IUBIRE INTERZISĂ!♥️

[marian cristescu]

"Dacă te știe lumea doar de bun, fă-te nebun!' Vei fi tocat mărunt în gura ei, neînțeles în ochii lor, acuzat de lucruri pe care încă nu le-ai apucat măcar să le gândești, darămite să le faci, vei trece ca un suflet murdar, răzvrătit și înșelat, frate cu dracul și văr drept cu orice smintit, ultima găină din ultimul abator, fiul ploii, născut damnat și sărmanul care și-a pierdut mințile….

Și când toată lumea va sări în sus de bucurie că a mai găsit un motiv întemeiat să te facă troacă de porci și să îți umple gratis frigiderul, tu te pune pe râs nevoie mare, că nu va gândi niciodată nimeni că totul e doar un test…

Poți deveni oricând din prinț cerșetor ca să cunoști oamenii mai ” îndeaproape”…Doar fă-te nițel nebun…și vei vedea atât de multe încât nepoților tăi nu le vor ajunge hârtia și pixul să îți scrie „laudele” …

Concluzia: lumea este mult mai schimbătoare decât tine, nu încerca să o mulțumești. Cei care te iubesc își vor da seama care e nebunul adevărat… pentru că îți cunosc sufletul."

[baron58]

ASCULTĂ-MI INIMA

 

Să mă privești în ochi,

Ți-e teamă...

Și simt că ai ceva de spus

Ți-aud inima cum mă cheamă,

Dar nu știu unde s-a ascuns...

 

De-o grea furtună sufletul

Ți-e răvășit...

Și nu poți să te liniștești

Încrederea în oameni ai pierdut,

Pe toți vrei să ne ocolești...

 

Deschide pentr-o clipă ochii

Și privește...

Ce-ți poate oferi inima mea,

Îți dă încredere și te iubește

Tu doar primește-mă în viața ta!

 

Furtuna din sufletul tău,

Am înțeles...

Dar eu te rog, ascultă-mi inima

Raze de fericire am cules...

Să ți le dăruiesc cu toată dragostea!

[baron58]

Cam așa ar putea suna un posibil răspuns la cele postate mai sus:

 

Scrisori cu dragoste

 

Am tot citit și recitit scrisorile ce-mi tot soseau

Ale unui suflet rătăcit, dar parcă mi se adresau!

Nu-l cunoșteam atât de bine, doar din vedere, așa un pic.

Îmi tot vorbeau de o iubire, o pasiune negreșit!

 

Cu fiecare cuvințel m-apropiam de el subtil

Simțeam așa un drag de el, ca de un suflet de copil!

Am îndrăznit să-i scriu mereu, să-i spun că fata lui plecase

Și m-am trezit prinsă și eu în ale dragostei angoase!

 

Simțeam că sunt a lui iubită, atâtea vorbe amăgitoare

Citeam și mă simțeam vrăjită, și prinsă într--o grea vâltoare!

Scrisorile lui tot soseau, și eu le așteptam plângând

Știam că ele îmi vorbeau de altă fată, fremătând!

 

Și într-o zi n-au mai venit, și am crezut că o să mor

Iubitul meu îndrăgostit se-îmbolnăvise de amor

Atâția blestemați fiori și fata lui se măritase!

Aflasem asta de prin târg, așa cum chiar și el aflase!

 

I-am scris că așa este viața, iubirea nu-i mereu a ta...

Nu știu de a-nțeles povața, dar a venit la ușa mea!

Și mă privea cu ochi frumoși, mi-a povestit de-a lui iubită...

În suflet eu simțeam duioși, fiorii dulci de-ndrăgostită!

 

Dar eu i-am strâns mâinile-amândouă, i-am dat un ceai si l-am calmat.

Am stat așa vreo oră două, și-apoi cu dor m-a sărutat!

Dar am simțit că nu sunt eu, cea ce-o dorea atât de mult,

M-am ghemuit la pieptul său, și toate astea m-au durut!

