We Are The Champions!

[ssylver]

da, pacat asta e..bine ca il da PRO TV-ul ......eu am prins cateva meciuri cu ei aici la cta...misto rau

[g2br13l]

  Cam toate generatiile care au contat din 1985 incoace , le-am vazut de cel putin cinci ori pe an live. Am fost si dezamagit uneori de cate o generatie si nu ma mai duceam, dar nu pot sta departe de fenomen.

[ssylver]

bun bun...eu inca nu am ajuns sa-i vad live pe arena mare .....de la buc

[gangstarr]

Ziua mea este in mai (dupa cum ati observat, unii)!

Eu sunt un milanist de prin 90' (eram copii si băteam mingea afara si mereu ne luam ca denumire proprie, numele unei echipe - cam toti isi alegeau Steaua, câțiva Dinamo, iar eu, vrând sa fiu altfel, am zis intr-o zi: eu sunt AC Milan! Toti mirati, eu le zic pai daca voi spuneti ca cea mai buna este Steaua, ce sa mai zic de Milan, ce a bătut-o cu 4-0!!)

Revenind la subiect si la meciurile live, cam in fiecare an, in mai, de ziua mea imi iau un city break Milano, concomitent cu bilete la un meci pe SanSiro (de obicei cam ultima etapa o prindeam mereu).

Nu pot sa uit in 2009 (parca) am prins meciul cand s-a retras Maldini - a fost ceva de nedescris (tot stadionul tremura si la propriu si la figurat, erau multe femei/fete ce au plâns minute in sir) - incredibil!

Si la fel poate mai impresionat pentru mine a fost cand luat titlul ( toata ziua am sărbătorit in piata Domului) iar apoi ultimul meci, deja campioni (cu Atalanta parca) si show-ul de nedescris de dupa meci, dansul lui Boateng, ce mai!?! Ce vremuri!!!

Pe acasa, singurul stadion/galerie/echipa ce ma mai atinge este Rapid cu al sau Giulești.

Da! simpatizez cu Rapidul de prin 1997.

Eram la Bucuresti, dădeam examenul de admitere la Politehnica, iar intr-o seara, cu gasca, cica: hai sa mergem la un meci! In regie nu se juca, Sportul era in deplasare, asa ca mai aproape am ajuns in Giulești.

Erau anii buni ai Rapidului cu o echipa frumoasa, ulterior campiona la sfârșitul acelui sezon.

Am ramas, foooarte impresionat de atmosfera (primul meu meci live) - si de atunci mi-au intrat la suflet.

In rest, am mai vazut un meci pe Nou Camp - nu foarte impresionat.

Sincer, parca imi place mai mult Național Arena, este mai "intim", mai frumos, acolo m-au aruncat la al 1348 inel, abia vedeam, plus ca suporterii nu mi-au părut asa pătimași.

Cred ca vârful unei experiente pe stadion, o atingi pe un stadion in Anglia/Londra (mi-am propus sa imi organizez o plimbare la un meci Arsenal vs cineva de top de la ei - Da! Simpatizez si cu Arsenalul)!

Ar fi interesant ca fiecare dintre noi, iubitor al acestui sport sa povestească ceva se genul asta - cu primele experiente!

[johnholmes]

gang,

 

oricand iti propui o deplasare la milano, ptr a vedea un meci pe san siro, te rog sa-mi dai si mie un semnal. te voi acompania cu mare placere! business-ul meu m-a tot relocat prin multe tari si o buna perioada am stat in milano. am vazut in aceasta viata foarte multe evenimente sportive, chiar si in tari in care comercialismul impus ridica un simplu meci la rang de show si spectacol autentic. insa primul meu meci pe care l-am vazut live pe san siro a ramas evenimentul etalon ptr tot ce inseamna sport ptr mase!

 

l-am tot rugat pe un coleg de birou sa ma insoteasca la un meci de fotbal de serie a. ca multi italieni si el prefera sa vada meciurile pe telepiu, insa la insistentele mele a achizitionat 2 bilete ptr un meci relativ important in orasul milano: fc inter-ac milan! meciul incepea seara tarziu, insa el a venit si m-a luat de acasa cu vreo 3 ore inainte de startul partidei. l-am intrebat de ce asa devreme si mi-a raspuns ca am sa vad, ca doar eu am insistat sa mergem pe stadion. a avut dreptate!  pana am parcat, pana ne-am cumparat tricouri si fulare, pana am trecut de enorm de multe filtre de securitate care m-au lasat fara bricheta, cand in final am ajuns la locurile noastre perfect alese pe linia de mijoc a terenului, au si iesit echipele la incalzire. 

