BANI , DRAGOSTE SI SEX (Money, love and sex)

[bubutz38]

Mda,

 

Nu credeam ca o sa ma bag. Azi am citit mai cu atentie si constat cu surprindere ca ma regasesc oarecum intr-o situatie asemanatoare traita fix acu' 20 de ani...

 

Pustan. In loc sa-mi vad de scoala (eram inscris la zi, profil real, deci cursuri si laboratoare obligatorii...) faceam pe agentul la o firma obscura de distributie. Pe un papuc, nou ce-i drept, dar tot Dacie... Pentru fix 100.000 lei in vremea aia + comision din vanzarea incasata. Fara carte de munca, fara asigurare pentru banii si marfa din masina, fara Casco. Un bou. (Eu)

 

Asa, si intr-o seara ploioasa de noiembrie, stateam la semafor la Apaca, pe la vreo 7 seara, singur la semafor (alte vremuri, Bucurestiu' era pustiu). In stanga mea, pe linie, tramvaiul. Se pune verde si purced in jos, pe Vasile Milea, catre Grozavesti.

Masina, cam goala si la vale, prinde viteza repede si ajung la vreo 60 la ora. Pe stanga, la vreo 200 de m de intersectia din care plecasem, mi se pare ca vad radarul (pe-atuncea le puneau in niste 1410 rapciugoase, model 94/95, toate erau inmatriculate cu B 06 ...)

Panica, pun frana.... in oglinda din dreapta, faruri puternice, apoi in cea din stanga, pana sa ma dezmeticesc, ma izbeste o Dacie in roata din dreapta fata, venind pe diagonala in derapaj, ma arunca 1-2 m catre linia de tramvai din stanga mea. Eu tin cu toate neamurile de covrig (mi-era sa nu ma incalece tramvaiul pe care-l stiam in spate si stanga...) si intr-un final trag pe dreapta, la 15-20 m de masina care ma izbise si care se odihnea in rigola din dreapta.

 

Cum pe vremea aceea eram mai "zbucuimat" si isteric din fire, pun rapid mana pe inelara-cot de 22 pe care o tineam in portiera pe post de arma de disuasiune si ma pornesc vartos catre cel care-mi stricase seara...

 

Care era o ea. Si care cand m-a zarit cu cheia, venind belicos, cu ochii bulbucati si cu tot repertoriul de injuraturi pe care-l mi-l insusisem in cartier... a lesinat! Si s-a scurs, efectiv, de pe masina pe asfalt, cu un zgomot destul de sonor (cap contact)

 

Bun. Long story short - ascund cheia, resuscitez domnisoara, zic "hai la politie..."

Ea ca stai asa, ca ma astepata mama, cainele, sora bolnava, 

Eu cocos (deh, era vorba de banii mei...) nu ca n-am asigurare casco si ca ca ma omoara patronu, etc, etc

 

O iau in caruta mea (tragea drepata, imi strambase bascula, intre altele), pe drum il suna pe cordaciul ei sa se intalneasca la sectie.

Care cand ajunge, aranjeaza repede cu Garcea sa nu-i ia permisul mandrei.

Si uite asa pleaca porumbeii si eu raman la sectie sa completez declaratii pana pe la vreo 10 seara.

 

Cum se indreptau ei catre iesire,

Garcea catre mine: Buna piesa, nu?

Eu: Cine?

Garcea: Fata de te-a izbit, prostule, n-ai vazut ce buna era? Umbla cu pampalaul ala...

 

Ei si, mai catre noapte,nu intru in amanunte, ajung la firma, povestesc golanilor mei colegi si prieteni patania, descriu entuziast calitatile fizice ale domnisoarei, la care sunt asmutit sa nu las lucrurile asa si sa incerc sa o agat. 

Pai da' cum?

Pai prostule, nu trebuie sa-ti dea asigurarea? (nu  o avea la ea); sun-o si invit-o in oras!

 

Bun, sun, propun, accepta spre surpriderea mea propunerea, iesim la o pizzerie in Drumul Taberei, ce mai seara minunata!

