Contează ceea ce se vede sau ceea ce simți?

[baron58]

PIERDUT ÎNTRE GENERAȚII

 

În secolul al xx-lea, mi se pare,

Făceam o mare risipă de cuvinte oarecare:

Când voiam să spunem că ceva ne place,

Spuneam că e FRUMOS și pace,

Spuneam că e SUBLIM

Pentru că așa e făurit de destin,

Spuneam că e GINGAȘ

Ca primăvara un fir de toporaș,

Spuneam că e PERFECT

După conținut și aspect,

Spuneam că e FEERIC

Ca discul lunii auriu și sferic,

Spuneam că e FERMECĂTOR

Ca sufletul tânăr atins de amor,

Spuneam că e GRAȚIOS

Ca trupul femeii privit de sus și până jos!

 

În secolul al xxi-lea, mi se pare,

Nu mai folosim aceste cuvinte fără valoare:

Pentru tot ce mai ieri era frumos, sublim, gingaș și bun

Se spune: *Băi, ești NEBUN?*

Și pentru ce era perfect, feeric, fermecător și cu rost

Se spune: *Băi, ești PROST?*

 

Eu, între generații pierdut,

Aș putea spune când îi ascult:

-Da sunteți NEBUNI și anoști,

Dar, mai degrabă, sunt convins că sunteți PROȘTI!

[baron58]

AM ÎNVĂȚAT SĂ PLÂNG, RÂZÂND...

 

Se-aud acorduri de chitară

Acolo, undeva departe...

O inimă parcă ar vrea să ceară

Iubire, că doar durere-mparte...

 

Iar sunetele ei taie adânc...

Dar tu nu poți să te ferești,

Asculți tăcut și ochii-ți plâng

Simțind, puterea cu care iubești !

 

Pe cer oftând, Luna ascultă...

Lăsându-și dorul s-o cuprindă,

Iubirea ei este profundă...

Dar nu mai poate s-o atingă...

 

Soarele cheamă pescărușii-n zbor...

Ridicându-și încet ochii din mare...

Raze fierbinți îi plâng de dor...

După iubirea lui din depărtare...

 

Acordurile vin, nu se opresc...

Și-n inimă adânc pătrund...

Oriunde-ai fi, eu am să te iubesc

Demult...am învățat să plâng, râzând !

[baron58]

În leagăn

 

Mă iubește și timpul...

Îmi oferă ca bonus

Clipe-adânci de tandrețe

Și trăiri șugubețe.

Stelele toate

Îmi vorbesc despre noapte...

Că nu-i chiar atât de hapsână

Ea nu fură lumină!

Ci doar o împrumută un pic

S-o sărute cu dor pe buric!

Apoi o aruncă în soare

Și-o transformă-n culoare!

Mi-o prinde rebel de codițe

Ești o divă cu fițe!

Dar eu râd și nu-mi pasă de nori

Ei se-adună și fac zarvă-n păstaie

Cad de sus în potop, mor în ploaie!

Și ce dacă?

Eu sunt leoarcă!

Dar mă legăn de-un apus

Oare ce mai e de spus?

Prind cocorii cu privirea

Dar mă prinde amăgirea!

Și adorm la întâmplare

Pe-o imensă renunțare!

Timpul este bun cu mine

Pleacă, vine..

Mă găsește-ntotdeauna

Lângă o femeie!

[baron58]

Așa sunt eu!

 

Eu nu pot fi decât ce-am fost

Un simplu om cu al lui rost,

Atunci când lacrima mi-am șters

Am râs că n-am avut de-ales.

 

Eu nu pot fi decât ce sunt

Un simplu muritor de rând

Ce vrea în juru-i numai flori

Chiar de albit e de ninsori.

 

Eu nu pot fi decât un om

Ce plânge uneori în somn

Iar dimineața când sosește

Zâmbind pe-al vieții drum pășește.

