Propun banarea lui Picon!

[-baba-yaga-]

Zi o cifră.

 

Praleo ... fara numar !!! Mai ales daca intra si Picon la combinatie . Pe post de arbitru !!! Mai stii meciul dintre Muhammad Ali si Joe Frazier ? Muci de sansoneta bleaga 

pe langa ce am vedea aici ... 

[miky77]

Ești "destul" de limitat, retardatule!

 

Te cred...ti-ai pus limitator la cuvinte. De fapt nici nu aveai , decat minciuni pe care le insiruiai pe aici la comanda precisa

[machucambo]

Un barbat care se cearta virtual cu o femeie nu are sange-n p*la; ca o definitie sterge-o piz*o!

Ca o definiție, da, da. ProCURoare-o-oo-ooo.

[promovator]

Ma omule, ia-te de cineva pe masura ta..poi tu cu mine te certi? Mi-e rusine mie de rusinea ta!

Hmm , trebuie sa stii ce e aia rusine ca sa iti fie , altfel nu erai in bransa asta

[picon]

Uite ceva credibil: prima analiză, aia cu HSV.

 

     Virusul herpes simplex (HSV) este un virus străvechi şi ubicuitar, fiind implicat la om  în producerea de infecţii acute şi recurente. Transmiterea  se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul pătrunde în mucoase (oculare, orale şi genitale) şi se replică local. Evoluţia clinică a infecţiei este variabilă, iar simptomele pot fi uneori minime şi trece neobservate. Principalele semne şi simptome sunt reprezentate de erupţii bucale şi cutanate, leziuni ale tractului genital  şi herpes neonatal. La un procent redus din indivizii afectaţi virusul poate pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a nervilor şi determina infecţii recurente. Virusul herpetic constituie de asemenea o cauză obişnuită de infecţii la pacienţii imunodeprimaţi (neoplazici, HIV-pozitivi)^2;3.

În 1960 s-a descoperit că există două tipuri distincte de virus herpetic: HSV1 şi HSV2. HSV1 este asociat în principal cu infecţii oculare şi orale, în timp ce HSV2 determină leziuni genitale^1;3. Prevalenţa înfecţiilor HSV1 în populaţia generală este estimată la 70-80%, în timp pentru HSV2 este de aproximativ 17-25%.

Deşi HSV1 şi HSV2 sunt transmise pe căi diferite şi afectează zone diferite ale corpului există adesea o suprapunere în ceea ce priveşte epidemiologia şi manifestările clinice ale infecţiilor produse de cele două virusuri.

Infecţiile primare HSV1 sunt dobândite predominant în copilărie; după infecţia orofaringiană virusul colonizează ganglionul nervului trigemen unde rămâne într-o stare latentă.  Cea mai importantă manifestare clinică la copil este  gingivostomatita în timp ce la vârste mai mari sunt caracteristice infecţiile tractului respirator superior şi un sindrom asemănător mononucleozei infecţioase. Majoritatea persoanelor infecţii HSV1 clinic manifeste dezvoltă cel puţin un episod recurent în decurs de 1 an de la infecţia primară. Reactivarea infecţiei este asociată cu leziuni mucoase şi la nivelul comisurilor bucale.

Herpesul genital poate fi indus atât de HSV1 (15% din cazuri) cât şi de HSV2 (85% din cazuri). Infecţiile primare HSV2 sunt dobândite în principal pe cale sexuală, fiind corelate cu promiscuitatea sexuală, ce include debutul vieţii sexuale la o vârsta foarte tănără, istoricul pozitiv pentru alte boli venerice şi numărul mare de parteneri sexuali. Iniţial replicarea HSV2 se produce la nivelul regiunii genitale urmată de colonizarea ganglionilor sacraţi. Simptomele infecţiei primare includ prurit, durere locală şi limfadenopatie. La femei infecţia se manifestă prin apariţia unor vezicule pe membranele mucoase ale labiilor şi vaginului în timp ce la bărbaţi leziunile sunt localizate pe gland, prepuţ. Adesea leziunile primare sunt însoţite de simptome sistemice cum ar fi: febră, cefalee, fotofobie, mialgii, stare de rău general. La persoanele imunodeprimate se descriu forme atipice de herpes genital – ulcere mari hiperkeratozice.

Infecţia HSV2 constituie un factor de risc pentru transmiterea HIV; la pacienţii cu SIDA HSV poate produce o infecţie cutaneo-mucoasă persistentă.