 

Deși-l iubeam ca o nebună, i-am spus că e doar amăgire

Și i-am urat o viață bună, eu îmi doream chiar o iubire!

A înțeles că nu se cade și a plecat cum a venit

Eu îmi doream săruturi calde și un iubit îndrăgostit!

 

El îmi mai scrie uneori, nu știu de ce, nu-l mai citesc!

Am plâns în noapte-adeseori și simt și-acum că-l mai iubesc.

Cu timpul o să-l uit pe cel de care eu am fost legată

C-un fel de magic clopoțel, și cu scrisori de altădată!

[vistantric]

Visătorii

poezie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Artur Enășescu

 

 

O visători, cu suflet de copii,

Voi paseri, de lumină speriate,

Ce rătăciți cu genele plecate,

Pe străzi întunecoase și pustii!

 

Voi, cu priviri curate de fecioară,

Sfioși și singuratici visători,

Ce tremurați sub cerul plin de nori,

Și vântul cel mai gingaș vă doboară!

 

Ascunși stați ziua-n tainice unghere,

Și mâini de vis v-acopăr ochii grei,

Iar când pe cer s-aprind mii de scântei

Voi răsăriți… O, suflete stinghere!

 

Vă prinde luna flori la pălării,

Și tresăriți; de-un foșnet blând vi-e frică,

De umbra ce pe ziduri se despică,

Când rătăciți prin nopțile târzii.

 

În jurul frunții voastre, visători!

A nopții duhuri, tainice, s-adună;

…Întind o scară razele de lună,

Și gândul vostru suie pân-la nori.

 

Și pasul vostru-n cale șovăiește,

De raze pline, genele se-nchid,

Și vă treziți la umbra unui zid,

Când astrul dimineții licărește.

 

O visători, cu suflet de copii,

Voi, paseri de lumină speriate,

Ce rătăciți cu genele plecate,

Pe străzi întunecoase și pustii!

http://xxximagehosting.com/

[baron58]

Cicatrici...

 

Nu mă mai dor rănile...

Dar cicatricile rămân.

Le recunosc cu zâmbet trist

Și ele vechi povești îmi spun!

Și sufletul. Și el le știe.

Le ține numai pentru sine,

Căci din dureri și lacrimi multe

Înveți să mergi pe drumuri bune!

Înveți că viața-i ca o carte,

Și plângi, și râzi, și faci de toate!

Iubești cu dor, în nopți ploioase!

Și-aduni în tine răni frumoase!

[baron58]

DORINȚĂ FĂRĂ PUTINȚĂ...

 

Cât mi-aș dori...

Să întorc timpul înapoi !

Măcar pentru o zi...

Să simt iubirea dintre noi !

 

Cât mi-aș dori...

S-aud telefonul iar cântând,

Măcar pentru o zi...

Să te privesc dansând !

 

Cât mi-aș dori...

Să cred că vii curând,

Măcar pentru o zi...

Din dragoste să plâng !

 

Cât mi-aș dori...

Din nou să mă-ntâlnești,

Măcar pentru o zi...

Să-mi spui că mă dorești !

 

Cât ne-am dori...

Amintirile, nu se-ntorc înapoi!

Nici pentru-o zi...

Oricât ne-am ruga amândoi !

[baron58]

SUNT AMINTIRE, DA-ȚI MULȚUMESC...

 

Când după-atâta timp

Inima îți tresare

Și-ngrijorată de mă-ntrebi,

Ce sa-ntîmplat...?!

Știu că păstrezi o amintire,

Ascunsă bine undeva...

De care încă n-ai uitat !

 

Cu bucurie-n suflet

Și fără păreri de rău

Eu sunt o amintire...

Da-ți mulțumesc...!

Știi că te-am înțeles mereu,

Iubirea mea târzie...

Iar gândurilor de atunci, zâmbesc!

 

Știu că mă urmărești

Și bucuria ta

De-a mă ști fericit,

E-atât de mare...!

