IUBIRE INTERZISĂ!♥️

[baron58]

Să trăieşti o iubire interzisă este pe cât de palpitant şi de frumos, pe atât de consumator de energie. Trăieşti momentul, bucurându-te de fiecare clipă, ştiind că poate fi ultima.

Pe anumiţi oameni îi întâlnim pentru a ne rămâne alături pentru tot restul zilelor, iar pe alţii îi întâlnim doar pentru a-i iubi. Anumiţi oameni vor face parte din viața noastră pentru totdeauna, iar alţii vor fi doar în trecere.

[baron58]

O răbufnire de emoție aleargă-n inima-mi tăcută,

O simt molatic și mă simt atins în interioru-mi,

Emoția sentimentului îmi pare a fi foarte plăcută,

Însă gândesc că nu cunosc ale plăcerii valuri bătându-mi.

[baron58]

Ştiam că e sfârşit

 

Instinctul mă îndemnă câteodată,

o viață toată să o mai respir,

buzele să-ți mai sărut o dată,

parfumul tău din șoapte să-l inspir.

 

Cum soarta a rămas neiertătoare,

mi-a golit atâtea nopți de vise,

de-ar plânge-n ea tot sufletul ce doare,

prea multe versuri ar mai fi rescrise.

 

Ştiam că e sfârşit, şi tu ştiai!

dar ne furam din dragoste pe-ascuns,

căzând în gol când ochii-mi sărutai,

nu așteptam niciunul un răspuns.

 

Parcă s-a stins o primăvară-n noi,

cum ploile ce-n vânturi se răsfrâng,

în suflet am rămas atât de goi,

și-aș vrea mereu în brațe să te strâng

 

PS.:Când crezi că deții controlul absolut,de fapt nu controlezi nimic.Viață!,viață!...cusută cu ață...încurcate mai sunt căile tale...!!!

[baron58]

Am pus într-o cutie veche mângâierea ta, M-am străduit să așez umbrele buzelor tale.Mi-e greu,dar adaug privirea ta plină de dor.Și totuși nu sunt liber de tine...mai era ceva...Iubirea pe care ți-o port...Mi-o smulg din suflet și o asez în cutie.Mainile mele tremură pe capacul ei și înlemnesc așa.Privirea mi-e sfințită pe durerea împietrită.Aștept pentru ultima dată un semn...Zornăitul telefonului,vocea ta...Mâinile tale pe umerii mei...Nimic.Încerc să-mi adun puterile și strâng ceva din mine în vârfurile degetelor.E o ultimă luptă între ce a fost și ce va fi...Acum ori niciodată...Inima trage cortina uitării.Iar degetele apasă într-un scrâșnet scurt capacul cutiei.Din mine se scurge toată minunea vieții.Încui cutia cu o lacrimă.Și-o privesc gândind s-a sfârșit...

[baron58]

Doar eu și vântul...

 

Nu pot, nu vreau, nu știu

Să aud cum vântul bate

Mi-aduce un gând pustiu

Ce inima mi-o străbate

 

Ești tu, sau doar un vis

Care pe cer încet s-a stins

Nu pot să simt, să zâmbesc

Nici măcar să mai trăiesc

 

Când știu că fără tine e greu

Printre frunze să pășesc

Și rămân singur, doar eu

Cu vântul să rătăcesc...

[potolea]

O răbufnire de emoție aleargă-n inima-mi tăcută,

O simt molatic și mă simt atins în interioru-mi,

Emoția sentimentului îmi pare a fi foarte plăcută,

Însă gândesc că nu cunosc ale plăcerii valuri bătându-mi.

 

Odă (în metru antic)

 

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,

Ochii mei nălţam visători la steaua

Singurătăţii.

 

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...

Pân-în fund băui voluptatea morţii

Ne'ndurătoare.

 

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele mării.

 

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...

Pot să mai re'nviu luminos din el ca

Pasărea Phoenix?

 

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;

Ca să pot muri liniştit, pe mine

Mie redă-mă!

 

[baron58]

Aşa e iubirea!

Oricum ea vine precum o rafală

luându-ţi tihna

şi odihna,

că inima străpunsă

nu va mai bate-n ritmul de-altă dată

de dragoste pătrunsă,

dar ea,

iubirea,

este prea bine-ascunsă

că nu poţi s-o găseşti

aşa cum ţi-o doreşti,

şi trecem toţi prin viaţă

tot aşteptând că - poate...,

dar,

în zadar...

[baron58]

Suflet pierdut

 

O lume plină de mister,

Oameni timizi, fără curaj,

Dorințe calde care pier

Și lacrimi triste pe obraji.

 

Privește cerul și te-nchină!

Zâmbește-i Soarelui să ardă!

Iubește-n noapte și pe lumină!

Aleargă-n ploaia ce te scaldă!

 

Caută-n tine ce-ai pierdut,

Azi nu mai știi ce-i rău și bine,

Ești tot mai trist și abătut

Și ai uitat să crezi în tine.

 

Hai, fruntea sus, trăiește-ți viața!

