă și cu mult calm. Aveam o experiență de viață. Învățam din greșeli. Am început să abordez jocuri noi - de Omaha, Stud, Horse, cu variațiuni noi. Pe acolo am făcut mulți bani chiar dacă mă pricepeam mult mai puțin. Erau mulți jucători slabi. Problema era că unii erau foarte buni. Am trăit cu impresia că toți cei care joacă versiuni nepopulare sunt slabi, până când m-am lovit de pragul de sus și am început să pierd. Mi-am dat seama că sunt pe un teritoriu pe care-l cunosc prea puțin ca să reușesc să fac ceva solid. 

Am revenit la Hold'em, altă pauză, alte cărți citite. Mult tact, multă răbdare. Trei ani de succes parțial, de mers la escorte din bani de poker, mai jucam și la cursuri de multe ori, și noaptea pentru că intrau brazilieni și mi se păreau printre cei mai fanatici jucători de la care câștigam mulți bani. Evitam nordicii pe cât posibil. Jucam pe net, cu software ajutător, evitam jucătorii 'shark', mergeam să joc cu 'fish'. Aceste tool-uri strică total jocul de poker. Sunt oribile. Jucam și 9 mese în paralel, cu software automat, trendul era ascendent până a început să nu mai fie. Pierdeam constant. În acel moment scoteam banii, mă mutam pe alt site, din nou trend ascendent până începeam să pierd și tot așa. La 15$, 30$, câștigam constant dar banii se făceau foarte greu. Necesita mult timp ca să ai o perspectivă care să compenseze timpul investit. Nici măcar bani de escorte nu se strângeau. La 200$, 500$, jucătorii erau buni, câștigul mai dificil. Trebuia doar o dată să nimerești ziua norocoasă și te-ai scos. Doar că ziua aia întârzia să vină. În schimb veneau bad-beat-uri. Intrai în starea de tilt. Era un tilt parșiv de care nu-ți dai seama, deși încă îți mențineai calmul, subconștientul era pe tilt.

Și din nou în cer iar peste 2 săptămâni din nou pe tilt.

Ca jucător de poker, e o viață chinuitoare și dură. În timp, câștigul de bani primează iar plăcerea de a juca poker dispare complet. Tot ce vezi sunt doar sume, procente și statistici și multiplexare între 9 mese paralele. Cum să păcălești pe ceilalți cu mâna ta... Momentul în care plăcerea dispare, dispare și câștigul.

 

Acum urăsc pokerul. Urăsc că luam bani de la jucători săraci și proști și îi donam într-un minut unui rechin. Cei care câștigă online și chiar au succes și reușesc să scoată banii, tot merg la cazino și îi pierd pe acolo, alți jucători se ridică și ei pierd la rândul lor... pe o roată. Singurii care câștigă sunt site-urile și cazino-urile. Niște ticăloși care câștigă miliarde de dolari pe an și nici nu plătesc impozit la stat. Sunt înregistrați prin Gibraltar sau Insulele Mann.

Urăsc momentul când un om care luase salariul - 20 milioane, a venit la cazino și a zis că joacă un milion, după o berică și norocul/ghinionul l-a făcut să piardă toți banii, la care a început să plângă și să tremure - ce îi va spune el nevestii? ce dă el de mâncare copiilor care îl așteaptă acasă? se omoară... își pune ștreangul. Mi-am amintit cum am pățit la fel în urmă cu 4 ani, când m-am declarat "BUSTED". L-am sfătuit să își facă un card de credit fără dobândă, să ascundă ce a pățit, plătește în rate timp de un an, suma, să se bucure de viață și să nu mai joace în viața lui poker. O cunoștință mi-a zis că peste 2 luni l-a văzut din nou la cazino, cu un milion, după 'o berică'. Așa sunt oamenii - săraci și proști. Speră că norocul va veni de la Sfânta Fantomă sau de la Dumnezeu. Că dacă își fac o cruce, vor avea noroc la bani.

Urăsc momentul când am văzut pe cineva cerșind pe stradă, femeile bătrâne îi dădeau câte 2 lei și când primea suficienți bani, intra să-i ardă la păcănele. 

