animalele noastre de companie.

[putzache]

nici nu stiu cum sa incep,talentul de povestitor nu prea ma ajuta.

incerc sa scriu cateva cuvinte despre patania mea in idea ca poate reusesc sa ma mai descarc putin de suferinta,sunt un tip destul de emotiv dar nu credeam ca se poate suferii atata de pe urma unui animal de companie.

povestea mea si a ei incepe in urma cu 9 ani de zile,

mergand printr-un cartier rezidential pe o straduta vad 2 caini mai mari jucanduse cu o bila paroasa,ma apropii si vad un catelus foarte mic cu zgarda la gat si lesa,imi fac curaj gonesc cainii mari si o iau in brate,ma uit prin zona sa vad daca e un copil sau om care sa-l fi pierdut dar din pacate nu zaresc pe nimeni,o bag in masina pentru ca am constatat ca era o ea,si ma indrept spre casa,tin sa precizez ca m-am atasat de  ea din prima clipa cand am vazut-o,pe drum foarte bucuros o sun pe sotia mea(pe atunci imi era doar iubita)sa ai spun ca am gasit un catelus,si ea foarte entuziasmata a zis ca ma asteapta acasa sa o vada,cand am ajuns acasa sa indragostit instant de ea,cu niste ochisori mici si sclipitori nu aveai cum sa nu o iubesti,analizand situatia ne gandim ca sigur cineva a pierdut catelusul(cel mai probabil un copil)pentru a nu suferi  saracul copil am facut repede 10 anunturi pe coala A4 si am mers sa lipim prin zona respectiva,am mers si la un ziar sa dam un anunt cu privire la faptulca am gasit un catelus,am asteptat 3 zile si din pacate sau fericire nu am primit nici un telefon,asa ca am hotarat sa ni-l insusi, ca si animalul nostru.

de aici incepe povestea ei.

ne-am tot gandit ce nume sa-i punem si dupa lungi discutii am ajuns la concluzia ca Happy i s-ar potrivii cel mai bine,era foarte jucausa si vesela.am plecat cu ea la veterinar pentru a o inregistra,ai face vaccinurile si a ne lamuri cu privire la rasa si varsta,veterinarul ne spune ca ar avea maxim 3 luni de zile si ca face parte din rasa teckel cu par scurt,a urmat perioada de invatat sa iasa afara sa-si faca nevoile,mare chinuiala,schimbam si cate doua lenjerii zilnic,dar intr-un final am reusit sa o obisnuim sa ceara afara ,o scoteam zilnic de minim 3 ori,si de atunci nici nu si-a mai facut nevoile prin casa,vremea a inceput sa treaca ea a inceput sa se mai mareasca,a venit si perioada in care sa-i vina ciclu,ca parinti grijulii cum ne consideram noi(pentru ca o iubeam foarte tare)i-am cumparat chilotei speciali in care sa-i putem pune tampoane pentru caini,la scurt timp am vazut-o ca incepe pe afara sa alerge dupa baietei,sa-i miroasa fapt ce nea dat de gandit ca e timpul sa-i gasim si ei un partener,si asa am inceput sa cautam vecini care au baietei de aceasi rasa,la scurt timp i-am gasit si un partener si asa la varsta de 2 anisori a ramas insarcinata ca sa nu spun gestanta,si burtica a inceput sa i se mareasca de la zi la zi pana in ziua can ia venit sa nasca(fete)si ma prins singur acasa si ma uitam la ea ca vita la poarta noua ca nu stiam ce sa fac,si a inceput sa nasca unu cate unu pana au iesit 4 doi baietei si doua fetite,ea sa ocupat saraca de ei,nu stiu de unde au cateii instinctul asta,saraca de grija lor cand o scoteam afara nici nu mai vroia sa stea,isi facea nevoile in 5 secunde si ma trezeam cu ea ca intra in scara blocului,ne-am chinuit multe nopti impreuna,ea saraca nu dormea din cauza cateluzilor ca o sugea-u tot timpul si noi de grija lor ca se tot chitaiau prin patutul lor,Happy a noastra tin sa precizez ca a avut doua patuturi ale ei dar a adormit cu noi in pat si sa trezit cu noi in pat timp de 9 ani,in care diminetile erau pline de bucurie,pupaceli si joaca,zi de zi 9 ani de zile,dupa ce a nascut si puisorii ei au crescut a trebuit sa-i dam pentru ca era deja prea mare aglomeratie pentru noi in casa cu 5 catei si asa ne-am ales 4 dintre multii prieteni care vroiau puiuti de-ai lu Happy si i-am dat,a fost o perioada foarte trista pentru Happy,era foarte suparata,de suparare o perioada nici nu a mai mancat(doar ai luase-m copilasii de langa ea)dupa o perioada am reusit sa o facem sa uite de ei si a reintrat in rolul de caine vesel care ne facea diminetile mai fericite,au inceput sa apara problemele cu lactati-a falsa ca-ci nu vroiam sa o mai dam sa faca si alti puiuti,dar nici sa o sterilizam,si de doua ori pe an saracuta facea lactatie falsa si se chinuia ca i se umflau taticile si probabil ca o surea,noi pe de alta parte ne chinuiam ca trebuia sa o mulgem ,sa ai dam cu unguent sa-i punem gheata(cei care au avut cateluse poate stiu despre ce e vorba)si cu chinuiala asta mereu am hotarat sao sterilizam,zis si facut,anu asta am mers cu ea la doctor ne-a spus conditiile in care se sterilizeaza,ne dam acordul si o baga la operatie,3 ore cat a durat operatia nu vreti sa stiti cat de agitat am fost,intr-un final o scoate de la operatie si o pune la incubator cu o perfuzie in labuta,saracuta de ea se uita cu ochisorii ei mici la noi dar cred ca din cauza anesteziei nu ne recunostea,am plans cand am vazut-o asa neajutorata,dupa 24 ore o luam acasa,toate bune si frumoase,ne ducem cu ea la control totul era ok,

