Poezii

[vistantric]

Alta poezie visule. Alt mesaj.

 

Asa si? Alt om! Treziti-va nene...

[meandmyself]

Asa si? Alt om! Treziti-va nene...

 

Poate sunt mai treaz ca tine.

[vistantric]

Poate sunt mai treaz ca tine.

Da mai...bravo, imagineaza-ti că tocmai de-aceea iti spuneam, de-aceea era posibilitatea ca si eu sa fiu om...pentru sa mă intreci tu, doar material de sacrificiu. Degeaba as scrie o poezie daca pic sub vraja ei...ideea e de a ii prinde esenta...care-a străbătut prin mine lumi invizibile, caci altfel ne masturbam doar, ce crezi!?

[meandmyself]

Uite visule, ca tu le ai cu poeziile Lucrez acum la o poezie care se numeste "În tâmpla mea acum e prea târziu"

 

In tâmpla mea acum e prea târziu,

Sunt gânduri care-încep să doară.

Ele mă fac să  mă-întreb ce-o să fiu

Și cât din mine o să moară-n astă seară.

 

E prea târziu ca tu să poți să pleci

Și nici urmă n-ai să poți ca să mă lași

Tu-n mintea mea o să râmâi pe veci

Ca într-o nuntă mută ce nu are nuntași.

 

Ar fi doar noi să ne iubim fără cuvinte

Și am avea o slujbă fără note muzicale

Din care noi vom naște mii de vise sfinte

Și le vom crește doar cu gândurile tale.

 

În tâmpla mea acum e prea târziu,

Sunt numai vise ce nu vor  moară,

Iar dacă pleci, eu nu o să mai fiu

Și oasele-mi rămase o să te doară.

[Vizitator]

Daţi-mi un trup, voi munţilor

 

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe fruntem şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

 

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

 

Când aş iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi, î
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

 

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

 

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

 

Lucian Blaga

[meandmyself]

A venit repede Lopix sa ma eclipseze cu Blaga. sa vezi ce te fugaresc acum cu negativele

[Vizitator]

A venit repede Lopix sa ma eclipseze cu Blaga. sa vezi ce te fugaresc acum cu negativele

Lasa ca ai talent si ai si rima, ritm ! Sa nu te lasi pe tanjeala, continua sa compui

[meandmyself]

Lasa ca ai talent si ai si rima, ritm ! Sa nu te lasi pe tanjeala, continua sa compui

 

Nu ma las. Mi-am facut site si le public pe Facebook pe o pagina. Platesc sa le distribui si il sustin ca proiect individual. Nu o sa fie niciodata pe bani. 

[henzo pascalau]

 

[henzo pascalau]

 

[meandmyself]

O alta poezie pe care am numit-o "Ma doare"

 

 

Mă doare acuma când te văd dorind

Să poți să-nflorești prin dale de asfalt,

Pe care pasul meu rotund și rătăcind

Apasă greu, lăsând o dâră de cobalt.

 

Mă doare chiar și ziua când zâmbești

La toți copacii orânduiți de-un har divin

Ce nu vor sa te lase să poți să îmî privești

Iubirea mea legată tainic cu al tău destin.

 

Când de la geam privești  și taci mă doare,

Prin degetele prinse de inele răzvrătite,

Tu când mă-ntrebi pe mine: ce este lumea oare?

E doar un ghem de fire de durere împletite

[meandmyself]

Asta nu este pozia, ci o proza de scurte dimensiuni numita "Cu ochi inchisi in palma".

 

Uneori ai nevoie de mult întuneric că să apreciezi o rază de lumina.
 

