Ioan4141

Mi se pare o abordare greșită asta cu "E bine sau rău să începi să lucrezi cât mai devreme posibil...?", "E bine sau e rău să începi să lucrezi de cât mai târziu posibil...?" Nu cred că așa se pune problema cu "e bine sau rău"... Muncă e un lucru bun, să îți câștigi singur existența e bine...să fii exploatat e un lucru rău. Vârsta la care incepi să muncești depinde de mulți factori - starea materială a familiei din care provii, aspirațiile tale pentru viitor, nevoia de independență financiară, capacitatea părinților de a te întreține etc. La 18 ani ești major deja, poți să muncești normă întreagă cu acte în regulă. Se poate să fii nevoit să muncești ( nu ai cum sa te întreții altfel, părinții nu pot să te susțină ) sau să alegi să muncești ( pentru a te întreține singur, pentru a avea banii tăi ). Poți să începi să lucrezi la 18 ani, după terminarea liceului, sau la 23, după terminarea facultății. De exemplu, eu in timpul facultății munceam la negru în construcții pentru a avea banii mei. Nu a fost ușor, aveam și de învățat, iar munca îmi consuma timp și energie. Dar uite că nu am murit muncind, acum sunt bine-merci. Munca nu e o rușine, nu e un rău...e o necesitate. Dacă îți place ceea ce faci, munca poate fi și o plăcere, cu satisfacții profesionale, materiale etc. Referitor la fetele care practică escortingul. Sunt situații și situații. Unele poate au fost forțate de "iubi", de "băieți descurcăreți", altele au ales o cale mai rapidă de a face bani mai mulți, altele au fost forțate de situația financiară de acasă... Sunt cazuri diferite, cu motivații diferite. Iar vârsta de 18 - 19 ani a unora dintre escorte nu cred că e o problemă în condițiile în care, conform statisticilor, majoritatea tinerilor își încep viața sexuală în jurul vârstei de 16 ani sau chiar mai devreme. E un subiect care poate naște multe discuții. Iar adevărul îl știu doar escortele...de ce au ales calea asta, cum le afectează escortingul viața personală și integritatea emoțională și chiar psihică, cât le e de greu sau de ușor, cât de mult le place sau cât de mult urăsc ceea ce fac samd. Din punctul meu de vedere, "meseria" pe care o practică escortele nu e deloc ușoară. Nu e ușor să îți vinzi trupul, să îți dai intimitatea pe bani unor necunoscuți. Nu e ușor să lucrezi cu oamenii, mai ales că nu toți sunt oameni ok. Nu e deloc ușor să fii amabilă și binedispună cu toată lumea. E complicat. De asta abordarea "e bine sau rău" mi se pare nepotrivită. Pentru că deși lucrurile par simple la o primă vedere ( e vorba de alegeri ), la o analiză mai atentă totul devine complicat.

Mulțumesc pentru pont. O să caut, chiar sunt curios să citesc părerile unor escorte celebre. Din ce spui, ne-am descalificat din start...avem cont și scriem pe forum 😁😂. Pentru mine ar fi interesante și părerile escortelor cu care interacționăm mai des, escortele din Timișoara.

Interesant faptul că până acum nici o escortă nu și-a spus părerea. Asta înseamnă că ori sunt mulțumite de noi, clienții, și nu mai e nimic de îmbunătățit....ori au avut atâtea experiențe negative cu clienții încât nu mai speră la mai bine.

Am întrebat o farmacistă daca iod au.