a fost o dragoste reciproca,cred ca am avut parte de cea mai mare iubire din partea ei ,zilnic cand plecam de acasa ma conducea la usa si cand ma intorceam ma astepta in acelasi loc,in fine mi-e foarte greu sa-mi spun in cuvinte tot ceea ce am simtit pentru acest catelus,si ca un inceput trebuia sa vina si un sfarsit destul de tragic pentru ea si pentru noi in acelasi timp,ziua de ieri nu parea sa prevestesteasca ce va urma,aceasi trezire de dimineata,ea intotdeauna iesea de sub pilota dupa ce ne trezeam noi,probabil ca sa nu ne deranjeze,aceleasi pupaceli joaca si toate cele,sotia mea a trebuit sa plece la serviciu era tura ei de munca duminica asta,raman singur cu ea iesim noi afara face nevoile,urcam incasa ai pun sa manance ne jucam,avea un cerculet care era jucaria ei preferata cu care se juca mereu(pe vremea cand inca nu-mi era sotie iubita mea si-a tatuat acel cerculet si initiala ei )pe la ora 5-6 la amiaza dintr-o data o vad ca intra sub patu-l din sufragerie(mai facea asa ceva dar atunci cand facea cate o boacana ceva prin casa)ma uit prin casa sa vad daca a facut ceva stricaciuni si nu constat nimica,la ora 8:15 vine sotia de la serviciu,intra in casa ma intreaba unde e Happy ca era ceva ciudat ca nu se ducea sa o intampine,ai spun ca pe la 5-6 a intrat sub pat,se duce la ea sa o cheme,nu vroia sa iasa si o scoate cu forta,parea putin abatuta nu avea chef de joaca de pupaceli de nimica,ne punem noi la masa ea tot sub pat,dupa ce terminam de mancat o iau eu si o scot la plimbare pe afara,isi face nevoile dupa care intram in casa,sotia mea intrase deja in cada,mititica de ea se duce pana in baie se uita cu ochisorii ei tristi la mamica ei dupa care vine si la mine si se uita de parca ar fi dorit sa-si ia la revedere si se baga iarasi sub pat,noi am zis ca poate so simti rau si o vrea sa stea mai la racoare,dupa ce iese din cada sotia mea vrea sa se joace cu catelucu nostru si ma intreaba daca a iesit de sub pat,eu ai spun ca nu ca este in continuare acolo,si cand se apleaca sa vada ce face,iubita noastra mica era cu ochisorii ei mici si stralucitori deschisi si nu mai misca,nu cred ca vreti sa stiti ce a urmat pentru noi,nu am simtit asa ceva pentru rude si oameni cum am simtit pentru sufletelu nostru care 9 ani de zile ni ia facut mai frumosi,am rugat niste prieteni care locuiesc langa bucuresti sa ne lase sa o inmormantam intr-un colt al curtii lor si la 12 noaptea sapam groap[a catelului meu iubit,au fost multe momente frumoase alaturi de ea,nu stau sa le enumar aici pentru ca ar dura foarte mult,ca si concluzie pentru cei ce iubiti animalele in adevaratu-l sens al cuvantului si vreti sa va luati unul,ganditiva bine inainte sa faceti lucrul asta pentru ca suferinta e maxima,greu de descris in cuvinte,plangem amandoi de ieri seara in continuu si nu stiu cand ne vom opri.am scris aceste cuvinte in ideea de a ma descarca,va rog sa nu ma judecati.