Îngrijea copilul cu toată ființa ei, dar o parte din ea simțea ca îi încurcă destinul. Se sufoca minut cu minut, clipă de clipă și căuta cu disperare gura de oxigen de care avea atâta nevoie, acea clipă de liniște la care visa de ani de zile. În jurul ei roiau tot felul de bărbați, dar ea era incapabilă să îi iubească. Continua să se agațe de imaginea tatălui copilului pe care îl creștea cu eforturi foarte mari, dar neștiute de nimeni, nici de către cei mai apropiați prieteni. A încercat să îl înlocuiască de multe ori, dar fiecare bărbat din viața ei nu a făcut decât să stea foarte puțin alaturi de ea, alegând să plece lăsând urme adânci în sufletul ei, unele chiar concretizate în două tatuaje, făcute la vedere, astfel încât să le poată vedea în fiecare clipă, că și când trecutul o blestemase să nu uite. Era un blestem care atârna greu de al ei destin, ca și cum acesta ar fi fost o sfoară pe care încerca să o rupă.
 

Își petrecea zile întregi în garsoniera ei cea mica, ignorând de multe ori și propriul copil, pe care nu îl mai auzea de zgomotul lacrimilor sale. Din marea ei iubire, nu îi rămăsese decât copilul. Ratase! Da! Ratase pentru că a crezut că în dragoste există o singură șansă și ea și-a pus toate speranțele în ea. Ratase pentru că nu dăduse de fapt niciodată șansa unei noi iubiri. Toți bărbații din viața ei nu erau decât surogate. De multe ori nici nu își mai amintea exact cine sunt când îi vedea pe stradă. Le recunoștea doar fețele obosite și îmbătrânite de atâtea țigări fumate în fața unor cafele reci. Poate o iubiseră sau poate nu, însă pentru Madalina nu mai conta, pentru că ea rămasese înghețată în timp, în acel moment al despărțirii.
 

A așteptat toată viața să aparțină unei persoane pe care o iubește, dar nu a primit în schimb decât suferință. Inclusiv copilul său o facea să sufere, de parcă ar fi pedepsit-o pentru eșecurile sale. Într-o zi, îi apucase cei doi cercei și îi trăsese atât de tare încat lobii cedaseră. A vrut sa țipe, dar nu a facut-o. Cumva credea că merită să sufere și se învinovățea. Oare procedase corect? E o întrebare care probabil o să o mai urmarească multă vreme, pând când, la un moment dat, ea se va stinge asemenea unui chibrit, așa cum mor toate poveștile când nu mai este nimic de adăugat. Cred că de fapt asta aștepta. Aștepta să îi moară iubirea ca să poata spera la clipele de liniște, lipsite de frământări, la care visa.
 

Mă gândesc deseori la ea. Dacă aș vedea-o acum și i-aș putea vorbi, i-aș spune să își închidă ochii în palme și să lase din când în când câte o rază de lumină să îi treacă printre degete. La un moment dat, una dintre ele o va trezi, va deschide ochii și, odata cu ei, și inima.

[meandmyself]

Inca o poezie, pe care am numit-o "N-aș trăi decât o noapte"

 

Am plâns de câte ori am fost lovit,

însingurat de ziduri de oraș rănit.

Am plâns de câte ori nu am iubit,

am plâns ca și un fulger părăsit.

Nici chiar furtuna nu-l mai ocrotește,

lasându-l pradă celor cei urăște.

Am plâns în negru, am plâns mereu,

am plâns în alb, am plâns cu greu,

am plâns mereu, să te-ntâlnesc,

voi plânge o mare, să iubesc,

și n-aș trăi decât o noapte

iubindu-ți visele necoapte.

[meandmyself]

O alta poezie numita "Unui Dumnezeu care nu există". 

 

Eu cred ești un idol în vitrină de cristal

sau poate doar o lună amară de metal.

 

Am vrut de atât mult să-ți dau de știre

că oamenii numesc acum dezamăgire

atomul lumii tale, ce se dorește dreaptă,

și mântuirea ta de mult n-o mai așteaptă.

Mi-ai dat o soartă grea, o cruce ascuțită,

un bun amic al tău, ce sfâșie-n credință.