Și eu te rog păstrează-ți inima,

Să fie sănătoasă...

Să nu se stingă, c-atunci mă doare!

[Vizitator sabina_10]

"Iubito, cata lume intre noi

Numaratori de ploi din doi in doi

Si dintr-un ochi de dor necunoscut,

Cate zapezi pe buze ne-au crescut...

Asculta-ma si lasa-ma sa strig

Mi-e frica de-ntuneric si de frig

Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit

Cine-a iubit frumos, cine-a gresit

Cine-a facut spre noapte primul pas

Cine-a plecat din joc, cine-a ramas

Cine si-a smuls peretii rand pe rand

Cine s-a ntors mereu cu ziua-n gand

cine a pierdut si cine a castigat

De toate inlantuit sau dezlegat

Cine-a crezut mai mult in celalalt

Sub cerul prea strain si prea inalt

Cand am sa uit cum suna glasul tau,

Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau

Si cum sa pot sub stele innopta

Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?

Numaratori de ploi din doi in doi

Iubito, cata lume intre noi "

 

George Țărnea

 

 

 

[baron58]

Gânduri de toamnă

 

Frunze și picături de ploaie

Sunt frunze îmbrăcate ca de gală.

Și pașii mei ce caută grăbiți

O rază și felii de blândă vară.

A mai rămas un pic de veselie

Și râsete de fete îndrăznețe.

Aș vrea să-mi dea și mie o felie

Din buna dispoziție ce trece.

Să prind și eu măcar o-mbucătură.

Din vara cuibărită doar pe fețe.

S-o iau și eu pe-o scurtătură

Spre sufletele dulci și șugubețe.

Ce dacă toamna a venit neinvitată!

Noi suntem cu iubirea frați pe viață.

Iubirea e căldură fără plată

Alungă și tristețea neînțeleasă.

Alungă nostalgia cu-n sărut

Și ne aruncă în povești cu zâne.

Iubirea este zâmbet dar și scut

Ne apăra de iarna care vine!

[Vizitator sabina_10]

Sonetul CLIX

 

"A cata oara zorii ma prind fara de somn ?

Da iarna buzna, anul isi lapada coroana,

Eu in surghiun, departe

Cand ai sa-mi curmi prigoana,

Iar sa ma chemi la tine, puternicul meu domn-?

Dar tot veghez — de-aicea — iubirea ta plapanda,

Ca peste o comoara in veci harazita mie

Sunt

Argus, nu c-o suta de ochi, ci cu o mie

De inimi arzatoare si toate stand la panda.

Fereste mai cu seama sa pleci pe mare-albastra

Cu oachesa aceea fatarnica si rece ;

Navalnicele-mi ganduri, gonind pe urma voastra,

Va va starni tempeste, corabia sa-nece ;

Caci te iubesc cu ura, intreg, si numai eu ;

Nu te impart cu nimeni, nici chiar cu

Dumnezeu."

Vasile Voiculescu

[baron58]

Iubita...

 

Genunchii netezi și buzele pline

Pantalonii lungi, pantalonii scurți

M-au obosit detaliile fine

Cu linii drepte și linii circulare

M-au obosit ordinele militare

Care mă-ndeamnă la amor

Sânul , precum un comandant de oști,

Îmi dă ordin: Înaintează!

Ardeiul indian din buze îmi spune:

Înaintează!

Și alunița strugurie de deasupra degetelor de la picior

Îmi strigă: Înaintează!

Ridic steagul alb, doamna mea,

Fără nicio condiție,

Cheia orașului o ai tu,

Deci, haide, și-l ia!

Trupul meu e orașul,

Deci , intră prin oricare din porțile lui!

Folosește tot ce e-n el și pe cine e-n el!

Și, lasă-mă să dorm nițel!

Genunchiul alb și roșu și verde

Cum să disting culorile acum

Când sticla de vodcă-mi sporește erorile-n drum?

