Personalitati si amantele lor... sau amantii...

[Afriq]

Sal'TARE!

 

La provocarea lui Cautatorul, de a face sapaturi in trecutul unor personalitati trecute... am gasit cate ceva de conspectat din istoria traita de altii si pentru altii... Chiar daca nu tin firul istoriei, ma veti scuza sper...

 

Revin la tema provocarii: Alexandru Ioan Cuza!

 

Alexandru Ioan I, primul domnitor al României, s-a născut la 20 martie 1820, la Bârlad, judeţul Vaslui. Primii ani de şcoală, i-a petrecut la un pension francez din Iaşi, unde a fost coleg cu Alecsandri şi Kogălniceanu. În 1845, a obţinut la Paris licenţa în litere, după care s-a înscris la Facultatea de Drept şi la Societatea economiştilor din acelaşi oraş.

 

 

Dupa esecul parizian, întors în tara, Cuza decide sa se consacre carierei militare, mai putin pretentioase în plan intelectual, care îi conferea un anumit statut social, inclusiv material. Totodata, Cuza stia ca, mai întotdeauna, uniforma de ofiter atragea ca un magnet femeile galante. Asa se face ca, la 15 septembrie 1837, este primit si înscris în armata cu gradul de cadet. Nu întâmplator, se stabileste la Galati, oras pe Dunare, cu o bogata lume cosmopolita, aflat pe fluxul transportului si comertului international al timpului. Aici avea multe localuri mondene, un cazino unde negustorii bogati sau îmbogatiti (mai ales în urma comertului cu cereale si lemn) îsi jucau norocul si îsi pierdeau noptile. Cuza nu era un bautor, dar fuma mult si consuma cafea fara masura.

 

Excesul de tutun, de cafea neagra si timpul irosit aveau sa-i afecteze inima si sa-i grabeasca sfârsitul, pe fondul bolilor de plamâni si de inima de care suferea. Pe lânga multe aventuri amoroase cu femei întâmplatoare, insignifiante, îsi dezvolta si cariera de cartofor, pe care si-a exercitat-o din plin la Cazinoul din Galati.

 

După revenirea la Iaşi, este angajat în armată unde ţine gradul de sublocotenent. Era tânăr şi chipeş. Femeile roiau în jurul său. La vârsta de 24 ani, s-a căsătorit cu Elena Rosetti-Solescu, fiica mai mare a postelnicului Iordache Rosetti şi a Catincăi Sturdza, rudă cu cele trei neamuri Sturdza, Balş şi Cantacuzino.

 

 

Când Cuza a fost numit pârcălab la Galaţi, în 1852, au apărut primele neînţelegeri în căsnicie. Cuza - ironic, misterios, îndrăzneţ, mereu în graţiile femeilor. Elena - inhibată de o mamă dominatoare şi de educaţia rigidă. Farmecul şi aerul şugubăţ al pârcălabului atrăgeau femeile din societatea gălăţeană. Numeroasele sale infidelităţi au devenit subiect de bârfe, ajunse şi la urechile mamei Elenei. Aceasta chiar îi scria unui prieten: „Trăiască libertatea, în special, libertatea în dragoste”. Cuza era, după cum subliniază unii dintre contemporanii săi, cam… libertin.

 

Prima relaţie amoroasă extraconjugală a lui Cuza a fost cu Cocuţa Conachi Vogoride, soţia caimacamului Nicolae Vogoride. Rezultatul acestei iubiri pasionale nu a întârziat să apară. Tânărul ofiţer a fost avansat în numai 45 de zile de la gradul de sublocotenent la cel de maior: la 16 martie 1857 era sublocotenent, peste opt zile locotenent, la 14 aprilie era căpitan şi peste alte nouă zile a devenit maior. În 1858 a fost înaintat la gradul de colonel.