Lucas, interesantă analiză a clientului ideal. Doar că nu e foarte relevantă. Pentru că tu nu ești ( sper ) escortă și atunci poți doar să presupui cum văd escortele clientul ideal. Apoi ai căzut din nou în capcana generalizării - ai presupus că toate escortele își doresc un astfel de client, așa cum l-ai creionat tu. Și a răspunsului plin de stereotipii - dotare mică, sex puțin, bani mulți etc. Unele presupuneri pe care le-ai făcut sunt destul de logice totuși, altele firești și de bun simț. E logic, deși nu obligatoriu, ca o escortă care are mulți clienți pe zi să prefere dotări medii și modeste. E de bun simț să mergi curat, aranjat, bărbierit la escorte. E firesc ca unele escorte să prefere clienții fideli, această fidelizare având avantaje multiple - certitudinea unui client ( bani ) pentru escortă, garanția unei partide sexuale reușite pentru client ( ți-a plăcut și ai revenit ), relaxare binevenită între doi oameni care deja se cunosc etc. Despre faza cu bani mulți pentru sex puțin...eu am întâlnit cel puțin două escorte care nu au vrut nimic peste prețul stabilit. Și mi-au oferit sex foarte satisfăcător. Am întâlnit și escorte care mi-au oferit mai mult decât am cerut în materie de servicii sexuale. Deci nu cred că putem generaliza. Eu sunt curios de părerea escortelor, cum văd ele clientul ideal...pe lângă presupunerile pe care le facem noi. Poate aflăm lucruri noi, mai cunoaștem ce își doresc de la noi ( pe lângă bani ). Eu cred că e benefic și pentru clienți și pentru escorte să aflăm ce așteptări avem unii de la alții. De exemplu, eu apreciez foarte mult anumite lucruri la o escortă: - Punctualitatea. Unii avem un program destul de aglomerat, mai suntem și căsătoriți....e firesc să nu ai timp să aștepți în mașină sau in fața locației și să îți dorești să se respecte programarea; - Igiena. Trebuie să fie impecabilă, curată, fără mirosuri, epilată proaspăt. - Atitudinea. Sociabilă, prietenoasă, relaxată. Mergem pentru o oră de plăcere și relaxare, de atitudinea potrivită depinde și reușita actului intim. - Aspectul. Aici nu mă refer ca escorta să fie extrem de frumoasă, ci să fie îngrijită, feminină, cochetă. Nimeni nu e perfect fizic, dar aspectul îngrijit salvează multe minusuri fizice. - Corectitudinea. Ce am stabilit, aia rămâne. Sau dezvoltăm pe parcurs, de comun acord. Știu, multe pretenții. Și astea sunt doar cele generale, de început 😁. De aici urmează cele care țin de desfășurarea acțiunii în sine. Unde lucrurile decurg cu implicarea ambilor parteneri, unde contează chimia, afinitățile, conexiunea... O escortă "ideală" știe să le ofere, să creeze un moment intim intens și credibil, știe să se implice, dar aici îmi asum și eu ( in calitate de client ) responsabilitatea. E un joc în doi până la urmă. Apreciez o escortă care oferă FK, ON...îmi place escorta care știe să mă seducă, lucru care implică o inteligență emoțională destul de ridicată. Ador escorta care se simte bine cu mine, iar dacă are și orgasm...e un vis. Dar astea sunt lucruri care țin de amândoi, de felul în care evoluează acțiunea. Am văzut că folosirea termenului "ideal" a creat unele nelămuriri. Poate nu e cel mai potrivit cuvânt. Ideea era să ne spunem părerea, să spunem ce ne dorim unii de la alții, ce își dorește fiecare de la o escortă sau ce își doresc escortele de la clienți. Tocmai pentru că suntem diferiți și fiecare ne dorim alte lucruri, m-am gândit că ar fi un subiect interesant și folositor.

Eu am luat răspunsul în ansamblu ( în spiritul răspunsului, nu în litera lui ). Mi-a plăcut că a subliniat într-un mod foarte plastic ( și specific Nandiei ) necesitatea escortingului. Csf ncsf 😂

Le diferențiezi citind un pic despre moralitate - ce înseamnă moral, ce înseamnă principii, valori și reguli morale, rolul moralei într-o societate etc. Și atunci o să vezi de ce unele lucruri/schimburi sunt morale, iar altele nu. Spor la studiu!😁

Genial răspunsul! 👏👏👏😂

Definește termenul imoral în contextul de față. Din punct de vedere moral, escortingul ( prostituția, sexul pe bani ) e imoral. La fel cum e imoral să îți înșeli prietena, soția. La fel cum sunt imorale multe alte lucruri pe care totuși le facem. Din punct de vedere religios, escortingul e păcat. Sexul în afara căsătoriei e păcat, nu doar sexul pe bani. Din punct de vedere legal....să zicem că escortingul nu e legal. E tolerat. Din ce știu eu, la noi în țară escortingul e contravenție, se pedepsește cu amendă. Eu îmi asum toate astea atunci când merg la escorte. Știu și îmi asum.

Aici subscriu și eu....escorta ideală nu există! Adică o escortă ideală pentru toată lumea, un etalon universal valabil pentru toți. Pentru că suntem diferiți, gusturi diferite, plăceri diferite. Eu mă refeream la escorta ideală în viziunea fiecăruia. Cum vede fiecare escorta ideală pentru el. Ce calități trebuie să aibă, ce servicii etc. La fel și la"clientul ideal"...cum vede fiecare escortă clientul ideal pentru ea. Ce condiții ar trebui să îndeplinim, ce calități etc.

Foarte bine punctat! Afinitatea, conexiunea, acea "chimie" face diferența dintre o experiență banală și o experiență memorabilă. Și descoperă escorta ideală chiar și acolo unde, aș îndrăzni să spun, domnișoara/doamna nu se ridică la standardele ideale din mintea noastră. Idealul teoretic din mintea noastră e deseori depășit de realitatea practica, viața ne surprinde cu lucruri subtile cum ar fi emoțiile, afinitățile, chimia.