Și mă-ntoarce la ignoranța tribală

Și-mi amplifică simțurile c-o viteză astrală

Și m-aruncă asupra ta , doamna mea

De parc-ai fi ultima femelă?

Iubita cântă sub duș

O melodie grecească frumoasă,

Somnoroasă

Și râde fără motiv

Și se supără fără motiv

Și acceptă fără motiv

Iar sânii ei intră în carnea oglinzilor

Și fac umbre pe luciul grinzilor

Iubita mă strigă să-i dau prosopul

Și rimelul să-i dau și inelele ei colorate

Pe toate

Iubita spune că n-a împlinit douăzeci de ani

Și că nu s-a apropiat de altul înafară de mine

Iar eu cred tot ce-mi spune vinul

Și vântul și ploaia

Și ce-mi spune Iubita...

Iubita merge desculță pe covor

Și-mi cere să-i leg cozile

Eu mă uit la spatele ei

Ca un copil pierdut printre mii de cadouri

Și văd soarele răsărind din spatele ei gol

Și nu știu din care pol

Să-mi încep călătoria,

Poezia

Marea este din aur și scame

Și-n jurul coloanei ei vertebrale sunt insule diafane

Oare cine-a inventat vinul și poemul și talia ei

Și subțiorile Iubitei cu parfumul de tei?

Și mirosul prăzii,

Iubita călătorește prin hanurile cu vin

De la marginea străzii

Și prin hanurile iubirii

Și-ale versului și-ale firii

Iar eu călătoresc în feminitatea ei

Și-n râsul ei

Și -n fiece clipă mă opresc

Îmi pare că pe alt tărâm zăbovesc

Iubita–mi spune că eu sunt singurul bărbat

Și ea e singura femeie

Iar eu cred tot ce-mi spune vinul

Și vântul și ploaia

Și tot ce-mi spune Iubita

[baron58]

Mi-e atât de dor

 

Mi-e atât de dor de o îmbrățișare încât am rugat noaptea să își pună brațele în jurul dorințelor mele în timp ce ochii mei te căutau în cântecul stelelor căzătoare!

 

Mi-e atât de dor de o sărutare încât am rugat luna să creeze un curcubeu pe obrajii mei fierbinți în timp ce buzele mele atingeau umbra gurii tale proiectată pe inima mea!

 

Mi-e atât de dor de tine încât am rugat vântul să îți șoptească la ureche poezia mea scrisă doar pe cerul așteptării în timp ce sufletul meu căuta în adâncul lui adevărul despre iubirea ta!

 

Iubirea ta adormise. Nu mai simțea visul meu ca altădată.

Iubirea ta nici măcar nu mai știa drumul înapoi spre inima mea!

Inima ta era desenată cu lacrimi doar în amintirea mea aiurită!

 

Și totuși dorul de noi exista. În inima mea!

[baron58]

MAI AȘTEPTAT... ACUM AȘTEPT!

 

Tresar când mi-amintesc de tine...

Parcă-a fost ieri când te-am văzut,

Apropiindu-te încet de mine...

Mi-ai dat cu drag primul sărut!

 

La pieptul tău m-ai strâns ușor

Și ai oftat adânc de fericire...

Atâția ani m-ai așteptat cu dor,

Însuflețindu-ți inima cu iubire!

 

N-a fost nevoie de cuvinte...

Doar ochii-nlăcrimați au povestit,

Iar inimile ne-au fost fericite...

Că lunga despărțire s-a sfârșit!

 

Clipe-am trăit cât într-un an...

Iar ani, cu bucurie cât o viață,

Acum doar amintirea ta o am...

Păstrată-n suflet cu speranță...

 

Cu dor oftează inima în piept,

Vorbind în fiecare zi cu mine

Rugându-mă să mai aștept...

Că într-o zi voi fi cu tine...!

[baron58]

Nu știu dacă a fost vis sau realitate,...mi s-a oferit un:

 

Mic dejun cu inimioare

 

Mic dejun cu inimioare

Și-un surâs doar pentru tine,

O felie de candoare

Și un suc de mandarine!