 

Oamenii nu văd un lucru și anume că banii se fac muncind, nu la păcănele, nu la barbut. Și la poker se fac tot muncind asiduu, calculând, făcând profilele jucătorilor de la care tragi bani ușor... dar într-o zi norocul tot te părăsește. Depinde dacă e într-o lună sau în 2 ani. Orice câștig din jocuri de noroc e sporadic și temporar. Desigur, ca să câștigi mulți bani, alți oameni trebuie să piardă banii ăia. E o schemă dură și nu toți oamenii sunt dispuși așa ușor să piardă bani. Jungla probabilităților spune întotdeauna că e mai probabil să pierzi decât să câștigi. Și noi tot jucăm... 

 

Nu pot spune dacă am fost un jucător bun sau nu. Cu siguranță nu am fost din moment ce nu am putut avea nici măcar 100K dolari cash. În schimb am fost un jucător care a înțeles jocul și a făcut tot posibilul să joace cât mai bine. Nu a fost să fie pe termen lung. Un jucător care a înțeles că pentru ca eu să câștig, 100 de oameni ar trebui să piardă. Greu, nu?

Dacă regret? Da și nu. Am devenit un om mult mai calm și mai conștient de mine însumi. În urma pokerului am ajuns să-mi cunosc toate păcatele unui jucător. Lăcomie, invidie, vise de superstar, credința că tot ce zboară se mănâncă, 5000$ la un click distanță sau o carte norocoasă, tilt, depresie, furie, extaz.

Dar în timpul ăla puteam învăța multe, puteam să mă bucur de viață în altă parte decât în fața cărților de joc, riscând bani.

 

Un sfat pentru tinerii care cred că nu trebuie să muncească și pot duce o viață înstărită din poker sau ruletă sau păcănele sau...*, - lăsați dracului cazinourile! Decât să donați gratis banii voștri unui țigan burtos, patron de cazino, mai bine cumprați o cutie de bomboane persoanei iubite sau vă căutați un job mai bun, cu mai mulți bani.

 

Pentru că toți pierd, chiar și jucătorii pro. Orice jucător pro a avut un moment în care a rămas fără niciun ban, într-o baltă de depresie.

 

Doar un exemplu... Lista e nenumărabilă.

https://www.youtube.com/watch?v=TI3kZ8VLi_k

 

Pffff...nu-mi vine a crede. 

 

Shaworma si Andrei, nu-mi amintesc sa va fi rugat vreodata ceva...va rog frumos, incetati...va rog!!!! 

[dă toate]

) Psihiatru' te mai poate ajuta...

Nu inteleg, ai fost intim cu un psihiatru si ma doresti si pe mine? Sunt flatat, recunosc, dar nu sunt gay, nici bi. Sunt sigur ca-ti vei gasi fericirea in bratele unui barbat care te merita. Nu sunt eu acela.

[jili bombardieru]

Te pup la coaie , esti mare destept .

 

M-ai ajutat sa rezolv misterul vietii mele , esti ... ceva la superlativ.

 

ma bucur ca te-am ajutat sa-ti rezolvi misterul vietii da` acu da-te-n salamurile noastre ca te-am bagat prea mult in seama. saptamana viitoare ridici iar 2 degetele si poate te mai bagam iar in seama.

hai, sa fii cuminte ca-nainte nu prost precum ai fost.

[andrei"]

Pffff...nu-mi vine a crede. 

 

Shaworma si Andrei, nu-mi amintesc sa va fi rugat vreodata ceva...va rog frumos, incetati...va rog!!!! 

Gata dragostea mea , promit ca nu mai fac misto de nimeni !

[Vizitator]

Gata dragostea mea , promit ca nu mai fac misto de nimeni !

Iesi dreaq mah saracie............ si tu stii sa faci misto ?! 

[sorina4u]

Offf...

[andrei"]

Iesi dreaq mah saracie............ si tu stii sa faci misto ?! 

Ai invatat sa scrii ?

[sorina4u]

Frate te opresti PE ACEST TOPIC??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????/

[johnny&white]

Se futu si aici...