Salutare tuturor! E un subiect care sigur a mai fost dezbătut, dar sunt convins că mai sunt lucruri de spus - și de o parte...și de cealaltă. Dacă depășim stereotipia inevitabilă a anumitor răspunsuri ( clientul ideal e cel cu bani și slab dotat fizic, iar escorta ideală e frumoasă, supusă și face de toate pe bani puțini ), sigur unele răspunsuri ne vor surprinde. Oricum, mi se pare un subiect interesant de discutat, vedem ce așteptări avem unii de la alții, ne cunoaștem mai bine. Vă doresc o seară frumoasă și aștept cu interes părerile voastre! P.s. Știu, era frumos să încep eu cu prezentarea escortei ideale in viziunea mea. Însă e atâta de gândit și de scris, încât acum nu am timp 😁

Cine e Real? 😂😉

Nu e relevant, nu te ajută cu nimic să știi dacă eu cred sau nu în Dumnezeu. Tu ce concluzie tragi citind ceea ce am scris mai sus? E credință? E simplă cunoaștere teoretică?

E superbă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul..."duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei..." Lucruri simple, dar atât de importante. Rugăciune neîncetată... rugăciunea inimii. Rugăciunea coboară din minte în inima, din rațional în afectiv și devine una cu ființa ta, contopire care aduce o bucurie extraordinară, o regăsire a sensului. Rugăciunea isihastă....cât de departe suntem...

Din punctul meu de vedere, întrebarea e greșită. La fel ca și întrebarea "e bine sau rău să crezi in Dumnezeu?". Pentru un credincios e bine să crezi și e rău să nu crezi, iar pentru un ateu e rău să crezi și e bine să nu crezi. Deci e o întrebare care conține și răspunsul. Credința e relația ta profund intimă cu Dumnezeu, încrederea nețărmurită în existența lui Dumnezeu, în perfecțiunea, atotputernicia, atotștiința, omniprezența....Absolutul. Fiind o putere a spiritului, credința nu poate fi impusă din exterior, de către alți oameni, nici prin forță, nici prin argumente. Ea se naște în suflet din mila și descoperirea lui Dumnezeu, in urma convingerilor personale, a căutărilor existențiale, a experiențelor vieții. Și nu e nici o problemă dacă nu crezi. E treaba fiecăruia. La fel cum nu e nici o problemă să crezi in Dumnezeu. Suntem atât de diferiți. Și e foarte bine așa. Oricum Dumnezeu ne iubește pe toți. Important e să fim oameni, să încercăm să fim mai buni, mai înțelegători unii cu alții, să încercăm să nu facem răul, să mai lăsăm din mândrie și orgolii și să punem in loc înțelegere și compasiune. E atât de simplu creștinismul, dar atât de greu. Dumnezeu nu cere imposibilul, nici măcar nu cere mult...cere fiecăruia după putință. Cere să ne iubim, să facem binele din iubire. Sunt puțin cam obosit, ideile nu au coerența pe care o doresc...mă opresc aici. Esența e că totul poate fi extrem de simplu...și ar trebui să fie simplu - mai multă iubire față de oameni, fapt care duce automat la săvârșirea binelui.

Doar 3 cuvinte pentru a descrie un om atât de complex ca mine, cu o personalitate covârșitoare și un caracter de fier? 😂😂 - Empatic ( uneori până la naivitate ) - Punctual ( aproape obsesiv ) - Glumeț ( auto-ironic, umor de calitate ) Ca să dau replica celui care m-a provocat ( în caracterul ultimului cuvânt despre mine 😁, pentru că știe de glumă ), nu sunt superficial nici eu, dar nici nu pot să spun că sunt profund...mai degrabă provagin. @Magnificul0

Bună @Anna03! Intenționat am uitat virgula 😁. Deși nu ne cunoaștem ( încă ), îmi las și eu părerea aici...sper că nu deranjez. În primul rând, așa cum sigur știi deja, există domni și "domni". Unii nu vor fi mulțumiți niciodată, oricât de mult îți dai interesul. Dacă aveai papuci de casă, de ce nu sunt de unică folosință?...dacă erau de unică folosință, îl strângeau sau erau prea largi...dacă erau ok papucii, găsea orice altceva să nu fie mulțumit. Așa că nu pune la suflet întâmplarea. Dacă vrei, cumpără papuci...ca să fie satisfăcute fanteziile oricui ( poate avea astfel de fantezii, cu papuci de casă ), deși nu cred că e cazul. Din ce spun colegii în recenzii, igiena personală și a locației sunt la mare cinste în cazul tău. Deși nu te cunosc fizic, modul în care te promovezi, fotografiile artistice care îți evidențiază frumusețea și nu în ultimul rând, recenziile pozitive ale membrilor de luat in seamă, mi-au format o părere foarte bună despre tine. . Concluzia? Nu lăsa să te supere o întâmplare ca cea pe care ai relatat-o. Tu știi că ești impecabilă, clienții tăi știu și ei asta. O seară frumoasă să ai! Și mult zâmbet!

