baron58

Mi-a spus cineva, dar nu mai știu cine, Că vremea va sta și apoi va fi bine. Mi-a spus cineva de mine, de tine, Că nu știu ce stea la cină ne vine... Nichita

O NOAPTE NEAGRĂ În noaptea asta neagră, În noaptea asta indiferentă, M-a lovit o iubire persistentă Care se insinuase greu În întunericul sufletului meu. Născută-n întunericul nepătruns S-a furișat tiptil Spre sufletu-mi fragil, Suflet pe care l-ai iubit, Sufletul meu chinuit. În noaptea asta nesimțitoare, O imagine persistentă, O imagine latentă, Mi-a trezit dorința de iubire În nemărginire. În noaptea asta de dincolo de zori Ne-am iubit în întuneric, În același cadru feeric Oferit de-o noapte întunecată, O noapte de lună uitată. În noaptea asta neagră, În noaptea asta întunecată, În noaptea asta de lună uitată, În noaptea asta de dincolo de zori... S-a făcut lumină și cresc flori!

Rămâi o clipă.... Rămâi o clipă lângă mine Și îmi sărută trupul gol, Îngheață timpul până mâine, Învinge teama de-al meu dor! Îmi toarnă viața în pahare Și soarbe fiecare clipă, Iar nimeni azi să nu mai zică, Cum că iubirea-i trecătoare!

TIMPUL TRECE Timpul trece ca nebunul... Spune cântul din bătrâni, Ceasul bate miezul nopții, Timpul când se fac minuni! La mine-n vis, minune vie, Blondă spic, cu ochii verzi; Vine și pătrunde-n suflet Și te face să visezi. Timpul trece, nu se-ntoarce, Se scurg clipele mereu Când aștept ca blonda zână Să apară-n visul meu. Tu ești visul meu din noapte, Eu îți spun ce dragă-mi ești, Tu zâmbești suav și dulce Să-nțeleg că mă iubești. Și acum la miezul nopții Am crezut că viața-i vis, Dar iubindu-te pe tine M-am trezit în paradis! Timpul trece ca nebunul, Trece-n vis și trece-n noapte, Dar când zorii se vestesc... Iubirea a plecat departe...!!!

.

Uraaa! Iarăși e Mai! Mai Mai încerc o dată. Chiar dacă nu mi-a ieşit. De o mie de ori. Mai nădăjduiesc. Chiar dacă am pierdut. De o mie de ori. Mai cred. Chiar dacă m-am îndoit. De o mie de ori. Mai rămân puţin. Chiar dacă îmi vine să fug. Mai zâmbesc, totuşi. Chiar dacă îmi vine să plâng. Mai mângâi. Chiar dacă îmi vine să lovesc. Mai cânt. Chiar dacă îmi vine să urlu. Mai insist. Chiar dacă îmi vine să renunţ. Mai visez. Chiar dacă mi se spune că e în zadar. Mai cred în frumos. Chiar şi când mă înconjoară urâtul. Mai vreau să zbor. Chiar dacă mi s-au topit prea multe perechi de aripi. Mai lupt să mă înalţ. Chiar dacă lanţuri grele mă ţin pe pământ. Mai merg puţin. Chiar dacă am obosit. Mai lupt să devin un om bun. Chiar dacă m-am săturat şi eu de câte cusururi am. Mai cred în mine un pic. Chiar şi când îmi pare imposibil să o fac. Mai iubesc. Chiar şi când nu primesc răspuns. Mă mai las iubit. Chiar dacă mi se pare că nu merit. Mai iert. Chiar dacă cred că nu mai pot. Mai cred, nădăjduiesc şi stărui. Chiar dacă spui că n-am în ce. Mă ridic. Mă mai ridic. Chiar dacă cred că nu mai pot. Cum să renunţ? Acum, în mai? Nu. Nu mai fug. Ştiu c-am fugit de mii de ori. Dar nu mai fug, domnule. Stai. Afară e mai... E mai şi în inima mea. Din ce în ce mai mai...

NIȘTE DRUMURI Cu praful unor drumuri pe picioare Vreau să mă opresc pe undeva, Vreau să mă opresc la tine-n suflet Și de acolo să nu mai pot pleca! Să-mi scuturi praful unor drumuri Din inimă, din gând și din privire, Dar să-mi amintesc mereu că visul N-a fost o simplă amăgire, Căci prin praful unor însorite drumuri Am fost călăuzit mereu de o iubire Și-am mers mereu până la capăt Având în suflet și în gând o amintire. Era un vis care umbla pe drumuri Purtându-și pașii prin praful infinit, Era iubirea ce-mi fusese dată mie, Era un chip pe care l-am iubit! Vreau să scutur praful unor drumuri, Vreau să șterg și visuri și-amintiri, Să-mi rămână-n gând și suflet Doar parfumul trecătoarelor iubiri!!!

