Poezii

[vistantric]

Mai nu iti bate joc de poezii. "Poezia este locul unde ma intalnesc cu sufletul" spunea Marin Sorescu.

Merită o documentare a ideii mai îndeaproape...căci din observațiile mele acest băiat se ține prea pe alături.

Asa că ii dedic...

 

Crezi că ai fost maimuță...

Dar inainte, ce ai fost...

O p*ță?

Dă timpul înapoi și spune-mi...

Ce inseamna pentru tine o explozie

Care crează iar...

O...puncte, puncte.

 

http://www.psychologies.ro/cultura/radu-bata-poezia-e-un-exercitiu-de-detoxifiere-2146609

[vistantric]

Abur

 

De m-ai lăsa o clipă în ochii tăi

Prin care apa se întoarce în nori,

Abur ca zeii din Olimp

Eu m-aş întoarce zece ani în timp.

 

Fără şarpe, fără păcat

Floare din pomul lăudat

Sunt o cireaşă neagră, coaptă

şi înăuntru o zeiţă aşteaptă.

 

De m-ai lăsa o noapte în braţe

Ar curge apă din speranţe

Vei naviga în lumea mea de dor

Ca un pirat ce atacă un vapor.

 

Nu e vin în pahar, e lacrima mea

Străinule, cu ce drept bei din ea?

Cât de mult te iubesc în vânt

Învaţă-mă să te uit!

 

Gabriela Ana Balan

[madmax123]

Abur

 

De m-ai lăsa o clipă în ochii tăi

Prin care apa se întoarce în nori,

Abur ca zeii din Olimp

Eu m-aş întoarce zece ani în timp.

 

Fără şarpe, fără păcat

Floare din pomul lăudat

Sunt o cireaşă neagră, coaptă

şi înăuntru o zeiţă aşteaptă.

 

De m-ai lăsa o noapte în braţe

Ar curge apă din speranţe

Vei naviga în lumea mea de dor

Ca un pirat ce atacă un vapor.

 

Nu e vin în pahar, e lacrima mea

Străinule, cu ce drept bei din ea?

Cât de mult te iubesc în vânt

Învaţă-mă să te uit!

 

Gabriela Ana Balan

Regina de gheaţă

  

Scrie-mi numele pe ape când sunt departe

Să îmi vezi chipul în oglindă, pe frunze

În luciul inelului, în mintea ta

În sâmburele de măr rămas pe farfurie

Sub aripi de înger, în ceaşca de cafea

 

Trec, regină de gheaţă pe sub ochiul tău

Cu tălpi însângerate pe un munte de inimi

În urma mea, un zid de cioburi

Un râu de sânge, zmeul cel rău

 

Lacrima îmi îngheaţă în formă de inimă

Tu, zeu frumos, dansezi pe ea

Legat cu-o funie de foc de o stea

Şî îndoiala e o stâncă mare

Aştept sub cruce de speranţă

Prima floare de colţ

Mâna mea scrie cu fulgi de curcubeu

Numele tău

 

Cândva ţurţurii erau săgeţi de foc

Cândva şi cifra 13 îmi purta noroc

Îţi jur pe umbra morţilor

Să se prefacă ţărână tot aurul din mintea mea

Dacă ştiu altă lume mai bună

Alt loc mai cald ca în inima ta.

 

Gabriela Ana Balan 

[meandmyself]

Si tu fi mai moderat. Daca te uiti mai bine la titlul topicului se numeste "poezii, si cea ce am postat eu ma incadrez in topic. Asa ca, stai in banca ta si nu mai comenta asa aiurea. Multumesc pentru intelegere!

 

Am stat sa ma gandesc daca sa iti raspund sau nu. Topicul era poezii nu despre catelus cu parul cret. Toata lumea a postat poezii in adevaratul sens al cuvantului, eu le-am postat chiar pe cele pe care le-am scris eu. Acum pe bune? Ce ai vrea sa iti zic decat fix pix? 

[dylanbuc]

Am stat sa ma gandesc daca sa iti raspund sau nu. Topicul era poezii nu despre catelus cu parul cret. Toata lumea a postat poezii in adevaratul sens al cuvantului, eu le-am postat chiar pe cele pe care le-am scris eu. Acum pe bune? Ce ai vrea sa iti zic decat fix pix?

