Cum era la curve pe vremea raposatului?!

[Vizitator euflo96]

Chiar sunt curios sa aflu de la cei "batrani" care au trait pe barbatia lor,cum era sa te duci la fetite pe vremea lui Ceausescu sau chiar imediat dupa revolutie.Sa le numim recenzii intarziate Ar fi pacat ca unele povestiri si amintiri sa se piarda,deci provoc toti veteranii sa spuna ce au trait,ce au futut,unde,cum,etc.Chiar am gasit un articol interesant pe net ... http://www.lovendal.net/wp52/prostituatele-existau-in-romania-inca-de-pe-timpul-lui-stefan-cel-mare/

[Vizitator Cautatorul]

Euflo96, ma asteptam sa deschizi threadul in sectiunea corecta... sau te-a luat valul? Daca e asa, ai grija la escorte sa nu apara punctul culminant inaintea actiunii ...

[Vizitator euflo96]

Pana se gaseste un veteran sa sparga gheata,mai postez cateva curiozitati despre cum era si cum a evoluat prostitutia.„Privegherea prostitutiei”„Regulamentul pentru prive­gherea prostituţiei” din 1899 arăta că pro­stituatele trebuiau înscrise în re­gis­tre speciale, din oficiu sau în urma unei cereri formale, şi primeau un libret de sănătate. Fetele trebuiau să aibă o „condică”, unde să treacă vizitele medicale şi numărul clienţilor. Pe baza condicii, se stabilea impozitul fiecăreia. „Privegherea“ se exer­cita de către Prefectura Poliţiei, cu concursul unui serviciu sanitar special. Femeile erau supuse vi­zi­telor medicale regulate, de două ori pe săptămână. Bolnavele erau tri­mise la cură. Legea stabilea că nu­mai femeile puteau fi patroane de bordel. Primarul era obligat să ţină evidenţa tuturor femeilor uşoare din oraş într-un registru special. În 1921, legea contribuţiilor directe spune că femeile uşoare trebuie să plătească 10% din venit.

 

Lege mai aspra În anii 1925 – 1927, s-a discutat despre închiderea caselor de prostituţie. În baza unei noi legi, persoanele care voiau să practice în continuare această meserie o puteau face, însă cu riscul expunerii la noua prevedere penală a delictului de contaminare venerică. Prostituata nu mai putea să aibă domiciliul în spaţii de consumaţie publică, dar putea practica, în schimb, în locuinţe închiriate în mod strict profesional. Vechea condicuţă de prostituţie a fost înlocuită cu o fişă de sănătate care a devenit confidenţială şi cuprindea starea de sănătate a persoanelor. O noutate a constituit-o «Livretul de economii» a prostituatei şi obligaţia patronului de a depune la Casa de Economii 10% din încasările zilnice ale femeii.

 

Desfiintate, dar toleratePrin legea sanitară din 1930 bordelurile sau alte aşezăminte asemănătoare erau desfiinţate. Prostituţia e scoasă în afara legii, la presiunea celorlalte state europene, dar continuă să funcţioneze sub protecţia tacită a autorităţilor. Anul 1943 şi contextul celui de-al Doilea Război Mondial marchează revenirea casei de toleranţă şi a ocupaţiei de „patron de bordel”. Este incriminată doar practica clandestină a prostituţiei. După 1949 prostituatele au fost „reeducate”, iar din 1957 cele care îndrăzneau să practice prostituţia erau pedepsite cu închisoarea.

 

StabilimenteleElevii de liceu şi bărbaţii cu posibilităţi financiare reduse mer­geau în Ţigănie, pe strada Negoiu. Aglo­meraţia cea mai mare era în zilele de simbrie. Nevestele lăutarilor se pro­stituau pentru a-şi rotunji venitul. În timp ce bărbaţii lor cântau în local, femeile mergeau cu clienţii în camerele din spatele localului. Casele de „perdiţie” cele mai în vogă erau „Clopotul de Aur”, de pe strada Castelului, de lângă transformatorul elec­tric, şi cele două bordeluri cu nume identice „La Sebeni”. Unul în apropierea actualei străzi 13 Decembrie, al doilea pe o străduţă din spatele Hidromecanicii.

 

Bordeluri de luxCele mai râvnite bordeluri erau cele de lux. Pelican Bar, din actuala Piaţa Sfatului, şi Parisien Gril, la capătul actualei străzi Nicolae Băl­cescu. Aici erau restaurante ele­gante şi foarte scumpe. Fetele erau foarte frumoase şi educate. Vorbeau franceză şi engleză. Toaletele lor erau comandate direct de la Paris. În holul de intrare exista o garderobă. Fata care îţi lua hainele avea un dosar cu pozele fetelor, ce şi cum acceptă şi ce preţ are fiecare.