.

"Le mulţumesc… Celor care m-au abandonat în momente grele ale vieţii mele, fiindcă datorită lor am învăţat să nu mai depind de nimeni. Celor care s-au declarat prieteni doar pentru a-și atinge scopurile, fiindcă datorită lor am învățat să nu mă mai grăbesc să numesc „prieten” pe oricine. Celor care m-au dezamăgit, fiindcă datorită lor am învăţat să nu mai cred în promisiuni şi să nu mai am aşteptări de la oricine. Celor care au răspuns cu rău la bunătatea mea, fiindcă de la ei am învăţat că nu oricine merită să i te dăruieşti și că nu oricine se poartă echitabil. Celor indiferenţi la iubirea mea, fiindcă datorită lor am învăţat că iubirea nu obligă la nimic. Celor care au făcut din poveştile mele de viaţă motiv de bârfe şi de batjocură, fiindcă de la ei am învăţat că nu oricine e demn să aibă acces la intimitățile mele, că unii sunt incapabili să respecte intimitatea cuiva şi să-i înţeleagă "durerile și plăcerile". Celor care, atunci când am avut nevoie de o vorbă bună și de o mângâiere, au tăcut și au stat cu brațele încrucișate, fiindcă de la ei am învățat că unii sunt atât de săraci încât n-au nimic de dăruit. Celor care m-au criticat, fiindcă m-au ambiţionat să evoluez şi să-mi dovedesc ce pot. Celor care au încercat să mă minimalizeze şi să mă facă să decad, fiindcă prin exemplul lor detestabil m-au determinat să preţuiesc echilibrul, cinstea şi omenia. Celor care m-au folosit, fiindcă datorită lor mă pot bucura de faptul că am fost util și că n-am trecut degeaba prin viețile lor. Celor care m-au îmbrâncit când mi-a fost greu, fiindcă datorită lor am învăţat că nu orice mână întinsă oferă sprijin şi ajutor. Celor care m-au trădat şi care m-au nedreptăţit, arătându-mi cât de urâţi pot fi, fiindcă m-au făcut să îmi doresc să nu fiu niciodată ca ei. Celor care m-au judecat, pentru că de la ei am învăţat că orice om mic se poate crede mare arătând spre alţii cu degetul, dar că numai un spirit superior ajută omul să se ridice. Celor care au încercat să mă distrugă şi să îmi tulbure pacea sufletului, fiindcă datorită lor am aflat cât de puternic sunt. Celor care au încercat să îmi facă rău, pentru că datorită lor am învăţat că răutatea este o slăbiciune și că omul slab nu va putea învinge niciodată un om puternic..."

FLORI PENTRU FETE Pentru fiecare fată pe care am iubit-o, În inima mea crește câte o floare Și astfel se întinde un imens curcubeu, Chiar dacă unele au fost flori trecătoare O floare pentru Ileana Cu care începe și drama: A doua de care m-am îndrăgostit Și de care am fost iubit! O floare pentru ....., Cu care se continuă tragedia; De ...... am fost îndrăgostit... Dar ea nu știa, că eram timid... O floare pentru ...... Care și-a făcut cu mine toana; O noapte ne-am iubit, Dar au venit zorii și m-a părăsit. Și flori pentru Alexandra,Alina,Lory și Doinița, Camelia, Dana, Cristina și Luminița Care au înflorit primăvara Dar și-au pierdut parfumul până seara. Și multe alte flori trecătoare Să știu că iubirea nu moare... Dar ca să se sfârșească drama, În final m-am întors la Ileana...!!! ..................................................... Când soarele vestește primăvara Florile vor crește mereu, Vor crește flori pentru fiecare fată Care a adus iubire în sufletul meu!

Cu rost Suntem suflete pierdute, Rătăcite-n Univers, Când frumoase, când mai slute, Cum un cântec stă în vers. Căutăm o viață-ntreagă, O iubire-ndepartată, Suntem trupuri ce reneagă, O femeie, de o fată. Când te-analizezi pe tine, Vei afla ce îți doresti, Ai nevoie de iubire, Nu de zâne din povești. Viața este o-ncercare, E ciudată , dar cu rost, Nu înseamnă evadare, Timpul nu mai e ce-a fost. Unii o pricep mai bine, Alții caută mereu, Cât tu ești stăpân pe tine, ...........................

