Sărbătoarea poeziei

[yka]

Leoaica,tanara,iubirea

 

Leoaica,tanara ,iubirea

mi-ai sarit in fata.

Ma pandise-n incordare

mai demult.

Coltii albi mi i-a infipt in fata,

m-a muscat leoaica,azi de fata.

 

 

Si deodata-n jurul meu ,natura

se facu un cerc,de-a dura,

cand mai larg ,cand mai aproape

ca o strangere de ape.

Si privirea-n sus tisni,

curcubeu taiat in doua,

si auzul o-ntalni

tocmai langa ciocarlii.

 

Mi-am dus mana la spranceana,

la tampla si la barbie,

dar mana nu le mai stie

si aluneca-n nestire

pe-un desert in stralucire,

peste care trece-alene

o leoaica aramie

cu miscarile viclene,

inca-o vreme,

si-nca-o vreme....

 

NICHITA STANESCU

[futacios_man]

Si una scrisa demult, pe vremea cand eram viu:

 

Pasarea Paradis

 

Aseara, in vis
Printre flori tropicale 
mi-a aparut in cale
Pasarea paradis

Era ireala,
in penajul de gala
stralucitor de albete,
era o mare de frumusete

Cand sa ma apropii am vrut,
ca un facut
s-a transformat intr-o zana
Alba si plina
De voluptate.

Printre noi zburau amintiri 
  
Cu glas tremurand, ti-am soptit
Ca nu pot fi invins
De nici o putere
Si chiar daca ascund in suflet
Un gand
boltit cu durere
Te-am gasit si mi-esti tarmul de vis
Tu, pasarea mea paradis.

[picon]

@futacios_man, :clapp ! E o poezie deosebita nu atat din punct de vedere artistic, cat sub aspectul demintatii!..

In aceeasi nota:

 

Ecou de romanţă

George Bacovia

 

S-a dus albastrul cer senin

Şi primăvara s-a sfârşit -

Te-am aşteptat în lung suspin,

Tu, n-ai venit!

 

Şi vara, şi nopţile ei,

S-a dus, şi câmpu-i veştejit -

Te-am aşteptat pe lângă tei,

Tu, n-ai venit!

 

Târziu, şi toamna a plecat,

Frunzişul tot e răvăşit -

Plângând, pe drumuri, te-am chemat,

Tu, n-ai venit!

 

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,

De mine-atunci nu vei mai şti -

Nu mai veni, e prea târziu,

Nu mai veni!

https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=3QxwkdibzD0

[quasim]

Yka, leoaica sau tigroaica?.. Hotaraste-te!..

[picon]

Ligroaica.

[yka]

Yka, leoaica sau tigroaica?.. Hotaraste-te!..

Yka e tigroaica,

 

IUBIREA=Leoaica...

[Vizitator]

Ligroaica.

Serios vorbind, e cam... fioros Ligrul Hercule (un animal hibrid, incrucisare leu-tigru), cea mai mare felina din lume !

http://familist.ro/wp-content/uploads/2011/10/Cea-mai-mare-felina-din-lume.jpg

[picon]

Exact asta voiam sa zic!

[Vizitator]

Exact asta voiam sa zic!

uff, m-am prins mai greu, ai si tu dreptate

[yka]

Mi-e dor de tine,MAMA

 

Sub stele trece apa

Cu lacrima de-o sama,

Mi-e dor de-a ta privire,

Mi-e dor de tine ,mama!

Maicuta mea : gradina-

Cu flori,cu nuci si mere,

A ochilor lumina,

Vazduhul gurii mele!

Maicuto,tu :vecie,

Nemuritoare carte

De dor si omenie

Si cantec fara moarte!

Vint hulpav pom cuprinde

Si frunza o destrama.

Mi-e dor de-a tale brate,

Mi-e dor de tine mama!

Tot casca leul iernii

Cu vifore in coama.

Mi-e dor de vorba-ti calda,

Mi-e dor de tine, mama!

O stea mi-atinge fata

Ori poate-a ta naframa.

Sunt alb,batran aproape,

Mi-e dor de tine,mama!

 

GRIGORE VIERU

 

Pentru cineva de pe forum,iti suntem alaturi.

[Vizitator]

De ce să mori?

Mihai Leonte

 

Mama mea, nu te-am uitat,
Îţi păstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoană în perete.

 

Mama mea, frumoasă zână,
A plecat în zi de primăvară,
Plângea ţinându-mă de mână,
În suflet cu durere amară.

 

Când pleci în luna Mai de acasă,
Cu alai de plâns şi flori,
O întrebare simplă nu te lasă:
De ce să mori? De ce să mori?

 

Sa stii ca va fi alaturi de tine de acolo de sus, te va veghea la fel cum a facut-o si pana acum !