Dar ce postasem eu, ce este, nu poezie?

[vistantric]

Dar ce postasem eu, ce este, nu poezie?

Dylan...vezi acest topic de la inceput și vei înțelege mai bine despre ce este vorba. Cu vorba ta simplă și încăpățânarea pe care o ai...era faină o poezie scrisă de tine. ☺

 

 

 

Un visător nu pierde

 

Un visător nu pierde niciodată,

Patul lui Procust nu e pentru el,

Ambiţiile deşarte, vorba – plată

La schimb cu sentimentul - anofel.

Iubito, tu eşti doar femeie,

Femeie, tu eşti doar un om,

Iubire, tu eşti doar scânteie,

În ochii Creatorului – atom.

Părea o părăsire, păsărire,

Un fir de graţie spre gloria din bolţi,

Cum străluceşte aurul subţire,

Ne despărţim, un duh pândind la colţ,

Vor fi iar veacuri rătăcite,

E prea departe visul, unii spun,

Paşii slăbesc, iar şoaptele-s sleite,

şirag de lacrimi, diamant – săpun.

O nouă zi, o nouă înviere,

Doi tineri renăscuţi din haos-lut,

şi-au dat un loc sub orbitoare sfere,

Domnul a râs, vitraliile sunt scut.

Paharul s-a golit într-o clipită,

Cu toţii au băut din el,

Iubirea nu e doar ispită,

Credinţele sunt de un singur fel.

 

Boris Marian Mehr

[Vizitator]

Lumina se ofileşte ca muşeţelul
Lăsat în apă
Timp de trei zile.

 

Peştele nu se strică de la cap.
Aceasta au inventat-o oamenii - peşte.

 

Numai de la coadă
Numai de la capătul frunzei
Lumea se descompune într-o unsoare alb-neagră
În timpul amurgurilor de crin.

 

Amurguri - Liliya Gazizova (Vol. Kanafer)

[meandmyself]

Azi am scris o poezie pe care an nuimit-o "Stang". Sper sa va placa.

Piciorul  meu stâng acum te visează,
De mult, cu pașii, el pe drum te pictează.
Pe dale ce atunci pareau pietre fierbinți
Chipul tău apare acum o icoană-ntre sfinți.

Genunchiul meu stâng dorește să plec,
În fața tabloului tău ar vrea să m-aplec,
Iertare să-mi cer pentru visul zdrobit
Și tu să mă judeci cât de mult te-am iubit.

Mână mea stângă seară de seară se scuză
Și uneori aspru, alteori blând mă acuză
Că eu curaj n-am avut atunci să-ți vorbesc.
Din partea mea stângă cu tine vise mai cresc.

[dylanbuc]

Dylan...vezi acest topic de la inceput și vei înțelege mai bine despre ce este vorba. Cu vorba ta simplă și încăpățânarea pe care o ai...era faină o poezie scrisă de tine. ☺

 

 

 

Un visător nu pierde

 

Un visător nu pierde niciodată,

Patul lui Procust nu e pentru el,

Ambiţiile deşarte, vorba – plată

La schimb cu sentimentul - anofel.

Iubito, tu eşti doar femeie,

Femeie, tu eşti doar un om,

Iubire, tu eşti doar scânteie,

În ochii Creatorului – atom.

Părea o părăsire, păsărire,

Un fir de graţie spre gloria din bolţi,

Cum străluceşte aurul subţire,

Ne despărţim, un duh pândind la colţ,

Vor fi iar veacuri rătăcite,

E prea departe visul, unii spun,

Paşii slăbesc, iar şoaptele-s sleite,

şirag de lacrimi, diamant – săpun.

O nouă zi, o nouă înviere,

Doi tineri renăscuţi din haos-lut,

şi-au dat un loc sub orbitoare sfere,

Domnul a râs, vitraliile sunt scut.

Paharul s-a golit într-o clipită,

Cu toţii au băut din el,

Iubirea nu e doar ispită,

Credinţele sunt de un singur fel.

 

Boris Marian Mehr

bine, haideti sa nu ne mai lungim cu offtopic.

Sa revenim la subiectul topicului, zic!