 

În prag de seară a anului 1860, o siluetă bărbătească, abia întrezărit chipeşă, îşi îndreaptă paşii spre casa cu numărul 3. Privirile curioase de după perdelele vecine s-au săturat de mult să iscodească ceva ce nu pot pătrunde, căci casa este bine ascunsă de grilajul înalt din faţă, căptuşit, pe dinăuntru, cu tablă de fier. Şi dacă privirile s-au lăsat păgubaşe, urechile se lăfăiesc în braţele scandaloase ale zvonurilor. Cum că oamenii din mahalaua Amzei l-au văzut de multe ori pe domnitorul Cuza venind aici, în civil, pentru a-şi odihni grijile pe umărul unei femei. Frumoasă, spirituală, cu ochi strălucitori…

 

Într-adevăr, Alexandru Ioan Cuza - căci el era bărbatul care se îndrepta hotărât spre casa cu numărul 3 (ce aminteşte în mod izbitor de triunghiul conjugal) - cumpărase un imobil pe care îl vizita des. Îl înzestrase cu mobilă luxoasă de la Paris, covoare orientale şi alte obiecte de preţ: tablouri, icoane, cărţi rare… În mijlocul acestor „nimicuri” valoroase, Ea, prezenţa feminină care-l subjugase pe noul domn al ţării.

 

Zile, luni si ani de-a rândul, Cuza Voda si-a petrecut multe ore din zi si din noapte în casa de pe strada Biserica Amzei. Oamenii din mahala au vazut de multe ori pe domnul în civil, de statura mijlocie, care oricât ar fi fost deghizat, era usor de recunoscut prin mustata si barbison, imitatie dupa Napoleon al III-lea. Toate acestea s-au înregistrat în condica vie si nescrisa a mahalalei si s-au pastrat prin traditie pâna în zilele noastre. Pâna acum vreo 25 de ani se mai aflau unii batrâni care le stiau, fiindu-le povestite de bunicii lor.

 

Peripetiile alegerilor, desemnarea ca domn al celor doua principate, stabilirea la Bucuresti, calatoriile în strainatate ale doamnei Elena pentru tratament au constituit fondul general pe care Alexandru a devenit o prada deosebit de tentanta pentru femeile epocii. Iar prima care a atacat cu inteligenta si poate "cu program" a fost frumoasa printesa din casa domnitoare a Serbiei, Maria Obrenovici. Începuta timid, relatia avea sa devina una puternica, cu multe date politice, specifice unei atari legaturi sentimentale. În orice caz, în privinta lui Alexandru Cuza a fost vorba mai întâi de o atractie fizica, de o aventura de o noapte transformata ulterior, treptat, într-o dragoste puternica, statornica si înrobitoare.

 

Ar fi prea romantic, dar putin credibil ca aceleasi lucruri sa se fi întâmplat si cu Maria. Oricum însa, strânsele legaturi ale familiei sale cu Rusia lasa deschisa poarta speculatiilor privind rolul sau de "Mata Hari" pe lânga cercurile conducatoare din România, în frunte cu chiar domnitorul tarii.

 

 

Elena a pierdut confruntarea din start. A preferat să-şi găsească liniştea într-un exil îndelungat la Paris, ratând, astfel, prezenţa alături de soţul ei la evenimente majore, cum ar fi învestirea formală de către sultan, la Istanbul, şi inaugurarea oficială a domniei la Bucureşti.

 

La insistenţele mamei sale, care îi cerea să revină şi să reclame locul ce i se cuvenea, Elena răspundea: „Prinţul nu doreşte să mă întorc şi trebuie să mă supun voinţei lui”. Elena revenea, incognito, în primăvara lui 1862, după trei ani de absenţă. Încă îl iubea pe Cuza, în ciuda infidelităţii lui. E adevărat, nu cu dragostea pasională, carnală, pe care i-o dovedea Maria, ci cu cea aproape maternă. Bineînţeles, Elena dorea să îşi recapete locul la Palat şi să obţină plecarea Mariei. Stupoare, însă. La scurtă vreme după reîntoarcerea ei, Cuza a informat-o că Maria îi născuse un fiu nelegitim, Alexandru. În 1865 i-a urmat un altul, Dimitrie. Atunci, pentru prima oară, Elena s-a gândit la posibilitatea unui divorţ. Cu toate acestea cei doi copii au fost înfiaţi de Elena, deoarece nu putea să-i ofere lui Cuza acest dar. Cei doi băieţi au primit numele de Alexandru şi Dimitrie. Primul suferea de o boală cardiacă. În 1889 s-a căsătorit cu Maria Moruzi şi după şase luni a murit la Madrid în timpul unei excursii. Cel de-al doilea avea o afecţiune pulmonară incurabilă, motiv pentru care, deprimat, s-a sinucis în 1888, la Ruginoasa.