[marian cristescu]

Nichita Stănescu

Tinerii

 

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrinetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta piinii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma să rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi în stare să se sarute
decât cu dintii.

[sache]

 

Alice Călugăru

 

În grădină

 

Văzduhu-i plin de ciripiri;

De sus, o ploaie de lumină

Îneacă-n raze, în grădină,

Însângerații trandafiri.

 

Și prin miros pătrunzător

Și-amețitor de iasomie,

Un vânt de vară-ncet adie,

D-alintă florile ușor.

 

Am rupt o galbenă lalea,

Pierdută-n valuri de sulfină,

Și-am ridicat-o la lumină...

Frumos trec razele prin ea!

 

Întreagă-n aur o cuprind

Și dă printr-însa să străbată,

De pare toată-nflăcărată

Și parcă foile-i se-aprind.

 

Acolo râd în taină blând,

Și cată parcă să se-ascunză

Crăițe două sub o frunză:

Cu drag le-am sărutat pe rând.

 

Și-un fluture din zbor l-am prins,

Ce rătăcise prin grădină,

Pierdut în marea de lumină

Și alb de parcă era nins...

 

Strângându-mi florile la piept,

Pe toate, toate din grădină...

Mă-mbăt de flori și de lumină

Și-aș vrea să nu mă mai deștept.

[Vizitator]

Trei feţe

 

Lucian Blaga

 

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".
Tânărul cântă:
"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea".

[Vizitator]

Tinereţe

 

Cosmin Vasile Uglean

 

Tinereţe - zi de vară
Mai frumoasă ca un crin,
Nu-i condei ce să exprime
Sentimentul meu divin.

 

Tinereţe - floare rară
Cum se face că n-am ştiut,
Ca să îţi păstrez mireasma,
Încă o zi, încă un minut.

 

Tu te duci pe veşnicie,
Zi de zi, te îndepărtezi,
Tinereţea mea nebună!
Cum să fac, să te păstrez?

 

Te-am strigat cu disperare -
Vocea mea nu o recunoşti,
Sa-mi mai ieşi odată-n cale,
Nu te-aş pierde fără rost.

[sache]

Poveste

 

Valea-i potop de viață

Și cerul de lumini,

Vântu-i un zbor de fluturi

Ce bate prin grădini.

 

Izvoarele se-aruncă

Frângând în val sclipiri,

Din crâng se-nalță-n ceruri

Un cor de ciripiri.

 

Doar codru-n părăsire

De mult rămas-a mut:

Din el un brad și-o plută

În lume s-au pierdut;

 

Bradul, catart pe valuri,

Și pluta verde-o barcă –

S-au dus, s-au dus departe, 

Să nu se mai întoarcă.

[marian cristescu]

Nichita Stănescu

A mea

 

Singurateca ea mă asteapta să-i vin acasa,
In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime.

Ei i se face rău de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
si tocmai să calce pe dinsa licheaua.

Ea spala zidul casei cu mâna ei
si atirna pe dinsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri.

Ea isi asteapta barbatul betiv
Ca să-i vina acasa
si degetele albe si le misca lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasa.

Pregatindu-i-le de dezbatat
ea tine în boluri si zeama acra,
parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat
să nu greseasca barbatul niciodata
drumul predestinat.

[sache]

Ploaia

 

Azi am văzut, înfiripată, ființa ploii mlădioase :

Avea o haină cenușie și foșnitoare de mătase.

 

Purta pe umeri mii de lanțuri subțiri, până la brâu,

Dar le zvârlea pe rând, în treacăt, pe apa turbure din râu.

 

Și de inele fără număr îi erau mâinile-ncărcate,

Și le scotea, pe fiecare, și le zvârlea pe lac, pe toate.

 

Lângă răzoare, prin grădină, trecea foșnind de-atâtea ori !

Și răsturna cu poala rochii, pe brazdă, proaspetele flori.

 

În urmă străbătând orașul, sub mâna–i geamurile toate,

Sub coardele de apă fură în mii de harfe preschimbate.

 

Dar ploaia cea strălucitoare, pe umăru-i, ca un urcior,

Întunecat și plin de apă, purta neistovitul nor.

 

Și-n oate inimile noastre, pe rând, trecând ca un paharnic,

Turna ca-n cupe fără număr, dintr-însul, plânsul cel zadarnic.

[Vizitator]

Grea cruce sa iubesti pe unii...

 

Boris Pasternak

 

Grea cruce sa iubesti pe unii.
Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.

 

S-aude, primavara, fosnet
De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul îti e-ntelesul,

Ca el de dezinteresat.

 

Freamatul viselor s-aude
Atunci - si parca le si vezi.
În rândul marilor temeiuri,

Tu, precum aerul, te-asezi.

 

Usor e: te trezesti, din suflet
Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-naite,
Sa nu te mai mânjesti de-a pururi.