 

Eu nu pot fi decât un chip

Sculptat pe munții de granit

Pe care i-am mișcat din drum

Și am făcut tristețea scrum.

 

Eu nu pot fi decât doar eu

Oricât ar fi să-mi fie greu,

Și chiar de-ar fi a-mi fi ușor

Voi fi tot eu pân-am să mor.

[22leon]

PIERDUT ÎNTRE GENERAȚII

 

 

În secolul al xxi-lea, mi se pare,

Nu mai folosim aceste cuvinte fără valoare:

Pentru tot ce mai ieri era frumos, sublim, gingaș și bun

Se spune: *Băi, ești NEBUN?*

Și pentru ce era perfect, feeric, fermecător și cu rost

Se spune: *Băi, ești PROST?*

 

Eu, între generații pierdut,

Aș putea spune când îi ascult:

-Da sunteți NEBUNI și anoști,

Dar, mai degrabă, sunt convins că sunteți PROȘTI!

Mare dreptate ai !!! 

[juniormorais]

[marian cristescu]

-Stii ca m-am maritat?
-Serios? Cu cine?
-Cu un marinar. E plecat unsprezece luni pe an.
-Saraca de tine, cum trebuie sa suferi…
-Nu, o luna trece atat de repede :laugh2

[marian cristescu]

Se investighează un caz de viol. Anchetatorul:
– Cum s-a intamplat?
Reclamanta:
– M-a dezbracat cu nesimţire şi a început să ma violeze.
– Cum?
– Pai, eu deasupra si el dedesubt…

[marian cristescu]

Un batrin de vreo 90 de ani, se casatoreste cu una de vreo 20…
Parintele:
– Domnule sinteti sigur ca vreti sa va insurati cu ea?
– Desigur, daca moare ma insor cu alta :laugh2

[marian cristescu]

O domnișoară cam între două vîrste intră-ntr-o dimineață veselă-n birou.Colegele o privesc nedumerite.
-Ce e? M-am logodit!!
-Păi…nu ziceai că n-ai să te măriți niciodată…că bărbații-s niște proști?
-Am zis! Da ăsta nu e! Ăsta m-a cerut de nevastă!

[marian cristescu]

Se gandeau intr-o zi Ion si cu Maria, unde sa o mai faca, o luara ei asa pe camp si ajung la padure: acolo au facut-o, la iaz: au facut-o, la iarba verde: au facut-o, dintr-o data vad linia ferata:
-No Marie, pe sine nu am facut-o!…
No si se apuca ei de treaba si vine trenu’…ei continuau, trenu’ suira, ei nimic.Opreste trenul si se da jos conductorul si cu un politai, ii ia si ii urca in tren.
– Ma Ioane, chiar pe sina v-ati gasit?
– Apai dom-le, daca mie mi-o v’int, lu’ Maria i-o v’int, trenul o v’int… si a oprit cine a putut :laugh2

[marian cristescu]

Badea Vasile si cu badea Ion stateau si admirau cerul instelat.
– Ba Vasile, uite, vezi, ala de colo ii Caru’ Mare…zise Ion, aratand mandru cu degetul.
– Da ma…raspunse Vasile, si ala de dincolo ii Caru’ Mic.
– Auzi ma…continua Ion, da’ boii…boii unde-or fi ma?
Intre timp apare si Gheorghe:
– Ce va uitati ma asa unu’ la altu’, ca prostii?

[baron58]

DARUL...

 

Greșesc...că nu pot fi perfect

Iubesc ...așa simt eu că este drept!

Plătesc, atunci când nu-s atent...

Dar dăruiesc și-n schimb nimic n-aștept!

 

Plâng, dar nimeni nu vreau să vadă

Râd, dar atenția nu vreau s-atrag...

Strig ...celor ce vor să m-audă...

Dar tuturor eu le zâmbesc cu drag!

 

Ascult cu dragoste pe fiecare...

