Sunt la masa aia din penumbră, iar lumina reflectoarelor cade fix pe ea. O văd pe Claudia cum urcă pe scenă și, în secunda doi, creierul meu își ia concediu direct:
-Ochii îmi ies complet din orbitei, întinzându-se ca niște arcuri scăpate de sub control până aproape de pantofii ei.
-Inima începe să-mi pulseze atât de violent încât îmi sare direct afară din piept, bubuind ca o tobă uriașă: THUMP-THUMP! THUMP-THUMP!
-Trântesc laba în masă cu o forță absurdă, făcând toate paharele să zboare în aer, în timp ce mandibula îmi cade la propriu pe blat, cu un zgomot greu de lemn.
-Odată ce mă adun puțin, trag aer în piept, fluier lung și scot un urlat fioros de lup înfometat, de răsună tot clubul Coco Bongo.
-Și ca să nu-mi pierd definitiv mințile, apuc un ciocan uriaș de lemn și îmi trag singur un bocănit zdravăn în moalele capului.
Iau o pauză, îmi împing ochii înapoi în orbite, îmi aranjez cravata galbenă și sunt gata de acțiune..
asta ca să nu pun clipul cu Jim Carrey din bine cunoscutul film.. The Mask.. 😁..
ca reacție la.. 😍