Vrajeala cat cuprinde, ca s-a certat cu iubi (Uraaa.....!), pasiuni comune, chimie nene, nu alta.

Ne dam intalnire pentru seara urmatoare (sambata), sa mergem la un film, pe urma mai vedem.

 

Ras, tuns, frezat, parfumat, cu solda pe o luna luata in avans si cu un buchetel de flori, ma prezint la locul de intalnire.

Duduita, (arata beton) se urca in papuc (altul...) si, in timp ce ma puneam in miscare,  vad ca pune mana pe manerul portierei si-mi zice ca are sa-mi marturiseasca ceva.

Eu: (in gand) - sa-mi bag p..a, s-a intors iubi si i-a jurat credinta...

Ea: stii..., eu ma droghez...

Eu: (tot in gand) - eh, o fi marihuana sau hasis, un fleac, dar cu voce tare, zic: ce iei?

Ea: (sec) heroina. trag pe folie si ma injectez...

 

Era sa fac al doilea accident in 48 de ore. Ea a vrut sa fuga din masina. Cred ca aveam o privire cam dementa.

 

Povestea as putea sa o continui la basaclie, ca pana acum, dar nu o fac.

Am iesit in seara aia cu ea si doua prietene de-ale ei (mai in varsta, adica 24-25 de ani, veterane...) - cu alta masina evident, nu cu papucu'

Au cumparat heroina murdara ordinara de la iranienii din Regie

M-au delegat sa cumpar seringi de insulina de la o farmacie non-stop de pe langa Budapesta... Ranjea farmacista la mine...

Si-au tras-o in vene pe dupa niste blocuri la Unirii (nu mai aveau rabdare)

M-au rugat  sa le duc pana la Snagov sa se intalneasca cu cineva.

Mi-au oferit si mie. 

Nu am refuzat. Le-am spus ca orice curiozitate din partea mea a fost inlocuita cu groaza in prima faza si apoi cu mila si dispret.

 

Credeti ca le-a pasat vreun pic? As, da' de unde, au mai tras o runda la Snagov, dupa care au intrat in transa.

 

In noaptea/ dimineata aceea, pe care mi-o amintesc perfect, dar parca este un film, puteam sa le fac orice fetelor. Puteam sa le urc in masina si le inec in lac, nimeni n-ar fi stiut nimic.

Fata asta, catre dmineata, a pornit intr-un plans cu sughituri, cu regrete, cu destainuiri, m-a luat in brate si nu-mi dadea drumul...

M-a rugat sa o ajut sa se lase, ca ea vrea sa se lase.

Eu am crezut.

 

Veneam dupa o deceptie sentimentala (cand esti tanar sunt cam dese) si am picat imediat in plasa.

 

I-am cumparat metadona.

Am stat cu ea cand devenise isterica de la sevraj si trecea de la o stare la alta, cand o dureau toate si nu putea nici sa mai gandeasca.

M-a prezentat maica-sii. 

N-am apucat sa trecem la sex (ce-i drept mi-era tarseala, ce plm, drogata care umbla cu ace?, intai te cureti, apoi analize!)

 

Intr-o zi (cam la o luna de cand faceam pe dadaca) mi-a cerut niste bani.

I-am dat, chiar daca abia aveam bani de tigari.

 

A doua zi, cand m-am intalnit cu ea, era calma, ochii stralucitori, spatele drept, fata tot numai un zambet, cu adevarat fermecatoare... O intreb:

 

- Ai luat? (nod in gat la mine...)

Doar o fractiune de secunda (atat a durat remuscarea...) a last privirea in jos si a raspuns, uitandu-se la mine:

- iarta-ma, n-am mai putut... a venit "Iubi" si mi-a oferit, si ne-am regasit...

 

Nu stiu  ce s-a mai intamplat in ziua aceea. Am fost mut. A fost bine ca nu mi-a iesit "Iubi" in cale.

Cred ca as fi aflat pe pielea mea ce inseamna crima pasionala.

Stiu ca mi-a fost rau fizic si psihic multa vreme...

 

Intr-o ultima zvacnire de cavalerism, mi-am dat intalnire cu ma-sa si mi-am descarcat oful si i-am zis ca sper sa-si gasesca linistea ca mama.