 

Amante de profesieUnele prostituate din acea vreme aveau şi un alt loc de muncă. Dar îşi completau venitul, cu banii pe care îi primea de la amanţi. O astfel de femeie avea cam 6-7 clienţi şi nu primea clienţi noi. Casele acelea erau cunoscute de bărbaţii care doreau o relaţie stabilă cu o amantă de pro­fe­sie. Cea mai cunoscută casă de acest fel era cea a Olgăi, de pe actuala stradă Michael Weiss. Orice bordel avea salon de primire, unde domnii schimbau câteva vorbe, la un pahar de vin sau bere. Îşi alegeau dama, cu care se retrăgeau apoi într-o cameră. Toate damele aveau un nume format din două silabe, ca Lili, Mimi, Sisi, Bibi. Cele care nu aveau trecere la clientelă erau nevoite să se „pensioneze”. Damele trecute binişor de prima tinereţe aveau trecere în special la adolescenţii timizi.

 

Transformate în tractoristeLa sfârşitul anilor ‘40, a fost demarată o misiune de reeducare a femeilor uşoare. Prostituatele au fost trimise în centre, pentru „adaptarea lor la exercitarea unei meserii şi a redresării lor morale”. În 1948, spre jalea populaţiei masculine a ora­şului, când s-au desfiinţat casele de toleranţă, cele mai multe dame au fost duse la Budila, la o şcoală de reeducare. Şcoala de corecţie a funcţionat în conacul medieval din Budila. De acolo multe prostituate au ieşit tractoriste sau muncitoare pentru uzinele din oraş. După închiderea şcolii de reeducare, conacul a devenit liceu agricol şi crescătorie de porci. În 1949, Poliţia de la Moravuri, împreună cu liderii comunişti, făceau raiduri prin oraş pen­tru a prinde şi ultimele femei rămase în branşă. Vremea fetelor cu conicuţă trecuse!

 

Control medical lunarProstituatele aveau „condicuţe” care trebuiau vizate lunar. Clientul avea dreptul să ceară înainte de a face sex carnetul cu vizele lunare. Dacă descoperea că fata nu s-a prezentat la controlul medical, putea s-o toarne la Poliţie. Fetei prinse că s-a prostituat fără viză i se interzicea practicarea meseriei. În camerele prostituatelor, pe perete, lângă lavabou era prins de perete un imprimat al Ministerului Sănătăţii cu instrucţiuni referitoare la măsurile pentru evitarea contactării bolilor venerice.

 

Preturi si serviciiTarifele, la fel ca şi impozitele, erau diferite, în funcţie de categoria bordelului. Se plătea o taxă de intrare, pentru care fiecare client primea un bilet. În anii ’20, prostituatele din bor­delu­rile braşovene câştigau, în medie, 7.500 de lei pe lună. Doar 10% strân­geau peste 10.000 de lei. Cele care îşi făceau meseria acasă nu făceau mai mult de 5.000 de lei. Asta în timp ce un muncitor câştiga, în medie, 2.000 de lei, un avocat – 6.000 de lei, un medic – 9.000 de lei, iar un ministru 54.000 de lei.sursa http://story.casasfa...le-de-altadata/

[Afriq]

Sal'TARE!

 

La dorinta confratelui @euflo...

 

 

Pentru cei mai mulţi bucureşteni, la ora 22.00 se stingea lumina. Pentru alţii, programul de-abia începea.Prostituţie, bişniţă, ore petrecute în baruri de noapte, jocuri de noroc, întâlniri pntru uitat la video, dar şi somn, mult somn. Acesta era Bucureştiul noaptea, în anii ’80.

 

 

 

 

Un lucru e clar: în comunism, lumea se ducea devreme la culcare. Din motive diverse, mai toate specifice regimului. În primul rând că se sfârşea programul la televizor: apărea mira pe ecran şi gata, la revedere, noapte bună. Când se lua lumina, era şi mai şi: cât să stai cu lampa sau cu lumânarea?! Închideai ochii şi te rugai s-adormi. Şi-apoi, dacă intrai în schimbul întâi la fabrică şi te păşteau amenzi dacă întârziai, cum să-ţi permiţi să stai cu ochii pe pereţi? Şi iarna, când frigul din apartamente era de neîndurat, nici nu ştiai ce să mai pui pe tine, pe sub plapumă, ca să adormi mai repede şi ca să uiţi de viaţa ta în Epoca de Aur.Hotărât lucru, pe la orele 22.00-23.00, cartierele-dormitor ale Bucureştiului se cufundau în tăcere. În alte locuri-însă, în zonele centrale ale Capitalei, în căminele studenţeşti, pe anumite străduţe, forfota de-abia atunci începea.