Am și un sărut obraznic

Pe care ți-l dau la schimb

Dacă și tu ești mai darnic

Și-mi oferi un mic alint!

Apoi, îți prăjesc și pâine

Și o mare îmbrățișare,

Unt cu soare și praline

Îmi e dragostea prea mare!

Nu vezi că îmi dă pe-afară?

Nu o pot ține în mine!

Deci, ascultă, bunăoară

Vreau acum un joc cu tine!

Dar să n-avem reguli stricte:

Libertate și iubire...

Viață fără de verdicte,

Fără pic de amăgire!

Astăzi nu vreau să "fac patul"

E ringul nostru de dans...

Vin acum și-aduc caimacul,

Vreau o viață în avans!

Ăsta da un mic dejun!

Cu rebelele dorințe...

Stau o clipă și mi-adun

Visurile în sentințe!

Viața-i clipa când iubești,

E-un surâs în pandemie

Ești chiar tu când mă privești

Și-mi dai ochii numai mie!

[baron58]

Urmează stația...

 

Stăteam, așa, în stația dorului

Era scris cu litere mari: Dor Adevărat

Nu staționați!

Scria dedesubt cu litere mici

Ca în contractele tip de la bancă.

Nu staționați decât dacă simțiți un dor adevărat.

Am stat pe gânduri. Simțeam un dor adevărat?

De cine? De ce? De ieri? De azi? Sau poate mi-era dor de un mâine!

Să plec? Dar venea autobuzul. Am luat autobuzul până la stația următoare: Dor Mărunt.

Dor Mărunt? Se poate?

Un dor adevărat se poate transforma în dor mărunt?

Șoferul mi a zâmbit." Dacă mai mergem puțin trecem de Dor și ajungem în stația: Nu pot trăi fără tine! "

E un titlu de cântec? O melodie?

Da. E melodia sufletului care iubește.

[baron58]

Vin acuș

 

Un soare, o vară în picioare,

Pe buze stropi de încântare,

În ochi apusul gălbenuș...

Sunt eu strigând că vin acuș!

 

Un cer prea colorat dar trist,

Câteva valuri de-ametist,

Atâția flămânzi pescăruși,

Și eu strigând că vin acuș!

 

Un bătrânel c-o bătrânică

Mergând în doi în plimbărică

Ascultând marea pe arcuș...

Și eu strigând că vin acuș!

 

Și pașii mici ai zânei Mării

Ciopliți cu scoici pe limba serii

Și-atâția nori prea jucăuși

Și eu strigând că vin acuș!

 

Tu stai în pragul adormit al verii

Cu ochii tăi...culoarea mării

M-aștepți zâmbind...așa, ghiduș

Și eu strigând că vin acuș!

 

Admirăm culoarea lunii

Sorbind din cupa pasiunii,

Mă prefac în spiriduș...

Uite-mă, mă vezi acuș?

[baron58]

Cum e dragostea noastră?

 

Cum e dragostea noastră?

Unică sau retrăită ca o piesă răzvrătită...

Sau o clipă împlinită și nicicând nemaitrăită?

Sau o antică scânteie aprinsă ca în bordee?

Sau atingerea lumească și un pic dumnezeiască?

Sau cascada-n care-amorul risipea pe noi tot harul?

Sau tot râul de plăcere care curge și ne cere?

Sau ochii noștri-nchiși care nu se simt învinși?

Sau buzele-mperecheate în suspine delicate?

Sau povestea fără nume spusă într-un fel anume?

Sau era dragostea noastră colț de lume, colț de casă?

Încercată de cuvinte..dragostea nu e cuminte!

E sălbatică, nebună, are ochi de semilună!

Și un gust de must dulceag ca și zambetul tău drag!

Și ne prinde-n dansul ei...prindem pașii cei mai grei...

Ne sărută pe dorință, suntem o singură ființă!

Și ne căutăm cu gura...ne găsim furnicătura

Ne face din doi pioni...regi jucându-se pe-un tron!