Ea a fost Happy catelusa mea mica si frumoasa.

[Vizitator]

...

[vypushka]

eu am pe nevastamea animala de companie de obicei miauna da mai si latra

[Vizitator FLQ]

eu am pe nevastamea animala de companie de obicei miauna da mai si latra

musca sau zgarie?

[vypushka]

musca sau zgarie?

suge

[randunica]

M ai făcut sa plâng....

[randunica]

Suflețelul meu iubit.

[putzache]

pff,va multumesc pentru sustinere dar chiar e foarte greu,si dupa 4 zile tot nu pot sa-mi revin.

Aici eram mititel,abia ca putea sarii in pat

Dupa care am devenit mamica grijulie

Si aici eram in saptamana neagra (

Pentru mine cel mai rau gand este ca a plecat un suflet care mi-a fost incredintat datorita faptului ca Eu am gasit-o,Eu am fost langa Ea cand a dat nastere altor vieti,Eu i-am sapat groapa si am pus-o in pamant.

Credeti ca mi-ar fi mai usor sa trec peste luindu-mi alt catelus(stiind ce suferinta ma va astepta)sau sa renunt la ideea de a mai avea vreodata un animal de companie.

[n-am.ce.face.acum]

Pentru mine cel mai rau gand este ca a plecat un suflet care mi-a fost incredintat datorita faptului ca Eu am gasit-o,Eu am fost langa Ea cand a dat nastere altor vieti,Eu i-am sapat groapa si am pus-o in pamant.

Credeti ca mi-ar fi mai usor sa trec peste luindu-mi alt catelus(stiind ce suferinta ma va astepta)sau sa renunt la ideea de a mai avea vreodata un animal de companie.

 

Nu am citit tot ce ai scris pentru ca nu vreau sa ma emotionez.

Primul sufletel avut de mine a fost un papagal galben fara o labutza, dar se descurca si cu una singura.

A fost extrem de destept pentru o pasare mica, venea singur pe deget cand il chemam, ma pupa dand din cioc, se urca de pe umar pe cap si se juca in par, se ducea singur in colivie cand vroia sa manance...

Asta pana cand sotul surorii mele s-a gandit sa-i cumpere o femela. Cand am venit de la scoala papagalul meu era plin de sange, mi-a murit in mana din cauza femelei.

Am avut 2 alte tentative sa cumpar un papagal, nu a mai fost la fel, erau speriati de bombe si nu faceam nici o conexiune cu ei.

Poti incerca sa iei un alt catzel, dar nu te astepta sa aiba aceeasi personalitate, si la caini caracterul difera, plus ca o sa fii mai reticent sa pui atata suflet...

[bagabontuxxx]

Nu am citit tot ce ai scris pentru ca nu vreau sa ma emotionez.

Primul sufletel avut de mine a fost un papagal galben fara o labutza, dar se descurca si cu una singura.

A fost extrem de destept pentru o pasare mica, venea singur pe deget cand il chemam, ma pupa dand din cioc, se urca de pe umar pe cap si se juca in par, se ducea singur in colivie cand vroia sa manance...

Asta pana cand sotul surorii mele s-a gandit sa-i cumpere o femela. Cand am venit de la scoala papagalul meu era plin de sange, mi-a murit in mana din cauza femelei.

Am avut 2 alte tentative sa cumpar un papagal, nu a mai fost la fel, erau speriati de bombe si nu faceam nici o conexiune cu ei.

Poti incerca sa iei un alt catzel, dar nu te astepta sa aiba aceeasi personalitate, si la caini caracterul difera, plus ca o sa fii mai reticent sa pui atata suflet...

 

   Daca vrei poti sa-ti mai gasesti un papagal!Sunt multi pe aici ! 

[bagabontuxxx]

Sa nu dati cu pietre ! Daca nu e agresiv cand implineste un an si sunt doritori sa-l adopte,ma gasiti aici.Saptamana care vine il duc la Sibiu,am un prieten care se ocupa cu dresaj canin...sa vedem ce iese !

