imigranti

**klm112** · Septembrie 20, 2015

Dreptul de azil ca marfă de shopping

http://www.cotidianul.ro//upload/images/original/imigranti.ve17gtldui.jpg

Eurocraţii lui Juncker au răsuflat uşuraţi. Comisia a obţinut ceea ce îşi dorea cu disperare: o “legitimitate democratică”. Parlamentul European a votat rezoluţia prin care se susţine repartiţia obligatorie a 120.000 de refugiaţi în Uniunea Europeană. Acum, Juncker poate impune cât mai repede posibil politica sa coercitivă legată de obligativitatea absorbţiei de imigranţi. Juncker a jucat cartea“presiunii democratice”. A aruncat pisica în curtea eurodeputaţilor.

Mecanismul este relativ simplu pentru a determina statele recalcitrante să înghită pilula amară: Parlamentul European a cerut cote obligatorii, iar la summitul de urgenţă de la Consiliul European Germania va cere ca şefi de stat şi de guvern din UE să voteze cu omajoritate simplă, şi nu calificată aşa cum prevăd tratatele. Aşa ameninţă şeful diplomaţiei germane, Frank-Walter Steinmeier. În mod normal, votul la Consiliu se face pe bază de majoritate calificată. 55% dintre statele UE, care reprezintă cel puţin 65% din populaţia blocului comunitar, trebuie să voteze o măsură, ca aceasta să fie ulterior impusă celor 28 de ţări ale UE.

După votul europarlamentarilor, Juncker poate spune cu conştiinţa personală împăcată că, iată, nu doar Comisia şi Berlinul s-au încăpăţânat să promveze unilateral iniţiativa cotelor obligatorii, ci întreaga Uniune Europeană, prin reprezentanţii ei trimişi în Parlamentul European. Concluzia: ceea ce a votat majoritatea eurodeputaţilor în forul legislativ european ar reprezenta pasămite ceea ce şi-ar dori de fapt majoritatea cetăţenilor din UE (din banii cărora se plătesc salariile eurodeputaţilor) - cote obligatorii de refugiaţi.

Oare acest lucru şi-l doresc cu adevărat cetăţenii europeni care i-au votat pe eurodeputaţi? O simplă aruncare de privire asupra sondajelor de opinie din ultima vreme denotă că europarlamentarii sunt în contradicţie majoră cu doleanţele majorităţii cetăţenilor din statele lor. 57% dintre cetăţenii germani sunt împotriva imigranţilor din ţări terţe. Spun că ar prefera migraţie profesională a unor cetăţeni din statele est-europene. Majoritatea britanicilor (peste 60%) argumentează că sunt favorabili Brexit-ului (ieşirii Marii Britanii din UE) din cauza pericolului pe care îl presupune imigraţia din terţe ţări. Un sondaj Elabe realizat pentru postul BFMTV arăta că un procent 56% dintre francezi se opun primirii de imigranţi/refugiaţi.

Nevoia de a accepta cote obligatorii de imigranţi a fost explicată de vicepreşedintele Comisiei Europene, olandezul Frans Timmermans, prin ceea ce el a numit “imperativul umanitar”. Nu ştiu cum poate rima“imperativul umanitar” cucoerciţia, cu ameninţarea cu întreruperea de fonduri europene pentru statele care refuză să fie de acord cu “cotele obligatorii” (gafă de proporţii comisă de ministrul de Interne german, Thomas de Maizière, într-o declaraţie în prime time la o televiziune germană). Ameninţarea a venit şi din partea ministrului german al Economiei, Sigmar Gabriel: “Cine nu împărtăşeşte valorile noastre nu poate spera să primească mereu' bani de la Uniunea Europeană”.

Între timp, s-a deschis un fel de piaţă neoficială, dar foarte prosperă, a cererilor de azil. În numele “imperativului umanitar” descris de Timmermans, reţelele de falsificatori de paşapoarte siriene pot prospera în voie. Contra unei sume de o mie de euro fiecare imigrant economic din alte state arabe îşi poate procura un paşaport de refugiat sirianşi poate cere azil în Europa. Terorişti ISIS pot pătrunde legal în state europene cu paşapoarte siriene false.A apărut o tipologie nouă: cea a “refugiatului” de clasa I, cel care îşi selectează cum vrea el ţara de azil, pe baza standardelor mai înalte ale sistemului de asigurări sociale. Mafia italiană scoate deja profituri enorme din plasarea pe piaţa sexului din Europa a “refugiatelor” din Libia sau dinţări africane, cele care sosiseră pe ţărmurile italiene cu ambarcaţiuni improvizate.