 

aveam in dreapta, la peluza, suporterii interisti, iar in stanga milanistii. galeriile s-au injurat reciproc pe durata incalzirii si au umplut de "respect" jucatorii echipei adverse. echipele s-au retras la vestiare si au revenit in scurt timp pe teren in formatie si uniforme de meci. pana sa ajunga la centrul terenului vacarmul domina arena, insa inainte ca anuntatorul public sa prezinte formatiunile si componenta lor, in stanga, in peluza superterilor milanisti, s-a instaurat o liniste de mormant. interistii au tot injurat la fiecare strigare a numelui ptr fiecare membru al echipei campioana din anul precedent, milan, insa asupra zonei controlate de guardia rosso-nera domnea inca tacerea deplina. in momentul in care echipele isi luasera jumatatile lor respective de teren, se asezasera in formula de joc si arbitrul se pregatea sa fluiere, in acea clipa, s-a dezlantuit iadul pe pamant! 

 

pana in acest moment al vietii mele eu nu am mai auzit si nu am mai simtit asa ceva! un zgomot care zguduia structura de rezistenta a stadionului din temelii, un vacarm deplin in care nu puteai sa-ti auzi gandurile, iar de la centrul peluzei au desfasurat o baniera, care acoperea in totalitate pana la cel de-al 4'lea anello al stadionului, un cap de drac rosu pe fundal negru, diavolul milanist, iar in stanga si in dreapta au deschis 2 baniere, asupra si dedesubtul carora s-au derulat multiple alte fasii rosii si negre, creand senzatia de flacari reale. mesajul insa, urarea fanilor milanisti scris pe acele baniere, chiar reprezenta si sentimentul care te patrundea ca umil spectator al acelei desfasurari; benvenuti all'inferno!!! pe linia inferioara si acolo unde incepe primo anello, chiar in spatele portii milaniste, au aprins zeci de torte, zeci!!! imi amintesc ca singurul meu gand era: cum naiba au strecurat ei atat material incendiar cand eu nu reusisem sa trec cu o banala bricheta prin filtre, insa acele flacari ale iadului de pe san siro, si zgomotul acela care te patrundea pana in maduva oaselor, atmosfera de ne-egalat, este o traire care greu o mai respiri cu alta ocazie in viata! efectiv am simtit cum fiecare fir de par, de la noada curului si pana in ceafa mea, se ridicau unul cate unul pe coloana mea vertebrala! fluierul de start a fost amanat vreo 20 de minute ptr ca eu, chiar de pe secondo anello linia de centru, adica aproape de teren si central, nu mai vedeam punctul cu var de la mijlocul terenului~!

 

dupa ce fumul cu greu a iesit din incinta stadionului si meciul a inceput, am realizat ca macar o singura data in viata, toata lumea trebuie sa asiste la acest spectacol. milan a marcat primul gol, inter a egalat pe finalul meciului, iar in minutul 90 massaro a inscris cel de-al doilea gol al milanului si a aruncat in aer tot stadionul!!! scor final milan 2, inter 1, iar milan castiga campionatul~! in noaptea aceea nu cred ca cineva a reusit sa doarma in tot orasul ala! de fapt, in acel an, milan castiga tot ce se putea castiga!!! a fost sezonul pefect ptr echipa perfecta a tuturor timpurilor, din punctul meu de vedere. in acel an, milan nu a pierdut un singur meci din toate competitiile in care a fost calificata. era echipa lui rossi, baresi, costacurta, maldini, panucci, tassoti, donatoni, van basten, boban, savicevici (il genio) si da, florin raducioiu!!!

 

gangtere, cum iti spuneam, oricand, absolut oricand vrei sa mergem, numara-ma si pe mine cand rezervi biletele de avion!

[farmacistu]

Cred ca mai degrabă nostalgia ma impinga sa scriu..plus o buna bucata de tristete..