 

 

 

 

Noaptea, străzile adormite ale Capitalei erau animate doar de taxiuri. Căci în anii comunismului prea puţine maşini particulare circulau la ore înaintate prin oraş. „Când se termina programul restaurantelor era, evident, nevoie de taxiuri, că nu mai circula transportul în comun. Se închideau Cina, Ambasador, Melody Bar, Athénée Palace... Vă daţi seama ce era pe Magheru, când ieşea toată lumea... Nici n-apucai să ajungi în faţa restaurantului, taxiul se ocupa din intersecţie”. Dar grosul clientelei taximetriştilor în timpul nopţii îl reprezentau „păsările de noapte. Care ieşeau în câmpul muncii când se înnopta şi părăseau scena la primele ore ale dimineţii.

 

 

 

 

Deși își ofereau serviciile sexuale doar celor mai sus-puși bucureșteni, prostituatele ”de lux” din perioada regimului comunist se mulțumeau în majoritatea cazurilor cu cadouri mărunte și diverse avantaje sociale. Cele de pe trotuar erau trimise la muncă, în fabrici.

 

 

 

Cizmele, parfumurile, ciorapii și pantofii de calitate au fost o marfă rară în perioada comunismului, la care femeile multilateral dezvolate, mame eroine și muncitoare dedicate glorioaselor cincinale, puteau doar visa. Nu se găseau pe piața autohtonă, astfel că cei care le cumpărau din străinătate, cel mai adesea copii ai nomenclaturiștilor, actori și fotbaliști, le transformau în monedă de schimb pentru achiziționarea favorurilor sexuale ale tinerelor bucureștence cu veleități de cochetărie și dornice să intre în lumea bună a Capitalei. Pe de altă parte, tinerele din provincie care alegeau calea ușuratică a vieții nu vânau articole vestimentare sau produse cosmetice occidentale, ci avantaje sociale: voiau să obțină buletine de București, să intre mai ușor la facultăți, eventual să obțină locuințe în Capitală.

 

Potrivit unor ofițeri de la Poliția București care au activat în acea perioadă, în București au existat și adevărate gheișe autohtone, întreținute de câte 3-4 bărbați sus-puși, care le luau sub aripa lor protectuare și erau primiți în schimb în așternuturile lor. O altă categorie de prostituate erau cele profesioniste, care își recrutau clienții din rândul cetățenilor străini care poposeau la hotelurile de lux din Capitală, cu acordul Securității. Prostituţia era interzisă, dar avantajele depăşeau riscurile: se câştigau bani buni din toată povestea, de vreme ce clienţii fetelor erau străinii veniţi cu afaceri în România. O sută de dolari noaptea, că nu era inventat euro pe atunci. Acesta era tariful unei prostituate de lux, că mai erau totuşi şi fete care cereau doar 25 de lei pe întâlnire. Ultimele erau vai de mama lor, vă daţi seama, că de la 25 de lei la 100 de dolari era o diferenţă. Dolarul era 21 de lei la schimb şi 75 de lei la negru într-o perioadă.

 

 

Şi dacă fetele câştigau bani frumoşi, taximetriştii erau şi ei fericiţi că aveau parte de cliente care lăsau întotdeauna bacşiş. Şoferii ştiau adresele fetelor şi se băteau să prindă cursele astea. Că erau curse foarte bune. Fetele dădeau peste aparat, stăteai după ele, «aşteaptă-mă aici», serviciul era foarte bine retribuit. O adresă bună era, în mod categoric, Ilarie Chendi nr. 19. „Dacă auzeai pe staţie Ilarie Chendi 19, ştiai că acolo era Lavinia”. Lavinia, povestesc vechii taximetrişti, era una dintre prostituatele foarte bine cunoscute ale Bucureştiului. Pe Ilarie Chendi era casa ei. De acolo pleca unde avea treabă şi tot acolo se întorcea. Dar mai erau şi alte adrese de unde se făceau frecvent comenzi la taxi şi pe care şoferii le ştiau ca fiind adresele de unde plecau fetele la întâlnire sau unde mai duceau clienţi străini: Gramon 15, Plevnei 14, Bucureştii Noi 170, Barierei 19...