[meandmyself]

bine, haideti sa nu ne mai lungim cu offtopic.

Sa revenim la subiectul topicului, zic!

 

Iti explic eu mai bine, poate, zic eu. Poezie, de exemplu, a inceput recent. Am inceput sa scriu SMS-uri unei fete, care are legatura cu site-ul, dimineata, cand venea spre Bucuresti si era in microbuz. Dupa un timp, relatia se terminase, am incercat sa pun mai multe pe foare si a mers. Nu sunt eu mare poet, dar mi-a placut. Lucrurile au evoluat. Acum mi-am facut site-ul meu, pagina de Facebook pentru asta si am inceput sa distribui. Se pare ca mai exista lume care apreciaza asta.  De aia nu cred ca "catelus cu parul cret" isi are locul aici. Nu trebuie sa te superi si te rog intelege ca nu toate lucrurile sunt de luat in gluma.

[lacazet]

Poemul unei curve virgine

 

Te-am gasit printre mii de femei

Căutând pe anuntul, îmbătat de hamei

Mi-ai raspuns cu glas frumos

M-ai dat in pula ta, ai zis că-s jegos

Cand am zis ca pretul e mare

Si din saracie vrei scăpare

 

Dupa ce te-am penetrat glorios

M-am indragostit ca un prost

Si te-am scapat de peste si viata de zdreanță

Dar tu ca o curva mi-ai distrus si ultima speranță

[meandmyself]

A fost doar o greseala? - autor eu.

Din calimara tristă, dă-mi pete de cerneală,
Scrisoare să îți fac de-a fost doar o greșeală.
Eu lacrimi nu-ți voi dărui atunci când pleci,
Nici visele ce le iubeam și-acum sunt seci.
Nici rana ce-am crescut, eu nu o voi striga,
Chiar dacă ura dintre noi se vrea a câștiga.
Cuminte, eu voi sta în colț să te iubesc,
Din plansul tău lumesc, nu o sa te opresc,
Doar visul meu firesc voi pune într-un cufăr
Și ca sigiliu sacru tu îmi vei naște-un nufăr.
Doresc un continent ce nu-l vom fi uitat,
Cu trupurile aprinse, pe el să fi jurat.
C-o lume ideală, noi vom avea împreună,
De-a fost doar o greșeală, vom acuza pe lună.

[meandmyself]

"Nebunul de alb" - autor eu

Eu sunt nebunul de alb, să-mi iei din culoare!
E mult prea mult alb ca să mai știu unde doare.

Destinul mă doare și el așteptându-ți mutarea,
Te rog să nu-întârzii să nu se așterne uitarea.
Să vii la troiță diseară,  aș vrea să-ți vorbesc,
O rugăciune pentru anii trecuți să-ți șoptesc.
Au fost mult prea albi și nu au destule cuvinte,
Aș vrea să îi rog să mai stea, dar merg înainte.

Sunt acum mult prea alb și nebun să nu te aștept,
Culoarea de alb nu-i un dar, ci o rană în piept.
Și chiar de strâng nebunia în pumni, tot ma doare,
Iar pe tine te-aștept să vii să îmi iei din culoare.

[Vizitator]

Astazi, de Ziua Imnului National, cititi, ascultati si va mirati (nici eu nu stiam de relatia Ciprian Porumbescu - Albania)...

 

 

[meandmyself]

Am mai facut azi o poezie, pe care am numit-o "Regret"

A mai trecut un ceas, un an sau doi,
Tu nu-ți mai amintești de despărțire,
Dar eu mai am în minte încă acele ploi,
Ce ne bateau în geam vestind a fericire.

Noi am crezut naivi  în marea veșnicie,
Că ce-i iubit în doi nu moare în greșeală.
Ne-am înselat amar, lăsând viața să fie
Poveste ce se spune doar în poză ireală.

Eu ți-am greșit de-atunci de multe ori
Și știu că m-ai iubit, dar ochii au tăcut
Eu n-am știut atunci că nu-s atâția nori
Să-ți plângă rănile ce eu ți le-am făcut.

Acum mi-e frică de pedeapsă și de timp,
Căci singur o să merg pân-la mormânt
Doar sper că voi sfârși în al tău anotimp
Și tu la slujbă o să mă ierți cu un cuvânt.