Ucigătorul gând că fără tine Pământul s-ar opri în loc Adun din zi și până seară Cam tot ce pot Când zorii zilei își revărsă Amorul firelor de rouă Alerg cu patimă s'-adun În pumni un bob sau două Când soarele-și deschide pleoapa Ca în lumină să se scalde Pe-o aripă de vânt mă-'nalț Să fur câteva raze Din gândul nopților senine Când liniștea ușor străbate Am strâns în suflet numai vise Din cele mai frumoase Când stelele pictează cerul Ca zarea să însenineaze Adun în inimă culoare De teamă că o sa-'nceteze Când timpul anotimpuri naște Și le oferă-'n dar Din toate rup mai multe clipe Și le zidesc la margine de rai!

Rătăcire Prin negura ce sufletul ni-l poartă, Am cautat o luminiță vie, Urmând intr-o sfințenie nedreaptă, O cale care sa ne reînvie. Pe drumul rătăcit al omenirii, Ne răzvrătim fără final, Uităm de calmul necesar azi firii, Când căutăm perfectul, în zadar. Până si ochii ne trădează cu privirea, Nici gândul nu ne mai ascultă, Iar trupul se hrănește cu uimirea, Tânjește la iubire tot mai multă. Nimic nu poate fi ce-a fost odinioară, Nici puritate, nici un semn divin.

https://www.publi24.ro/anunturi/matrimoniale/escorte/anunt/cele-mai-frumoase-si-senzuale-domnisoare-din-iasi/ifihidd310i2707g236063dhhd063fh5.html cele mai frumoase și senzuale domnișoare din iași! Iasi, IasiValabil din 24.04.2020 22:17:22 Repostat automatDescriereMizând de fiecare data pe intimitate și discreție, oferind servicii de calitate, la noi in locație veți întâlni domnișoare exotice, rafinate, in compania cărora timpul nici nu se va simți, ci doar plăcerea va domni! Show lesbo, dominari, oil show, masaj la 4 mâini, masaj erotic, fantezii, orice va doriți noi va putem oferi! 0759802422 Program NON-stop!!! Foto furate: https://kama.ge/595162739-Escort-Tbilisi https://kama.ge/551185005-Escort-Tbilisi

https://www.publi24.ro/anunturi/matrimoniale/escorte/anunt/buna-dragilor/11dhge955g637d7622f996h2ff6i4641.html 4buna dragilor ! Iasi, IasiValabil din 24.04.2020 19:10:44 DescriereTânără energică, sociabilă fără fițe. Vino alături de mine sa împărțim clipe de neuitat la adresa mea.Poze reale!! Mai multe detalii la telefon.Garantez revenirea. Imi rezerv dreptul de a selecta clienții.Nu răspund la mesaje sau nr private si nu primesc in stare de ebrietate. Kiss! Telefon: 0741319616 https://www.sesso-escort.com/escort/lazio/roma/roma/3664889854.html ANOMINI Sono una Escort a Roma Ancora nessuna recensione. Inseriscila! Novita Bionda deliziosa Appena arivata non te ne pentirai

.

PE MARGINE DE TIMP Când de pe cer am vrut să te răpesc, Ca steaua mea tu să fii pe vecie S-a-'ntunecat întreaga zare Și-ai dispărut din galaxie Când luna strălucea feeric Am vrut să-mi fii lumină-'n gând Dar până să ajung la raze S-au stins cu toate rând pe rând Din nemurirea munților măreți Te-am vrut la braț ca pe povață Furtuna ce s-a năpustit de nicăieri A omorât orice speranță Din liniștea de codru verde Ca infinit la sân am vrut să te sădesc Dar gându'-mi deveni povară De frigul și inghețul sec Din stropi de ploaie ce dansau În pumni am vrut să te adun ca pe iubire Dar parcă luase foc pământul Când m-am apropiat mai bine Din toate-am vrut să te culeg câte puțin Și să te-ascund în suflet pe vecie Dar când aproape să te-ating Te prăpădeai nimeni nu știe

DRUMUL MEU Am colindat odată niște drumuri Care duceau tot mai departe Și-am rătăcit spre infinit Că acolo duc drumurile toate. Părea o destinație facilă Capătul acestor drumuri prăfuite Și nu credeam că până la sfârșit Ajunge doar pasul iubirii împlinite. Și totuși am pășit pe drumul meu, Drum întortochiat și prăfuit, Pe care trebuia să îl parcurg De la început și până la sfârșit... Și mi-am dat seama doar mergând Că poți parcurge drumul prăfuit Doar iubind și cu iubirea-n suflet... Poți să ajungi la infinit...!!!