 

Nici ziua mea de azi nu te mai vrea acum

să îi pavezi cu patimi un mic si îngust drum.

Oferă-i o idee,  nebun sculptată-n smoală

cu dalte ruginite, uitate și fără socoteală.

Ascunde-ți bine lutul în tragicul final,

cu el vei face altul, să fie al tău pumnal.

 

Eu cred ești un idol în vitrină de cristal,

dar nu știu cât de amar răsună al tău metal.

[meandmyself]

O pozie, tot a mea, care se numeste "Orasul a invins".  Este inspirata dintr-o poveste care are legatura cu site-ul asta.

 

Iubito, crezi tu oare astăzi c-am învins,

căci soarta noastră pare doar un fir  întins

peste străzi iluminate și frenetic animate

în care nu găsești decât iubiri desperecheate?

Iubito, nu crezi tu oare că iubirea noastră moare?

Avem doar o fericire,  prea mult arsă d-atât soare

și de atâtea mii oameni ce au fețele murdare,

ce pun la loc de cinste pesimismul în calendare.

Iubito,  orașul nostru astăzi ne-a înfrânt!

Noi am avut un vis frumos, dar este frânt,

și chiar de am iubit frumos noi am pierdut,

căci nu știam atunci că si iubirea-i de vândut.

Iubito, hai să-i dam orașului de știre

că nimeni nu gasește pe asfalt o lecuire!

Suntem în dragoste damnați la veșnic chin,

pe-aceste străzi să fim mereu un arlechin.

Mereu foarte atenți la aparențe și supuși,

nefericiți până la sânge,  suntem de fapt intruși.

[henzo pascalau]

 

O pozie, tot a mea, care se numeste "Orasul a invins".  Este inspirata dintr-o poveste care are legatura cu site-ul asta.

 

 

Iubito, crezi tu oare astăzi c-am învins,

căci soarta noastră pare doar un fir  întins

peste străzi iluminate și frenetic animate

în care nu găsești decât iubiri desperecheate?

Iubito, nu crezi tu oare că iubirea noastră moare?

Avem doar o fericire,  prea mult arsă d-atât soare

și de atâtea mii oameni ce au fețele murdare,

ce pun la loc de cinste pesimismul în calendare.

Iubito,  orașul nostru astăzi ne-a înfrânt!

Noi am avut un vis frumos, dar este frânt,

și chiar de am iubit frumos noi am pierdut,

căci nu știam atunci că si iubirea-i de vândut.

Iubito, hai să-i dam orașului de știre

că nimeni nu gasește pe asfalt o lecuire!

Suntem în dragoste damnați la veșnic chin,

pe-aceste străzi să fim mereu un arlechin.

Mereu foarte atenți la aparențe și supuși,

nefericiți până la sânge,  suntem de fapt intruși.

 

Ce ai realizat in mod deosebit de cand scrii poezii ?

[meandmyself]

Ce ai realizat in mod deosebit de cand scrii poezii ?

 

Poeziile sunt o forma de exprimare. 

[henzo pascalau]

Poeziile sunt o forma de exprimare. 

Si eu am scris poezii

[marian cristescu]

 

O pozie, tot a mea, care se numeste "Orasul a invins".  Este inspirata dintr-o poveste care are legatura cu site-ul asta.

 

 

Iubito, crezi tu oare astăzi c-am învins,

căci soarta noastră pare doar un fir  întins

peste străzi iluminate și frenetic animate

în care nu găsești decât iubiri desperecheate?

Iubito, nu crezi tu oare că iubirea noastră moare?

Avem doar o fericire,  prea mult arsă d-atât soare

și de atâtea mii oameni ce au fețele murdare,

ce pun la loc de cinste pesimismul în calendare.

Iubito,  orașul nostru astăzi ne-a înfrânt!

Noi am avut un vis frumos, dar este frânt,

și chiar de am iubit frumos noi am pierdut,

căci nu știam atunci că si iubirea-i de vândut.