 

 

 

 

Gramon era în zona Pieţei 11 iunie, astăzi Piaţa George Coşbuc, iar Barierei 19 era în Plevnei, dincolo de Spitalul Militar. O legendă spune că prostituate ai fi putut găsi, dacă ştiai cum să întrebi, şi la restaurantul „Cireşica” de pe bulevardul Regina Elisabeta. Aşa umba atunci un zvon, că te duci şi spui că vreo prăjitura cutare – era o denumire cod – şi că te bagă în spate, la fete. Şi deşi nu mai asociază adresele cu numele, figurile prostituatelor şi anumite întâmplări legate de ele le-au rămas în minte foştilor taximetrişti: „Lavinia avea cam 40 de ani în anii ’80, era brunetă, dar vopsită blond, şi mai plinuţă”, „Carmen era şi ea mai plinuţă, roşcată şi cu părul cârlionţat”, o altă Carmen „era brunetă, că erau două Carmen printre cele cunoscute”, „mai era şi una, Pisica”, şi mai era şi Adriana – „Doleanca”, despre care se ştia că se culcase la un moment dat şi cu Nicuşor Ceauşescu.

 

 

 

 

Bun, bun, şi cum acţionau fetele? Unde se întâlneau cu clienţii? Case de toleranţă în adevăratul sens al cuvântului nu mai existau în Bucureştiul comunist, că era interzis. Aşa că, dacă se stabilea în avans o întâlnire, fetele plecau de la casele lor înspre hotelurile mari ale Capitalei. În comunism, prostituţia se făcea mai mult prin hoteluri. Dar era greu de pătruns în hotel dacă n-aveai o relaţie, pentru că trebuia să fii trecută în registru.

 

 

 

 

Prostituţia era interzisă şi atunci, ca şi acum. Cu toate acestea, toată lumea îi deschidea uşa Laviniei şi se apleca, atunci când intra ea la Intercontinental. Fetele stabileau întâlniri cu străini, dar nu mergeau oriunde mergeau la Inter, la Hotel Bucureşti, la Athénée Palace, hotelurile astea care erau spuma spumelor, unde nu intra oricine. Dar ele intrau fără probleme. Iar dimineaţa, de la hotel, fata făcea comandă de taxi. Ori vorbea cu taximetristul care o adusese, să vină la 3, la 4, să o ia. Şi taxiul venea, o lua şi o ducea acasă. La Inter, spre exemplu, erau fete care erau cunoscute de cei din Securitate şi care intrau fără probleme. Noi nu aveam acces în hotel, dar ele intrau. Eu când am urcat odată la etajul 21, am urcat cu inima strânsă... Povestea pare mai mult decât plauzibilă dacă stai să te gândeşti că, în anii aceia, fiecare hotel şi fiecare local mai cu pretenţii erau supravegheate de câte un ofiţer de Securitate.

 

 

 

 

De ochii lumii, prin hoteluri se mai făcea şi câte o razie. Dar a doua zi fetele erau la loc. Şi oricum, miliţienii nu prea aveau acces la astea tari, la astea cunoscute. Că dacă se lua cineva de una cunoscută, îl raporta la un superior şi vai de mama lui era.

 

 

 

 

Şi dacă nu erau întâlniri bătute în cuie de dinainte, prostituatele, chiar şi cele de lux, ieşeau la racolat clienţi. Clienţi străini, se înţelege. Iar „lipeala” se făcea în restaurantele şi barurile de noapte ale Bucureştiului sau pe stradă. Caz în care taxiul avea un rol extrem de important. Unele ieşeau mai devreme în oraş, pe la 8-9, iar altele care erau aşa, mai obosite, ieşeau pe la 12-1, aproape de sfârşitul programului la restaurante. Vorbim, se înţelege, de restaurantele faimoase din centru, unde veneau să mănânce străinii aflaţi în Bucureşti: Ambasador, Cina, Lido, Athénée Palace... Pe-aici îşi făceau ele veacul. Toată lumea le cunoştea, dar ele n-aveau treabă cu activitatea restaurantului.

 

 

 

 

Dacă nu se cuplau în restaurant, dacă nu se făcea lipeala în interior, fetele ieşeau pe stradă la agăţat. Luau un taxi, taxiul mergea încet, fetele coborau geamul şi le auzeam noi, din faţă, de la volan: «Speak English?». În engleză sau în italiană. Iar fetele aveau şi preferinţe: „Fetiţele noastre după japonezi alergau. Că erau cu bani, că erau culanţi... Şi după austrieci, elveţieni şi nemţi. Şi ei erau căutaţi pentru bani. Francezii, nu prea, că erau mai zgârciţi.

 

 

 

Pe lângă hoteluri şi adrese la care ştiai că locuiesc prostituate, mai exista şi posibilitatea închirierii unor case pentru anumite perioade de timp. În zona Gării de Nord existau câteva case care se închiriau cu ora. Gara rămâne în stânga, mergi pe Calea Griviţei şi, undeva în dreapta, erau câteva case. Sunai, ieşea proprietăreasa, plăteai. O sută-două sute de lei costa, parcă.