 

Gurile rele şopteau pe la colţuri că Elena Cuza a fost deosebit de răbdătoare cu interminabilele aventuri ale soţului. Şi-a permis, totuşi, câteva clipe de consolare în braţele căpitanului Mitică Pruncu şi ale colonelului Mavrichi.

 

La rândul sau, Alexandru, dornic de noi si noi aventuri, nu ezita sa plece noaptea prin Bucuresti travestit, singur sau însotit de vesnicul sau consilier Mihail Kogalniceanu, spre a vizita diverse adrese confidentiale, cu ibovnice de lux. Preferate erau oachesele tinere si focoase. Un carnetel descoperit în arhive arata ca sobrul Kogalniceanu, care avea sa proclame la 9 mai 1877, în parlament, independenta României, îsi "bifase" nu mai putin de 700 de experte într-ale amorului, pe care cheltuise o avere!

 

În toate ocaziile, indiferent de cel cu care împartea relatia amoroasa, Maria Obrenovici a stiut sa-si impuna rangul de metresa preferata. Asa a fost si în relatia ei cu Voda Cuza.

 

Se spune că organizatorii loviturii de stat de la 11 februarie 1866 au plănuit astfel lucrurile încât să îl surprindă pe Cuza în pat cu Maria Obrenovici. Conspiratorii au avut grijă să izoleze apartamentul Elenei, care încerca să ajungă la soţul ei, dar i s-a răspuns că nu se mai află în Palat. Acesta a părăsit ţara doar cu amanta, fără să o mai aştepte pe soţie. Amanţii vor trece prin Brasov, unde vor poposi la hanul “Cerbul de aur” . Elena va afla abia la 26 februarie că ei ajunseseră deja la Viena. Întreaga familie i-a cerut ei să divorţeze, dar chemarea datoriei a fost mai puternică. Soţul era acum un exilat şi ea dorea să-i stea în preajmă. Au călătorit împreună, dar amanta continua să se întâlnească cu fostul domn prin diverse hoteluri. Umbra Mariei era pretutindeni.

 

În timp ce se afla în această izolare impusă, în anul 1870, Cuza a aflat că a fost ales deputat de Mehedinţi. Cu toate că a fost validat de Cameră, a refuzat să vină în ţară să preia mandatul. A murit în seara zilei de 15 mai 1873 la hotel Europa din Heidelberg, în urma unei complicaţii la plămâni. Avea 53 de ani. Corpul neînsufleţit a fost adus în ţară şi îmormântat pentru început la Ruginoasa, lângă Iaşi. În anul 1944, în intenţia de a fi protejat în faţa invaziei sovietice, a fost mutat la Curtea de Argeş, pentru ca, în final, osemintele să fie depuse la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

 

În anul 1876, la vârsta de 44 de ani, Maria Obrenovici, aflând că este bolnavă de cancer s-a sinucis la în Germania la Wittburg (sau Dresda), trupul fiindu-i adus la Iaşi într-un sicriu dublu şi puternic îmbălsămat, apoi înmormântat într-un cavou lângă zidul bisericii Sfântul Spiridon, mormântul fiind marcat cu inscripţia simplă : „Maria Obrenovici, 3 august 1832 – 4 iulie 1876“. La începutul secolului XX, cu prilejul deshumării şi mutării osemintelor sale în cavoul familiei Catargi din cimitirul “Eternitatea”, martorii au rămas şocaţi când la deschiderea mormântului s-a găsit un sicriu din metal şi sticlă şi au zărit prin sticlă trupul femeii intact, ca la înmormântare, cu ochii puţin întredeschişi. Fostul cavou gol există şi astăzi lângă zidul bisericii în chip de monument închinat martirilor neamului .

 

 

Prin anii ’50, casa cu numărul 3 din strada Biserica Amzei a fost demolată. Zidurile s-au dovedit de neclintit, ca şi pasiunea domnitorului pentru Maria: buldozerele nu le-au putut dărâma, prin urmare au fost dinamitate… Memoria Mariei a fost ştearsă. Urmele trecerii ei prin viaţă? Portrete - unele de negăsit, altele în colecţii particulare -, înregistrarea decesului, un document în care se precizează că unul dintre copiii nelegitimi, Alexandru, a fost înfiat de Elena Cuza, cavoul unde este înmormântată. Atât.

