Poezii

[Vizitator]

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

 

Nichita Stanescu

[Vizitator ana paraschiv]

ce topiic

 

Ana are mere!

Care Ana? Te cam hazardezi, pe ce te bazezi? Dylan, cati ani ai?

[Vizitator ana paraschiv]

Dubla postare.

[dylanbuc]

Care Ana? Te cam hazardezi, pe ce te bazezi? Dylan, cati ani ai?

Ana, lui mesteru' Manole

 

Si am 99 de ani. Si am incheiat discutia!

[Vizitator ana paraschiv]

Ana, lui mesteru' Manole

 

Si am 99 de ani. Si am incheiat discutia!

99? De ce te oftici, sincer? Ce discutie visezi? Nu discut cu **spam editat**.

[dylanbuc]

99? De ce te oftici, sincer? Ce discutie visezi? Nu discut cu **spam editat**.

am peste 18 sigur. Dar nu are importanta cat.

 

Si nu ma oftic cu nimic, pentru ca nu am cu ce.

[vistantric]

Raid in interiorul pietrelor

de Nichita Stanescu

 

Raid in interiorul pietrelor, in structurile fixe.

Ma rog pentru plictiseala, pentru spleen,

pentru miscarea atit de inceata incit orasul

sa aiba-n el solemnitatea de lemn a unei table de sah,

iar sunetele sa fie atit de rotunde,

incit sa poata fi culese din aer,

cu mina, si de sageata in zbor, paianjenii sa-si fluture

 

lenes plasele lor de o geometrie lipicioasa.

 

Ma rog pentru plictiseala, de firul ierbii ma rog,

sa nu cumva sa-si iasa din sine, ci sa stea

lipit de propria lui monotonie, cum stau

secundele de ore si orele de timp.

Ma rog de mere, si in genunchi ma las

in fata umbrei merelor, ca sa ramina nedespartita de ele;

si cu timpla insingerata izbesc in tunetele ploii,

 

ca sa le-ndemn sa urmeze mai indeaproape nesabuitele zigzaguri ale fulgerelor.

 

Ma rog de soare sa ramina rotund, ma rog de

luna sa ramina distanta si fara de viata,

ma rog de ea sa-si pastreze circurile

intocmai si nu cumva sa le schimbe-n

ventuzele vinete ale unei meduze, moarte,

in spatiu.

Ma rog pentru plictiseala, pentru spleen,

de mine insumi ma rog, pentru plictiseala,

 

nestiind niciodata cum sa-mi inlatur

inima, planeta straina din mine

in jurul careia ma inchid ca un aer pietrificat.

Raid in destinele fixe,

in structurile nemiscatoare:

ma rog pentru plictiseala, pentru spleen

[quasim]

 Tu vrei poezii,poezii,
si ti-ar trebui poezii,
de dragoste si de a fi,
de zilele toamnelor gri,
de turturii topiti peste zi
si ti-ar trebui poezii
in care sa nici nu mai stii......

 

Adrian Paunescu

[vistantric]

Adrian Paunescu - Bocetul Epuizant

 

M-as aseza cu capu-n pumni si-as plânge

pentru destinul meu ursuz de cuc,

ca nu pot la sfârsit nimic sa duc,

as plânge lacrimi, ca sa curga sânge.

 

Sa mi se scurga sângele din vine

în baltile finalului de veac,

sa para ca vorbesc, dar eu sa tac,

sa tac în gura mare despre tine.

 

Sa tac iubirea mea adânc-bolnava,

sa tac si fulgerul ca te-as zdrobi,

sa tac ca înclestatul de gingii,

sa tac si a revansa, a gâlceava.

 

M-as plânge pân-la os si pân-la nume

prin ochi, ca lacrima sa ies din lume.

[meandmyself]

Din cand in cand mai scriu si eu poezii. Asta este o poezie pe care am numit-o "La numarul noua"
 

 

Caut o scară să mă ducă la cer,
Să vad de acolo cum iubirile pier.
Știam că se află la numărul nouă,
Pe strada unde și piatra așteaptă să plouă.
E totul uscat sub masca cea verde
Și chiar și destinul ziua se pierde.
Doar noaptea mai pare ceva omenesc
Căci eu, încă-n viață, am încetat să gândesc.
Sțiam că-i acolo, la numărul nouă
Și chei ca să intri îți trebuie două.
Mai este și-un paznic ce mă-ntreabă de tine,
Iar eu îi zic că departe de mine ți-e bine.

Te rog să te uiți la fereastră când trec
La numărul nouă, ușor mă aplec,
Destinu-l salut în nouă cuvinte
Și poarta-o deschid să merg înainte.

Tu zi-mi unde-i scara ce duce la cer,
La numărul nouă voi ști de ce iubirile pier.