În numele “imperativului umanitar” sunt aruncate în aer imperative mult mai importante pentru un stat - securitatea şi suveranitatea naţionale. Henri Labayle, profesor de drept la Universitatea din Pau, expert în dreptul de azil din Europa, avea dreptate: “S-a abuzat de conceptul de drept de azil. A fost făcut un amalgam între imigraţia ilegală şi forme de cerere de drept de azil economic, pe de o parte, şi autenticul drept la azil politic, aşa cum este el garantat prin Conveţia de la Geneva, pe de altă parte”. Însă cea mai plastică metaforă pe marginea acestei situaţii a venit din partea premierului olandez, Mark Rutte. El a cerut tranşant să fie pus capăt dreptului de azil văzut de unii refugiaţi/imigranţi ca obiect de shopping.

**klm112** · Septembrie 20, 2015

Criza imigranților

Armata croată, plasată în stare de alertă

ACTUALITATE • EXTERN

http://www.cotidianul.ro//upload/images/original/imigranti.n4e6rxocau.jpg

Croația și-a plasat armata în stare de alertă, în urma haosului de joi de la frontiera cu Serbia, pe unde mii de migranți au intrat în ţară, transmite Associated Press în pagina electronică.

Numeroşi imigranţi s-au înghesuit joi să prindă locuri în autobuze şi trenuri cu care urmau să fie transportaţi spre nord, înghesuială care s-a soldat cu răniţi.

Croația a închis joi șapte din cele opt puncte de trece a frontierei cu Serbia după pătrunderea masivă a migranților aflați pe teritoriul țării vecine, a informat Ministerul de Interne de la Zagreb.

Ministrul croat de Interne, Ranko Ostojici, a declarat joi că ţara sa este "absolut plină", transmițându-le imigranţilor: "Nu mai veniţi aici. Staţi în centrele de refugiaţi din Serbia şi Macedonia şi Grecia. Acesta nu este drumul către Europa. Autobuzele nu vă pot duce acolo. Este o minciună".

Imigranții și-au schimbat traseul după ce Ungaria și-a baricadat frontierele. Autobuzele care făceau curse cu migranți de la granița sudică a Serbiei, cu Macedonia, până la frontiera cu Ungaria circulă acum spre Croația.

**klm112** · Septembrie 20, 2015

Lider al unei asociații a romilor din România:

Imigranți, trecuți granița îmbrăcați în haine țigănești

ACTUALITATE • EXTERN

http://www.cotidianul.ro//upload/images/original/tigani.84yf2o0u6a.jpg

Mai multe organizaţii ale romilor din Transilvania avertizează că etnici romi profită de situaţia refugiaţilor din Ungaria şi îi ajută să ajungă în Germania, contra unor sume de bani, îmbrăcându-i în haine tradiţionale ţigăneşti, potrivit preşedintelui Asociaţiei Roma Umanitate Cluj-Napoca, Aurel Pascu.

"Mai multe organizaţii ale romilor din Transilvania atrag atenţia autorităţilor maghiare şi române asupra unor fapte care se petrec în cazul refugiaţilor aflaţi pe teritoriul Ungariei. Unele persoane refugiate arabe sunt ajutate să ajungă în Austria şi Germania de către romi din România, în schimbul unor sume mari de euro, iar pentru a deruta Poliţia ungară acestea sunt îmbrăcate în haine tradiţionale ţigăneşti. Semnalăm public situaţia autorităţile ungare şi române pentru a lua măsuri adecvate în aceste cazuri pe care le considerăm infracţiuni, deoarece nu dorim ca România să fie, din nou, catalogată în mod negativ din partea forurilor europene în ceea ce priveşte integrarea romilor", a declarat Pascu, vineri, pentru corespondentulMediafax.

Potrivit acestuia, mai multe persoane de etnie romă din România, chiar din judeţul Cluj, trec cu autoturismele graniţa în Ungaria şi racolează refugiaţi arabi din Budapesta pe care îi îmbracă în haine tradiţionale ţigăneşti şi îi duc până la Viena sau la Passau, în Germania.