[estrogen]

Un sfat pentru tinerii care cred că nu trebuie să muncească și pot duce o viață înstărită din poker sau ruletă sau păcănele sau...*, - lăsați dracului cazinourile! Decât să donați gratis banii voștri unui țigan burtos, patron de cazino, mai bine cumprați o cutie de bomboane persoanei iubite sau vă căutați un job mai bun, cu mai mulți bani.

 

Pentru că toți pierd, chiar și jucătorii pro. Orice jucător pro a avut un moment în care a rămas fără niciun ban, într-o baltă de depresie.

Si cat crezi ca o sa te tii departe de poker?

[andreea_good]

Si cat crezi ca o sa te tii departe de poker?

Mai am vreo 200$ neretrași și mai joc când și când câte un turneu de 5$. Așa, de fun. Dar foarte rar... Nici nu îmi trece prin gând să încep să joc din nou în regim de profit.

E prea mult de muncă, tensiune inutilă și prea multă scârbă pe care o am. Ar trebui să o iau de la zero... și nu mai am timp, nici chef.

Adică... Dacă vrei să joci mai mult decât să bușești câteva mâini bune - termen lung, câștig constant - trebuie să te dedici. Faci notițe despre jucători, cauți pe cei slabi, îți schimbi stilul periodic ca să nu fii previzibil, analizezi mâinile jucate prost, schimbi site-urile când vezi că începi să ai ghinion, folosești tool-uri, automatizezi mese în paralel. Eu, într-o zi sunt obosit sau mai trist sau mai melancolic sau poate beau o bere la un eveniment sau pierd răbdarea. Sunt mulți factori ca într-o zi să pierzi ce ai câștigat într-o săptămână. Am pățit-o repetat, am pățit-o pe toate site-urile.

Am învățat din greșeli, îmi pun notițe ca să mă autocontrolez. Într-o zi tot mă ard și mă ard într-un mod diferit.

Iar dacă nu te dedici într-un mod sistematic și analitic și joci la 'feelling' cum joacă 90%, nu ai chiar nicio șansă să supraviețuiești mai mult de 1 lună pe profit.

Oamenii sunt buni la diverse, eu mi-am dat seama că nu sunt bun la poker. E o ură definitivă.

[cosmin r]

Subiect sensibil...băiatul meu e dependent și din păcate nu numai el, tot anturajul lui

Ignor toping

 

Mah, nu te plac eu ... excesiv, dar sa stii ca imi pare tare rau de ce ai zis. Asta e o mare pacoste. Sa deie Domnul sa-i treaca si sa ai iar un baiat cu mintea la el! N-o sa fiu ipocrit sa zic ca tac-su, dar macar ca unul lecuit de patima asta.

Sincer zic: sper sa ii treaca! Bafta cu copilu tau!

[trollescoviciulos]

Mah, nu te plac eu ... excesiv, dar sa stii ca imi pare tare rau de ce ai zis. Asta e o mare pacoste. Sa deie Domnul sa-i treaca si sa ai iar un baiat cu mintea la el! N-o sa fiu ipocrit sa zic ca tac-su, dar macar ca unul lecuit de patima asta.

Sincer zic: sper sa ii treaca! Bafta cu copilu tau!

Sar'ma mult de tot! 

[trollescoviciulos]

...

[trollescoviciulos]

 

[cosmin r]

Am invatat pe pielea mea ca atunci cand viata pare roz, inevitabil o s-ajungi in genunchi, in moloz (multi fredoneaza ce canta BUG, putini inteleg ) … am invatat ca atunci cand pare ca ai totul, undeva se strica ceva, te impiedici si rupi vraja.

 

Eram proaspat casatorita cu un om pe care l-am iubit cu toata suflarea mea si pe care nu-l voi uita nicicand. Mai presus decat pe el am iubit altceva si anume propriile-mi placeri. Aveam, de vreo 7ani, un job excelent insa conjuncturile pe care nu le voi detalia aici au facut sa ma transfer…pe de-o parte a fost bine, pe de alta parte a fost rau. Foarte rau…atat de rau incat plictiseala mi-a venit de cap…am o toleranta extrem de scazuta la plictiseala, un mare defect al meu. L Nu pot sa stau fara sa fac ceva, asta ma omoara tocmai de aceea caut si gasesc placere chiar si in chestiunile marunte ca de exemplu in mirosul de tei.