 

De fata n-am mai auzit nimic si nu m-am mai interesat.

 

Stiu insa ca multa vreme dupa despartire, daca m-ar fi sunat, as fi fost ca un catel in aport la usa ei.

Fraier? Prost? Naiv? Necopt? Cum m-as putea caracteriza?

Dar daca ai vedea-o acum, ce ai face?

[gigelpetrescu]

Dar daca ai vedea-o acum, ce ai face?

Salut,

 

Buna intrebare.

Cand am citit povestea lui Miky77, cea cu întâlnirea dupa 15 ani, am constientizat cât adevar este in expresia "ochii care nu se vad, se uită..."

In primul rand, nu cred ca as mai recunoaste-o. 20 de ani pot schimba multe. In plus, daca a continuat să consume, chiar si ocazional, imagineaza-ti...

La vremea respectivă, cand incercam sa o ajut sa se lase, am petrecut zile intregi in biblioteca universității si pe net (atunci era pe dial-up, ce chin), încercând să descopăr o metoda DIY de a scapa de dependența de heroină.

Nașpa. Este cel mai puternic drog din acest punct de vedere. De aceea este folosit si in prezent pentru controlul prostituției "sclavagiste".

 

In fine, înapoi la intrebare.

Chiar dacă sa zicem, as recunoaste-o, diferenta fata de imaginea pe care o am despre ea (in memorie mi-a rămas fata de 20 de ani...) ar fi un prim șoc.

 

Mi-am tot repetat in minte cum ar putea fi, iar sentimentul pe care-l pot identifica cel mai mult este Detașarea, împreună cu o oarecare Curiozitate, poate.

 

Iti dai seama că este un exercițiu de scenariu, prin urmare cred ca așa aș reacționa. Nu este o garanție că s-ar și întâmpla.

 

Cu alte cuvinte, imi place sa cred ca nu am motive sa privesc înapoi cu regret.

 

Este însă foarte adevărat că toate trebuie privite din prisma momentului in care s-au petrecut. Acu 20 de ani am pus botu' si m- am îndrăgostit de o drogată, fiind imediat după o despărțire.

Dar acum? Mi-e greu sa cred...

Atunci când ai parte de afecțiune in familie si o viața echilibrată, plina de satisfacții personale si profesionale, se întâmplă mai greu sa cauți sa-ti găsești aceasta nevoie in afară.

Aceasta afecțiune din afara familiei poate fi reala si reciproca ( sa zicem amantă, copil orfan pe care-l iei in îngrijire, câine -nu rîdeți)

sau poate fi mai mult unidirectionala si închipuită/ simulată, menită să umple un gol pe care il ai.

De-aia am ajuns si eu pe-aici, după o ceartă scurtă dar aprigă cu soția având ca subiect plăcerile trupești. Chiar dacă pentru moment cauza a dispărut, pare-se ca am dat in criza vârstei mijlocii sau cum s-o numi justificarea pe care o caut.

 

Desigur imi mai place sa cred ca n-as putea sa ma îndrăgostesc de o escortă.

 

Totuși, pentru ca nu ma pot baza exclusiv pe ratiune, incerc sa nu ma duc de două ori la rand la aceiași escortă, indiferent cat de mult mi-a plăcut, cel putin nu la un interval mai mic de 2 luni, pentru siguranță.

 

Dar asta e teoria. Viața e uneori mai tare ca un scenariu de film, cum se spunea mai devreme pe aici, asa ca nu știi ce te pândește, până nu te pălește.

De aceea nu imi permit să judec sau sa iau pe cineva peste picior pe acest subiect.

 

Cele bune

[bubutz38]

Mda. Bun raspuns. Mie uneori mi se pare trist si imi e frica ca nu voi recunoaste peste multi ani. Evident daca as mai vedea-o. Dar tot un lucru trist ramane faptul ca oamenii cu care ai impartit ceva candva sunt uitati.

[miky77]

 

Dar asta e teoria. Viața e uneori mai tare ca un scenariu de film, cum se spunea mai devreme pe aici, asa ca nu știi ce te pândește, până nu te pălește.