Ne transformă incredibil în copiii comestibili!

[baron58]

Iubirea murise

 

Într-un castel ce sta să cadă,

În camerele aproape goale

Murea iubirea-mi sub arcadă

Tot suspinând de întristare!

 

Se dărâmase-n nepăsare

Și toată dragostea plăpândă,

Vedeam și dorul cum îmi moare

Fugind de-o zi mult prea flămândă!

 

Pe scările cu răni adânci

Alunecau mici sentimente

Amorul se târa pe brânci

De la atâtea tratamente!

 

Și goal de trăiri nebune

Mă aruncam și eu în golul

Din mintea mea cu-amărăciune

De unde îmi pierdeam controlul!

 

Mi-am strâns toată averea, toată

Și am lăsat în urmă rostul,

Și am mai dat o dată roată

Prin dragostea ce-mi luase totul!

 

Nu mai simțeam nimic acum

Doar lacrimi verzi cădeau potop

Purtam în mine doar un drum

Iubirii îi spusesem STOP!

 

Și am plecat prin manuscrise,

M-am regăsit într-o poveste,

Castelul nostru chiar murise

Și dragostea din noi, firește!

 

Doar în căsuța cu fereastră

Ce da într-o grădină mică

Mă aștepta o stea albastră

Și o speranță mititică!

[baron58]

Îi cer audienţă fericirii

 

- Îi cer audienţă fericirii

Iar dacă m-ar primi pentru o clipă,

O să-i promit că n-am să fac risipă

De sentimente-n numele iubirii.

 

În anticameră aştept de-o viaţă,

Păstrez o cerere îngălbenită

De vremea care trece irosită,

Dar am semnat-o dis-de-dimineaţă

 

Şi am datat-o-n septembrie, curent

(Anul acesta simt că-mi aparţine),

De crezi în vis, semnează lângă mine,

Deschide-mi uşa în acest moment.

 

- De când te știu, eu am abonament

La fericire-n fiecare zi,

Pot să conjug din nou verbu-a iubi

Și savurez din plin orice moment

 

Pe care îl petrecem în cadență.

Acum când știu ce-nseamnă fericirea,

Nu pot să îmi ascund, nicicum, uimirea

Că n-am cerut demult audiență,

 

Deși, am completat o cerere

La ziua ta, sunt sigur, nu mă-nșel.

Azi voi semna cu tine, că astfel

Iubirea va rămâne-n opere.

[baron58]

Nu știu...să stau?

 

Nu știu...să stau...să plec?

Sau să rămân în drumul tău s-aștept?

Dar ce s-aștept? Iubirea? Un zâmbet imperfect?

Sau să îți spun adio c-așa e mai corect?

 

Nu știu...să plec...să stau?

Nici nu mai știu ce vreau!

Chiar? Unde mi-e seninul în care eu credeam?

S-a risipit ca visul pe care-l inhalam!

 

Nu știu...să stau...să plec?

E totul desuet ca drumul cel mai sec.

Am tot sperat în mâine, și în iubirea mea

Dar viitorul nostru în taină suferea!

 

Nu știu...să plec...să stau?

Am inima pierdută și, gata, nu-ți mai dau

Nici măcar o privire, ci numai un oftat

Apoi îmi fac bagajul cu tot ceea ce-am dat!

Azi îmi răscumpăr viața și mâine...am plecat!

[baron58]

Grăbește-te!

 

Iți cumpărasem un bilet,

la un zbor fară escală

cu destinul spre

un loc cald

și fară înghesuială,

în mijlocul

inimii mele.

 

Compania se numea Destin.

Simțeam că acolo iți este locul.

 

Voiam

să trăiești în mine .

Voiam

să-mi oprești suspinele

ce-mi cădeau peste

suflet ca o ploaie

măruntă de

toamnă.

 

Voiam

să-mi trezești

simțurile la viață.

Voiam

să-mi amețești

gândurile cu cuvinte.