Vorbesc cu inima deschisă orișicui,

Tac...atunci când sufletul mă doare

Și-ndur fără a spune nimănui...

 

Aștept...trăind în fiecare clipă...

Stau și descopăr ce nu am făcut,

Plec doar când simt că nu-s dorit

Dar supărarea...din inimă alung...

 

Trăiesc...că pentru asta m-am născut

Și iert ca să văd frumusețea vieții...

Iubesc, că-i darul care l-am primit

Dar uit mereu, de lacrima tristeții...!

[baron58]

Să nu mai plângi o lacrimă în plus

 

Să nu mai plângi o lacrimă în plus!

Nu are timp de tine nici lumina...

Mai bine ia-ți din timp și vitamina

Și fă-ți un obicei să-ți fi de-ajuns!

 

Zâmbește chiar și când te doare dorul

Aleargă vântul și înșeală soarta,

Fă pact cu tine și ascultă poanta

Scrisă în versuri, stinge-n mări amorul!

 

Tu nu ai de pierdut de stingi rutina

Clădește în nisip castele mari

Ce dacă se dărâmă și-n zadar

Te plimbi prin visuri șui cu limuzina!

 

Măcar te joci cu viața, o faci lată

Îți faci cafea din stele căzătoare

Fumezi iubiri de-o vară-ntâmplătoare

Și râzi de ea, de mama ei de soartă!

 

Toți căutăm iubirea, știu prea bine

Dar ea e dusă, și-a găsit chemarea!

Mai bine răsfoiește valul, marea

Și nu mai suferi că nu-i de tine!

 

Și nu știi când găsești ascuns de Zei

Un suflet gata să îți dea ce-i ceri

Așa haioas, îmbrăcat-n veri

Te-ar duce întâmplarea unde vrei!

 

Și eu m-aș alinta un pic în mare,

Nisipul să îmi fie martor fin

Și aș lăsa o clipă în destin...

Să zăbovească-n jocul provocare!

 

Mai dă-o-n mama ei de viață,

Nu-ți pune la picioare fericirea?

Alege de pe raft nemărginirea

Și cumpără-ți frumosul ca la piață!

[baron58]

Minciuna

 

De când mă știu,eu am urât minciuna ,

Și nu o voi îmbrățișa,nicicând ,

Dar azi,eu o salut cu mâna,

Și voi vorbi de ea,mai mult ca oricând !

 

Minciuna a existat și a Tronat mereu,

A stat întotdeauna,la baza Societății,

De ea,s-au împiedicat șefii,mafioții ,

Cu un surâs,o-îmbrățișează ,hoții !

 

Azi, vreau ca să mă mint pe mine,

Să spun că timpul nu m-a-mbatranit,

Că tinerețea n-a plecat,si-mi șade bine,,

În. noua mea postura,de om intinerit !

 

Minte -mă că mă mai iubești,

Ca dragostea -ți va fi nemuritoare,

Că numai în ochii mei ai să privești ,

Care-a oglinda sufletului scăldat de Soare !!

 

Azi, nu voi regreta că am mințit,

Fiindcă,Viata este si ea ,o Minciună,

Care de mult s-a împământenit,

Apare si dispare,aleargă de Nebună !

[baron58]

PACATOS DE IUBIRE

 

Nu-mi da, Doamne, cât pot duce,

Nu îmi frânge sufletul!

Mi-e destul plânsul sub cruce,

Și păcatul, mi-e destul!

 

Nu mă ispiti pe seară,

Cu ochi verzi, iscoditori,

Că nu-s sfânt, să nu-mi sară

Inima-n piept, de fiori!

 

Lasă-mi dor din dragoste,

Nu-mi lua darul de-a iubi,

Ia-mi mai bine-un rând de coaste,

Să nu mă pot arcui!

 

Dă-mi din toate câte-un pic,

Nu întregi, toate grămadă,

Dar îți cer un lucru mic:

Dă-mi iubire...o tornadă!