Cât mă țin genunchii Cât mă țin genunchii, am să mă ridic, Chiar de mă doboară vânturile vieții, Noaptea mea e numai zvonul dimineții Și nu mă-nspăimântă din ce e, nimic. Nu-s pe lume pietre ce să mă lovească, Nu-s pe lume bice pentru pielea mea, Stau cu moartea-n brațe, mușc și gust din ea Și e dulce moartea și-are gust de iască. Spatele îmi cară munți și se-ncovoaie, Dar din nou se-ndreaptă zvelt, ca o nuia Și când mi se face sete, pot a bea Fluvii lungi sau numai câte-un strop de ploaie. Ca dintr-o cenușă, renăscut din mine, Ies cu pieptu-n vifor să mă încălzesc, Ură nu-i destulă cât pot să iubesc Și nici rău pe care să-l transform în bine.

Renașterea Va răsuna în miez de noapte, Un clopot vesel dând de știre Că a-'nceput din nou pământul Un aer proaspăt să respire Furtuna de ură ce-a străbătut planeta Se pare că iertarea a aflat Și-acum zidește intre inimi Poduri de pace lipsite de păcat Potopul de lacrimi ce-a inundat pământul În goana ce părea de neoprit Se pare c'-a găsit iubirea Și-'noată acum spre răsărit Văzduhul ce-'n doliu era îmbrăcat Făcând și nori să se-ascundă Se pare c'-a zărit lumina Și raze-aruncă acum spre lume Pustiul mut ce-'nvăluise Aproape-'ntregul calendar Se pare c'-a rugat o clipă Să ne aducă altu'-'n dar Prăpastia ce ne era sortită A prins în adâncimea ei culoare Și a-'nceput să țese punți De la-'ntuneric către soare Coșmarul ce-a cuprins întreaga omenire În agonia lui a șchiopătat În cale s-a ivit credința Și pare că s-a vindecat Veșmantul sumbru ce acoperise cerul A obosit de gânduri și de grijă Și-'n grabă a fugit la timp Cerșănd cu umilință milă Va răsuna întreaga zare Un clopot vesel dând de știre C'-a renăscut o nouă lume Și azi pământul iar respiră!

Pentru cine răsar zorii Și gândul ne-'nseninează În iubire îmbrăcat, Urmărit de raze albe? Pentru cine-adie vântul Și ne-alină chipul seara, Pe-a lui aripă purtând O căldură cum e vara? Pentru cine-apare luna Ca o candelă măreață Și ne luminează pașii Alintați de vise-'n noapte ? Pentru cine-al ploii stropi Ne sărută-'n miez de vară Cu milă-atingând pământul, Șoptind a norilor taină? Pentru cine primăvara, Pomii, floarea își deschid Și cu zâmbetul pe frunze, Ne invăluie-'n parfum? Pentru cine "toate astea " Vesele ori mohorâte, Se întorc orice ar fi Nu trădează nici o clipă? Pentru tine chip de-argilă Ce te-ascunzi de-aceste fapte Inșelând lumina lunii Și iubirea de la "toate " !

Ascultă cum plânge-o chitară Ascultă cum plânge-o chitară Și corzile ei suspin Străinul ce cântă la ea Nu are pe nimeni acum E singur pe lumea asta mare Doar el și chitara lui Cântând pe străzi într-una Și-alină sufletul Și rătăcind printre străini Trăind din mila lor Își acordează corzile În ritmul trecător E mulțumit și nu se plânge Chiar de e ger și-i este frig Ascultă cum plânge-o chitară Și corzile ei suspin !

Te-am iubit copilărie, și te mai iubesc și azi Datorită ție clipă, eu mă scald în vise dragi Am trimis vântul să-ți spună, cum că mi-ar fi dor de tine Mai grăbit ca niciodată, a trecut pe lângă mine Am rugat și-o rază-a lunii, să-ți șoptească sfântul vis Pe la margine de cer așteptând-o, ea s-a stins Plecăciuni făcând la soare, cedând-ui aprigul dor Zăbovit-am ani de-a rândul pe un colț frumos de nor Te-am iubit copilărie și te mai iubesc și-acum Chiar de n'-am primit răspuns de la soare, de la râu Te-am iubit copilărie și-o să te iubesc mereu Chiar de tu n'-ai vrut o clipă nici măcar să mă revezi!

Dialog cu mine..... "Ce ai în mână? -O amintire Si de ce o ții atât strâns? -Fiindcă este singurul lucru care mi-a rămas . "

.