 

 

Şi o anumită categorie de prostituate frecventa şi căminele studenţeşti, unde locuiau studenţi străini. Dar nu erau dintre cele de lux, erau mai amărăştence, aşa. Una ca «Pisica», de pildă, nu se ducea cu studenţi, chiar dacă erau străini. Doar cu oameni de afaceri.

 

 

 

 

Şi că veni vorba iar de prostituatele de lux, erau, printre ele, unele care se considerau mai sus decât restul. Cred că în tot oraşul erau până într-o sută de fete de lux. Dar erau şi unele întreţinute de străini. Era cutare om de afaceri care avea afaceri în România şi, pe perioada cât stătea în România, femeia aia era a lui. Îi plătea chiria, îi plătea tot. Puţini ştiu chestia asta, dar se practica. Eu am cunoscut astfel de femei. Cât stătea libanezul aici sau ce mai era, femeia aia era ca şi nevasta lui, n-avea voie să mai iasă în oraş cu altcineva. Iar fetele astea se pretindeau a fi mai sus faţă de celelalte care în fiecare seară trebuiau să îşi caute clienţi”.

 

 

 

 

Prostituția nu avea ce căuta în societatea socialistă eliberată de metehnele capitalismului putred, astfel că practicantele sexului pe bani erau aspru pedepsite. Articolul 328 din Codul Penal socialist, din 1968, prevedea următoarele: „Fapta persoanei care îşi procură mijloacele de existenţă sau principalele mijloace de existenţă, practicînd în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani”. În realitate, însă, multe dintre fetele care practicau prostituţia ştiau să se descurce şi să profite de portiţe. Trebuia să demonstrezi că ele îşi câştigă principalele mijloace de existenţă din prostituţie. Dar simplul fapt că erau angajate undeva le scotea din chestia asta. Şi fetele nu erau fraiere, tot îşi făceau ele rost de o legitimaţie de serviciu. Şi dacă aveau legitimaţie, la revedere!

 

 

 

Prea puţine prostituate ajungeau astfel, să aibă dosar penal, multe dintre ele fiind doar sancţionate contravenţional. Că era un faimos decret, 153/1970, care stabilea şi sancţiona o serie de contravenţii pentru cei/cele care duceau un stil de viaţă parazitar. Intrau în categoria aceasta şi prostituatele. Potrivit decretului, „atragerea de persoane, sub orice formă, săvîrşită în localuri, parcuri, pe străzi sau în alte locuri publice, în vederea practicării de raporturi sexuale cu acestea, pentru a obţine foloase materiale” constituia contravenţie şi se sancţiona cu închisoare contravenţională de la o lună la 6 luni sau cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei” dacă era săvârşită de persoane care se sustrăgeau „de la îndatorirea cetăţenească de a-şi asigura mijloacele de existenţă prin muncă, tinzînd la practicarea unui mod de viaţă parazitar”. Pe atunci amenzile chiar se plăteau, iar suma de 1.000 de lei reprezenta un salariu bun. Când erau prinse pentru prima oară se alegeau cu amenzi, iar dacă persistau în păcat și continuau să-și scoată la vânzare trupurile erau duse la judecători chiar de milițienii care le culegeau de pe stradă. În majoritatea cazurilor, erau trimise la închisoare pentru șase luni. Cum existența parazitară era antagonică dezvoltării societății socialiste, prostituatele erau aduse astfel pe calea cea dreaptă a muncii, în condițiile în care munca silnică reprezenta o componentă esențială a detenției pre-decembriste.

 

 

Într-un articol publicat recent în „The Sunday Times”, Ion Mihai Pacepa declara că în toate ţările comuniste „au fost folosiţi ca spioni atât femei, cât şi bărbaţi care practicau prostituţia” şi că Departamentul de Informaţii Externe pe care îl conducea „excela în acest domeniu”. Potrivit lui Pacepa, „Pregătirea era individuală şi se făcea în case speciale, dotate cu microfoane şi camere video. Dar aceştia nu erau agenţi obişnuiţi. Erau, în cea mai mare parte, «ilegali», recrutaţi pentru abilităţile lor particulare, cele mai importante fiind legate de organele sexuale”.

 

 

 

”Ca urmare a ridicării la un nivel tot mai înalt a gradului de responsabilitate socială, oamenii muncii iau atitudine împotriva acelora care, sub influența unor mentalități înapoiate, refuză să se încadreze într-o activitate utilă, duc o viață parazitară, tulbură ordinea și liniștea publică, încalcă cele mai elementare norme de conviețuire socială, provocând indignarea cetățenilor”, se arată în motivarea oferită de Consiliul de Stat pentru emiterea decretului nr. 153. Parca suna al naibii de asemanator cu atitudinea parlamentarilor din ziua de azi… NU?