 

Doamne, nu-mi da cât pot duce,

Din necazul pământesc!

Dar pune-mi iubiri pe cruce,

Chiar de-o fi să pătimesc!

[baron58]

Viața e pe clipe...

 

Nu pe ani, nu pe zile, nu pe ore...ci pe clipe.

 

O clipă îți poate aduce, ce nu ți-a adus un an întreg.

 

O clipă poate clădi, sau poate distruge.

 

Într-o clipă poate să-ți treacă prin cap o idee la care nu te-ai gândit o viață întreagă.

 

O clipă poate fi iubire, îndemn, suspin, hotărâre, decizie, vis împlinit.

 

Dați valoare clipelor din viața voastră și nu uitați să fiți fericiți.....

[baron58]

MAI MULT NU CER...

 

Darul pe care-l am...

Prea mulți nu-l înțeleg

Pe nimeni nu condamn,

Nici lauri nu culeg...

 

Nu toți avem puterea

De-a înțelege viața

Uităm că mângâierea,

Ne luminează fața...

 

Un zâmbet sincer

Tu poți să-l dăruiești,

Mai mult nu cer...

Învață să iubești...

 

Nu-i greu să ștergi

O lacrimă ce curge,

Bunătatea s-alegi

Zâmbind, la cel ce plânge!

 

Mulți se ascund...

Crezând că nu-s văzuți

Și mulți nu înțeleg

Că vrei să îi ajuți...!

[baron58]

*despre mine*

 

Sunt nopți când Celălalt

se află într-o parte a lumii

unde nu-l văd nu-l simt

nu-l aud nu-l găsesc...

...şi paşii mei devin

picături de ceară

care se preling

fără rost

pe trupul uscat

al singurătății...

Atunci,

cuvintele

se îngroapă în iarbă şi tac...

gândurile

îşi închid unul altuia

ferestrele

spre orele

care stau

goale nemişcate

în bătaia lunii...

iar sufletul îngenunchează

şi se roagă

tremurând

la ziua de mâine...

[baron58]

Nu vreau să spânzur amanunte

 

Nu vreau să spânzur amănunte

Într-o pădure curioasă...

Nici gândurile mele nude

Eu nu le las din cuib să iasă!

 

Nu pun angoase și abisuri

În fericiri nemaitrăite

Nu caut împlinite visuri

În amăgiri nemărginite!

 

Vreau numai zile-ncătușate

În zâmbetele dulci, frumoase

Doresc amiezi înmiresmate

Și-un drum cu amintiri duioase!

 

Să-mi cânte viața la țambal

Să știu dansa pe ritmul lumii

S-alerg în visul infernal

Unde iubirea-și plimbă nurii!

 

Și mâna-n mână prin dureri

Să transformăm o iarnă goală

În plimbărețe primăveri

Și toată viața într-o vară!

 

Nu vreau să simt cum plânge dorul

În mine, cum se frânge timpul

Vreau să cunosc numai amorul

Și să îți dăruiesc cuvântul!

[baron58]

Există momente în care viața îi desparte pe unii oameni doar pentru că amândoi să înțeleagă cât de importanți sunt unul pentru celalalt!

[baron58]

Ești genul romantic?

 

Ești genul romantic?

Nu știu. Se pune că pot să iubesc în cuantic?

Ești genul romantic?

Adică dacă am fantezii în evul antic?

Ești genul romantic?

Poate. Uneori mai visez că plutesc prin Atlantic.

Ești genul romantic?

Păi, mai cred în fantastic!

Ești genul romantic?

Un pic cam poetic.

Ești genul romantic?

Iubesc cam sălbatic.

Ești genul romantic?

Mă hrănesc cu estetic.

Ești genul romantic?

Doar un pic cam haotic.

Sunt genul romantic?

Ești puțin sistematic.

Sunt genul romantic?

Te cerți în cromatic.

Sunt genul romantic?

Ai vers matematic.

Sunt genul romantic?