E chiar frumoasă, de o vezi!

Încearcă să-ți găsești speranța!

Nu trebuie decât să crezi!

[baron58]

Pur și simplu...

 

 

Mi-e atât de dor de tine

Și zadarnic vreau să uit...

Ești în tot ce am în mine

Şi cu mine cum să lupt?

 

Da, aici şi pretutindeni

Te respir, te văd, te simt!

Primāvara ne cuprinde

Umbre triste luminând.

 

Mi-e atât de rău de tine

Că nici moartea n-are rost!

Te "iubesc" şi nu te-aș ține

Mult îmi e și ce a fost.

 

Cred că viața e o artă,

Alții spun că e destin...

Te "iubesc", iar tu mă iartă,

De iubirea mea de chin.

[baron58]

Incertitudine

 

te alung... şi te chem

te caut... te uit

te cert şi te-alint!

 

cu tine în gând

pământ de ating

inima-mi sare

în depărtare

 

te-alung din suflet

din gând...

rămâne un gol

şi te chem!

[baron58]

În viziunea mea,

Marea tu vei fi...

Tu mă vei legăna,

Dar eu te voi iubi...

În viziunea mea

Tu totul vei fi.

Căci eu nu voi putea

Fără tine trăi...

În viziunea mea tu

Cerul tu vei fi

Tu pretutindeni vei fi a mea

Dar eu te voi iubi...

În viziunea mea

Luna tu vei fi...

Tu nopțile mă vei mângâia,

Dar eu te voi iubi...

În viziunea mea

Ve fi un astru ceresc...

Tu calea îi vei lumina,

Dar eu o să știu să te ocrotesc...

În viziunea mea

Tu vei fi un fluture

Căci tu vei putea zbura

Dar eu pe nimeni nu o să las să te supere...

[baron58]

Ce este iubirea?

Un sentiment care doare....o flacără care nu moare oricât de puternică ar fi furtuna care vrea să o stingă...

Demult,se spunea că iubirea vorbește iar vocile tuturor zeiilor tac...Dar dacă iubirea e așa frumoasă încât zeii o ascultă,de ce ne străpunge o săgeată în inimă și ne face să suferim?

Întrebări fără răspunsuri...iubire împărtășită...inimă însângerată...

[adormassage]

De multe ori, mi-e sufletul înveninat de ură,

Căci lungă este clipa când îmi blestem destinul,

Şi-i mult prea scurt momentul, când dragostea cea pură,

Mi-alungă suferinţa, amară ca pelinul!

 

Distanţa ne desparte, doar trupul şi privirea,

Căci inimile noastre, unite sunt într-una,

Pe care o-ncalzeste, speranţa şi iubirea,

Povestea ei ştiind-o, doar stelele şi luna!

 

Când noaptea se aşterne, te caut printre vise,

Să-ţi întâlnesc privirea şi-a mea să fii pe veci,

Tot rătăcind de-o viaţă, pe drumuri interzise,

Te am doar pentru-o clipă că-n zorii zilei pleci!

 

Cu ochii te petrec, îngenuncheat de dor,

Din labirintul vieţii, tot caut o ieşire,

Urăsc lumina zilei iar noaptea, o ador,

Căci doar în întuneric te pot iubi-n neştire!

 

Înaintez cu greu, prin ceaţa asta densă

Şi m-aş lăsa vândut chiar şi pentru o fisă,

Căci dorul mă apasă, dorinţa e imensă,

De-a te putea atinge, iubire interzisă!

 

 

[Vizitator gvbolovan]

 

De multe ori, mi-e sufletul înveninat de ură,

Căci lungă este clipa când îmi blestem destinul,

Şi-i mult prea scurt momentul, când dragostea cea pură,

Mi-alungă suferinţa, amară ca pelinul!

 

Distanţa ne desparte, doar trupul şi privirea,

Căci inimile noastre, unite sunt într-una,

Pe care o-ncalzeste, speranţa şi iubirea,

Povestea ei ştiind-o, doar stelele şi luna!

 

Când noaptea se aşterne, te caut printre vise,

Să-ţi întâlnesc privirea şi-a mea să fii pe veci,

Tot rătăcind de-o viaţă, pe drumuri interzise,

Te am doar pentru-o clipă că-n zorii zilei pleci!

 

Cu ochii te petrec, îngenuncheat de dor,

Din labirintul vieţii, tot caut o ieşire,

Urăsc lumina zilei iar noaptea, o ador,

Căci doar în întuneric te pot iubi-n neştire!

 

Înaintez cu greu, prin ceaţa asta densă

Şi m-aş lăsa vândut chiar şi pentru o fisă,

Căci dorul mă apasă, dorinţa e imensă,

De-a te putea atinge, iubire interzisă!