Iubito, hai să-i dam orașului de știre

că nimeni nu gasește pe asfalt o lecuire!

Suntem în dragoste damnați la veșnic chin,

pe-aceste străzi să fim mereu un arlechin.

Mereu foarte atenți la aparențe și supuși,

nefericiți până la sânge,  suntem de fapt intruși.

 

Sincere felicitări

[meandmyself]

Sincere felicitări

 

Multumesc

[meandmyself]

Si eu am scris poezii

 

Dacă ai scris poți să le publici aici, cand evident te plictisești de facut mișto inutil pe forum. 

[meandmyself]

Ce ai realizat in mod deosebit de cand scrii poezii ?

 

Ca răspunsul să fie complet, îți pot spune că mi-am distribuit poeziile folosind o pagină de Facebook. Evident că femeile au dat like la postările mele în număr mult mai mare decât bărbații, iar din comentariile lor am constatat că în marea lor majoritate sunt nefericite. Vorbesc aici in principal de femeile trecute de 40 de ani. E un lucru îngrijorator să vezi că cele mai multe nu și-au găsit deloc dragostea mult visată. De fapt oamenii sunt cam singuri în doi într-o proporție foarte mare. 

[henzo pascalau]

Ca răspunsul să fie complet, îți pot spune că mi-am distribuit poeziile folosind o pagină de Facebook. Evident că femeile au dat like la postările mele în număr mult mai mare decât bărbații, iar din comentariile lor am constatat că în marea lor majoritate sunt nefericite. Vorbesc aici in principal de femeile trecute de 40 de ani. E un lucru îngrijorator să vezi că cele mai multe nu și-au găsit deloc dragostea mult visată.

Am observat, dar sa stii ca nu altcineva te face fericit sau nefericit, tu, esti singura persoana care te poate face fericit, sa astepti fericirea de la altcineva, sa crezi ca cineva te va iubi la nesfarsit si asta te va face fericit este nebunie curata

[meandmyself]

Am observat, dar sa stii ca nu altcineva te face fericit sau nefericit, tu, esti singura persoana care te poate face fericit, sa astepti fericirea de la altcineva, sa crezi ca cineva te va iubi la nesfarsit si asta te va face fericit este nebunie curata

 

Până la urmă fericirea este ceva care trebuie împărtășit, altfel nu e fericire (ne putem uita la filmul -25 de grade). Depinzi de alții ca să fi fericit, cel puțin în cultura de tip european (nu cred că practici budismul). Din păcate, de cele mai multe ori oamenii își aleg primul partener greșit. Unii dintre ei au curajul să se despartă și să își caute altul, unii însă nu și trăiesc viața mințindu-se. Dintre astea sunt cele care dădeau like la ce postam eu acolo. Unele m-au criticat că sunt prea triste și că vor ceva mai vesel, altele că nu le oferă un răspuns etc. 

[henzo pascalau]

Până la urmă fericirea este ceva care trebuie împărtășit, altfel nu e fericire (ne putem uita la filmul -25 de grade). Depinzi de alții ca să fi fericit, cel puțin în cultura de tip european (nu cred că practici budismul). Din păcate, de cele mai multe ori oamenii își aleg primul partener greșit. Unii dintre ei au curajul să se despartă și să își caute altul, unii însă nu și trăiesc viața mințindu-se. Dintre astea sunt cele care dădeau like la ce postam eu acolo. Unele m-au criticat că sunt prea triste și că vor ceva mai vesel, altele că nu le oferă un răspuns etc. 

Nu practic budismul dar o parte din invataturile budiste sunt foarte practice mai ales in vremurile actuale

Fericirea alaturi de o persoana nu poate fi de durata, te face fericit o anumita perioada dupa care intervin alte starii, plictiseala, incepe sa te enerveze persoana respectiva, cate cupluri care stau de 30 de ani impreuna ai observat tu ca sunt fericite, eu personal doar unul singur