[vistantric]

Am zis sa stau la sfat cu rudele...si in poezie mi l-am ales pe el. Ii purtam numele dacă mama nu il alegea pe cel de nemțoaică...

 

Marin Sorescu - Ah, vrăjitoarele

 

Acum, că vrăjitoarele-au fost prinse,

Legate snop, snopite, chinuite,

De coada vântului turbat lipite,

Cu scoci şi clei, şi declarate-nvinse

 

(Ah, vrăjitoarele, aceste inse

Suspecte pururi, gheme de ispite,

Haos cernind mereu, din sparte site,

Cu vipere-ncălţate şi încinse!)

 

Urmează, dialectic, anii graşi,

Şapte la număr, ca acele vaci –

Iar apelăm la mituri, ce să faci!

 

Vom face iarăşi uimitorii paşi

Pe loc, crezând că mergem, cu trăpaşi,

Spre-un viitor, ce ne răspunde: „Aş!"

 

 

Marin Sorescu - Profeții mincinoși

 

Profeţii micinoşi îmi plac,

Pe luat aminte pus, pe-nvăţ,

Ascult şi tac, ascult şi tac

Acest delir şi-acest dezmăţ.

 

Din viitor, ca dintr-un sac,

Ei scot proorociri, c-un băţ

Proorocirea lor e-un hăţ,

Care te poartă, după plac.

 

Va fi aşa, va fi altfel,

Tot turuie mereu, profeţii.

Şi ei sunt robii gurii, bieţii!

 

Eu stau în rând cu nătăfleţii,

Nu mă mai satur să mă-nşel.

În târguri, tot mai scumpi bureţii.

[meandmyself]

O alta poezie pe care am scris-o eu. Se numeste "Numarator"
 

Îți număr buzele când plouă

și par atât de triste amândouă

c-a lor sărut e prea departe,

e prea nebun, absent și ne desparte.

 

Îți număr ochii doar când ninge,

și sunt pierduți în ora ce se stinge.

Secundele dansează nebunesc,

diavol fiind, nu pot să le opresc.

Îți numar părul când tu plângi,

cu lacrimi reci, durerea mea o strângi.

Îl mângâi orb, îl leg și îl dezleg

și vreau a ta nefericire să aleg.

Te număr iar și iar, pân-la final,

în cifre ce vor fi al meu jurnal.

Te număr tot mereu pân-la sfârșit

să fim nebuni, crezând în infinit.

[vistantric]

Obsesiv

 

Cand un gand te poartă spre poartă

Să vezi peste gard ce poartă-n

furtună

Cu-alai pe norii argintii si vant

auriu

Un curcubeu ce poartă pe aripi o

poartă

A bucuriei ce te poartă

In fântâna vieții care respira toată iubirea

Universului...

 

Ce poartă

o poartă spre mine la poartă

un înger ce poartă

aleși sa îmi poarte

Sunetul...

 

Ce poate

Deschide o cale spre tine

La mine

Si poate...

O să vin

 

 

 

Am fost, iubito, cerşetor şi rege

 

Am fost, iubito, cerşetor şi rege,

În patul tău, cel mai frumos regat,

Cerşind iubirea, am făcut-o lege

Şi-am fost la fericire condamnat.

 

Am fost stăpân pe trupul tău o noapte,

Supusul tău până în zori de zi,

Am construit în dragoste palate

Şi-am înălţat în vis împărăţii.

 

Ajuns, acum, la margine de lume,

Nici rege nu mai sunt, nici cerşetor,

Când văd că timpul dragostea-mi răpune

Şi că singurătăţile nu mor.

 

De-aceea în sonet vreau să rămână

Iubirea amândurora stăpână!

 

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (octombrie 2008)

[meandmyself]

@vistantric, sa nu te indragostesti de mine, dar iti mai trimit o poezie tot scrisa de mine si se numeste "Cersetorul din colt"

Mereu pe strada tacută îți văd pașii când treci.
Abia îi aud și îmi e teamă că-ntr-o zi o să pleci.
Chiar și asfaltul pe care tu calci îi iubește
Și seară de seară îți scrie cu drag o poveste.
În palmă o închid și cu mână întinsă aștept
Ca ceasul când treci să bată la mine în piept.
Povestea pasului tău din al meu deget s-o iei,
Să mă numești cerșetorul din colț dacă vrei.

[dylanbuc]

Catelusul cu parul cret,

Fura rata din cotet.

El se jura ca nu fura,

Si l-am prins cu rata-n gura.

....samd

[meandmyself]

Catelusul cu parul cret,

Fura rata din cotet.

El se jura ca nu fura,

Si l-am prins cu rata-n gura.

....samd

Mai nu iti bate joc de poezii. "Poezia este locul unde ma intalnesc cu sufletul" spunea Marin Sorescu.