[vistantric]

Poemul unei curve virgine

 

Te-am gasit printre mii de femei

Căutând pe anuntul, îmbătat de hamei

Mi-ai raspuns cu glas frumos

M-ai dat in pula ta, ai zis că-s jegos

Cand am zis ca pretul e mare

Si din saracie vrei scăpare

 

Dupa ce te-am penetrat glorios

M-am indragostit ca un prost

Si te-am scapat de peste si viata de zdreanță

Dar tu ca o curva mi-ai distrus si ultima speranță

Inainte să te cunosc aveam o ultima speranță

Era malul meu de ignoranță

Ce l-ai frânt în valuri reci

Am înghețat în iubiri seci.

 

O ură daca imi purtai era mai dulce

Si-atunci simteam un înger care vrea sa-mi calce

Iadul ce-mi înconjoară inima

Atunci eram un sacrificiu si nu victima.

[vistantric]

Am mai facut azi o poezie, pe care am numit-o "Regret"

 

A mai trecut un ceas, un an sau doi,

Tu nu-ți mai amintești de despărțire,

Dar eu mai am în minte încă acele ploi,

Ce ne bateau în geam vestind a fericire.

 

Noi am crezut naivi în marea veșnicie,

Că ce-i iubit în doi nu moare în greșeală.

Ne-am înselat amar, lăsând viața să fie

Poveste ce se spune doar în poză ireală.

 

Eu ți-am greșit de-atunci de multe ori

Și știu că m-ai iubit, dar ochii au tăcut

Eu n-am știut atunci că nu-s atâția nori

Să-ți plângă rănile ce eu ți le-am făcut.

 

Acum mi-e frică de pedeapsă și de timp,

Căci singur o să merg pân-la mormânt

Doar sper că voi sfârși în al tău anotimp

Și tu la slujbă o să mă ierți cu un cuvânt.

De ce poză si nu proză?

[meandmyself]

De ce poză si nu proză?

 

Pozele presupun o emotia de scurta durata si sunt mai apropiate de senzatie, nu de perceptie. Senzatia nu este intelectualizata absolut deloc si impactul emotional poate fi foarte mare. 

[Vizitator]

Pleaca trenul

 

Când stai în tren şi pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?

 

Primăvara şi toamna
Te tot uiţi pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?

 

Toată viaţa m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colţ
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruţă
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, oraşe, continente
De ce sunt copleşit de atâtea emoţii,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?

 

Marin Sorescu

[meandmyself]

Uite Visule o alta poezie pe care am scris-o recent si care se numeste "Oare cand ne-am despartit?"

Dar oare când ne-am despărțit?
Să fie acum un ceas sau anotimp
Ori oare soarta noastră ne-a-împărțit
În prima zi când am crezut în timp?

Credința-n Cronos trebuie să moară.
Nu mai doresc că timpul să despartă,
Ci să-și ascundă chipul lui de fiară,
Căci altfel noi final nu vom găsi deodată.

Nebun de alb să fiu și timpul fie rege,
Partida o încep, deși o să mă doară,
Căci numai la sfârșit, eu te-aș putea alege,
Regina mea să fii, să fii mereu fecioară.

Dar oare când ne-am despărțit?
Să fie atunci când am crezut în timp
Ori oare soarta noastră ne-a-împărțit
Acum un ceas, un veac sau anotimp?

 

PS: Nu ma pot compare desigur cu Nichita Stanescu sau Marin Sorescu.

[meandmyself]

O alta poezie pe care am numit-o "Esafodul viselor".  Autor: tot eu

Am văzut sus acolo niște eșafoade.
I-am văzut culegând din vise roade,
Ce le duceau spre acel loc să moară
Și renunțau la vise chiar și-a mia oară.

Am văzut sus acolo niște eșafoade
Și pe călăi ce-și trimiteau iscoade.,
Ce-n cimitir de vise păreau doamne.
Iar jos nu-i nimeni să-i condamne.

Mai aduceau și câte-un vis rebel.
Parea că moare greu, că-i de oțel.
El nu știa că nu va deveni martir,
Ferit de ochi, era ucis în cimitir.