Cu tot respectul nețărmurit față de geniul lui A. Einstein, sentimentul de religiozitate născut din dovezi științifice sau din lipsa unor dovezi care să susțină știința dincolo de înțeles e net inferior unui sentiment religios născut din credință. "Existența unui spirit care se manifestă în legile universului, unul care este mult superior celui uman", încercarea de a-l aplica și justifica științific, de a-l încadra în legile universului e o dovadă a limitării. Ori religiozitatea mistică, credința absolută nu are limite, nu are nevoie de dovezi, de justificări...la fel cum nici Spiritul nu are limite. El nu se manifestă în limitele universului, El crează universul, îl guvernează, nu are limite....poate doar limitele capacității noastre de înțelegere și cuprindere a necuprinsului. Dar dacă rațiunea are limite, credința e nelimitată. "Trebuie să ne golim de prea plinul Eu, ca să intre în noi un pic de Dumnezeu" - genialul Petre Țuțea.

Deși controversate ca datare ( și nu numai ), pot fi luate în calcul și celebrele tăblițe de la Tărtăria. Datarea ar fi cam pe la 5.300 î.H., aceasta fiind datarea scheletului lângă care s-au descoperit tăblițele. Ele ar fi cea mai veche scriere cunoscută din lume ...deși părerile oamenilor de știință sunt împărțite. În 2012 s-ar fi descoperit lângă Sibiu un obiect acoperit cu o scriere cuneiformă mai vechi cu aproximativ 1000 de ani decât tăblițele de la Tărtăria. Dar așteptăm să se pronunțe știința. Oricum arheologia oferă surprize tot timpul, poate de asta e atât de fascinantă. Ca scriere literară, poem, așa știam și eu - Epopeea lui Ghilgameș e cea mai veche. Dar lucrurile astea cred că le știai deja, probabil aștepți informații inedite.

- Vasile, de ce ești trist? - Aseară mă plimbam cu iubita prin parc și am dat peste un maniac.... - Sexual? - Nu, bisexual...

Foarte corect punctat, suntem diferiți. Și din nou e vorba de alegeri. Iar abstinența, parțială sau totală, nu e imposibilă. Până la urmă, și asta ne diferențiază de animale - nu suntem doar instincte, suntem și rațiune, voință, discernământ. Dacă vrei, poți să te abții chiar de la un viciu atât de plăcut ca sexul plătit, care poate crea dependență psihică și chiar fizică. Trebuie doar să vrei asta. Dacă nu poți să te abții, înseamnă că nu vrei cu adevărat. Referitor la cei care se retrag din lumea escortingului...nu înseamnă că dacă s-au retras de pe forum și nu mai frecventează escorte, nu mai fac sex. Poate au găsit pe cineva, au început o relație, poate au parte de acțiune cu civile. Nu știm noi care e situația lor.

" ....și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul..." ..." Și a zis Dumnezeu: Să fie..." - manifestarea voinței divine, atotputerniciei divine prin Logos, prin Cuvânt. De multe ori uităm ce forță au cuvintele, uităm să le folosim in mod potrivit. Cuvintele nu sunt doar o simplă formă de comunicare, sunt mai mult de atât. Gândul are puterea lui, cuvintele rostite au puterea lor, sunt energie. Cuvântul are și fond, nu doar formă.

De asta am precizat "când și dacă va fi cazul". Știu că momentan e vorba doar despre poze. Dar nu știi niciodată că îți rezervă viața. P.s. Rămân la părerea că ar fi niște recenzii senzaționale 😁

Și când te-am propus pentru postul de "profesorul forumului" ai crezut că glumesc 😁. Am știut eu ce spun. E interesantă abordarea ta - cuvânt = sunet. Recunosc că nu am gândit niciodată așa celebrul verset. Pentru că în sintagma "La început era Cuvântul", Cuvântul e Logos ( cu toate implicațiile acestui termen, cu toată bogăția semantică a logos-ului grecesc ). Logos e Fiul, Logos e planul lui Dumnezeu, Logos e Cuvântul Divin. Dar foarte inedită pentru mine perspectiva ta asupra cuvântului....cuvântul primordial - sunetul care converge spre infinit. Și total de acord cu dreapta așezare a totului.