[Vizitator]

Umbra

 

Simion Giurgeca

 

Lumina...
nu are umbră!
Numai corpurile au umbră,
dacă există ceva să le lumineze.

Soarele...
ar putea să aibă şi el umbră.
Dacă am vedea umbra universului.
Ce n-am face să vedem
şi umbra infinitului!

Şi totuşi...
sunt oameni care n-au „umbră”!
El,
„Omul”, nu are „umbră”.

Vai, vai!
„Umbra” lui
A întunecat Soarele!

[sache]

 

Cântec străin

 

Nu veniți când umbra crește

Înspre zarea ce se pierde,

Când amurgul veștejește

Cerul stânjeniu și verde.

 

Ca să n-alungați sfioase

Umbre de odinioară,

Din trecutul meu rămase,

Suferinți ce mă-mpresoară…

 

Căci pe ceruri când ies stele,

L-al meu suflet ce mă doare,

Amintiri vin ca gazele

Ce beau seara la izvoare…

[sache]

Cântec de ploaie

 

Suspină cântul trist al surei ploi,

Ș-același glas au miile-i de strune,

Aștepți zadarnic ca să se-mpreune,

La cântu-i, mlădieri de glasuri noi.

 

În veci același cânt din coarde moi

Care se frâng pe geamul cel subțire,

Același tors, în veci, din mii de fire

Pe fusurile arborilor grei…

 

 Și stropii mulți ai nesfârșitei ploi

Spun tainic geamurilor sclipitoare :

„O, voi ce străluciți ca apa ! Oare

De ce nu picurați mărunt ca noi ?”

[quaiet boy 123]

 

[klm112]

George Toparceanu - In jurul unui divort

Mişu St. Popescu vrea sa divorțeze.

Lung prilej de vorbe şi de ipoteze !

 

Unii spun ca Mişu singur e de vina, 

Ca la ei în casa n-a fost zi senina.

Ca nu poate nimeni sa-i mai intre-n voie

Şi-a avut norocul de-a gasit pe Zoe, 

Care-i rabda toate de când l-a luat.

Ca desigur alta nu l-ar fi rabdat

Nici macar o luna, însa biata fata

Este bunatatea personificata !

Ca-nainte Zoe pâna nu-l luase

A respins partide mult mai serioase:

Jorj Athanasiu, cînd era flacau...

Goldman de la Credit... Guța Popândau, 

Angrosist de vinuri, — o partida rara

Şi cu care Mişu nici nu se compara —

Toți cu situații şi destul de "bine", 

Refuzați de dânsa, ca sa ia... pe cine !

Ca saraca Zoe când l-a cunoscut

Era fara slujba şi dator vândut.

Ca de-atunci încoace ea zadarnic spera, 

Ca el n-are-n casa nici o maniera, 

Nu respecta seara orele de masa, 

Rareori cu leafa nimereşte-acasa, 

Frecventeaza cele mai de jos localuri

Şi se ține noaptea numai de scandaluri...

Dar mai e un lucru mai fenomenal:

Mişu St. Popescu este imoral !

Parca ea nu ştie ca, de-acum un an, 

Dumnealui se ține cu madam Vârlan?

O caricatura... un chibrit... o aia

Cu piciorul mare şi c-un par cât claia, 

O mahalagioaica... Afectata... rea, —

De se mira lumea: ce-a gasit la ea?

 

Alții spun ca totuşi nu-i de vina el, 

Ca din contra, Mişu e un soț model, 

Însa ea, Popeasca, este o ingrata.

C-ar fi stat şi-acuma tot nemaritata, 

Daca din pacate nu s-ar fi gasit

Un neghiob ca Mişu, un îmbrobodit...

C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui

Unde se dusese la un var de-al lui

Care-avea la dânşii casa cu chirie.

Ca vorbeau adesea la bucatarie, 

Mai cu seama ziua când trecea la masa.

Ca duduca Zoe scutura prin casa

Şi — nu zice nimeni ca era bigota —

Însa franțuzeşte nu ştia o iota !

Ca gasind odata nişte carți franceze, 

A rugat pe Mişu "s-o inițieze"...

(Promitea fetița !) Tot aşa mereu, 

Azi o sarutare, mâine... mai ştiu eu?

Ba cu franțuzeasca, ba cu scuturatul, 

Pâna când la urma a-ncurcat baiatul !...

Toate astea însa la un loc denota

C-a luat-o goala, fara nici o dota.

Trei perechi de case? Ştie Dumnezeu...

Trei perechi de mofturi ! — N-o spun numai eu.

 

Întrebați pe Lambru, pe madam Palade

(O persoana-n vârsta, foarte cumsecade)

Şi pe toata lumea care-o cunoştea, 

C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...