De aceea nu imi permit să judec sau sa iau pe cineva peste picior pe acest subiect.

pai nu stii ca filmele sunt inspirate din Real Life , nu invers . Doar SF-urile difera

 

PS: la mine am recunoscut-o datorita faptului ca nu a fost consumatoare , ptr. o consumatoarea imbatranirea este mult accelerata

[picon]

Nu neaparat. Asa sunt eu de cand ma stiu. Nu e neaparat ceva rau sa fi asa. 

Dar nici neapărat bine. 

[bubutz38]

Apropos de uitat si comedia vietii. Imi zic eu sa o uit si incep sa ma duc la toate escortele care imi ies in cale. Cred ca am cheltuit undeva in jur de 7000 RON cel putin. In fine gasesc eu una din clasa de lux si totul parea ca e perfect. In cele din urma, mi-am zis, fac sex si nu ma mai gandesc la ea. Si taman cand ajung eu la concluzia asta si plec de la escorta, dau coltul blocului si poc.... ea in fata mea la vreo 30 de metri. Evident ca am schimbat doua vorbe de curtoazie si am plecat mai departe, dar credeti-ma ca tineam foarte strans in mana breteaua rucsacului ca sa nu se vada ca imi trebuie mana de emotie.       Si imediat am realizat ca eu ma imbatam cu apa rece.     

[gigelpetrescu]

Apropos de uitat si comedia vietii. Imi zic eu sa o uit si incep sa ma duc la toate escortele care imi ies in cale. Cred ca am cheltuit undeva in jur de 7000 RON cel putin. In fine gasesc eu una din clasa de lux si totul parea ca e perfect. In cele din urma, mi-am zis, fac sex si nu ma mai gandesc la ea. Si taman cand ajung eu la concluzia asta si plec de la escorta, dau coltul blocului si poc.... ea in fata mea la vreo 30 de metri. Evident ca am schimbat doua vorbe de curtoazie si am plecat mai departe, dar credeti-ma ca tineam foarte strans in mana breteaua rucsacului ca sa nu se vada ca imi trebuie mana de emotie.       Si imediat am realizat ca eu ma imbatam cu apa rece.     

Ca sa fiu (usor) răutăcios, la tine e ca-n bancul de mai jos...

 

"Un tip se plimba pe un drum de tara, merge ce merge si vede pe unul dezbracat si legat de un copac la marginea drumului. se duce repede la el si il intreaba:

- Ce ai patit, fratele meu?

- Am luat pe unul la ocazia, mi-a zis sa opresc aici, m-a batut, m-a legat, mi-a luat hainele, banii, masina si tot ce aveam si a plecat! Ce bine ca ai apărut....!

Se uita ăla dreapta, stanga si zise in timp ce se desfăcea la slit:

- Omule, tu chiar ai ghinion !"

[bubutz38]

Cea mai dificil este pentru persoanele care nu stau foarte bine la capitolul inteligenta emotionala, printre care ma numar si eu. Unii reusesc sa isi induca sau sa opreasca propiile emotii. Altii nu. Aia e cel mai dificil, sa faci sa opresti emotiile. De fapt cred ca la un moment devine ca un fel de drog emotia aia care o ai pentru o persoana.  Si cand numai este, incepi sa ii duci lipsa. 

[humanoid_carbon_unit]

Cea mai dificil este pentru persoanele care nu stau foarte bine la capitolul inteligenta emotionala, printre care ma numar si eu. Unii reusesc sa isi induca sau sa opreasca propiile emotii. Altii nu. Aia e cel mai dificil, sa faci sa opresti emotiile. De fapt cred ca la un moment devine ca un fel de drog emotia aia care o ai pentru o persoana.  Si cand numai este, incepi sa ii duci lipsa. 