[picon]

Ca de obicei,Afriq documentat si la obiect. Din aceeasi generatie fiind,fac,cu voia dvs. cateva completari/lamuriri. Prostituatele profesioniste, toate practicau cu stiinta si acceptul Securitatii(cateodata si Militiei,ca sa nu calce boii in strachini ). Multe din cele ce activau in hotelurile de lux,aveau grade...va dati seama? sa dai muie unui locotenent major? Toate armata am visat la asta... . Atunci cand aveau de lucru cu cineva din protipendada de atunci(unii sunt si acum...), toate fetele,indiferent din ce categorie faceau parte(lux,semi- lux etc) trebuiau sa raporteze.Vorbim aici de cele care doar cu asta se ocupau si de demi-mondene. Mai erau fetitele care practicau ocazional, mai rar avand un serviciu "regulamentar". Acestea,activau cu multa fereala prin restaurante,baruri,discoteci,atat cat putea permite orarul(se inchideau la 22h00(24h00 eventual). De multe ori,prima data cand se sexa cu ea,era moca(de placere ) apoi..."mami,am nevoie de niste bani,poti sa ma imprumuti? sau:am vazut niste pantofi de 400 lei si nu-mi ajung banii...",sau care activau doar vara,pe litoral. In campusurile universitare,era mare animatie. Clientii erau studentii straine(arabi,negri,greci ) si de aici ieseau multe iuresuri cu romanasii nostri,care voiau si ei sa dea o buca la o profesionista...ca ne mai saturam si noi de colegele "regulamentare" care ne zgariau pe instrument ,de nestiutoare ce erau(asta daca acceptau oralul),sau sa o cobzaresti pe cate una 2-3 saptamani- 1 luna,ca sa ajungi sa i-o tragi in misionar . O mare problema era legata de BTS. Nu prea existau prezervative . Cund "bagau" la tutungerie sau cosmetice celebrele Buterfly chinezesti,era omor. Se mai gaseau(tot rar) prezervativele romanesti Dermatina mini-max ,fine ca niste manusi de spalat vase :wallbash .Nu pun in discutie aici,pe cele care si-o trageau cu sefu' ori studentele care ii faceau fericiti pe tocilarii clasei,pt. un copiat la examen,un proiect etc. Ce vreau sa spun celor mai tinerei,e ca extrem de putini romani apelau la serviciile prostituatelor,pt. ca erau putine,scumpe(cele mai de doamne-ajuta) si era destul de riscan din toate pdv. Dar se futeau romanii in draci! Prin caminele studentesti era o nebunie(cu toate restrictiile...un Vladimirescu rezolva problema cu portarul),prin delegatii la petreceri...la mare,in tabere...De aici si numarul mare de copii abandonati,handicapati(facuti la betie sau incercari de avort nereusite) pe care i-am descoperit cu mirare si durere dupa 1990.

Cu speranta ca nu v-am plictisit,va urez traditionalul,

SA FUTETI BINE!

:bye

[Vizitator euflo96]

Acum sa va zica si subsemnatul cum interactionam cu o escorta pe vremea impuscatului '88--'89,chiar daca eram mic,10-11 ani si grija mea ar fi trebuit sa fie numai pentru vacutele bunicii(pana la urma se hraneau din porumbii satenilor si,probabil,dadeau cel mai bun lapte ),dar eu aveam "grija" sa nu vina militianu' din sat sa deranjeze escorta care actiona intr-o parcare celebra pe vremea aceea,in preajma unul motel,celebru si el. Cine erau clientii?Turcii!In vremurile alea,la scoala toate cartile de istorie,ziceau ca turcii au fost dusmanii nostri,ca ne-au furat copiii,futut femeile,etc.Chiar imi doream sa fiu turc?De ce?Pai erau singurii care nu tremurau in fata militienilor si care rezolvau absolut orice cu un pachet de Kent sau pentru o nasolie mai serioasa cu un cartus de Kent.Daca nici cartusul nu rezolva problema,celebrii blugi rezolvau totul!

Fratilor,se zguduiau cabinele turcilor de ziceai ca e cutremur cand futeau la prostituata.Pe rand.Asteptau dupa ea,o gazduiau cu randul in cabina,papau cu ea,uneori se mai certau intre ei ca se intampla ca unul sa o tina mai mult pentru el.Fata aia,era o mina de aur,nu stiu cat castiga,primea mereu multe bancnote albastre(o suta de lei),dar castigat eram si eu,la sfarsit de vara ma duceam la oras cu vreo 200-300 de lei si cel putin un cartus de Kent pentru serviciile mele.Fata asta nu era deloc vulgara.