"Sunt maşini cu numere de România, iar pasagerii par toţi romi, iar poliţiştii unguri sau austrieci îi lasă să treacă fără probleme. Romii care profită de pe urma refugiaţilor încasează cam 1.500 de euro de la o persoană refugiată. Pentru copii nu se percepe niciun ban. Printre cetăţenii români care sunt arestaţi în prezent în Ungaria pentru trafic de fiinţe umane sunt şi unii de etnie romă”, a spus Aurel Pascu.

**tomtom1** · Septembrie 21, 2015

https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xat1/v/t1.0-9/12002767_983980004999616_5205302402272464377_n.jpg?oh=26794a547be5c323741a9462d4c8f323&oe=56A599B0

**sava docmanov** · Septembrie 21, 2015

**klm112** · Septembrie 21, 2015

Vărul Bob şi imigranţii ilegali

OPINII • COMENTARII

http://www.cotidianul.ro/upload/authors/kiki-skagen-munshi.300.jpg

Kiki Skagen Munshi

Vărul meu Bob tăieşte pur şi simplu pe frontiera Statelor Unite cu Mexicul. Vreu să spun că marginea dinspre sud a proprietăţii sale este chiar graniţa sudică a Statelor Unite. Cu alte cuvinte, gardul lui Bob ar fi chiar graniţa sudică a SUA, dacă văr-miu ar fi pus acolo un gard.

Dar nu l-a pus. Nu există nici un gard. Nimic. Ranch-ul lui se termină pe creasta unui deluşor abrupt, pe care mexicanii îl trec ilegal şi coboară pe povârnişul lui direct în Statele Unite, povârnişul aparţinându-i lui Bob. Povârniş pe care el nu-l urcă niciodată, fiindcă ar ajunge ilegal în Mexic. Iar în Mexic nu se duce, pentru că nu posedă un paşaport. După cum, desigur, nu posedă paşapoarte nici mexicanii, dar aceştia se simt prea puţin apăsaţi de chestia asta şi trec frontiera direct în ograda vărului Bob, primul petec de pământ de la Miazăzi al Statelor Unite.

http://www.cotidianul.ro/upload/tiny/images/sedona_and_japanese_calendar_prints_003.jpg

http://www.cotidianul.ro/upload/tiny/images/sedona_and_japanese_calendar_prints_001.jpg

Există, într-adevăr, un gard de-a lungul graniţei, dar mai jos, în Valea Jacumba, el se termină exact unde începe deluşorul lui Bob. Există acolo, de asemenea, agenţi care patrulează pe frontieră şi îi prind pe unii dintre mexicanii intraţi ilegal în State, există şi maşini cu agenţi care urmăresc alte maşini suspecte, aşa cum este mereu urmărită a mea, atunci când străbat drumul neasfaltat, de pământ nisipos, din vale, către casa vărului meu.

Iar dacă unii mexicani reuşesc să scape de agenţii de la frontieră şi o iau către Nord, peste dealuri şi tărâmuri nisipoase şi ajung la Los Angeles, sau în alt oraş, ce găsesc în ele? În ce mai mare parte numai greutăţi şi necazuri. Întrucât se află acolo ilegal, slujbele pe care ar putea să le ocupe sunt extrem de puţine, de obicei muncă brută, necalificată, la vreo fermă sau gospodărie, muncă prost plătită. De multe ori patronii îi înşală. Nu-i deloc o viaţă uşoară şi singurul motiv care-i mână către meleaguri străine este acela că, oricât ar fi de rău aici, este, totuşi, mai bine ca acasă.

În fapt, lucrurile par să se îmbunătăţească în Mexic, iar mexicanii care, în prezent, părăsesc Statele Unite sunt mai numeroşi decât cei care vin. Şi trendul acesta, dacă va continua, ar putea deveni o problemă, pentru că aceştia sunt exact oamenii care strâng legumele de pe câmp şi ne deretică prin case.

Imigranţii fără permise de lucru sunt peste 5% din forţa de muncă americană, în 2014 trăiau în Statele Unite cam 11,3 milioane de oameni în asemenea situaţie. Au fost cu un milion mai puţini decât în 2007. Cam jumătate dintre ei erau mexicani, dar numărul relativ al imigranţilor ilegali veniţi din Asia, Orientul Mijlociu şi Africa a crescut niţel. Merită să remarcăm faptul că cifra imigranţilor ilegali venind din Europa şi Canada, cam 5%, a rămas aceeaşi.