N am sa scriu de brun meci trăit live prin Milano,Barcelona München sau Londra.. Asta nu pt ca nu as admira sau dori sa ajung sa vad live un astfel de meci..pana acum n am avut ocazia.. Sunt un mare admirator al fotbalului englez pt pasiunea care se pune in joc acolo..

Dar visez la un Liverpool - Arsenal spre exemplu...

Totuși merg pe stadioane de mic copil..si mi amintesc si azi primul meci,deși nu cred sa fi avut mai mult de 6-7 ani..

Farul promova din nou in divizia A..primul meci acasă..cu ASA Târgu Mureș .. Si la noi , aici, plecam de casa măcar cu o ora jumate inainte de meci pentru ca opreau circulația cam de la spital pana la Dacia .. Chiar scriind acum , mi se ridica parul pe mine , rememorand bucuria cu care mi am confectionat primul steag alb-albastru si mândria cu care l am purtat in mana pana la stadion in ziua aia..

Pe stadion aproape 20.000 de oameni .. Freamat de bucurie si emoții .. Jucau Petcu , Zahiu , Iovanescu dar si "muncitori " ca Funda, Tufan, Dinu.. Din victoria clară cu 3-0 mai retin doar cele 2 goluri ale lui Barbora si "urechile" date de Fane Petcu deja celebrului SABAU .. Îl mai retin daca nu ma insel si pe fitzosul de Dinu , turband pe banca..

Am fost fotbalholic mulți ani.. Am plâns in ploaia crancena de pe Ghencea la România - Slovenia.. Dar am si dansat si cântat pe TIRurile care se plimbau pe Tomis dupa 3-2 cu Anglia la Mondiale..daca nu ma insel ultima mare victorie a României la un turneu final..

Si cand ma gândesc ca acum Farutul meu iubit e cu 2 picioare in C , ca Romania e condusa de un ageamiu ca Piturca,mi se rupe ceva in suflet care ma împiedica sa mai iubesc fotbalul cu aceeași puritate ca aceea din copilărie ..

[gangstarr]

Da, johnholmes, am sa tin cont!

Pana atunci, daca tot am vorbit de Milan, 23 mai e o zi foarte importantă.

[g2br13l]

23 maine..... Indragostituleeee

[gangstarr]

Autocorectorul de la Apple - am scris mai, s-a schimbat in maine.

Am editat.

[johnholmes]

ce tineri erau si costacurta si maldini in afisul tau. pana si franco baresi, pe fundalul pozei, era tanar si inca avea par!!!  

 

http://www.iffhs-media.de/9-b/9-CWR-1993-4.jpg

 

shit, ce tineri eram si noi atunci!!!

 

[g2br13l]

      Primele mele tangente cu fotbalul pe stadion au inceput pe undeva pe la vreo 4-5 ani. Nu cred ca mai tin minte exact, dar Farul nostru drag se zbatea pe undeva prin divizia B , pe undeva pe locurile 5-8 fara prea mari sanse de promovare. Politica partidului unic la vremea aia era sa promoveze sportul de masa, asa ca duminica dimineata aveam foarte multe partide de fotbal de vazut. Aveam echipe multe prin tot judetul : Portul, Electrica, Marina Mangalia ( actualul Calatis ) Cimentul Medgidia, IMU Medgidia, Etc. Le-am enumerat doar pe acestea, deoarece ele erau mereu cele care se bateau la promovarea in divizia B , locul unde de obicei isi cam facea veacul si Farul. Cum o data la doua saptamani, Farul avea o deplasare in alt judet, mergeam cu tata sa vedem meciuri de la C. Asa am ajuns sa fiu fanul unei echipe. Se numea Granitul Babadag . Nu ma intrebati de ce tineam cu acea echipa, caci nu stiu sa va spun ce jucatori avea, sau ce echipament macar. Probabil imi placea cum suna la ureche. Deh... aveam 4-5 ani si nu prea intelegeam ce se intampla in acel fenomen. Anii au mai trecut si primul eveniment fotbalistic cu adevarat din viata mea, a fost inaugurarea stadionului din Medgidia ( inca la ora asta este al treilea stadion din tara...pentru cei care nu stiu   ) . Se intalnea Steaua Bucuresti cu A.S.A Tg. Mures, un meci de Cupa Romaniei. Stadionul era plin ochi si Steaua era echipa cu jucatori pe care ii vedeam cu totii la TV in rarele momente de emisie. De aici pleaca si iubirea mea catre echipa asta. Dupa acest meci am inceput sa fiu atent la fenomen. Citeam ziarul sportul zilnic si urmaream la radio etapa la divizia A. 