 

Din plictiseala am descoperit cazinoul….un mic colt de rai, credeam eu la vremea aceea. Curand aveam sa aflu ca nu este decat IADUL imbracat in vesminte de sarbatoare. De unde pana atunci mi se parea cevaaaa … de fapt nu mi se parea nimic, nici nu exista pentru mine.

 

Nu am sa uit niciodata cei cinci septari care au adunat jumatate de cazinou in jurul meu…nu stiam ce se petrece, de ce cacat canta aparatul…de ce plm vine tipa aia cu o tava de bani. Am inteles ulterior…castigasem… din greseala.   EU stateam si apasam plictisita pe un buton…din greseala am apasat pe un altul si am declansat un mare castig material dar si un mare cosmar pe care-l nu constientizam inca.

 

Evident ca am facut in asa fel incat sa nu mai merg la serviciu…nu a fost nicio problema…aia e…hai sa facem un copil. Vrajeala ieftina…copiii nu se fac la pacanele. Acolo se fac datorii. Sau copii…dupa contracte. Si asta tot pe pielea mea aveam s-o invat.

 

De unde, la inceput, frecventa cu care mergeam era de o singura data pe saptamana, am ajuns, in cateva luni, la faza in care ma trezeam dimineata, ma spalam pe ochi si plecam sa-mi beau cafeaua … la cazinou.

Eram intr-o transa continua, nici nu stiu cand s-au facut vreo 3 luni de cand nu am mai avut nicio atingere cu sotul meu…nu aveam decat certuri…grave care se terminau impacandu-ne cu promisiuni false din fasa…

 

Cum “ghinionul” atrage ghinion a facut sa trecem printr-un declin mare financiar…zilele in care numarul banilor nu conta incepeau sa apuna…a fost greu, foarte greu…am jucat o masina, una dintre ele, la cazinou…am fost la un punct sa-mi pierd mobra. Imi curg lacrimile numai cand imi amintesc cum, in clipa in care am luat in mana banii pe ea, am simtit ca-mi voi juca sufletul si ca pierd din start…si totusi nimic nu m-a oprit sa joc acei bani…nu erau multi dar erau banii luati pe sufletul meu pentru ca acel fier, numit motocicleta mea, reprezinta pentru mine, mult…primul lucru cumparat din salariul meu, din munca mea…

 

Dupa acest eveniment, evident ca nu m-a ocolit … depresia. Era si normal sa fie asa…eram goala…si simteam ca urmeaza sa pierd si mai mult. Nu pot sa inteleg DE CE nu m-am oprit din moment ce stiam unde voi ajunge?!?!?! Ce sau cine m-a invins?!!? Chiar atat de rau imi doream sa ma distrug?!?! DA!!!! Placerea, un monstru, sau dorinta, a invins orice urma de ratiune…

 

Doamneeee….parca va povestesc un film, jur…mi-am recuperat motocicleta, o am si acum chiar daca este pe butuci (e a mea!!!!!) dar mi-am pierdut casnicia…nici nu stiu in ce moment m-am trezit singura…parca asteptam acel moment de colaps!!! Ma durea sufletul, simteam ca ma doare cand respir…

 

Iata-ma singura, fara sot, fara serviciu si cu un mare viciu pe cap…presupun ca nici nu e greu de imaginat ca acesta a fost momentul in care am devenit …. Curva. Ca a fost bine sau ca a fost rau, nu as putea sa stiu (la momentul de fata, mintea mea incearca sa extraga ceva bun din orice experienta dar “atunci” nu reprezinta momentul de fata)…insa momentul in care, dupa putin timp am realizat ca ma fut ca sa joc la cazinou a fost un fel de Soc si groaza, realitatea este atat de dura cateodata, de data aceasta eram foarte constienta ca urmeaza sa-mi joc viata, sa joc tot ce am facut, toate realizarile mele, tot ce am invatat, tot ce am muncit…urma sa-mi joc parintii, sperantele lor…nu as putea sa spun ca a fost noroc, ca a fost altceva dar din acel moment nu am mai simtit nevoia sa merg la pacanele. Niciodata nu voi intelege ce s-a petrecut in creierul meu fiindca efectiv mi-a disparut dorinta. Am asteptat cateva luni si am facut un test, m-am jucat cu focul dar de data asta nu m-am ars ci din contra…am vazut ca pot sa merg pe apa. Disparuse placerea…m-am bucurat enorm, m-am ridicat dupa doar 10 minute, am iesit si, de atunci nu am mai intrat niciodata intr-un astfel de loc.