Herpesul neonatal, ce poate fi cauzat de oricare din cele două tipuri HSV, are implicaţiile cele mai grave şi este dobândit predominant intrapartum, la trecerea fătului prin canalul cervical. Adesea infecţia este subclinică (lipsa raportării de leziuni genitale), mai ales la gravidele care au venit anterior în contact cu HSV1.

Se consideră că frecvenţa infecţiilor congenitale cu HSV2 este de 1 la 2000-5000 naşteri. Transmiterea infecţiei în primele săptămâni de sarcină se poate asocia cu pierderea sarcinii. Infecţiile dezvoltate mai târziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie şi leziuni oculare (microftalmie, keratoconjunctivită şi retinită). Au fost descrise defecte atât în cazul infecţiei primare cât şi în cea reactivată^1;2.

Diagnosticul infecţiilor HSV este stabilit în mod obişnuit pe baza manifestărilor clinice şi pe investigaţii de laborator cum ar fi depistarea ADN-ului viral, culturile virale şi testele serologice. Diferenţierea între infecţiile produse de HSV1 şi HSV2 este utilă mai ales în cazul pacienţilor cu infecţii subclinice sau care trec neobservate. Principalele situaţii în care este în special important să se diferenţieze între HSV1 şi HSV2 sunt următoarele:

–          Stabilirea riscului de infecţie congenitală şi consilierea gravidelor (identificarea gravidelor cu infecţii HSV-2 subclinice precum şi a celor HSV seronegative cu risc de a dobândi infecţia de la un partener HSV-1 şi HSV-2 seropozitiv)

–          Stabilirea probabilităţii reactivării infecţiei (mai mare în cazul HSV2)

–          Stabilirea terapiei antivirale (poate fi diferită în funcţie de tipul HSV)^3;4.

Determinarea anticorpilor faţă de virusul herpetic este de asemenea larg utilizată în centrele de transplant, la donatorii şi primitorii de măduvă osoasă.

Depistarea anticorpilor de tip IgM este utilă pentru confirmarea unei infecţii active; are semnificaţie clinică în special în diagnosticul infecţiei neonatale şi a encefalitei herpetice^2;3.

Pregătire pacient – testele nu necesită o pregătire prealabilă³.

Specimen recoltat – sânge venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator³.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare³.

Volum probă – minim 1mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)³.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat³.

Stabilitate probă – serul separat este stabil câteva ore la temperatura camerei; 4 zile la 2-8ºC; o perioadă mai îndelungată la –20ºC. Centrifugaţi specimenele decongelate şi utilizaţi supernatantul. Evitaţi congelare/decongelare repetată³.

Metode

În laboratorul Synevo se detectează separat anticorpii IgG şi IgM faţă de HSV1 şi HSV2 fiind utilizate următoarele metode de lucru:

1. pentru anticorpii IgG:  imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)

2. pentru anticorpii IgM:  ELISA³.

Valori de referinţă:

Rezultatele sunt exprimate sub formă de index în cazul anticorpilor IgG şi în unitaţi U în cazul anticorpilor IgM:

HSV1 IgG

<0.6:                   Negativ

>=0.6 si < 1.0:    Echivoc

>=1:                     Pozitiv

HSV2 IgG

<0.51:                 Negativ

>=0.51 si < 1.0: Echivoc

>=1:                     Pozitiv

HSV1 IgM

<9:                        Negativ

9-11:                    Echivoc

>11:           

 

 

eu zic sa iti pui sagetile la treaba sa mai scrie si ei niste recenzii negative dar de data asta sa inventezi ceva credibil

[Vizitator bettyblue]

Mai importantă e părerea mea despre tine, borâtură jegoasă.

Apropo, penală se mai folosește și în alte “combinații”, nu vine neapărat de la “târfă penală”.

nu mai deschide gura ca te faci de ras! Pe mine nu ma intereseaza parerea ta, tu ptr mine esti nimeni, in schimb eu ptr tine contez enorm atata timp cat imi dedici ore suficiente!

[machucambo]

Praleo ... fara numar !!! Mai ales daca intra si Picon la combinatie . Pe post de arbitru !!! Mai stii meciul dintre Muhammad Ali si Joe Frazier ? Muci de sansoneta bleaga 

pe langa ce am vedea aici ...

 

N-am nevoie de Picon, i-am “dat” de-a vorbit singură, vreo săptămână, așa. Știe ea, cu bășinica...