     N-as vrea sa povestesc o intamplare de la un meci din alta tara , cu toate ca am vazut vreo cateva zeci de meciuri vazute care ar merita sa fie aminitte, din simplul fapt ca oricat de mari echipe ar fi fost , nu mi-au creat niciodata o emotie asa cum ti-o creeaza echipa favorita. Am vazut meciuri la nemti, la rusi, ucrainieni, moldoveni, bulgari, unguri, olandezi. Trairi frumoase, atmosfera super, orgolii mari... dar pentru mine , nu era nici o emotie. Stateam la un spectacol care-ti placea, insa nu reusea sa iti atinga coarda sensibila. De aceea am sa va povestesc meciul care m-a miscat cel mai mult pe mine si anume Steaua- Anderlecht 3-0 din primavara lui 86. 

     Acum eram deja un mic cunoascator al fenomenului. Vazusem meciuri mari in cupele europene ( Steaua, Dinamo, Craiova ) si stiam la ce sa ma astept. Cu toate astea, nimic nu anunta sezonul minunat .  Steaua venea in europa dupa un an in care o eliminase A.S. Roma si incepea cu Vejle B.K. din Danemarca. Echipa mica, dar totusi cu doi jucatori vazuti de mine " pe bulgari " ( asa era la vremea aia...daca voiai sa vezi un meci, apelai la ai nostri vecini ) Simonsen si Sivebaek. 1-1 la ei si 4-1 la noi... totusi cu ceva emotii pentru noi cand s-a facut 2-1. Apoi am dat de Honved.... ce greu parea , desi ungurii nu erau cine stie ce echipa, cu toate astea la vremea aia ne bateau pe unde ne apucau. Si dubla a inceput in trend. Ne-am dus la ei si ne-am furat-o.1-0 ! Returul cu emotii, pana a lansat-o Barbulescu cu golul carierei ( sutul de la vreo 40 de metri ) . I-am scos ! A urmat etapa a treia in primavara. Ce fericire aveam pe noi. Steaua - Kuusysi Lahti  Ii spargem ! Si ?!!.... n-a prea fost asa.... 0-0 la Bucuresti si ne-am cacat pe noi de frica la Lahti. Noroc cu " Piturica " ca a intepat-o in poarta. Si 1-0 si ne-am dus in semifinale. Si a venit meciul cu Anderlecht....am cam belit-o....echipa super mare la vremea aia. Doar ce eliminasera pe Bayern Munchen.  Si ce echipa...castigasera si Cupa cupelor si Cupa UEFA si pe teren aveau Peruzovici, Morten Olsen, Andersen,Van den Bergh, Vercauteren, Lozano, Grun , precum si minunea fotbalului de la " ora aceea " , Enzo Scifo. Mergem la ei si Scifo isi face datoria...1-0 si asteptam returul.

      Si acum imi amintesc de ziua de vineri dinaintea meciului. O zi de scoala obisnuita. Baietii discutau de fotbal si fetele de ale lor. Si apare un coleg care ne spune ca taica-su organizeaza o excursie la meci ( prin O.N.T ... asa era la vremea aia ) . In doua ore eram cu banii la coleg. Eram 4 colegi care am vrut la meci. Credeti ca ne-a mai interesat de scoala pana miercuri ? .... bineinteles ca nu. Ne-am apucat sa facem steaguri si confetii , au scos de prin ziare tot ceea ce credeam ca-i important. Stateam cu sufletul la gura sa aflam orice informatii de ultim moment. Si am aflacu o zi inainte ca portarul titular ( Munaron ) este accidentat. Ce bucurie ! ( bucurie pe naiba, ca pana la urma Vekeman a aparat senzational ). Si a venit si ziua meciului. Ne-am trezit si am plecat la gara si ne-am urcat in tren. Pana la Bucuresti a fost cum a mai fost. Insa cum am intrat in gara nici nu ajunsese trenul la peron si se auzea de peste tot Steaua ! Steaua ! Gara era plina ochi. Suporterii veneau de peste tot din tara. Era o fericire si-o bucurie de nedescris, desi era abea vreo 11 ziua. Si am plecat pe grupuri ( asa cum venisem ) sa mergem sa mancam, apoi sa o luam agale spre stadion. Peste tot in oras se vedeau suporteri ai echipei cu steaguri si fulare. Le-am scos si noi pe ale noastre. Eram tare mandrii de ele. Le facusem la croitorie din panza rosie si albastra si le dusesem la un pictor sa le picteze cu stema echipei. Eram tare invidiati de cei care n-aveau asa steaguri frumoase. Ne-au oferit 5000 de lei pe steag ( si aveam 4 bucati la noi ) care la vremea aia insemnau vreo 3000 de dolari la oficial si vreo 1800 la negru ( nici nu stiam ce-i aia dolari la negru , la vremea aia ) Nu le-am vandut. Cum sa dam noi averea noastra ? .