[andreea rebeca]

Sincere condoleante putzache .Am gasit si eu ieri dupa amiaza 2 pisoi mici (1 luna maxim)  Erau prin apropierea blocului unde stau ,si eram in drum spre un restaurant sa ma duc sa mananc..La intoarcere m-am gandit sa le iau ciorbita intr-o casoleta mica ca sa poata manca,dar din pacate ciorbita era prea calda si nu puteau sa manance asa cum vroiau ei    .Am vrut sa cumpar o apa plata ca sa le dau ca era foarte cald afara dar nu aveam in ce sa le pun,asa ca m-am gandit sa-i iau acasa pe amandoi si sa-i ingrijesc.

.Am oprit la veterinar si le-am luat un sampon ca sa le fac baitza   le-am cumparat  lapte,mancare umeda si uscata.Sunt foarte slabi,sunt doar piele si os,in viata mea nu am vazut pisoi asa de slab .Dupa baie i-am tinut intr-o paturica si au dormit cateva ore bune
Eu vreau sa-i tin pana isi revin cu greutatea lor,sa mai creasca putin si vreau sa-i dau la familii care isi doresc pui de pisica.Eu mai am un motan de 3 anisori   si imi e greu sa am grija de toti 3. Daca sunteti interesati ,imi lasati mesaj in Pm.
Momentan nu am poze cu ei dar diseara voi pune si poze cu cei 2 pisoi gasiti.Parerea mea  este ca sunt sufletele nevinovate si merita un loc unde sa primeasca putina caldura si afectiune din partea oameniilor.

PS:Sunt foarte mancaciosi si adorabili Va pup

[shiva]

...,mititica de ea se duce pana in baie se uita cu ochisorii ei tristi la mamica ei dupa care vine si la mine si se uita de parca ar fi dorit sa-si ia la revedere si se baga iarasi sub pat,noi am zis ca poate so simti rau si o vrea sa stea mai la racoare,..............

Ea a fost Happy catelusa mea mica si frumoasa.

 

Mie asta mi se pare cel mai etraordinar lucru

[andreabruneta]

eu am pe nevastamea animala de companie de obicei miauna da mai si latra

Esti nebun )))))) Miauu ))

[anonna]

.

[rozkendra]

gentle beast

[rozkendra]

B

[rozkendra]

RIP baby girl

[johnny&white]

Asemanarea fizica dintre caini si stapani, e o realitate?   mai nou asa se spune.

[Vizitator]

Asemanarea fizica dintre caini si stapani, e o realitate?   mai nou asa se spune.

Asa s-ar spune, ma rog exista o anumita relatie, o compatibilitate supra-naturala intre om si animal ! E un subiect frumos, dar complicat (pentru aici)... Un singur exemplu: Platon se spune ca si-ar fi recunoscut un prieten care ar fi murit si s-ar fi reintrupat intr-un caine... ma rog, e mai complicat...

[johnny&white]

Asa s-ar spune, ma rog exista o anumita relatie, o compatibilitate supra-naturala intre om si animal ! E un subiect frumos, dar complicat (pentru aici)... Un singur exemplu: Platon se spune ca si-ar fi recunoscut un prieten care ar fi murit si s-ar fi reintrupat intr-un caine... ma rog, e mai complicat...

Tocmai de asta am intrebat. 

In ultimul timp cand vad un caine cu stapan, primu' lucru care imi vine in minte e sa ma uit daca e vreo asemanare...parca alta treaba nu as avea, in fine, o prostie de.a mea:)

[rozkendra]

Tocmai de asta am intrebat. 

In ultimul timp cand vad un caine cu stapan, primu' lucru care imi vine in minte e sa ma uit daca e vreo asemanare...parca alta treaba nu as avea, in fine, o prostie de.a mea:)

mie caini mi-au copiat gesturile. dogul argentinian trebuia sa aiba 3-4 perne in patul ei. daca vreuna pica pe podea isi sucea gatul in jos si se uita cu sictir pana i-o aseza cineva la loc ))  bisonu ofta de vreo 3-4 ori exact ca mine cand ma intind la somn etc etc. 