[Vizitator bettyblue]

Hmm , trebuie sa stii ce e aia rusine ca sa iti fie , altfel nu erai in bransa asta

Din cauza asta nu pui tu capul pe perna, de oful meu?

[machucambo]

nu mai deschide gura ca te faci de ras! Pe mine nu ma intereseaza parerea ta, tu ptr mine esti nimeni, in schimb eu ptr tine contez enorm atata timp cat imi dedici ore suficiente!

Cu tine doar mă șterg la cur, fă. I-auzi pula, ore...

[picon]

Uite ceva credibil: prima analiză, aia cu HSV.

 

     Virusul herpes simplex (HSV) este un virus străvechi şi ubicuitar, fiind implicat la om  în producerea de infecţii acute şi recurente. Transmiterea  se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul pătrunde în mucoase (oculare, orale şi genitale) şi se replică local. Evoluţia clinică a infecţiei este variabilă, iar simptomele pot fi uneori minime şi trece neobservate. Principalele semne şi simptome sunt reprezentate de erupţii bucale şi cutanate, leziuni ale tractului genital  şi herpes neonatal. La un procent redus din indivizii afectaţi virusul poate pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a nervilor şi determina infecţii recurente. Virusul herpetic constituie de asemenea o cauză obişnuită de infecţii la pacienţii imunodeprimaţi (neoplazici, HIV-pozitivi)^2;3.

În 1960 s-a descoperit că există două tipuri distincte de virus herpetic: HSV1 şi HSV2. HSV1 este asociat în principal cu infecţii oculare şi orale, în timp ce HSV2 determină leziuni genitale^1;3. Prevalenţa înfecţiilor HSV1 în populaţia generală este estimată la 70-80%, în timp pentru HSV2 este de aproximativ 17-25%.

Deşi HSV1 şi HSV2 sunt transmise pe căi diferite şi afectează zone diferite ale corpului există adesea o suprapunere în ceea ce priveşte epidemiologia şi manifestările clinice ale infecţiilor produse de cele două virusuri.

Infecţiile primare HSV1 sunt dobândite predominant în copilărie; după infecţia orofaringiană virusul colonizează ganglionul nervului trigemen unde rămâne într-o stare latentă.  Cea mai importantă manifestare clinică la copil este  gingivostomatita în timp ce la vârste mai mari sunt caracteristice infecţiile tractului respirator superior şi un sindrom asemănător mononucleozei infecţioase. Majoritatea persoanelor infecţii HSV1 clinic manifeste dezvoltă cel puţin un episod recurent în decurs de 1 an de la infecţia primară. Reactivarea infecţiei este asociată cu leziuni mucoase şi la nivelul comisurilor bucale.

Herpesul genital poate fi indus atât de HSV1 (15% din cazuri) cât şi de HSV2 (85% din cazuri). Infecţiile primare HSV2 sunt dobândite în principal pe cale sexuală, fiind corelate cu promiscuitatea sexuală, ce include debutul vieţii sexuale la o vârsta foarte tănără, istoricul pozitiv pentru alte boli venerice şi numărul mare de parteneri sexuali. Iniţial replicarea HSV2 se produce la nivelul regiunii genitale urmată de colonizarea ganglionilor sacraţi. Simptomele infecţiei primare includ prurit, durere locală şi limfadenopatie. La femei infecţia se manifestă prin apariţia unor vezicule pe membranele mucoase ale labiilor şi vaginului în timp ce la bărbaţi leziunile sunt localizate pe gland, prepuţ. Adesea leziunile primare sunt însoţite de simptome sistemice cum ar fi: febră, cefalee, fotofobie, mialgii, stare de rău general. La persoanele imunodeprimate se descriu forme atipice de herpes genital – ulcere mari hiperkeratozice.

Infecţia HSV2 constituie un factor de risc pentru transmiterea HIV; la pacienţii cu SIDA HSV poate produce o infecţie cutaneo-mucoasă persistentă.

Herpesul neonatal, ce poate fi cauzat de oricare din cele două tipuri HSV, are implicaţiile cele mai grave şi este dobândit predominant intrapartum, la trecerea fătului prin canalul cervical. Adesea infecţia este subclinică (lipsa raportării de leziuni genitale), mai ales la gravidele care au venit anterior în contact cu HSV1.

Se consideră că frecvenţa infecţiilor congenitale cu HSV2 este de 1 la 2000-5000 naşteri. Transmiterea infecţiei în primele săptămâni de sarcină se poate asocia cu pierderea sarcinii. Infecţiile dezvoltate mai târziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie şi leziuni oculare (microftalmie, keratoconjunctivită şi retinită). Au fost descrise defecte atât în cazul infecţiei primare cât şi în cea reactivată^1;2.