 

'ai sa moara cinci vecini. nu ai cum sa opresti o emotie. ai scris chiar tu asta doua posturi mai sus. dpdv chimic dragostea ESTE un drog. excita aceleasi zone ale creierului, elimina aceleasi substante, inhiba aceleasi parti ale sinapselor samd. este identitate intre cele doua. organismul nu distinge ca esti drogat sau indragostit

[bubutz38]

'ai sa moara cinci vecini. nu ai cum sa opresti o emotie. ai scris chiar tu asta doua posturi mai sus. dpdv chimic dragostea ESTE un drog. excita aceleasi zone ale creierului, elimina aceleasi substante, inhiba aceleasi parti ale sinapselor samd. este identitate intre cele doua. organismul nu distinge ca esti drogat sau indragostit

Pai sa sti ca se pare nu.  O sa ma duc si ii spun femeii acum ca ma droghez cu ea. Daca o imbrac si mai poetic am si eu parte de un sex bun. 

[mercedesbenz]

Salut,

 

Buna intrebare.

Cand am citit povestea lui Miky77, cea cu întâlnirea dupa 15 ani, am constientizat cât adevar este in expresia "ochii care nu se vad, se uită..."

In primul rand, nu cred ca as mai recunoaste-o. 20 de ani pot schimba multe. In plus, daca a continuat să consume, chiar si ocazional, imagineaza-ti...

La vremea respectivă, cand incercam sa o ajut sa se lase, am petrecut zile intregi in biblioteca universității si pe net (atunci era pe dial-up, ce chin), încercând să descopăr o metoda DIY de a scapa de dependența de heroină.

Nașpa. Este cel mai puternic drog din acest punct de vedere. De aceea este folosit si in prezent pentru controlul prostituției "sclavagiste".

 

In fine, înapoi la intrebare.

Chiar dacă sa zicem, as recunoaste-o, diferenta fata de imaginea pe care o am despre ea (in memorie mi-a rămas fata de 20 de ani...) ar fi un prim șoc.

 

Mi-am tot repetat in minte cum ar putea fi, iar sentimentul pe care-l pot identifica cel mai mult este Detașarea, împreună cu o oarecare Curiozitate, poate.

 

Iti dai seama că este un exercițiu de scenariu, prin urmare cred ca așa aș reacționa. Nu este o garanție că s-ar și întâmpla.

 

Cu alte cuvinte, imi place sa cred ca nu am motive sa privesc înapoi cu regret.

 

Este însă foarte adevărat că toate trebuie privite din prisma momentului in care s-au petrecut. Acu 20 de ani am pus botu' si m- am îndrăgostit de o drogată, fiind imediat după o despărțire.

Dar acum? Mi-e greu sa cred...

Atunci când ai parte de afecțiune in familie si o viața echilibrată, plina de satisfacții personale si profesionale, se întâmplă mai greu sa cauți sa-ti găsești aceasta nevoie in afară.

Aceasta afecțiune din afara familiei poate fi reala si reciproca ( sa zicem amantă, copil orfan pe care-l iei in îngrijire, câine -nu rîdeți)

sau poate fi mai mult unidirectionala si închipuită/ simulată, menită să umple un gol pe care il ai.

De-aia am ajuns si eu pe-aici, după o ceartă scurtă dar aprigă cu soția având ca subiect plăcerile trupești. Chiar dacă pentru moment cauza a dispărut, pare-se ca am dat in criza vârstei mijlocii sau cum s-o numi justificarea pe care o caut.

 

Desigur imi mai place sa cred ca n-as putea sa ma îndrăgostesc de o escortă.

 

Totuși, pentru ca nu ma pot baza exclusiv pe ratiune, incerc sa nu ma duc de două ori la rand la aceiași escortă, indiferent cat de mult mi-a plăcut, cel putin nu la un interval mai mic de 2 luni, pentru siguranță.

 

Dar asta e teoria. Viața e uneori mai tare ca un scenariu de film, cum se spunea mai devreme pe aici, asa ca nu știi ce te pândește, până nu te pălește.

De aceea nu imi permit să judec sau sa iau pe cineva peste picior pe acest subiect.

 

Cele bune

 

Respect!

[humanoid_carbon_unit]

 

Fraier? Prost? Naiv? Necopt? Cum m-as putea caracteriza?

 

nicicum. n-are legatura. shit happens (...and then you die).

[bubutz38]

nicicum. n-are legatura. shit happens (...and then you die).

