Craciunul in familia Pipilica (editia a doua)

[vanatoru de prosti]

Inceputul anilor 70, intr-o mahala din Bucuresti. E dimineata, prima zi de Craciun.

 

Pe un colt de laita, un baietel de 7-8 ani se uita trist in gol. E Pipilica, eroul povestii noastre. ‘Inca un Craciun fara cadouri’, isi spune cu lacrimi in ochi. Nu intelege de ce, in ultima vreme chiar a incercat sa fie cuminte. Si la scoala a fost mai bine, a reusit sa nu ramana repetent si anul asta. Se ridica brusc dupa cateva minute, ca si cum si-a amintit de ceva, si merge sa mai arunce o privire sub crenguta de brad pusa de mama pe hol. Poate ca Mos Craciun o fi intarziat din cine stie ce cauza! Dezamagire, din nou, nici urma de daruri! Inainte de a apuca sa scoata un alt oftat, aude batai in usa. Pipilica isi trage repede pe el izmenele cele bune, si o tuleste sa deschida.

 

‘E acasa ma-ta?’ il intreaba latrat omul din usa. E un barbat tanar, mic de statura si foarte agitat. Pipilica da din cap ca ‘da’. Omul intra, ii intinde un pachet de eugenii, si se indreapta spre mama, care il astepta deja in usa dormitorului. Copilul se inseninase la fata. A primit si el un cadou! Colegilor, la scoala, le va spune ca Mosul i-a adus o masinuta si un trenulet. Baietelul nostru a inteles din timp ca tot ce conteaza este cum esti vazut de cei din jur, si nu cum esti in realitate. Desface tacticos pachetul. Din dormitor se aud gemete si niste sunete care par un fel de indemnuri si incurajari din partea mamei. Nu prea le intelege el, dar acum nu are timp sa se gandeasca la asta. O Eugenia intreaga il asteapta doar pe el!

 

E aproape amiaza. Dinspre bucatarie vine un miros placut de orez fiert si paine proaspata. Mama vorbeste la telefon cu cineva, ii comunica adresa si ii explica cum se poate ajunge la ei. Pipilica a observat asta si in trecut, si nu pricepe de ce e nevoie ca toti oamenii sa stie unde locuiesc ei. Ar intreba-o pe mama, dar se teme sa nu se enerveze si sa-l altoiasca din nou cu cureaua. Nu apuca sa-si termine gandul, ca se aud din nou batai in usa.

 

De data asta, e un batranel gras si chel. Poarta ochelari si un fel de scufita de Mos Craciun. Are o voce blanda. Il mangaie pe crestet pe Pipilica, ii ofera o sticla de un sfert, dupa care o urmeaza pe mama in dormitor. Baiatul analizeaza nedumerit sticla, nu mai vazuse asa ceva pana acum. ‘P-E-P-S-I’ – silabiseste el. Ia o gura din ea. ‘Oare asa arata un miracol de Craciun?’, se intreaba. Nu isi imaginase vreodata ca o astfel de bautura ar putea exista. Se indragosteste pe loc de gustul ei, si isi jura ca, atunci cand va fi mare si va avea banii lui, sa bea Pepsi la fiecare masa, chiar si cu alte bauturi.

Tocmai atunci, batranelul, gol pusca, iese din dormitor si se repede spre baie. Pipilica arunca o privire insistenta la bucile omului, imaginea asta ii starneste mereu un sentiment placut, intens, pe care il va intelege si aprecia abia peste ani si ani.

 

http://media.npr.org/assets/img/2010/12/13/sadsanta_wide-1bbcda64ca78117b933a9eea5127613ac08e8594-s900-c85.jpg

 

Are cumva cineva o povestioara si despre Pastile in familia Pipilica?:D

 

[Vizitator]

Are cumva cineva o povestioara si despre Pastile in familia Pipilica? :D

 

asta tre sa fie o epopee...ce iliada...ce odiseea...nimic...stai sa vezi PIPILIADA  :laugh2

[miky77]

Da' Pastile , cum va fi  Patile !? 

 

 

PS: Il va face tot aici , bineinteles , inconjurat de propriile clone . Cum a  sarbatorit si  ziua de Florii   =))

[classic]

Da' Pastile , cum va fi Patile !?

 

 

PS: Il va face tot aici , bineinteles , inconjurat de propriile clone . Cum a sarbatorit si ziua de Florii =))

Nu mai manca litere, mon cher!