A trece frontiera fără documente, fie coborând dealul vărului Bob, fie înotând până la celălalt mal al lui Rio Grande, este o modalitate de a intra ilegal în Statele Unite. O altă cale de a face acest lucru este de a veni cu o viză obţinută legal, dar de non-imigrant, sau de a veni dintr-o ţară unde n-ai nevoie de viză ca să călătoreşti în SUA, şi pur şi simplu să rămâi aici. Aproximativ 40% dintreimigranţii ilegali din Statele Unite au procedat astfel. Aceşti imigranţi ilegali sunt mai educaţi şi vorbesc mai bine engleza decât cei care trec fraudulos frontiera. Aceasta este, de asemenea, calea prin care ajung în SUA în mod ilegal şi încearcă să găsească de lucru cei mai mulţi români, oameni sfătuiţi aiurea, sau necunoscând cât de prost au ales această cale.

Gândindu-ne la România, vizele pentru America şi imigranţii ilegali care au ales cu bună ştiinţă această cale, apar o serie de întrebări. Prima este bine cunoscută guvernului sau publicului român: de ce România nu este pe lista ţărilor unde oamenii nu au nevoie de viză ca să călătorească în Statele Unite? Chestiunea este puţin mai complicată, întrucât regulile se schimbă aproape continuu şi există întotdeauna excepţii, dar răspunsul scurt este că procentul de refuzuri la acordarea vizei pentru solicitanţii români este foarte ridicat. Următoarea întrebare este: de ce acest procent este foarte ridicat? Iar răspunsul este unul foarte simplu: funcţionarii de la Consulatul SUA din Bucureşti consideră că mult prea mulţi români solicitanţi de viză pentru America sunt imigranţi potenţiali, şi nu vizitatori legitimi, sau oameni de afaceri, sau altceva de genul acesta.

Şi astfel, alte întrebări interesante sunt: de ce funcţionarii de la Consulat cred că românii vor să stea în State ilegal? şi: de ce ar dori românii să cheltuiască mai degrabă bani mai mulţi pentru biletele de avion către SUA, să lucreze munci prost plătite şi nesigure, când pot să ia un autobuz către Europa Occidentală? Românii pot lucra legal în majoritatea ţărilor membre ale UE, şi este mult mai ieftin să călătoreşti în Spania, de pildă, şi să culegi căpşuni, decât să zbori în Statele Unite şi să culegi castraveţi sau, mă rog, altceva. Iar beneficiile sociale în UE sunt mult mai profitabile decât în SUA, unde un imigrant ilegal nu dispune de ele.

Există, totuşi, o categorie de ”imigranţi” potenţiali din România, uşor de identificat, care pot să ”sară” peste povestea cu viza: persoanele în vârstă, de obicei femei, care vor să-şi crească nepoţii din SUA. Vom permite legii să închidă ochii atunci când este vorba de aceste bunicuţe, iar pe restul cititorilor îi întreb: de ce ar dori cineva să ajungă un imigrant ilegal din România în Statele Unite?

Într-o zi, vărul Bob a găsit pe pământul nisipos de la poalele deluşorului o valijoară de piele, cu un vultur încrustat pe una dintre feţe. Înăuntru se afla o Biblie roasă, de la răsfoirea îndelungată a filelor, şi cu numeroase pasaje subliniate. O Biblie în limba spaniolă. Bob a chemat poliţiştii de frontieră, aceştia n-au făcut nici o anchetă (asta nu-i o surpriză) şi toţi au priceput că este puţin probabil ca posesorul ei să se întoarcă să o recupereze. Cineva a purtat cu el o Biblie de-a lungul unei călătorii lungi, dificile şi adeseori periculoase, şi a pierdut-o tocmai în clipa când şi-a atins scopul.

Bine aţi venit în Statele Unite!

KIKI SKAGEN MUNSHIPublicat Duminică, 20 septembrie 2015

**klm112** · Septembrie 22, 2015

Ipocrizia islamiștilor

De ce se îndreaptă musulmanii spre ”Vestul cel Rău”

ACTUALITATE • EXTERN

http://www.cotidianul.ro//upload/images/original/petrol-arabia-saudita.abjizn2dl6.jpg

Cu Germania în frunte, marile economii europene și-au impus încă o dată punctul de vedere. 120.000 de imigranți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord for fi repartizați conform unor cote obligatorii ce țin cont de populație si PIB între toate statele membre UE. Cotele nu mai sunt ”obligatorii”, dar rămân bătute în cuie. Această concesie semantică pare a fi praful în ochi aruncat pentru alegătorii acelor lideri europeni care s-au opus inițial.