    Si am ajuns la stadion. Eram la primul meci de anvergura. Tot ce era in jurul meu, era o nebunie ! Incepe meciul.Piturca da gol repede si incepe delirul pe stadion.Tribunele se revarsa pe gazon, confetiile zboara, noi ne pupam cu... cu toata lumea... in viata mea nu m-am pupat cu atat de multi straini .Da gol si Balint.... fericirea ne cuprinde. Publicul ii impinge de la spate pe baieti, dar Vekeman... al dracu` Vekeman ( ce ne-am mai bucurat noi, ca o sa apere asta...) zbura din bara-n bara. Abea pe la sfarsit a dat iar gol Piturca si am stiut cu totii ca mergem in finala. A venit si ultimul fluier. Topescu a pus pe tabela celebrul " Notre respect Anderlecht " ne-am mai pupat inca o data cu sute de straini si am plecat la gara. In gara pana si o betiva boschetara stia de ce succes avusese Steaua si indemna pe toti sa suga pula lui Piturca Probabil ca era un indemn pentru dinamovisti. . Si am plecat spre casa cu o senzatie de oboseala de-aceea fericita. Cam cum te simti dupa ce tragi un futai senzational !

[farmacistu]

Offff... Delicioase amintiri ! Cât mi as dori sa mai apucam măcar odată sa retraim astfel de momente ! Poate doar meciul cu Ajax

sa aducă întrucâtva cu acele meciuri de o bucurie pura!

[g2br13l]

    Probabil ca o semifinala de Champions League sa mai creeze o stare de spirit asemanatoare. Dar la cum evolueaza societatea nu  cred ca poate oferii ceva de genul ala. Am stat si m-am gandit mereu daca acum as fi primit vreo 2000 de dolari pe un steag....l-as fi vandut ? 

[farmacistu]

    Probabil ca o semifinala de Champions League sa mai creeze o stare de spirit asemanatoare. Dar la cum evolueaza societatea nu  cred ca poate oferii ceva de genul ala. Am stat si m-am gandit mereu daca acum as fi primit vreo 2000 de dolari pe un steag....l-as fi vandut ? 

Dacă am fi copii, cu siguranță nu..

Sau poate dacă as avea vreo 14-15 ani si mi l ar cere Ella in schimbul

inițierii in tainele amorului ))))))

[ssylver]

ne apucam sa facem recenzii la meciurile traite live sau la tv

[g2br13l]

  Doar live.  

[ssylver]

mda la tv e altfel...

[obiectiv]

 Niste amintiri sa se inveseleasca Obi

 

 

            

bai panarama , pentru mine ajax este ca si dinamo pentru stelisti, echipa mea e feyenoord, sa nu mai pronunti numele a....x.

[obiectiv]

 Niste amintiri sa se inveseleasca Obi

 

 

            

bai panarama , pentru mine ajax este ca si dinamo pentru stelisti, echipa mea e feyenoord, sa nu mai pronunti numele a....x.

[g2br13l]

  Nenea era trecut la cei invinsi  

[advanced]

Nu bre, in 86 am vazut toate meciuciurile de calificare si de aici si de dincolo, inclusiv finala! Magnific! Acum, chiar nu ma asteptam sa merg dar voi vedea si finala cupei de data asta!Gabi, chiar mi-am adus aminte de lucruri placute. In pana mea, inca am locuri libere!