Cei mai necajiti erau vecinii nostri,bulgarii,cu al lor BT-(tigari),greu de tot o prindeau pe asta sa o traga si ei,cred ca nu plateau asa de mine si nici nu dadeau limbi ca turcii.Romanii nu aveau acces la ea,"plateau prost si erau tari in pula"

Daca nu eram la tara,inseamna ca eram acasa,la oras,unde aveam o vecina care practica meseria asta.Toti copiii cand o vedeam ca vine acasa cu cate un client,eram pe garduri si cate unul ii ciocanea in geam,in speranta ca ceilalti,cei catarati pe un gard putem sa vedem si noi ceva.Si asta fuma numai Kent,ceea ce insemna atunci ca te dai mare

Deci curve erau si atunci.

[mustatza]

Gaseai si "la colt de strada" destul de des, noaptea bineanteles, dar daca-ti frigea buza, apelai la un taximetrist si-ti facea rost imediat.

Marea majoritate aveau cateva pe care le recomandau si primeau si ei cate ceva in schimb.

[Vizitator Obsedatul]

Prieteni, fara suparare, ati inceput sa aberati. Eu am impresia ca voi scrieti din auzite si din citite.

 

Taximetristii care lucrau de noapte, multi dintre ei erau "gornisti". Era o ruleta rusa sa te duci la vreunul si sa-i zici hodoronc-tronc ca vrei o curva. In urmatoarele 15 minute, sansele de a fi legitimat de o patrula erau foarte mari.

 

La "colturi" gaseai cel mai degraba militieni. Aduceti-va aminte, erai "luat la intrebari" doar pentru faptul ca circulai pe strada dupa miezul-noptii.

 

Il stiu din citite pe euflo96 si-l respect, dar eu nu cred ca ce se intampla in parcare era fara stiinta si consimtamantul sefului de post.

 

Ca sa nu va mai plictisesc, o sa inchei spunandu-va ca prostitutia era o "afacere de stat" sau macar controlata de un "organ de stat". Clasa muncitoreasca nu avea acces la ea, doar reprezentantii ei (inclusiv progeniturile lor) si strainii.

 

In rest, daca aveai ceva bani, puteai sa faci rost de guma de mestecat, tigari, blugi si mai tarziu casete video, nu aveai ce f..e doar daca erai prost. Pentru un ruj turcesc sau o pereche de colanti (si chilotii erau la mare cautare) se rupeau intre ele fetele ca sa ti-o suga.

 

Asa era pe vremea s.s.m.d.-ului!

[Vizitator euflo96]

Haha,normal ca stia si seful de post,dar o costa mai putin sa nu stie el ca activeaza mai mult decat era intelegerea sa zicem.intermediarul si in acelasi timp turnatorul era unul care lua blugi,tigari de la straini.la randu-i ,bisnitarul ala nu era acolo de capul lui.nu sunt nici pinochio,nici vanator sau pescar,asa era pe acolo.

[mustatza]

Prieteni, fara suparare, ati inceput sa aberati. Eu am impresia ca voi scrieti din auzite si din citite.

 

In `87-`89 am fost "doar" taximetrist, nu si gornist, chiar stiu ce spun...

Poate nu m-am exprimat eu clar, nu am vrut sa spun ca taximetristii erau pesti, dar (aproape) fiecare (din cei mai tineri) avea in agenda lui 1-2 numere de tel la care putea apela pt. un client mai pofticios, sau de ce nu, pt. el.

[Afriq]

 

Sal'TARE!

 

Din ciclul "conspectelor din istoria traita de altii si pentru altii" (cum cu sarcasm comenta confratele Obsedatul...) pe care cu drag vi le ofer, am gasit neste articolase despre o personalitate a domeniului... inca de pe vremea regretatului odios: „Mariana Cur de Fier” din Galati.

 

Mariana Babos a preluat porecla uneia dintre cele mai faimoase prostituate interbelice despre care, spre marea mea parere de rau nu am gasit foarte multe surse de documentare... dar a devenit celebră cu mult înainte de 1989 prin serviciile prestate catre multe categorii de oameni ai locului. De la cei mai săraci gălăţeni şi până la militieni, securişti şi cei importanţi oameni din oraşul de la malul Dunării, toţi apelau la serviciile ei, asigurându-i atât bani, cât şi protecţia în faţa justiţiei. În ciuda faptului că toţi se fereau să-i pomenească numele şi activitatea, toţi o cunoşteau pe „Mariana Cur de Fier”.