M-am ridicat și am urcat și eu,
Nu m-am rugat-înainte la vreun zeu,
Călăii m-aștepau pe loc, râzănd,
Dar ale mele vise nu au murit plângând.

 

[meandmyself]

O alta poezie numita "Tradează-mă mâine" (autor tot eu). Se cam potriveste cu site-ul asta.
 

Aș vrea să știi de la mine ce ceri,

să afli ce univers fermecat îți dorești,

ce-n ochi l-aș ascunde

chiar de nu îmi vorbești.

Iubește-mă acum!

Eu vreau să nu văd orașul nebun,

să nu știu de oameni și de culori,

ce m-au mințit de o mie de ori.

Tradează-mă mâine

și pune-mi trădarea într-o bucată de pâine,

nopțile mele să îi simtă gustul sărat,

zilele tale să aibă pas delicat.

Trădează-mă numai cu altă iubire,

căci doar așa ea poate devine sfințire,

să-mi facă gândul la tine să doară,

iar tu să îmi duci trupul la moară.

[meandmyself]

O noua poezie (autor tot eu) numita "Inscripție pe o ușă"
 

Acum o clipă ai plecat,

nu a trecut nici o secundă.

Cu grijă eu m-am apucat

să leg la ușă-o fundă.

 

Cu ea o să îți fac cunună

și perle am s-agăt în ea,

când te întorci să-mi fie nună.

Când mă iubești va fi perdea.

 

În fața ușii eu mă-nchin,

cu drag să te primească.

Să număr orele-i un chin,

mă-nchin să se sfârșească.

 

Pe usă o să-ți fac icoană.

pân-ai să vii să o privesc.

Timpul trecut îmi va fi rană,

durerea ușii îi povestesc.

[vistantric]

Uite Visule o alta poezie pe care am scris-o recent si care se numeste "Oare cand ne-am despartit?"Dar oare când ne-am despărțit?Să fie acum un ceas sau anotimpOri oare soarta noastră ne-a-împărțitÎn prima zi când am crezut în timp?Credința-n Cronos trebuie să moară.Nu mai doresc că timpul să despartă,Ci să-și ascundă chipul lui de fiară,Căci altfel noi final nu vom găsi deodată.Nebun de alb să fiu și timpul fie rege,Partida o încep, deși o să mă doară,Căci numai la sfârșit, eu te-aș putea alege,Regina mea să fii, să fii mereu fecioară.Dar oare când ne-am despărțit?Să fie atunci când am crezut în timpOri oare soarta noastră ne-a-împărțitAcum un ceas, un veac sau anotimp?

 

PS: Nu ma pot compare desigur cu Nichita Stanescu sau Marin Sorescu.

Credința-n Cronos nu trebuie să moară

Caci nimeni nu mă va judeca ca am pentru a mia oară

Raiurile zeilor toate si fericirea lor nenumarata

Nici timpul nu poate sa le scoată

Din buzele mele când te sărut

Din trupul meu cand te-am avut

De-aceea Cronos stă neînduplecat

Căci si atunci cand ma întâlnești nimic nu e schimbat

Timpul il am in vârf de deget cand te-ating

Asa pot spațiul sa il înving

Să vad pe cer nedesenata

Că dincolo de el, o fericire doar pentru mine e păstrată.

Tu ce crezi ca vrei

Timpului sa-i iei?

 

PS. Na că am scris si eu una mica acuma...

[meandmyself]

Credința-n Cronos nu trebuie să moară

Caci nimeni nu mă va judeca ca am pentru a mia oară

Raiurile zeilor toate si fericirea lor nenumarata

Nici timpul nu poate sa le scoată

Din buzele mele când te sărut

Din trupul meu cand te-am avut

De-aceea Cronos stă neînduplecat

Căci si atunci cand ma întâlnești nimic nu e schimbat

Timpul il am in vârf de deget cand te-ating

Asa pot spațiul sa il înving

Să vad pe cer nedesenata

Că dincolo de el, o fericire doar pentru mine e păstrată.

Tu ce crezi ca vrei

Timpului sa-i iei?

 

PS. Na că am scris si eu una mica acuma...

 

Alta poezie visule. Alt mesaj.