Nu vreau nici sa generalizez si nici sa prea jignesc pe nimeni (cine s-ar recunoaste printre aceste randuri), dar din cate vad, oamenii mai proș fara mari ambitii profesionale plang dupa acele vremuri (chiar daca majoritatea dintre ei nici nu era nascut(a).
Vedeti, democratia, cu toate beneficiile sale, nu-i pt oricine. De tine depinde absolut totul legat de formarea vietii tale. Toate deciziile tale (nu, nu va tutuiesc, cum credeti, vorbesc la modul general) vor avea un anumit efect - mai devreme sau mai tarziu. Democratia e pt oamenii cu capul pe umeri, inteligenti, perseverenti.
Pe cand in comunism primeai acel job din care chiar puteai trai (unde te-ai angajat dupa liceu), te-ai insurat fie cu vecina fie cu colega de munca, ati primit un apartament, mai aveai o cunostinta-doua care-ti procura unele lucruri ce lipseau din rafturile magazinelor. Cand statea tara zilnic in intuneric vreo ora-doua? Nimic mai simplu: atunci era ora de cu nevasta la lumina lumanarii.
N-aveai ambitii profesionale, nu planuiai oricum sa dai la facultate, unde daca de ex o ruda de-a ta a zis ceva rau despre sistem, puteai sa-ti iei adio (bunicul meu, adica nu era bunicul meu, dar sotul lui bunica-mea de 2 ori a luat bataie: odata a zis prin telefon (ce era, desigur, intereptat) cuiva ceva rau despre Ceausescu si odata in revolutie - ulterior a primit ceva pensie speciala din cauza asta) nu te interesa politica ca sa vezi discrepanta uriasa dintre cele spuse de conducatori si cele traite de civili (ma rog, asta nici acum nu s-a schimbat),nici sa pleci in strainatat si nu-ti pasa ca erai mintit around the clock.
Sigur, cine a trait mai mult in acea perioada (chiar si din randul oamenilor cu ceva creier) poate gasi si ceva frumos: daca nu altceva, tineretea, care de atunci s-a dus (criticul de ex🤣).