Pai si eu zic la fel. De fapt nici nu are legatura cu inteligenta. As vrea sa stiu si eu de ce se intampla.

[humanoid_carbon_unit]

Pai si eu zic la fel. De fapt nici nu are legatura cu inteligenta. As vrea sa stiu si eu de ce se intampla.

 

google 'science of love'. si vezi acolo. se intampla aleator, fara o logica, sens sau scop. doar se intampla.

[gigelpetrescu]

Cea mai dificil este pentru persoanele care nu stau foarte bine la capitolul inteligenta emotionala, printre care ma numar si eu. Unii reusesc sa isi induca sau sa opreasca propiile emotii. Altii nu. Aia e cel mai dificil, sa faci sa opresti emotiile. De fapt cred ca la un moment devine ca un fel de drog emotia aia care o ai pentru o persoana.  Si cand numai este, incepi sa ii duci lipsa. 

 

Ho, fiară, usurel, nu te mai repezi ca berbecu' ca le amesteci.

In primul rand, nu esti un psihopat, sa vrei sa-ti suprimi emotiile, sau ma rog, pe cele care-ti aduc in subsidiar neplaceri.

 

Ai inceput bine.

Ai identificat una din probleme, care tine de inteligenta emotionala. Bun, care componenta a int. emotionale se prezinta sa zicem, deficitar la tine? toate?

Nu cred - din start ai putut sa faci o introspectie, ceea ce insemana ca esti in stare de o mica autoevaluare.

Pune-o pe hartie.

Ia-o sistematic, identifica punctele cele mai slabe.

Vezi cum poti sa te imbunatatesti.

Daca-l iei pe "nu pot" in brate, esti pa! Peste un an iti vei plange in continuare de mila pe-aici sau pe altundeva.

Trebuie sa vrei sa te schimbi, daca nu....

 

Si inca o chestie - nu incerca sa le faci pe toate odata. Deceptia ca nu ai reusit (recaderea) este mai rea dupa un insuccess.

 

Atunci cand este vorba de minte, autosugestia/ automotivarea este un element cheie. Nu ma omor dupa sistemul american de valori  dar au chestia aia cu terapia de grup care da roade, pentru simplul motiv ca intotdeauna, in grupul respectiv, indiferent de trauma/ problema emotionala in cauza, este cel putin un individ care a reusit sa strabata "bariera" si care actioneaza ca model/ speranta pentru ceilalti.

 

Nu zic sa te apuci de terapie in grup dar ar fi interesant sa faci un exercitiu de ratiune, sa desfaci patima in piese componente, pana isi pierd sensul de intreg, ca pe un obiect. (sau ca pe un animal pe care il transezi)

Nu stiu, gandesc in scris acum.

 

Aplica si tu un sistem proriu de "trial and error", vezi ce ti se potriveste...

[anonna]

Ho, fiară, usurel, nu te mai repezi ca berbecu' ca le amesteci.

In primul rand, nu esti un psihopat, sa vrei sa-ti suprimi emotiile, sau ma rog, pe cele care-ti aduc in subsidiar neplaceri.

 

Ai inceput bine.

Ai identificat una din probleme, care tine de inteligenta emotionala. Bun, care componenta a int. emotionale se prezinta sa zicem, deficitar la tine? toate?

Nu cred - din start ai putut sa faci o introspectie, ceea ce insemana ca esti in stare de o mica autoevaluare.

Pune-o pe hartie.

Ia-o sistematic, identifica punctele cele mai slabe.

Vezi cum poti sa te imbunatatesti.

Daca-l iei pe "nu pot" in brate, esti pa! Peste un an iti vei plange in continuare de mila pe-aici sau pe altundeva.

Trebuie sa vrei sa te schimbi, daca nu....

 

Si inca o chestie - nu incerca sa le faci pe toate odata. Deceptia ca nu ai reusit (recaderea) este mai rea dupa un insuccess.

 

Atunci cand este vorba de minte, autosugestia/ automotivarea este un element cheie. Nu ma omor dupa sistemul american de valori  dar au chestia aia cu terapia de grup care da roade, pentru simplul motiv ca intotdeauna, in grupul respectiv, indiferent de trauma/ problema emotionala in cauza, este cel putin un individ care a reusit sa strabata "bariera" si care actioneaza ca model/ speranta pentru ceilalti.