România va trebui să primească peste 6.000 de refugiați, față de 1.785 cât ar fi acceptat benevol să o facă. Potrivit cifrelor vehiculate la începutul acestei luni (detaliile de la Consiliul Justiție și Afaceri Interne de pe 22 septembrie lipsesc deocamdată), Germania ar urma să primească peste 31.000, Franța peste 24.000 și Spania circa 15.000. Urmează Polonia, Olanda și România. Am ajuns mai repede decât ar fi crezut oricine acolo unde credea Călin Popescu Tăriceanu în spectacolul său prezidențial din urma cu un an că ar trebui să fie România – în primele șase țări ale UE...

S-a ajuns la această soluție germană dupa dezbateri ce au durat o vară. Suficient de multe controverse și negocieri cât să credem că problema s-a rezolvat. Nu e așa nici pe departe. Cei 120.000 de imigranți ar reprezenta doar numarul imigranților care au intrat pe teritoriul UE în luna iulie, potrivit Comisariatului ONU pentru Drepturile Omului. Afluxul a continuat în august și septembrie la cote cel puțin la fel de ridicate. Doar nu degeaba miniștrii subordonași doamnei Angela Merkel au vorbit despre 800.000 de imigranți pe care Germania i-ar primi, nu degeaba liderii UE spun că această criză va dura ani de zile.

De fapt, vorbim despre o soluție de avarie – adăugarea a 120.000 de imigranți la cei 40.000 asupra carora s-a convenit anterior că vor fi realocați țărilor UE pe bază voluntară. Sunt cei 120.000 de oameni care au ajuns în ultimele săptămâni în Grecia, Ungaria și Italia.

Planul UE, așa cum a fost prezentat in uirmă cu două săptămâni de presedintele Jean-Claude Juncker, prevede permanentizarea actualei măsuri a cotelor obligatorii. Dacă această măsură va fi adoptată, avem toate datele pentru a considera că aceste cote vor fi suplimentate.

Așadar, vorbim despre decizia de a permanentiza un sistem pentru primirea a sute de mii, dacă nu milioane de imigranți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. De ce aici? De ce în Europa creștină? De ce nu în țările bogate din vecinătatea statelor lor eșuate?

Țările bogate din Golf au dat un răspuns ambiguu: îi ajută finanțând fundații, asociații și construirea de moschei în Europa, însă nu-i pot primi din cauza unei structuri demografice fragile. De fapt, răspunsul statelor arabe bogate nici nu a existat, pentru că întrebarea nu le-a fost niciodată adresată în mod oficial, de puterile Occidentului.

Un răspuns la această întrebare nepusă de liderii ce conduc Europa este dat de Burak Bekdil un jurnalist turc de la cotidianul Hurriyet, de orientare laică, deținut de trustul Dogan, care se opune actualului regim Erdogan.

Răposatul rege Abdullah al Iordaniei scria în memoriile lui că ”tragedia palestinienilor a fost că majoritatea liderilor lor i-au paralizat cu falsa și nefondata promisiune că nu vor fi singuri, că 80 de milioane de arabi și 400 de milioane de musulmani vor sări imediat și în mod miraculos pentru a-i slava”.

Câteva decenii mai târziu, sirienii care fug de războiul civil sunt actorii principali ai uneia dintre cele mai mari tragedii ale refugiaților.

În mod oficial, Turcia musulmană a primit cel mai mare număr de imigranți sirieni (circa 2 milioane), Libanul găzduiește 1,2 milioane, Iordania peste 600.000 si Egiptul peste 100.000. Astfel avem de-a face cu aproape 4 milioane de refugiați, majoritatea musulmani sirieni.

În mod ciudat (sau dimpotrivă), refugiații își riscă viața pentru a ajunge în țări creștine din Vest, pe care probabil ca majoritratea dintre ei le-au considerat drept ”răul”. Sute de mii au plecat din Turcia către Grecia sau din Libia către Italia și mii de oameni s-au înecat în Mediterana sau în Marea Egee.

Oficialii UE spun că această criză a refugiatilor ”ar putea dura ani de zile”, în timp ce țările europene se străduiesc să primească mii de refugiați sirieni pe teritoriul lor. Chiar și țări creștine de foarte departe, precum Brazilia, Chile sau Venezuela au spus că se oferă să primească refugiați.