 

 

 

 

Chiar dacă prostituţia era un subiect tabu în perioada comunista, „Mariana cur de fier” practica nestingherită cea mai veche meserie din lume. A început singură, apoi a strâns o mână de fete şi le-a sprijinit în practicarea prostituţiei, iar de clienţi nu ducea lipsă...

 

 

 

 

Revoluţia din decembrie 1989 a prins-o pe Mariana printre cei care ieşiseră în stradă să îşi exprime bucuria libertăţii. A ţinut morţiş să îşi facă apariţia în balconul fostului Consiliu Judeţean Galaţi pentru a striga, în stilul caracteristic, că s-a dat liber la… prostituţie.

 

 

 

 

În primii ani de după 1990, „Mariana cur de fier” a renunţat la „cariera” de prostituată, şi s-a reorientat spre o activitate mult mai profitabilă: proxenetismul. Sute, poate mii de fete au plecat (unele benevol, altele cu japca) la produs în străinătate, prin intermediul Marianei şi al fiului acesteia, Ascanio Baboş.

 

 

 

 

Apogeul carierei „Marianei cur de fier” a fost atins în anii 2000-2003, când reţeaua pe care ea o coordona, alcătuită din peste 200 de fete, a obţinut venituri de peste 5 milioane de euro, conform calculelor făcute de procurorii DIICOT. Deşi a câştigat milioane de euro din prostituţie, „Mariana cur de fier” a murit săracă, multe dintre bunurile dobândite din proxenetism au fost confiscate de justiţie.

 

 

[Afriq]

Sal'TARE!

 

Cate ceva in plus pe tema „Mariana cur de fier” a postat mai de mult pisicuts... nu m-am prins decat tarziu...

[eureur]

Constanta, anii 75-89 (ca mai devreme nu stiu decat din povesti...). Fetele vesele erau de gasit langa poarta 1 a portului (la Vraja Marii) sau la Palas in bar, sau la Intim, in asteptarea marinarilor straini. Le mai puteai gasi si prin piata Ovidiu, dar mai rasfirate, de obicei in piata marinarii erau acostati de catre un puradel. Ca locuri de actiune se foloseau cateva darapanaturi de case din zona, sau cateva hoteluri de 1 stea ca nu le puteai da mai multe, unde fetele inchiriau cu ora. In mod sigur o parte din chirie si din tarif se ducea la sectorist si de acolo mai departe pe filiera catre sefii militiei. Fetele erau cunoscute si acceptate de autoritati, prospaturile erau verificate si daca promiteau, erau avansate de secu la Bucuresti ca prostituate sau cu misiuni sub acoperire. Cunosc personal un caz. Daca nu corespundeau criteriilor - concurenta era mare si criteriile stricte, aspect, varsta, disponibilitate afectiva si psihica etc -, erau lasate in pace sa lucreze loco.

Spuma fetelor era de gasit la Casa cu lei, in bar, unde asteptau cuminti cu cate un coctail pe care il legumeau toata seara sa fie acostate de cate un client mai spalatel si potent financiar.

O alta gasca se invartea pe la hotel Parc in Mamaia, dar mai ferita, sub protectia catorva interlopi (bisnitari si batausi). Gasca era formata din fete de liceu in anii terminali (17-18 ani) si cateva mai avansate (pana in 35). Clientela era formata din clientii hotelului, in general oameni in delegatie cu treburi prin Cta. Locul actiunii - camerele lor din hotel. Aici stiu si preturi, 500 lei numaru'.

 

In Bucuresti stiu perioada 84-89.

Ce stiu eu sunt doua categorii: una cu fete pe mutrele si imbracamintea carora se vedea clar meseria, si care se invarteau prin barurile hotelurilor "de lux" Athenee, Inter, Bucuresti, Lido, Ambasador si ulterior prin camere, sub privirea opaca si "nevazatoare" a receptionerilor si a securistilor din holuri. Mi-a fost clar intotdeauna ca sunt in cardasie, confirmata la un momentdat si de trei dintre fete intr-o noapte de betie si plictiseala, cand si-au cam dat drumul la gura intre ele uitand ca au martori.

O alta categorie pe care o stiu e cea a fetelor "de camin" din Grozavesti sau din Tei, marea majoritate studente sau exstudente in cautare de sponsori studenti straini (arabi sau negri). Astea imbinau placutul cu utilul, lucrau uneori chiar pe gratis, pentru un acoperis, o masa si hogeac de o noapte; multe din ele devenind dupa un timp chiar neveste pentru unii din studentii respectivi