 

Nu zic sa te apuci de terapie in grup dar ar fi interesant sa faci un exercitiu de ratiune, sa desfaci patima in piese componente, pana isi pierd sensul de intreg, ca pe un obiect. (sau ca pe un animal pe care il transezi)

Nu stiu, gandesc in scris acum.

 

Aplica si tu un sistem proriu de "trial and error", vezi ce ti se potriveste...

 

 

Desi sunt de acord cu tine, nu te-ai intrebat, poate ca unii nu doresc sa reprime ceea ce simt pentru simplu fapt ca ii ajuta sa perceapa viata in alt fel.

Asa si cu #bubutzu, asemenea ocazii il scoate de pe orbita ceea ce il face sa se simta diferit fata de ceilalti.

 

De ce as vrea sa fiu in rad cu turma?....  la asta nu te-ai gandit!

 

 

Gandesc ca un om ajuns la o anumita varsta ar putea sa-si dea seama de "defecte" si sa le estompeze daca isi doreste nu sa le scoata in evidenta din cand in cand

[gigelpetrescu]

gigelpetrescu, on 25 Oct 2016 - 10:22 PM, said:

 

Fraier? Prost? Naiv? Necopt? Cum m-as putea caracteriza?

 

nicicum. n-are legatura. shit happens (...and then you die).

 

 

O abordare materialist nihilistica cu care nu sunt de acord. Nu incerca sa deturnezi.

Topicul este despre povesti. Emotii. Te rog sa-mi cuantifici matematic/ fizic/ chimic o emotie.

 

Ba nu. Te rog sa nu raspunzi, din respect pentru cei ce investesc ceva nonmaterial in discutia de fata.

[humanoid_carbon_unit]

O abordare materialist nihilistica cu care nu sunt de acord. Nu incerca sa deturnezi.

Topicul este despre povesti. Emotii. Te rog sa-mi cuantifici matematic/ fizic/ chimic o emotie.

 

Ba nu. Te rog sa nu raspunzi, din respect pentru cei ce investesc ceva nonmaterial in discutia de fata.

 

nu incerc nimic. ai intrebat, am raspuns. nu vad ce e rau in a spune un adevar. emotia e lipsita de logica, nu o poti controla, nici cand apare, nici cand se manifesta. stiu pe pielea mea. nu am gasit nihilismul in putinele mele cuvinte.

n-o sa cuantific nimic, fii pe pace

[machucambo]

nu incerc nimic. ai intrebat, am raspuns. nu vad ce e rau in a spune un adevar. emotia e lipsita de logica, nu o poti controla, nici cand apare, nici cand se manifesta. stiu pe pielea mea. nu am gasit nihilismul in putinele mele cuvinte.

n-o sa cuantific nimic, fii pe pace

Zici că merită citită "Fiecare moare singur"? N-are prea multe referințe și n-a mai fost reeditată de vreo juma' de secol.

[gigelpetrescu]

Desi sunt de acord cu tine, nu te-ai intrebat, poate ca unii nu doresc sa reprime ceea ce simt pentru simplu fapt ca ii ajuta sa perceapa viata in alt fel.

Asa si cu #bubutzu, asemenea ocazii il scoate de pe orbita ceea ce il face sa se simta diferit fata de ceilalti.

 

De ce as vrea sa fiu in rad cu turma?....  la asta nu te-ai gandit!

 

 

Gandesc ca un om ajuns la o anumita varsta ar putea sa-si dea seama de "defecte" si sa le estompeze daca isi doreste nu sa le scoata in evidenta din cand in cand

 

De acord cu principiul dorintei de a fi/ de a te simti unic.

 

Dar de ce atunci deschide un subiect/ subiecte in care, prin pozitia asumata, se afla intr-o **spam editat**itate de opinie iar majoritatea va incerca sa se impuna?