Când joci prea dramatic!

Sunt genul romantic?

Nu ai nimic practic!

Sunt genul romantic?

Ești mult prea erotic!

Sunt genul romantic?

Ai dor roșiatic!

Sunt genul romantic?

Iubești prea frenetic!

Sunt genul romantic?

Ești genul romantic!

[baron58]

TAINA DIVINĂ

 

Aș vrea să scriu într-un vers neticluit,

Tot ce sufletul îmi cară și toate câte-a trăit,

Când urcă printre nori, luminând lângă soare,

Și când, dărâmat, mi se-așează la picioare!

 

Dar nu pot să transpun în cuvinte, nicicum,

Ce-a simțit și ce simte, mâine și-n clipa de-acum!

Sufletul e o taină, știută numai de cel,

Care-l poartă și-nțelege vorba spusă de el!

 

Dar divin pentru om, din sfințeasca suflare,

Se-nchină doar iubirii, se-ntunecă-n nepăsare,

Se ridică-n bucurie, în amar se prăbușește,

Sufletul, cu dragoste și cu zâmbet se hrănește!

 

Cu blândețea crește-n tine, cu mânia-l cătrănești,

În necaz se-mbolnăvește, de-ai credință-l curățești!

Cu speranța îl ții treaz, în deznădejde îl stingi,

De-l păstrezi frumos, poți raiul, prin ochii lui, să-l atingi!

 

Sufletului, de-i dai aripi și îl lași liber, să zboare,

Vei pluti și tu cu el, într-o necuprinsă zare,

Aproape de cer, acolo, unde-i pacea și seninul!

Unde viața pămîntească, își epuizează chinul!

 

Dă-i sufletului tău să bea, fericirile cerești,

Și-ai să vezi cum îl îmbracă în alb, chipuri ingerești!

Nu-i lua nicicând inocența de copil, chiar de-i bătrân...

Ca un prunc să se prezinte, l-al lui Tată și Stăpân!

 

Aș vrea să scriu într-un vers, ce-mi șoptește sufletul!

Dar nicicum nu pot transpune, nu ar cuprinde destul

De clar și cu exactitate, cuvântu-mi, nechibzuit,

Dar sunt mult mai priceput, la ascultat și citit!

[baron58]

Joc secund

 

Când simt dorul că mă apasă și am inima pustie

Mă strecor prin ceața deasă și mă pierd în poezie!

Când mă apasă întristarea și-s lipsit de energie

Sfidez valul,străbat marea și mă scald în poezie!

 

Când sunt copleșit de gânduri și plutesc în letargie

Mi-așez sufletu-ntre rânduri și apoi zbor în poezie!

Când mă apucă nebunia și-s cuprins de fantezie

Țin în lanțuri veșnicia, levitând în poezie!

 

Când îmi tremură ființa și fac crize de furie

Nu-mi abandonez credința și mă rog în poezie!

Când sunt stăpânit de frică și nu vreau ca să se știe

Merg pe a timpului aripă și mă ascund în poezie!

[baron58]

TIMPUL ȘI VIAȚA...

 

Pe bolta cerului se-ascund

Prin ridurile timpului bătrân

Zâmbete, ani și vieți la rând

Și multe gânduri care plâng...

 

Sub bolta cerului trăiesc...

Atâtea suflete pline de dor,

Timpului toate îi vorbesc...

Că viața-i tânără dar nu-i ușor!

 

Cu nostalgie, timpul o privește

Iar râsul lui se-aude-n univers,

Cu dragoste viața-i zâmbește

Și-i spune cât e de frumos...

 

Suntem aici de-o veșnicie,

Viața vă dă tot ce doriți...

Dar cât va fi...nici ea nu știe!

Și-ar fi mai bine să iubiți...

 

Pe fruntea timpului bătrân

Sunt amintiri ce-l răscolesc,

Merge neobosit pe drum...

Șoptind...nu pot să mă opresc!