Tragedie? Fără îndoială. Dar cine e de vină? Potrivit președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, de vină e Vestul. În martie, Erdogan a criticat Vestul pentru că nu a primit 250.000 de refugiați sirieni. Potrivit premierului Ahmet Davutoglu, prețul ar trebui plătit nu de vecinii Siriei, ci de cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate ONU (SUA, Rusia, Marea Britania, Franța și China) – acolo s-a blocat unul dintre marile proiecte ale lui Erdogan, răsturnarea regimului Assad printr-o intervenție militară externă.

În realitate, milioane de musulmani încearcă prin metode periculoase să ajungă la granițele unei civilizații pe care de-a lungul istoriei au acuzat-o de relele din lume, inclusiv de relele din țările lor. Liderii turci îi acuza pe cei care nu sunt musulmani de această tragedie. Însă nu scot o vorbă despre țările musulmane superbogate în petrol din vecinatate. Niciun cuvânt despre Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Oman (care angajează un număr mare de muncitori din Asia). De ce nu au primit aceste state nici măcar un refugiat sirian musulman? Nicio vorbă.

Există o întreagă istorie care să arate care emisferă a planiglobului a tratat cu oarecare compasiune criza refugiaților musulmani și care arată care parte a fost foarte crudă. În timp ce majoritatea imigranților musulmani s-au integrat bine în țări precum Marea Britanie (în special musulmanii din Bangladesh sau Pakistan), Franța (în special musulmanii din Africa de Nord) și Germania (în special cei din Turcia), țările arabe nu au primit imigranți, refuzând, spre exemplu, să le ofere palestinienilor cetățenie și drepturi civile.

În anii 1970 și 1980, când Arabia Saudită se afla într-o criză de forță de muncă, a recrutat mii de sud-coreeni și alți asiatici, în niciun caz refugiați palestinieni.

Până la primul război din Golf, Kuweitul a oferit locuri de muncă pentru mii de palestinieni, însă a refuzat să le acorde cetățenia. După razboi, Kuweitul a expulzat 300.000 de refugiați palestinieni.

După caderea regimului lui Saddam Hussein, refugiații palestinieni din Irak au fost atacați sistematic de milițiile șiite din această țară. Li s-a refuzat chiar și asistența medicală. În 2012, în Liban erau circa 300.000 de refugiați palestinieni. Human Rights Watch a constatat că ei trăiesc în condiții ”revoltătoare”. Însă guvernul libanez a ignorat în mod repetat revendicările lor.

Până în vara lui 2012 Egiptul impus restricții pentru palestineinii care doreau să treaca din Gaza în Sinai. Trebuiau să treacă doar însoțiți de poliție și deseori erau reținuți.

Criza refugiaților sirieni, din Orientul Mijlociu și până în Europa, este un alt episod al marii dileme a Orientului Mijlociu: musulmanii din această parte de lume au văzut in Vestul Creștin drept sursa relelor, însă în același timp tărâmul creștin este cel mai bun loc din punct de vedere economic și politic. Bogatele state arabe le întorc spatele coreligionarilor care au nevoie de o mână de ajutor; iar islamiștii ipocriți dau vina pe Vest.

Din păcate nimeni nu întreabă de ce musulamanii care ”urăsc Vestul” merg în Vest; de ce țările arabe nu ridică nici măcar un deget, ce să mai vorbim despre a intinde o mână; sau de ce cei care nu sunt musulmani ar trebui să plătească prețul unor războaie între musulmani, care au creat acest val de imigranți.

Întodeauna aceasta a fost soluția simplă.

**indubitabil** · Septembrie 24, 2015

https://img.washingtonpost.com/rf/image_1484w/2010-2019/WashingtonPost/2015/09/23/Foreign/Graphics/2300-asylumAllocations-9-2015-v2.jpg?uuid=CIxyXmGOEeWEdXgcyYUWUg

**klm112** · Septembrie 24, 2015

https://img.washingtonpost.com/rf/image_1484w/2010-2019/WashingtonPost/2015/09/23/Foreign/Graphics/2300-asylumAllocations-9-2015-v2.jpg?uuid=CIxyXmGOEeWEdXgcyYUWUg

https://img.washingtonpost.com/rf/image_1484w/2010-2019/WashingtonPost/2015/09/23/Foreign/Graphics/2300-asylumAllocations-9-2015-v2.jpg?uuid=CIxyXmGOEeWEdXgcyYUWUg

Da , bine punctat.

Unde umblaşi, bre ? Vacanţier o saptamână ?