[futacios_man]

bine documentat si frumos povestit

cam trist finalul, dar nu mai putin interesant. Frumoasa serie de postari.

Ne povestesti candva despre viata amoroasa a lui Napoleon si Hitler?

[Vizitator Cautatorul]

Cred ca p[entru amatorii de telenovele, li se poate prezenta si melodrama: Dimitrie Anghel-Natalia Negru-St. O. Iosif... Pvestea triunghiului amoros ar desfiinta orice scenarist din America Latina.

[Afriq]

Sal'TARE!

 

@futacios: pentru inceput o sa merg pe personalitati de la noi... dar am in "Afriq files" destule si despre cei mari din afara...

 

@cautatorul: sper ca am raspuns corect la provocare... am pe teava un mare curvar: Stefan cel Mare (si Sfant?)...

 

@all: daca subiectele sunt de interes, astept propuneri!

[Vizitator Cautatorul]

Sau daca confratilor nu li se par relevante personalitatile celor trei de mai sus, se poate ataca subiectul tabu, triunghiul (patrulaterul): Eminescu-Miclea-Caragiale cu un scurt intermezzo al nepoatei lui Caragiale...

[Vizitator Cautatorul]

Afriq, ai si alte informatii inafara de Vrancioaia, Raresoaia si nevasta+fiica "nevestei" lui Mehmet II, Radu cel Frumos, prin urmare cumnata si nepoata a lui Vlad Tepes?

[Afriq]

Sal Cautătorule... nu știu acum... trebe să caut acasă...oricum, e interesant de știut că prima menţiune despre prostituţie pe teritoriul actualei Românii apare în vremea lui Ştefan cel Mare şi se referă la încercarea domnitorului de a stopa traficul de carne vie. Reţele de proxeneţi racolau fetele din Moldova şi le duceau să se prostitueze la turci, la Constantinopole, actualul Istanbul.

[Vizitator Cautatorul]

Iti mai lansez o provocare: Dimitrie Cantemir-fiica-sa- Petru cel Mare... era cat p'aci sa avem un moldovean socru de tar...

[Vizitator Cautatorul]

@Afriq, daca te referi la urmatorul "decret" al lui Stefan era pt viiol, preluat si de Constantin Mavrocordat:

Textul de lege ce sancţiona violul, în perioada domnitorului Stefan cel Mare:

“Velcare sau velcine va indrazni a se napusti asupra tinerelor fete cu shtrumeleagul invartoshat, predepsit va fi de lege prin taierea scarbavnicului madular si aruncarea lui la retze”.

 

La Constantin Mavrocordat:

”Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire”

[Vizitator Cautatorul]

Sper sa apara sondajul...

[nicole.escort]

Mi se pare interesant subiectul desi nu pot sa ma abtin sa nu zambesc cand vad poza lui Alexandru Ioan Cuza cu sigla nimfomane pe ea

 

John F Kennedy este al 35-lea presedinte al SUA,conducand intre 1961 si asasinarea sa din 1963.

 

Fiind supus unei educatii catolice riguroase in cadrul liceului si traind in umbra unui frate mai mare vedeta la fotbal si cu rezultate scolare remarcabile,John a simtit nevoia sa se faca remarcat in adolescenta printr-un comportament de rebel carismatic,atragand in jurul sau o gasca nebuna numita Mockers' club,alaturi de care facea tot felul de nazbatii si farse care au ramas in memoria fostilor colegi:a pus o pocnitoare intr-un wc producand o explozie de care a auzit tot liceul.Cu toate astea,in ultimul an a fost votat 'most likely to suceed'. Inca de pe vremea studentiei la Harvard era pasionat de celebritati si lumea filmului,producand revista "Freshman Smoker'dedicata personalitatilor mondene.