[obiectiv]

Ziua mea este in mai (dupa cum ati observat, unii)!

Eu sunt un milanist de prin 90' (eram copii si băteam mingea afara si mereu ne luam ca denumire proprie, numele unei echipe - cam toti isi alegeau Steaua, câțiva Dinamo, iar eu, vrând sa fiu altfel, am zis intr-o zi: eu sunt AC Milan! Toti mirati, eu le zic pai daca voi spuneti ca cea mai buna este Steaua, ce sa mai zic de Milan, ce a bătut-o cu 4-0!!)

Revenind la subiect si la meciurile live, cam in fiecare an, in mai, de ziua mea imi iau un city break Milano, concomitent cu bilete la un meci pe SanSiro (de obicei cam ultima etapa o prindeam mereu).

Nu pot sa uit in 2009 (parca) am prins meciul cand s-a retras Maldini - a fost ceva de nedescris (tot stadionul tremura si la propriu si la figurat, erau multe femei/fete ce au plâns minute in sir) - incredibil!

Si la fel poate mai impresionat pentru mine a fost cand luat titlul ( toata ziua am sărbătorit in piata Domului) iar apoi ultimul meci, deja campioni (cu Atalanta parca) si show-ul de nedescris de dupa meci, dansul lui Boateng, ce mai!?! Ce vremuri!!!

Pe acasa, singurul stadion/galerie/echipa ce ma mai atinge este Rapid cu al sau Giulești.

Da! simpatizez cu Rapidul de prin 1997.

Eram la Bucuresti, dădeam examenul de admitere la Politehnica, iar intr-o seara, cu gasca, cica: hai sa mergem la un meci! In regie nu se juca, Sportul era in deplasare, asa ca mai aproape am ajuns in Giulești.

Erau anii buni ai Rapidului cu o echipa frumoasa, ulterior campiona la sfârșitul acelui sezon.

Am ramas, foooarte impresionat de atmosfera (primul meu meci live) - si de atunci mi-au intrat la suflet.

In rest, am mai vazut un meci pe Nou Camp - nu foarte impresionat.

Sincer, parca imi place mai mult Național Arena, este mai "intim", mai frumos, acolo m-au aruncat la al 1348 inel, abia vedeam, plus ca suporterii nu mi-au părut asa pătimași.

Cred ca vârful unei experiente pe stadion, o atingi pe un stadion in Anglia/Londra (mi-am propus sa imi organizez o plimbare la un meci Arsenal vs cineva de top de la ei - Da! Simpatizez si cu Arsenalul)!

Ar fi interesant ca fiecare dintre noi, iubitor al acestui sport sa povestească ceva se genul asta - cu primele experiente!

hai gangule sa iti dau si eu din casa:

am inceput de mic sa umblu pe stadioane, cred ca de pe la 8-9 ani, ma furisam pe sub garduri sau le saream.

pe la inceputul anilor 70 am vazut la constanta pe brazilienii de la bello horizonte, pe vremea aceea se organizau turnee vara, apoi in alt an a venit twente enschede, mama ce fotbalisti ,pletosi, barbosi, toti mari cit casa, printre ei destui componenti ai olandei vicecamppioana in argentina, peste citiva ani.[asta am aflat mai tirziu ,atunci nu avem internet sa ne interesam ce si cum.]

tot in ani 70 ,nu pot uita memeorabilul meci farul-craiova, in anul in care craiova a iesit campioana .pe o ploaie torentiala au dat baietii nostrii clasa oltenilor , 4-0, unul dintre goluri fiind inscris de ion 'noada'constantinescu de la mijlocul terenului. 

nu am lipsit nici de la memorabilul romania -yugoslavia, 4-6 pe noul, pe atunci, stadion ghencea, ce thriller, ne-a dat safet susici vreo patru boabe si daca mai dorea ne mai da.

tot in perioda aceea a m vazut romania spania, pe ghencea, cu golul lui costica zamfir, care le-a innodat picoarele spaniolilior si ulterior a fost poreclit de ei gento din ghencea.

imi amintesc un meci pe dinamo, parca in cupa , cu steaua, 0-4, protagonist ,marcel raducanu ,care a reusit sa ii dea cap in cap pe dinu si sandu gabriel.