 

 

Hei, las-o dracului de ură și de blestem... Universul îți dă șansa să îți alegi singur destinul, să-ți alegi drumul în care te simți cel mai confortabil și mai fericit. Și vei ajunge ca mine... ;)

"Știam mai demult că universul mă iubește, dar nu credeam că mă iubește chiar în halul ăsta... " :)

[adormassage]

 

Hei, las-o dracului de ură și de blestem... Universul îți dă șansa să îți alegi singur destinul, să-ți alegi drumul în care te simți cel mai confortabil și mai fericit. Și vei ajunge ca mine... ;)

"Știam mai demult că universul mă iubește, dar nu credeam că mă iubește chiar în halul ăsta... " :)

 

Frumos raspuns  :hug1  :clapp  :clapp

[Vizitator gvbolovan]

Frumos raspuns  :hug1  :clapp  :clapp

Mai degrabă sincer decât frumos...

[adormassage]

Mai degrabă sincer decât frumos...

Cum spui tu :rax2 pentru mine tot frumos  :rax2   nu blestem  :rax2  nici nu urasc  :rax2

[Vizitator gvbolovan]

Cum spui tu :rax2 pentru mine tot frumos  :rax2   nu blestem  :rax2  nici nu urasc  :rax2

Așa te vreau! Hai la Timișoara, bem o cafea împreună :)

[adormassage]

Așa te vreau! Hai la Timișoara, bem o cafea împreună :)

Multumesc de invitatie .... :ellao  nu mai sunt de cafele  :laugh2  

[Vizitator gvbolovan]

Multumesc de invitatie .... :ellao  nu mai sunt de cafele  :laugh2  

Nu-i problemă, găsim alte alte variante profitabile pentru amândoi ;)

[baron58]

Predestinat a fi... iubire,

Soroc la margine de gând,

Aştept a vieţii..... tălmăcire

Şi- adulmec ultimul cuvânt.

Dizolv esenţe în clondire,

Asmut năluci către pământ,

Predestinat a fi... iubire,

Soroc la margine de gând.

Speranţelor, le dau cinstire,

Chemărilor, discernământ,

Prin cinci poeme de iubire

Şi un surâs.... de legământ

Predestinat a fi... iubire.

[baron58]

Ne jucăm de-a amanţii

 

Este o joacă interzisă,

Tu mă rogi să te iubesc,

Eu te rog să mă iubeşti.

Tu-mi dezbraci scrisul,

Eu îţi dezbrac vorbele

Şi ne ascundem după poezie.

Rimele au forme ruşinoase,

Atenţionare pentru pudici,

Şi fiecare strofă seamănă cu-n pat

Iar întreaga poezie pare

O noapte nesfârşită de amor.

Mai vreau?!

[potolea]

Revedere

 

- Mă dor în mine drumurile înapoi.

- Ești palidă, ochii tăi sunt mai mari.


- Te-am așteptat, fiindcă te-am gonit.
- Am fugit să găsesc o depărtare mai adevărată.
Peste tot locul e deopotrivă de departe și de aproape de tine.


- Mai sunt în sufletul tău aceeași?
În ce întuneric am rătăcit...
- Am smuls împleteala cântecului nostru care
s-a pierdut ca firele unui izvor dezbinat de stânci.


- Tu care ai stins celelalte povești
te-am urmărit cu visul în orașe mari cu steaua ta deasupra.
- Am vrut să-mi crească numele ca o veste către tine.


- Te-am vrut frumos ca un catarg care se-ndepărtează
și te-am lăsat să pleci.
- Te-am regăsit ca o rugăciune din copilărie, dar gândurile
mele nu mai cred.

[baron58]

De asta mă tem

 

Spui că îţi place ploaia,

Însă când plouă îţi deschizi umbrela...

Spui că îţi place soarele,

Însă când arde te ascunzi la umbră...

Spui că îţi place vântul,

Însă când bate tu închizi fereastra...

Uite, de asta mă tem;

Că spui că îţi place şi de mine...

[baron58]

Îţi aminteşti?

 

Am trăit împreună clipe nepieritoare

Am desenat cercuri imense de fericire

Şi-am înălţat iubirea pân’ la soare

Îţi aminteşti?

 

Şi când ploua la vremea cuvenită

Făcem să crească-n noi mii de speranţe.

Câte dorinţe ascunse aveam în suflet

Îţi aminteşti?

 

Aveam un cântec, cel mai trist din toate,

Scriam poeme, vers cu vers ţi le citeam

Şi ne priveam în ochi atâtea ore

Îţi aminteşti?

 

Nu plângeam noi tot timpul unul după altul

Nu fugeam noi mereu de umbra despărţirii?

De câte ori nu ne-am ţinut de mâini cu Dumnezeu

Îţi aminteşti?

 

Şi-atunci de ce s-au veştejit frunzele fericirii

De ce s-au uscat speranţele şi dorinţele una câte una?

Căci noi eram un copac ce înflorea şi dădea roade

Îţi aminteşti?

 

Un tren obscur a fost de-ajuns să ne despartă

Nici n-am putut să-ţi flutur o eşarfă

Şi am rămas atât de singur fără tine

Îţi aminteşti?

 

Acum te caut prin vagoane goale

Şi retrăiesc atâtea amintiri

N-am ce să fac, îmi amintesc de tine,

Dar mă întreb, oare şi tu

Îţi aminteşti?