Diagnosticul infecţiilor HSV este stabilit în mod obişnuit pe baza manifestărilor clinice şi pe investigaţii de laborator cum ar fi depistarea ADN-ului viral, culturile virale şi testele serologice. Diferenţierea între infecţiile produse de HSV1 şi HSV2 este utilă mai ales în cazul pacienţilor cu infecţii subclinice sau care trec neobservate. Principalele situaţii în care este în special important să se diferenţieze între HSV1 şi HSV2 sunt următoarele:

–          Stabilirea riscului de infecţie congenitală şi consilierea gravidelor (identificarea gravidelor cu infecţii HSV-2 subclinice precum şi a celor HSV seronegative cu risc de a dobândi infecţia de la un partener HSV-1 şi HSV-2 seropozitiv)

–          Stabilirea probabilităţii reactivării infecţiei (mai mare în cazul HSV2)

–          Stabilirea terapiei antivirale (poate fi diferită în funcţie de tipul HSV)^3;4.

Determinarea anticorpilor faţă de virusul herpetic este de asemenea larg utilizată în centrele de transplant, la donatorii şi primitorii de măduvă osoasă.

Depistarea anticorpilor de tip IgM este utilă pentru confirmarea unei infecţii active; are semnificaţie clinică în special în diagnosticul infecţiei neonatale şi a encefalitei herpetice^2;3.

Pregătire pacient – testele nu necesită o pregătire prealabilă³.

Specimen recoltat – sânge venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator³.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare³.

Volum probă – minim 1mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)³.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat³.

Stabilitate probă – serul separat este stabil câteva ore la temperatura camerei; 4 zile la 2-8ºC; o perioadă mai îndelungată la –20ºC. Centrifugaţi specimenele decongelate şi utilizaţi supernatantul. Evitaţi congelare/decongelare repetată³.

Metode

În laboratorul Synevo se detectează separat anticorpii IgG şi IgM faţă de HSV1 şi HSV2 fiind utilizate următoarele metode de lucru:

1. pentru anticorpii IgG:  imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)

2. pentru anticorpii IgM:  ELISA³.

Valori de referinţă:

Rezultatele sunt exprimate sub formă de index în cazul anticorpilor IgG şi în unitaţi U în cazul anticorpilor IgM:

HSV1 IgG

<0.6:                   Negativ

>=0.6 si < 1.0:    Echivoc

>=1:                     Pozitiv

HSV2 IgG

<0.51:                 Negativ

>=0.51 si < 1.0: Echivoc

>=1:                     Pozitiv

HSV1 IgM

<9:                        Negativ

9-11:                    Echivoc

>11:           

 

 

[Vizitator bettyblue]

Spor la mancat de ra*at colorat, eu ies...e si maine o zi!

Ps: eu am viata personala, un om care ma iubeste neconditionat, un camin cald in schimb voi...offf, e trist cand vine vorba de voi!

[machucambo]

Spor la mancat de ra*at colorat, eu ies...e si maine o zi!

Ps: eu am viata personala, un om care ma iubeste neconditionat, un camin cald in schimb voi...offf, e trist cand vine vorba de voi!

Gip cerochi mai ai, fă?

[promovator]

Spor la mancat de ra*at colorat, eu ies...e si maine o zi!

Ps: eu am viata personala, un om care ma iubeste neconditionat, un camin cald in schimb voi...offf, e trist cand vine vorba de voi!

Lasa-te de meserie si vezi cat te mai iubeste . :slap2 :laugh2

[machucambo]

Spor la mancat de ra*at colorat, eu ies...e si maine o zi!

Ps: eu am viata personala, un om care ma iubeste neconditionat, un camin cald in schimb voi...offf, e trist cand vine vorba de voi!

Bășitură, parcă “ieșeai”.

[machucambo]

Lasa-te de meserie si vezi cat te mai iubeste . :slap2 :laugh2

Ceai, bă, nu-ți vine să crezi? Au băgat ăștia de latermoficare căldură. E cald în canale.

[picon]

Spor la mancat de ra*at colorat, eu ies...e si maine o zi!

Ps: eu am viata personala, un om care ma iubeste neconditionat, un camin cald in schimb voi...offf, e trist cand vine vorba de voi!

Păi, explică-ne cum e cu analizele alea!