apoi ,dupa 86 cind am parasit tara, am avut ocazia sa vad multe stadioane si meciuri frumoase , mi-ar trebui o zi sa le trec pe toate in revista.

hamburg,leverkussen,koln, frankfurt,bremen,stutgart,munchen, vechiul stadion olimpic, si nu in ultimul rind bijuteria din dortmund ,80000 de locuri unde l-am vazut pe hagi in anii de glorie zdrobind de unul singur pe borussia parca in sferturi cl.

in italia am fost pe san siro la un derbi milan -inter, prin anii 90 , nu-mi amintesc multe ,eram aprope in coma dupa 40 de pahare de sambucca. am fost si la pisa ,pe vremea cind wim kieft juca acolo.

nou camp l-am vazut fara spectacol , mi s-a parut impozant , nu stiu cum e atmosfera cind se joaca fotbal.

pe fostul parc de princes am fost ,la paris, am participat la niste lucrari de renovare, nu am vazut vreun meci.

in madeira am vazut de la loja oficiala meciul maritimo-benfica, avindu-l vecin de scaun pe regretatul mozambican ,mare fotbalist, eusebio. nuno gomez a fost eroul meciului.

in bruxelles am fost pe constant van de stock, la italia romania 2-0 , ultimul meci al lui hagi, trist meci trist stadion.

am urmarit meciurile romaniei la europenele din 2000, 1-1 cu germania la liege parca si 0-1 cu portugalia la arnhem, pe stadionul lui vitesse arnhem. ultimul meci din grupa ,tot in belgia a fost de infarct , 3-2 cu anglia , cu golul lui ganea din penalty in ultimele minute.

nu am lipsit nici de la euro 2008 in elvetia, am vazut italia romania 1-1,  romania -franta-0-0, la zurich parca si ultimul meci contra olandei care ne-a zdrobit cu 3-0. si bineinteles ca am fost si la dezastrul de la berna , cind olanda a pierdut contra rusilor, parca 3-1

am lasat la sfirsit stadionul meu de suflet, de kuip din rotterdam , gazda feyenoordului, unde am vazut nenumarate meciuri memorabile , apogeul fiind finala cupei europa 2 feyenoord-dortmund,3-2. dupa parerea mea cel mai frumos stadion din lume.

[obiectiv]

gang,

 

oricand iti propui o deplasare la milano, ptr a vedea un meci pe san siro, te rog sa-mi dai si mie un semnal. te voi acompania cu mare placere! business-ul meu m-a tot relocat prin multe tari si o buna perioada am stat in milano. am vazut in aceasta viata foarte multe evenimente sportive, chiar si in tari in care comercialismul impus ridica un simplu meci la rang de show si spectacol autentic. insa primul meu meci pe care l-am vazut live pe san siro a ramas evenimentul etalon ptr tot ce inseamna sport ptr mase!

 

l-am tot rugat pe un coleg de birou sa ma insoteasca la un meci de fotbal de serie a. ca multi italieni si el prefera sa vada meciurile pe telepiu, insa la insistentele mele a achizitionat 2 bilete ptr un meci relativ important in orasul milano: fc inter-ac milan! meciul incepea seara tarziu, insa el a venit si m-a luat de acasa cu vreo 3 ore inainte de startul partidei. l-am intrebat de ce asa devreme si mi-a raspuns ca am sa vad, ca doar eu am insistat sa mergem pe stadion. a avut dreptate!  pana am parcat, pana ne-am cumparat tricouri si fulare, pana am trecut de enorm de multe filtre de securitate care m-au lasat fara bricheta, cand in final am ajuns la locurile noastre perfect alese pe linia de mijoc a terenului, au si iesit echipele la incalzire. 

 

aveam in dreapta, la peluza, suporterii interisti, iar in stanga milanistii. galeriile s-au injurat reciproc pe durata incalzirii si au umplut de "respect" jucatorii echipei adverse. echipele s-au retras la vestiare si au revenit in scurt timp pe teren in formatie si uniforme de meci. pana sa ajunga la centrul terenului vacarmul domina arena, insa inainte ca anuntatorul public sa prezinte formatiunile si componenta lor, in stanga, in peluza superterilor milanisti, s-a instaurat o liniste de mormant. interistii au tot injurat la fiecare strigare a numelui ptr fiecare membru al echipei campioana din anul precedent, milan, insa asupra zonei controlate de guardia rosso-nera domnea inca tacerea deplina. in momentul in care echipele isi luasera jumatatile lor respective de teren, se asezasera in formula de joc si arbitrul se pregatea sa fluiere, in acea clipa, s-a dezlantuit iadul pe pamant! 