 

Daca-mi pare rau?!?! Imi pare rau ca m-am lasat invinsa de propria-mi dorinta, ca am fost atat de slaba. Imi pare rau ca am fost la un pas de a-mi pierde sufletul si constiinta, Imi pare si mai rau ca am fost la un pas sa mai distrug o viata care niciodata nu ar fi meritat asa ceva.

Mi se rupe sufletul cand vad tineri intrand in cazino…nu de putine ori, ma uitam la ei si ma vedeam pe mine…disperata, fara sa vad, sa aud  nimic altceva decat intunericul saloanelor si zgomotul aparatelor.

 

Ca si concluzie: suma viciilor este constanta, eu am inlocuit cazinoul cu brebenelul. Momentan imi este extraordinar, ma bucur din plin de aceasta perioada insa sunt curioasa cu ce argumente si arme ma voi prezenta, in viitorul nu prea indepartat, in fata luptei cu banii, cu dependenta de bani.

 

 

Acest experiment a fost un dar care m-a-nvatat cum sa marsaluiesc pe jar.

 

 

Interesanta postare. E un fel de confesiune a oricarui adict. Ca e vorba de sex, de cazinouri, de alcool, de droguri. Tot aia e.  

Ma bucur ca ai scapat de ea. Nu o sa comentez ca altii, ca ai dat din lac in putz. Dar asta facem toti. Sau majoritatea.

Am trecut si eu prin faza asta candva, In facultate, caminist fiind, am intrat intr-o gasca de jucatori de poker. Clasic. Am jucat un an. Pentru inceput a fost binisor, mai pierdeam, mai castigam, nu mult. Jucam mize mici. Apoi am inceput sa fac bani. Ceea ce numeam eu bani pe vremea aia. Cum ar fi cam 200-300 azi, pentru o noapte de fumsi nesomn. Adrenalina maxima. pentru mine banii aia erau mult atunci. O bursa muncita o castigam la poker in maxim o saptamana. Treaba mergea. Muschii s-au umflat. Am trecut la next level. Partide cu bani mai multi. Participanti mai dubiosi. Ce-mi pasa mie! Ma bagasem cu un coleg de camera, caminist. Nu ne stia lumea ca suntem impreuna. Si treaba mergea. Split la castiguri! Vreo 3 luni a fost bine. Faceam bani cat de o bursa pe noapte. Apoi a venit dezastrul! Eu i-as zice, norocul meu! Am nimerit la o masa cu o gasca pro. Ne-au facut praf. Amicul meu s-a retras dupa ce si-a terminat bugetul. Eu nu. Eram Zeul pokerului in sinea mea. Am pierdut in noaptea aia vreo 50 de burse plus economiile adunate din poker. Se juca si pe datorie. Apoi aveam sa aflu ca nu e bine sa nu iti platesti dataoria!

Parca ma vad si acum dimineata pe la 5, lefter, dator, terminat!

Doi ani am muncit sa fac proiectele pentru majoritatea colegilor mei ca sa achit. Plus un imprumut la cineva care m-a inteles.

Mi-a iesit pe nas. Si m-a lecuit total de jocuri pe bani!

[estrogen]

Mai am vreo 200$ neretrași și mai joc când și când câte un turneu de 5$. Așa, de fun. Dar foarte rar... Nici nu îmi trece prin gând să încep să joc din nou în regim de profit.

E prea mult de muncă, tensiune inutilă și prea multă scârbă pe care o am. Ar trebui să o iau de la zero... și nu mai am timp, nici chef.