[rozkendra]

Nu o sa aiba aceeasi personalitate mda, oarecum. dar orice animal cresti se muleaza dupa personalitatea ta. poate il iubesti diferit, dar nu il iubesti mai putin. Uite dogul meu argentinian ea era something, avea muuuulta personalitate, plus mai multe kg ca mine. Fizic nu doar ca m-ar fi dominat, fiind pachet de muschi, m-ar fi mancat de vie. Dar nu s-a pus niciodata sa ma domine, isi stia locul si forta. Si sarea in brate numai cu permisiune (a trebuit sa o invat asa ca odata m-a trantit de am dat cu capul de o comoda am miscat-o din loc si am zburat tot de pe ea) si se lasa controlata. La faza cu reticenta de a mai iubi mult eu sunt total pe dos. Asta pentru ca privesc moartea ca pe un fenomen natural si firesc, trist evident si sufar pt pierdere, dar atat eu , cat si cei iubiti crapam. Umani ori animale. Nu-s insensibila si privesc orice animalut ca un membru al familiei (nu caine/pisica, nu copil), dar pana la urma toti murim. Nu stiu am o atitudine f senina cand e vb de moarte, desi cand sufar o pierdere sufar mult si ma inchid in mine multa vreme

 

 

Nu am citit tot ce ai scris pentru ca nu vreau sa ma emotionez.

Primul sufletel avut de mine a fost un papagal galben fara o labutza, dar se descurca si cu una singura.

A fost extrem de destept pentru o pasare mica, venea singur pe deget cand il chemam, ma pupa dand din cioc, se urca de pe umar pe cap si se juca in par, se ducea singur in colivie cand vroia sa manance...

Asta pana cand sotul surorii mele s-a gandit sa-i cumpere o femela. Cand am venit de la scoala papagalul meu era plin de sange, mi-a murit in mana din cauza femelei.

Am avut 2 alte tentative sa cumpar un papagal, nu a mai fost la fel, erau speriati de bombe si nu faceam nici o conexiune cu ei.

Poti incerca sa iei un alt catzel, dar nu te astepta sa aiba aceeasi personalitate, si la caini caracterul difera, plus ca o sa fii mai reticent sa pui atata suflet...

[n-am.ce.face.acum]

Nu o sa aiba aceeasi personalitate mda, oarecum. dar orice animal cresti se muleaza dupa personalitatea ta. poate il iubesti diferit, dar nu il iubesti mai putin. Uite dogul meu argentinian ea era something, avea muuuulta personalitate, plus mai multe kg ca mine. Fizic nu doar ca m-ar fi dominat, fiind pachet de muschi, m-ar fi mancat de vie. Dar nu s-a pus niciodata sa ma domine, isi stia locul si forta. Si sarea in brate numai cu permisiune (a trebuit sa o invat asa ca odata m-a trantit de am dat cu capul de o comoda am miscat-o din loc si am zburat tot de pe ea) si se lasa controlata. La faza cu reticenta de a mai iubi mult eu sunt total pe dos. Asta pentru ca privesc moartea ca pe un fenomen natural si firesc, trist evident si sufar pt pierdere, dar atat eu , cat si cei iubiti crapam. Umani ori animale. Nu-s insensibila si privesc orice animalut ca un membru al familiei (nu caine/pisica, nu copil), dar pana la urma toti murim. Nu stiu am o atitudine f senina cand e vb de moarte, desi cand sufar o pierdere sufar mult si ma inchid in mine multa vreme

 

Si la dresaj animalutzele difera in reactie.

Un cunoscut avea un dog complet imbecil, indiferent cat s-a chinuit cu el, i-a mancat tot de prin casa, nu mai avea nici un pantof intreg...

In schimb la altcineva am cunoscut o pitbulitza care se purta mai ceva ca un canish, pupacioasa si jucausa, singura problema era la plimbat... mi-a dat lesa la un moment dat, la cat de mare sunt pleca cu mine cu tot...

E greu sa te desparti de un suflet la care tii, dar viata merge mai departe si intalneti alte suflete...

[rozkendra]

Si la dresaj animalutzele difera in reactie.

Un cunoscut avea un dog complet imbecil, indiferent cat s-a chinuit cu el, i-a mancat tot de prin casa, nu mai avea nici un pantof intreg...

In schimb la altcineva am cunoscut o pitbulitza care se purta mai ceva ca un canish, pupacioasa si jucausa, singura problema era la plimbat... mi-a dat lesa la un moment dat, la cat de mare sunt pleca cu mine cu tot...

E greu sa te desparti de un suflet la care tii, dar viata merge mai departe si intalneti alte suflete...

dogii au o problema ca rasa cu rosul lucrurilor. a mea daca lucra ca si caine de paza vreo 8 ore pe la depozite era caine perfect. daca nu lucra puteam sa alerg da alerg nu plimbat vreo 2-3 ore zilnic o clipa daca o lasam o comitea.......pitbulli nu prea au treaba cu rosu si sunt f echilibrati daca-s crescuti asa