Voiam

să-mi îmbraci zilele

în culori vesele.

 

Voiam

să îmi fii.

 

Te rog,

grăbește-te

să iți ocupi locul!

[baron58]

CÂNTEC DE IUBIRE...

 

Aș vrea să cânți acum iubire,

Să-mi curgă lacrima de dor...

Să uit că nu ești lângă mine,

Să-mi treacă noaptea mai ușor

 

Tu vorbe dulci să îmi șoptești...

Să-mi schimbi amarul cu dulceață

Și să-i spui inimii că o iubești

Ștergându-mi lacrima de pe față...

 

Tu-mi bucuri sufletul mereu

Stingându-mi focul ce mă arde,

Prin glasul sufletului tău...

Duios, cântând pe strune-n noapte!

 

Ești alinarea dorului primit de vis,

Ecoul inimii cântându-și dragostea

Ești darul meu de cer trimis...

În nopți pustii să-mi mângâi inima

 

Și-n sunet cald să-mi învelesc

Trupul ușor, culcându-mă pe pat,

Cu dorul să mă odihnesc...

Ca un copil zâmbind, să te aștept!

[baron58]

ESTE TÂRZIU...

 

Ieri m-am lăsat dus de dor...

Oprindu-mă în fața unei porți,

Unde-ai pus lanțuri amintirilor

Dorind pe toate să le uiți...

 

În urmă-ai închis poarta supărată

Strigând că n-o să-ți amintești

Nimic din tot ce sa-ntâmplat odată...

Iar locul ăsta o să-l ocolești...

 

Ieri am văzut că lacătele-s rupte

Iar poarta, era puțin deschisă...

Dar mi-am adus îndată-aminte

De viața care-a fost aici, închisă!

 

Nu mi-am dorit să mai revăd

Acele amintiri ce-au fost trăite,

N-aș fi putut să le-nțeleg...

Oricum, erau de mult uitate...

 

Poarta cine putea să o deschidă...

Doar tu aveai singura cheie...

Ce gând a reușit să te convingă...

Este târziu, sufletul meu nu vrea să știe!

[baron58]

Mereu noi

 

Tu cu lumea în picioare,

Eu cu capu-n nori...se pare!

Tu cu nopți neabătute,

Eu cu teme nefăcute!

 

Tu cu mine într-un fân,

Eu cu tine-n gând nebun!

Tu mă vrei de dimineață,

Eu te vreau...iubind fâșneață!

 

Tu cu mici probleme...mari

Eu cu ploi în buzunar...

Tu cu flori în mâini rănite

Eu cu șoaptele vrăjite!

 

Tu cu ochii după mine,

Eu mă prind în joc cu tine!

Tu mi-aduci un vis concret,

Eu adorm pe-un mit secret!

 

Tu și eu prin viața noastră

Scoatem capul pe fereastră,

Și zâmbim spre nord și sud

Avem planurile nud!

[baron58]

Unde fugim azi de viață?

 

Unde fugim azi de viață?

Unde ne duce șoseaua?

O pornim de dimineață?

Sau când ne sărută seara?

 

Iau cum mine doar un zâmbet

Cățărat pe buze mari,

Tu ia numai vis cu cântec

Și doar câțiva gologani!

 

Vreau să fim golanii nopții

Sau poate amorezații...

Care bat la poarta sorții,

Care nu vor compensații!

 

Doar să strângem clipe pline

Într-un sac cusut de timp,

Să fiu ziua doar cu tine,

Noaptea gura să-ți alint!

 

Tu să râzi cu toată fața,

Să ne construim destinul,

Să ne prindă toată viața

Cum ne dăruim seninul!

 

Hai, nu-ți lua cu tine sensul!

N-are sens să cugetăm...

Doar iubirea-și mută mersul

În dorința ce-o gustăm!

 

Pune doar un dor prostesc

În rucsacul nostru mic!

Nu uita că te iubesc

Și că nu mai vreau nimic!