Andone321

Cred că mulți văd doar eticheta și uită omul din spatele ei. Unii judecă prea repede fără să se gândească la câtă vulnerabilitate, răbdare și inteligență emoțională poate ascunde un om care trebuie să ofere apropiere, conexiune și înțelegere unor străini, zi după zi. Și poate tocmai cei care învață să ofere atât de mult celorlalți ajung să ducă cel mai greu lipsa unei conexiuni reale pentru ei înșiși. „Care este diferența dintre minte și inimă?Mintea îți va spune ce este mai inteligent să faci,iar inima îți va spune ce vei face oricum.” Poate că uneori oamenii nu aleg doar cu mintea. Și poate nici sufletul nu ține cont mereu de etichete. 💔

Nu uita: tot ceea ce oferi se întoarce, mai devreme sau mai târziu, către tine. E doar o chestiune de timp. 💔

„Care este diferența dintre minte și inimă? Mintea îți va spune ce este mai inteligent să faci, iar inima îți va spune ce vei face oricum.” ~ Wiz Khalifa. 💔

Poate a lăsat loc… pentru compania potrivită 😉😎

Posibil să ai dreptate… depinde mult de felul în care privești lucrurile. Eu cred doar că tocmai limita dă sens trăirii. Dar poate unii reușesc să găsească sens și fără ea. 💔

Cred că, dacă am avea nemurire, nu am deveni mai buni… ci doar mai expuși la ceea ce suntem deja. Unii ar construi mai mult, alții ar distruge mai mult. Unii ar avea timp să se descopere, alții să se piardă. Dar un lucru s-ar pierde aproape sigur: valoarea momentului. Pentru că ceea ce e limitat capătă sens. Iar ceea ce pare infinit… ajunge, uneori, să nu mai însemne nimic. Poate tocmai de aceea viața are greutate: pentru că nu e fără sfârșit. 💔

Recenzii….

Lumina dintre noi Păstrez amintiri cu tine Ca pe-o lumină ce se stinge, Dar le simt din nou în mine Când lumina ta m-atinge. Nu sunt doar clipe trecătoare, Sunt viață prinsă între noi, Ești tu în fiecare stare Și eu în tot ce-a fost apoi. Te port în gând fără oprire, Ca pe-un secret ce nu se spune, Cu râsul tău — o amintire Ce-mi face inima să sune. Și serile ce ne țineau Cu lumea-ntreagă în tăcere, Încă în mine mai rămân Ca o dorință, ca o vrere. Chiar dacă drumuri ne-au desprins Și timpul ne-a dus mai departe, În mine nu s-a stins nimic — Doar te-am mutat adânc… în noapte. Păstrez amintiri cu tine Nu ca pe-un vis ce-a dispărut, Ci ca pe-un foc ce arde-n mine Și nu vrea, încă, să fie stins. Ești liniștea din fiecare Respir ce pleacă și revine, Și, chiar de nu mai ești aproape, Rămâi, tăcut-adânc în mine. 💔

: ( : ,,Tu decizi “ 💔

Sărbători binecuvântate ! Fie ca lumina Învierii să-ți aducă liniște, claritate și acele răspunsuri care vin atunci când sufletul e pregătit să le primească. Paște fericit ❤️

Sărbători frumoase, Sonia 🤍 Să-ți fie zilele liniștite… dar parcă forumul o să fie mai gol fără tine câteva zile 😄 Unele prezențe se simt mai mult decât se spun. Te așteptăm cu bine înapoi. Paște fericit ❤️

Îți doresc liniște, lumină și oameni care știu să aducă zâmbetul exact atunci când trebuie. Unele lucruri frumoase nu se spun, doar se simt… și rămân acolo unde contează. Paște fericit ❤️

Mulțumesc frumos… chiar m-a bucurat răspunsul tău. Da, cred că uneori nu banii schimbă omul, ci doar scot mai repede la suprafață ce era deja în el. Îți doresc și eu sărbători frumoase, cu liniște, bine și oameni dragi aproape. ❤️ 💔

Foarte frumos scris. Și, dincolo de formă, mi-a plăcut mai ales ideea de fond: faptul că adevărata valoare nu stă în zgomot, în afișaj sau în câte „zerouri” reușește cineva să strângă în jurul lui. Fără acel 1 din față - caracter, bun-simț și decență - restul rămân, într-adevăr, doar cifre fără sens. Trăim într-o lume care confundă tot mai des ostentația cu valoarea și agitația cu importanța. Tocmai de aceea, textele care pun lucrurile în ordine merită citite de două ori. Mi-a plăcut mult. Respect. 💔

În prag de lumină În prag de noapte și de gând, Când lumea tace mai profund, Se-aprinde-n suflet, uneori, O liniște fără de culori. Nu toți mai știu să o păstreze, Nici dorul nu mai știe-a crede, Dar undeva, tăcut și blând, Mai arde-un strop de adevăr în gând. Nu pentru cei ce n-au iertare, Nici pentru vorbe trecătoare, Ci pentru cei ce, fără glas, Mai poartă-n ei lumină-n pas. Și poate-n noaptea ce-o să vină, Când fiecare-și caută o vină, Vom înțelege, rând pe rând, Că iertarea e lumină-n gând. Atât rămâne… și e bine: Un strop de pace pentru tine. Și dacă dorul nu dispare, Să-l lași să ardă-n lumânare. 💔