[promovator]

Păi, explică-ne cum e cu analizele alea!

Nici nu mai are rost chiar daca e sanatoasa , cand caracterul e atat de bolnav . Tot o turnatoare ramane . Pacat ca sunt destui pampalai pe aici care nu iau in seama acest aspect .

[miky77]

Uite ceva credibil: prima analiză, aia cu HSV.

 

     Virusul herpes simplex (HSV) este un virus străvechi şi ubicuitar, fiind implicat la om  în producerea de infecţii acute şi recurente. Transmiterea  se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul pătrunde în mucoase (oculare, orale şi genitale) şi se replică local. Evoluţia clinică a infecţiei este variabilă, iar simptomele pot fi uneori minime şi trece neobservate. Principalele semne şi simptome sunt reprezentate de erupţii bucale şi cutanate, leziuni ale tractului genital  şi herpes neonatal. La un procent redus din indivizii afectaţi virusul poate pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a nervilor şi determina infecţii recurente. Virusul herpetic constituie de asemenea o cauză obişnuită de infecţii la pacienţii imunodeprimaţi (neoplazici, HIV-pozitivi)^2;3.

În 1960 s-a descoperit că există două tipuri distincte de virus herpetic: HSV1 şi HSV2. HSV1 este asociat în principal cu infecţii oculare şi orale, în timp ce HSV2 determină leziuni genitale^1;3. Prevalenţa înfecţiilor HSV1 în populaţia generală este estimată la 70-80%, în timp pentru HSV2 este de aproximativ 17-25%.

Deşi HSV1 şi HSV2 sunt transmise pe căi diferite şi afectează zone diferite ale corpului există adesea o suprapunere în ceea ce priveşte epidemiologia şi manifestările clinice ale infecţiilor produse de cele două virusuri.

Infecţiile primare HSV1 sunt dobândite predominant în copilărie; după infecţia orofaringiană virusul colonizează ganglionul nervului trigemen unde rămâne într-o stare latentă.  Cea mai importantă manifestare clinică la copil este  gingivostomatita în timp ce la vârste mai mari sunt caracteristice infecţiile tractului respirator superior şi un sindrom asemănător mononucleozei infecţioase. Majoritatea persoanelor infecţii HSV1 clinic manifeste dezvoltă cel puţin un episod recurent în decurs de 1 an de la infecţia primară. Reactivarea infecţiei este asociată cu leziuni mucoase şi la nivelul comisurilor bucale.

Herpesul genital poate fi indus atât de HSV1 (15% din cazuri) cât şi de HSV2 (85% din cazuri). Infecţiile primare HSV2 sunt dobândite în principal pe cale sexuală, fiind corelate cu promiscuitatea sexuală, ce include debutul vieţii sexuale la o vârsta foarte tănără, istoricul pozitiv pentru alte boli venerice şi numărul mare de parteneri sexuali. Iniţial replicarea HSV2 se produce la nivelul regiunii genitale urmată de colonizarea ganglionilor sacraţi. Simptomele infecţiei primare includ prurit, durere locală şi limfadenopatie. La femei infecţia se manifestă prin apariţia unor vezicule pe membranele mucoase ale labiilor şi vaginului în timp ce la bărbaţi leziunile sunt localizate pe gland, prepuţ. Adesea leziunile primare sunt însoţite de simptome sistemice cum ar fi: febră, cefalee, fotofobie, mialgii, stare de rău general. La persoanele imunodeprimate se descriu forme atipice de herpes genital – ulcere mari hiperkeratozice.

Infecţia HSV2 constituie un factor de risc pentru transmiterea HIV; la pacienţii cu SIDA HSV poate produce o infecţie cutaneo-mucoasă persistentă.

Herpesul neonatal, ce poate fi cauzat de oricare din cele două tipuri HSV, are implicaţiile cele mai grave şi este dobândit predominant intrapartum, la trecerea fătului prin canalul cervical. Adesea infecţia este subclinică (lipsa raportării de leziuni genitale), mai ales la gravidele care au venit anterior în contact cu HSV1.

Se consideră că frecvenţa infecţiilor congenitale cu HSV2 este de 1 la 2000-5000 naşteri. Transmiterea infecţiei în primele săptămâni de sarcină se poate asocia cu pierderea sarcinii. Infecţiile dezvoltate mai târziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie şi leziuni oculare (microftalmie, keratoconjunctivită şi retinită). Au fost descrise defecte atât în cazul infecţiei primare cât şi în cea reactivată^1;2.