 

pana in acest moment al vietii mele eu nu am mai auzit si nu am mai simtit asa ceva! un zgomot care zguduia structura de rezistenta a stadionului din temelii, un vacarm deplin in care nu puteai sa-ti auzi gandurile, iar de la centrul peluzei au desfasurat o baniera, care acoperea in totalitate pana la cel de-al 4'lea anello al stadionului, un cap de drac rosu pe fundal negru, diavolul milanist, iar in stanga si in dreapta au deschis 2 baniere, asupra si dedesubtul carora s-au derulat multiple alte fasii rosii si negre, creand senzatia de flacari reale. mesajul insa, urarea fanilor milanisti scris pe acele baniere, chiar reprezenta si sentimentul care te patrundea ca umil spectator al acelei desfasurari; benvenuti all'inferno!!! pe linia inferioara si acolo unde incepe primo anello, chiar in spatele portii milaniste, au aprins zeci de torte, zeci!!! imi amintesc ca singurul meu gand era: cum naiba au strecurat ei atat material incendiar cand eu nu reusisem sa trec cu o banala bricheta prin filtre, insa acele flacari ale iadului de pe san siro, si zgomotul acela care te patrundea pana in maduva oaselor, atmosfera de ne-egalat, este o traire care greu o mai respiri cu alta ocazie in viata! efectiv am simtit cum fiecare fir de par, de la noada curului si pana in ceafa mea, se ridicau unul cate unul pe coloana mea vertebrala! fluierul de start a fost amanat vreo 20 de minute ptr ca eu, chiar de pe secondo anello linia de centru, adica aproape de teren si central, nu mai vedeam punctul cu var de la mijlocul terenului~!

 

dupa ce fumul cu greu a iesit din incinta stadionului si meciul a inceput, am realizat ca macar o singura data in viata, toata lumea trebuie sa asiste la acest spectacol. milan a marcat primul gol, inter a egalat pe finalul meciului, iar in minutul 90 massaro a inscris cel de-al doilea gol al milanului si a aruncat in aer tot stadionul!!! scor final milan 2, inter 1, iar milan castiga campionatul~! in noaptea aceea nu cred ca cineva a reusit sa doarma in tot orasul ala! de fapt, in acel an, milan castiga tot ce se putea castiga!!! a fost sezonul pefect ptr echipa perfecta a tuturor timpurilor, din punctul meu de vedere. in acel an, milan nu a pierdut un singur meci din toate competitiile in care a fost calificata. era echipa lui rossi, baresi, costacurta, maldini, panucci, tassoti, donatoni, van basten, boban, savicevici (il genio) si da, florin raducioiu!!!

 

gangtere, cum iti spuneam, oricand, absolut oricand vrei sa mergem, numara-ma si pe mine cand rezervi biletele de avion!

si invitati-ma si pe mine sa va insotesc dupa meci pina in elvetia ,ca nu e mult de mers, stiu citeva cluburi la granita cu italia de unde nu mai vrei sa pleci nici dus pe targa. ca moft , intr-unul din cluburi ti se face clisma cu coniac, cu pipeta introdus in anus de asistenta, johnule ,tata si gang , va stiu de perversi dar asta n-ati trait-o inca , si culmea este ca te si imbeti. sau ti se induce senzatia ,nu stiu.

[advanced]

Mama obiective, ce rau imi pare ca nu esti aici!

[farmacistu]

si invitati-ma si pe mine sa va insotesc dupa meci pina in elvetia ,ca nu e mult de mers, stiu citeva cluburi la granita cu italia de unde nu mai vrei sa pleci nici dus pe targa. ca moft , intr-unul din cluburi ti se face clisma cu coniac, cu pipeta introdus in anus de asistenta, johnule ,tata si gang , va stiu de perversi dar asta n-ati trait-o inca , si culmea este ca te si imbeti. sau ti se induce senzatia ,nu stiu.

Claaaarrr e de încercat așa ceva..nici măcar nu

am auzit de asta...f tare!))