El putea desigur altfel sa se-nsoare, —

Dar în loc sa-i fie recunoscatoare, 

Sa-l respecte-n casa şi sa-l menajeze, 

Dumneaei, din contra, ține sa dicteze !

Mişu nu e liber nici macar un pas, 

Toata lumea vede ca l-a dus de nas.

Dar în schimb, fireşte, ea, de la-nceput

Fara nici o jena a facut ce-a vrut.

Seara, când o cauți, pleaca la cucoane, 

Ziua se ocupa numai cu romane, 

Iar bucatareasa (c-au schimbat femeia)

Are tot pe mâna, pâna când şi cheia

De la magazie şi de la dulap, —

Care va sa zica şi-a facut de cap.

 

Alții spun ca Zoe, la madam Lipan, 

A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —

Flutur de saloane, mare puşlama.

Ca-ntre ei desigur exista ceva, 

Fi'ndca ea-ntr-o clipa de sinceritate

A scapat o vorba la madam Stamate:

"Ah, ma chere, ce nobil şi distins baiet !..."

Iar madam Stamate n-a ținut secret, 

Şi-i destul sa afle câteva persoane...

Tot atunci, se vede, una din cocoane

I-a facut pesemne lui o anonima

Unde iscalise doar atât: „Cu stima..."

Şi-i scria acolo — spun din auzite —

Ca „madam Popescu prea se compromite..."

Dar el n-a citit-o, nefiind francata.

Şi-a trecut şi asta.

În sfârşit, odata

Trebuind sa plece Mişu la Vaslui

Pentru nişte case, — un amic de-al lui, 

Unul de la Banca, l-a pornit cu sila

Sa ia trenul numai pâna la Chitila

Şi sa stea acolo tocmai timpul strict, 

Ca sa-i poata prinde în flagrant delict...

Ca venind Popescu şi vazând lumina, 

A intrat în curte tocmai prin gradina

Şi batând la uşa care da-n salon, 

Cineva din casa i-a strigat: "Pardon !"

 

Zoe sta de vorba, nici nu s-aştepta

(Ca era devreme... zece şi ceva)

Şi crezând ca-i mâța sau vrun alt ecou, 

Când vazu ca-i Mişu, a ramas tablou, 

El paru deodata foarte încântat.

— Ma iertați — le zise — ca v-am deranjat !...

 

Puse-apoi paltonul peste geamantan

Şi venind cu-ncetul catre Damian

Care sta sa plece, zise: — "Buna seara.

(Damian atuncea s-a facut ca ceara.)

Nu mai stați de vorba? Poate ca ți-e somn...

Te grabeşti prea tare, mult stimate domn !"

Şi zicând acestea cu o voce calma, 

Vru sa-l ia de guler şi sa-i dea o palma.

— "Domnule Popescu... nene ! stai un pic...

Pe parola noastra ca n-a fost nimic !...

Damian, saracul, nu ştia ce zice, —

Dar gasind la urma un moment propice, 

Când vazu ca treaba tot mai rau se-ncurca, 

A fugit...

Iar soții se certara furca.

Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din "draga", 

Socotind ca astfel va putea s-o dreaga, 

Dar la urma urmei, ca sa-l deie gata, 

A-nceput sa faca, ea, pe suparata.

Ca odinioara l-a iubit un pic, 

Dar nu-l cunoscuse chiar aşa mojic...

Şi-ntorcând o clipa capul îndarat, 

I-a strigat din uşa: — "Te-ai prostit di tat !..."

 

 

 

Toate astea însa n-au nici un temei, 

Ca nu ştie nimeni ce-a fost între ei.

Vineri toata lumea a putut sa-i vada

Amândoi alaturi, braț la braț, pe strada...

Ei, şi ştiți, aseara, dupa ce-a stat ploaia, 

Ce-a aflat Tanțica de la Procopoaia

Când s-a dus sa-i ceara un model de şorț?...

Ca madam Popescu nu mai da divorț. 

[quasim]

ULTIMA ORA

Ion Minulescu

 

La Circ
Un accident banal —
Un acrobat,
Un salt mortal
Si
Acrobatul nu s-a mai sculat
Alamurile din orchestra au tacut,
Iar clovnii din arena au tipat
Dar publicul din staluri n-a crezut
Ca poate fi si-un accident adevarat
Si-a fluierat
Zadarnic —
Mortul n-a mai inviat
Pacat de el !
Era un tanar acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus si pana jos,
De care publicul se minuna,
Cand il vedea-ndoit ca un inel,
Sau cand pe bara fixa se-nvartea

Ca o morisca de cafea
Cu balerina langa el!
Dar balerina nu-l iubea!
Povestea lui?
Hm!
Povestea mea —
A mea,
A ta
Si-a altora!
Acelasi accident de circ, banal
O zi «relache»,
Si-apoi, la fel,
Cu-aceeasi balerina langa el,
Alt acrobat
Alt salt mortal!