 

Logic, (daor teoretic desigur) daca  dupa dezbateri repetate argumentele lui sunt in final adoptate de majoritate, ajungem la un paradox - realitatea lui devine si realitatea majoritatii, ceea ce-i anuleaza statutul de "diferit"

 

Ma joc doar cu niste idei, nu inseamna ca le si cred...

[anonna]

De acord cu principiul dorintei de a fi/ de a te simti unic.

 

Dar de ce atunci deschide un subiect/ subiecte in care, prin pozitia asumata, se afla intr-o **spam editat**itate de opinie iar majoritatea va incerca sa se impuna?

 

Logic, (daor teoretic desigur) daca  dupa dezbateri repetate argumentele lui sunt in final adoptate de majoritate, ajungem la un paradox - realitatea lui devine si realitatea majoritatii, ceea ce-i anuleaza statutul de "diferit"

 

Ma joc doar cu niste idei, nu inseamna ca le si cred...

 

 

Desi in parte suntem diferiti, multe din actiunile noastre se aseamana cu a celor din jur.

Ne place sa credem ca nu ne asemanam cu vecinul dar prin modul de viata si felul in care incercam sa traim, constatam ca diferentele sunt **spam editat**e. Probabil ca e ceva genetic, imprimat pe ADN-ul nostru iar prin asta ne numim ca facem parte dintr-un anumit "popor". (zic si io)

[gigelpetrescu]

nu incerc nimic. ai intrebat, am raspuns. nu vad ce e rau in a spune un adevar. emotia e lipsita de logica, , nici cand apare, nici cand se manifesta. stiu pe pielea mea. nu am gasit nihilismul in putinele mele cuvinte.

n-o sa cuantific nimic, fii pe pace

 

Emotia este lipsita de logica - parial corect; tine de individ; cu timpul iti inveti sabloanele si pe ale altora si poti anticipa ce poate sa apara in anumite situatii (vezi tachinarea unui copil mai slab de catre colegi la scoala)

nu o poti controla - corect, insa cum am spus, dupa o vreme poti (fie si partial) anticipa

nici cand se manifesta - incorect, omul se manifesta. Prin exercitiu, ratiune si experienta poti controla partial manifestarile, sa zicem vizibile, comportamentale (nu si pe cele fiziologice)

[humanoid_carbon_unit]

Zici că merită citită "Fiecare moare singur"? N-are prea multe referințe și n-a mai fost reeditată de vreo juma' de secol.

 

eu asa zic. actiunea in sine nu e deosebita. dar pasajele descriptive din final, care dau titlul cartii...

eu am citit-o in engleza, in romana nu am gasit-o si in germana nu am avut curaj. dar daca o voi gasi la un anticariat o s-o salt.

nenea hans a mai scris inca una, pare-se ca la fel de grozava: banii nu fac doi bani.

 

PS: am citit cartea in urma cu ceva ani, lecturand un articol al lui dinu sararu in care era mentionata, alaturi de alte lucrari.

[gigelpetrescu]

Desi in parte suntem diferiti, multe din actiunile noastre se aseamana cu a celor din jur.

Ne place sa credem ca nu ne asemanam cu vecinul dar prin modul de viata si felul in care incercam sa traim, constatam ca diferentele sunt **spam editat**e. Probabil ca e ceva genetic, imprimat pe ADN-ul nostru iar prin asta ne numim ca facem parte dintr-un anumit "popor". (zic si io)

Sorry, teren minat, nu ma mai bag. In doua fraze ai bagat sociologie, psihlogie, teoria populatiilor si genetica. 

 

P.S.  De ce scrii cu caractere ingrosate? (bold)

[machucambo]

eu asa zic. actiunea in sine nu e deosebita. dar pasajele descriptive din final, care dau titlul cartii...

eu am citit-o in engleza, in romana nu am gasit-o si in germana nu am avut curaj. dar daca o voi gasi la un anticariat o s-o salt.

nenea hans a mai scris inca una, pare-se ca la fel de grozava: banii nu fac doi bani.

 

PS: am citit cartea in urma cu ceva ani, lecturand un articol al lui dinu sararu in care era mentionata, alaturi de alte lucrari.

Am găsit-o pe okazii.ro .