Adică... Dacă vrei să joci mai mult decât să bușești câteva mâini bune - termen lung, câștig constant - trebuie să te dedici. Faci notițe despre jucători, cauți pe cei slabi, îți schimbi stilul periodic ca să nu fii previzibil, analizezi mâinile jucate prost, schimbi site-urile când vezi că începi să ai ghinion, folosești tool-uri, automatizezi mese în paralel. Eu, într-o zi sunt obosit sau mai trist sau mai melancolic sau poate beau o bere la un eveniment sau pierd răbdarea. Sunt mulți factori ca într-o zi să pierzi ce ai câștigat într-o săptămână. Am pățit-o repetat, am pățit-o pe toate site-urile.

Am învățat din greșeli, îmi pun notițe ca să mă autocontrolez. Într-o zi tot mă ard și mă ard într-un mod diferit.

Iar dacă nu te dedici într-un mod sistematic și analitic și joci la 'feelling' cum joacă 90%, nu ai chiar nicio șansă să supraviețuiești mai mult de 1 lună pe profit.

Oamenii sunt buni la diverse, eu mi-am dat seama că nu sunt bun la poker. E o ură definitivă.

Si cu ce te mai duci acum la escorte? Pt ca buna parte din banii castigati ii foloseai pt escorte, asa am inteles din ce ai scris.

[andreea_good]

Nu îmi venea să cheltuiesc bani impozabili pe escorte. Pokerul era singurul care alimenta acest hobby până rămâneam fără bani și luam o pauză ca să refac bankroll-ul. Dar în ultimii 2 ani am câștigat suficient din job plus mici activități normale, cât să îmi pot permite ca 10-15% să îi dau pe fete Acum nu mai merg la multe escorte, când sunt în România. E mai comod la aceleași 1-2 fete. Viața e mai roz așa, adorm fără frustrare sau lăcomie, fuck poker 4ever!

[sorina4u]

Mie mi-a disparut placerea, efectiv nu am nicio tragere de inima sa intru intr-un cazinou si ma bucur tare mult ca este asa. In schimb nu as refuza niciodata sa joc un whist sau rentz pe bani =)) 

 

Chiar asa, in timpul primei studentii imi lasam colegii constant fara bani de tigari...ii rupeam la carti. Acum nu cred ca as gasi cu care sa joc carti...poate doar on-line ceea ce pentru mine nu are niciun farmec....imi place sa vad fetele oamenilor cand se oftica

[diamond prince]

...singurul joc de noroc pe care il joc cu placere e poker texas hold`em...dar nu pentru bani neaparat,pentru senzatie si feeling mai mult.

Cat despre jocurile de casino,sunt de parere ca nu ai cum sa iesi in profit decat daca esti proprietarul casinoului ))

[xswzaq]

Se pare ca nu-ti dai seama ca, de fapt, ai cazut din lac in put. Din dependenta de cazino ai ajuns prostituata, ceea ce, nu mi se pare 

ca e un lucru mai bun, poate, din contra. 

E un lucru pozitiv ca acum realizezi ce a inseamnat lucrul ala, cat de rau a fost, sa vedem cand vei intelege cat de rau iti (va) face lucrul "asta", in care esti acum, pana peste cap. E greu sa-ti dai seama de el, acum, pentru ca esti prea "in" el.

Macar din postura de escorta castiga bani,din cea de dependent de jocuri de noroc pierde bani.

[klm112]

Mie mi-a disparut placerea, efectiv nu am nicio tragere de inima sa intru intr-un cazinou si ma bucur tare mult ca este asa. In schimb nu as refuza niciodata sa joc un whist sau rentz pe bani =))

 

Chiar asa, in timpul primei studentii imi lasam colegii constant fara bani de tigari...ii rupeam la carti. Acum nu cred ca as gasi cu care sa joc carti...poate doar on-line ceea ce pentru mine nu are niciun farmec....imi place sa vad fetele oamenilor cand se oftica

La whist incepi si termini cu jocurile de 8 sau de 1 ?

[dolores rld]

Tocmai ce sunt intr-un turneu de poker. In 2-3 ore ies cu 50000 da euro.

Maine imi ajunge si comanda de la S-Class.

[jili bombardieru]

Tocmai ce sunt intr-un turneu de poker. In 2-3 ore ies cu 50000 da euro.

Maine imi ajunge si comanda de la S-Class.

stelutza sau masina cu totu?

[trollescoviciulos]

stelutza sau masina cu totu?

Presurile alea care-i lipseau lu' Picpoc