[dylanbuc]

Mai nu iti bate joc de poezii. "Poezia este locul unde ma intalnesc cu sufletul" spunea Marin Sorescu.

dar cine a zis ca imi bat joc de poezii? ...Am lasat aici niste versuri pentru ca mi s-a parut ca este draguta poezia, atata tot.

[meandmyself]

dar cine a zis ca imi bat joc de poezii? ...Am lasat aici niste versuri pentru ca mi s-a parut ca este draguta poezia, atata tot.

 

E fix pix.

[henzo pascalau]

Mai nu iti bate joc de poezii. "Poezia este locul unde ma intalnesc cu sufletul" spunea Marin Sorescu.

Atat îl duce capul pe "dylanbuc"

[roza kendra]

De câte ori mă-ndrept spre voi, umbrare, 
fugind de alţii şi când pot, de mine, 
stropind cu lacrimi ierburi moi şi floare
şi sfâşiind văzduhul cu suspine!

De câte ori străbat cu-nfrigurare
păduri adânci sub bolţi de-ntunecime
şi gândurile mi te cată-amare, 
şi chem cu deznădejde către tine!

În mintea mea răsari, şi ca prin ceaţă
zeiţă mi te văd, minunăţie, 
din val ieşind pe maluri de verdeaţă

ori nimfă-n crâng ori întrupare vie
şi-atunci, iubito, îţi citesc pe faţă
că-mi dărui mila nesfârşită mie. 

 

Francesco Petrarca - SONET (CCLXXXI)

[vistantric]

@vistantric, sa nu te indragostesti de mine, dar iti mai trimit o poezie tot scrisa de mine si se numeste "Cersetorul din colt"

Mereu pe strada tacută îți văd pașii când treci.

Abia îi aud și îmi e teamă că-ntr-o zi o să pleci.

Chiar și asfaltul pe care tu calci îi iubește

Și seară de seară îți scrie cu drag o poveste.

În palmă o închid și cu mână întinsă aștept

Ca ceasul când treci să bată la mine în piept.

Povestea pasului tău din al meu deget s-o iei,

Să mă numești cerșetorul din colț dacă vrei.

Hai că esti simpatic, la inceput poezioara ta suna ca o ghicitoare...dar la final m-ai liniștit usor. Dar tu ai citit-o p-aia a mea de mai sus, poezia aia nebună numită obsesie?

[roza kendra]

În plină zi sta soarele să piară
De mila Creatorului zidirii, 
Cînd m-au străpuns săgeţile privirii
Şi ochii voştri, Doamnă, mă legară.

Nu socoteam cu mintea-mi temerara
Să ocolesc năprasnele iubirii :
Plecai viteaz şi-n zbuciumarea firii
Află-nceput durerea mea amară...

Găsi Amor un om lipsit de pază .
Şi-n ochi spre inimă deschisă cale
Jghiab cristalin al lacrimii curate, 

N-a fost o cinste-atunci să mă prăvale, 
Iar vouă, cu un scut ce scânteiază, 
Săgeata nici măcar să v-o arate...

 

Francesco Petrarca - SONETUL 3

[roza kendra]

The air is a mill of hooks----
Questions without answer, 
Glittering and drunk as flies
Whose kiss stings unbearably
In the fetid wombs of black air under pines in summer.

I remember
The dead smell of sun on wood cabins, 
The stiffness of sails, the long salt winding sheets.
Once one has seen God, what is the remedy?
Once one has been seized up

Without a part left over, 
Not a toe, not a finger, and used, 
Used utterly, in the sun's conflagration, the stains
That lengthen from ancient cathedrals
What is the remedy?

The pill of the Communion tablet, 
The walking beside still water? Memory?
Or picking up the bright pieces
Of Christ in the faces of rodents, 
The tame flower-nibblers, the ones

Whose hopes are so low they are comfortable-----
The humpback in his small, washed cottage
Under the spokes of the clematis.
Is there no great love, only tenderness?
Does the sea

Remember the walker upon it?
Meaning leaks from the molecules.
The chimneys of the city breathe, the window sweats, 
The children leap in their cots.
The sun blooms, it is a geranium.

The heart has not stopped. 

 

Sylvia Plath - Mystic

[dylanbuc]

Atat îl duce capul pe "dylanbuc"

Hai mars de aici! Eu zic sa-ti limitezi jignirile, de unde stii tu ce ma duce capul? Te sfatuiesc sa nu te bagi aiurea, unde nu iti fierbe oala. Te inseli!

[dylanbuc]

E fix pix.

Si tu fi mai moderat. Daca te uiti mai bine la titlul topicului se numeste "poezii, si cea ce am postat eu ma incadrez in topic. Asa ca, stai in banca ta si nu mai comenta asa aiurea. Multumesc pentru intelegere!