Diagnosticul infecţiilor HSV este stabilit în mod obişnuit pe baza manifestărilor clinice şi pe investigaţii de laborator cum ar fi depistarea ADN-ului viral, culturile virale şi testele serologice. Diferenţierea între infecţiile produse de HSV1 şi HSV2 este utilă mai ales în cazul pacienţilor cu infecţii subclinice sau care trec neobservate. Principalele situaţii în care este în special important să se diferenţieze între HSV1 şi HSV2 sunt următoarele:

–          Stabilirea riscului de infecţie congenitală şi consilierea gravidelor (identificarea gravidelor cu infecţii HSV-2 subclinice precum şi a celor HSV seronegative cu risc de a dobândi infecţia de la un partener HSV-1 şi HSV-2 seropozitiv)

–          Stabilirea probabilităţii reactivării infecţiei (mai mare în cazul HSV2)

–          Stabilirea terapiei antivirale (poate fi diferită în funcţie de tipul HSV)^3;4.

Determinarea anticorpilor faţă de virusul herpetic este de asemenea larg utilizată în centrele de transplant, la donatorii şi primitorii de măduvă osoasă.

Depistarea anticorpilor de tip IgM este utilă pentru confirmarea unei infecţii active; are semnificaţie clinică în special în diagnosticul infecţiei neonatale şi a encefalitei herpetice^2;3.

Pregătire pacient – testele nu necesită o pregătire prealabilă³.

Specimen recoltat – sânge venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator³.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare³.

Volum probă – minim 1mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)³.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat³.

Stabilitate probă – serul separat este stabil câteva ore la temperatura camerei; 4 zile la 2-8ºC; o perioadă mai îndelungată la –20ºC. Centrifugaţi specimenele decongelate şi utilizaţi supernatantul. Evitaţi congelare/decongelare repetată³.

Metode

În laboratorul Synevo se detectează separat anticorpii IgG şi IgM faţă de HSV1 şi HSV2 fiind utilizate următoarele metode de lucru:

1. pentru anticorpii IgG:  imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)

2. pentru anticorpii IgM:  ELISA³.

Valori de referinţă:

Rezultatele sunt exprimate sub formă de index în cazul anticorpilor IgG şi în unitaţi U în cazul anticorpilor IgM:

HSV1 IgG

<0.6:                   Negativ

>=0.6 si < 1.0:    Echivoc

>=1:                     Pozitiv

HSV2 IgG

<0.51:                 Negativ

>=0.51 si < 1.0: Echivoc

>=1:                     Pozitiv

H

 

Mosule , daca nu iti faci un test pshihiatric si ni-l expui aici , nu ai facut nimic

 

Primul simptom ti-l spun eu : este vorba de  o Tulburare Ciclotimica , altfel nu se explica anumite simptome maniacale si depresive atunci cand injuri si jignesti anumiti useri

[Vizitator]

Bășitura de betty a pumctat negativ postul de mai sus. Mă întreb dacă, în afară de “penală”, a mai înțeles ceva.

lasa bre ca am mai reparat io, ca doar esti clona mea )))

[picon]

Mosule , daca nu iti faci un test pshihiatric si ni-l expui aici , nu ai facut nimic

 

Primul simptom ti-l spun eu : este vorba de  o Tulburare Ciclotimica , altfel nu se explica anumite simptome maniacale si depresive atunci cand injuri si jignesti anumiti useri

Poate ai treabă (în pădure, după vreascuri) și noi te rețiem!

[miky77]

Poate ai treabă (în pădure, după vreascuri) și noi te rețiem!

 

Ai mai spus asta ......nu folosesc vreascuri

 

Care noi...tanjesti dupa sustinere?

[picon]

Ai mai spus asta ......nu folosesc vreascuri

 

Care noi...tanjesti dupa sustinere?

Aaaaa ... nu, doar la grătar, printre pungi de plastic!

Retardatule!

[miky77]

Aaaaa ... nu, doar la grătar, printre pungi de plastic!

Retardatule!

Doar cand  iti fac tie pomana la tuci ...de inca 7 ani pe Nimfomane

 

 

 

 

PS: Cheama-l pe Lisandru sa te ajute...mai deschide 2-3 Topice impotriva mea si m-a facut pilaf

[incepator2017]

Ba, cat timp liber aveti

[machucambo]

lasa bre ca am mai reparat io, ca doar esti clona mea )))

Și-a lu’ Bambucea