 

Gratie atat studiilor sale cat si faptelor eroice care nu au ramas neremarcate(in timpul celui de-al doilea razboi mondial,nava sa fiind distrusa de fortele japoneze,Kennedy isi aduna membrii supravietuitori ai echipajului in jurul epavei si le cere sa voteze daca sa se predea sau nu,specificand ca el nu are familie si nu are nimic de pierdut.Cel mai bun exemplu de democratie JFK,desi ranit la spate,il ajuta pe unul din colegii raniti tragand cu dintii vesta acestuia de salvare pana au ajuns la o insula din apropiere,astfel salvandu-i viata). In 1946 ajunge congressman,in 1952 intra in Senat iar in 1960 il invinge pe candidatul republican Richard Nixon si devine primul presedinte catolic si primul presedinte castigator al unui premiu Pullitzer.

 

In 1953 are loc si casatoria cu Jacqueline, cunoscuta drept cea mai eleganta si populara Prima Doamna.In anul in care John a fost ales presedinte,Jackie a investit nu mai putin de 150.000$ in garderoba devenind un fashion icon,stilul ei inconfundabil fiind imitat si astazi.A fost femeia puternica din spatele presedintelui a cucerit intreaga America prin eleganta si rafinament si l-a ajutat in campanii raspunzand scrisorilor,dand interviuri,insotindu-l in calatorii,renovand Casa Alba.Despre relatia dintre cei doi nu se stiu multe,in public afisandu-se intotdeauna ca o familie fericita desi Jacqueline avea probleme mari de sanatate si era nevoita sa se retraga perioade lungi departe de sotul sau din cauza numeroaselor sarcini cu probleme.

 

De departe cea mai mediatizata este relatia cu Marilyn Monroe,inceputa in 1959 in Palm Springs,unde cei doi se cunosc la o petrecere organizata de Frank Sinatra.Ambii se aflau intr-un moment dificil in relatiile lor conjugale,Marilyn fiind proaspat divortata de Arthur Miller.

 

Intre preocuparile legate de razboiul rece,criza nucleara care ar putea izbucni, criza rachetelor din Cuba,situatia din Vietnam,JFK isi facea timp

sa se intalneasca cu Marilyn la hotelul Carlyle din New York, la bordul avionului prezidential cat si in vila unei surori a lui John.Legendara este reprezentatia lui Marilyn de la Madison Square Garden in care,imbracata intr-o rochita provocatoare si sclipitoare ii canta amantului sau „Happy Birthday, Mr. President“,ridicand suspiciuni din partea multor americani. Sunt zvonuri ca in cautarea sa disperata de afectiune,Marilyn ar fi avut scurte aventuri si cu fratele lui JFK,Bobby.Avertizat de fratele sau si de FBI ca Mafia a aflat despre relatia lor,JFK decide sa-i puna capat pt a nu se expune unui santaj.Dupa o scurta perioada de timp,Marilyn este gasita moarta in casa sa din Brentwood,aparent in urma unei supradoze de somnifere insa sunt numeroase controverse privitoare la sinuciderea sau asasinarea sa.

 

O alta amanta mai putin celebra este Mimi Beardsley Alford.Pe vremea cand cei doi au avut o aventura, Mimi era o tanara frumoasa si inocenta de 19 ani insa cu toate astea

a fost dispusa sa-l insoteasca pe John in calatorii exotice in Bahamas sau intr-o vizita la Berlin.Aventura celor doi a tinut pana in noiembrie 1963 cand pustoaica a trebuit

sa isi vada de facultate iar o saptamana mai tarziu JFK a fost asasinat. Fosta amanta are acum 66 de ani si a reusit sa nu se mandreasca si sa tina ascunsa aventura pana in

2004 cand altcineva a descoperit-o.DISCRETIE MAXIMA la superlativ:)

[Afriq]

Sal'TARE!

 

Avand in vedere lipsa participarii la vot, m-am gandit ca poate, totusi, mai sunteti interesati... Asa ca o sa mai continui si saptamana care incepe maine...

 

Viorel Lis a ramas in memoria bucurestenilor mai mult pentru escapadele amoroase decat pentru proiectele edilitare. Ajuns la sefia Bucurestiului, Lis s-a hotarat sa-si schimbe radical viata particulara. A sters cu buretele cei 15 ani pe care i-a trait alaturi de Teodora, alintata in momentele de tandrete Dora, a uitat de cei doi copii, Alina si Stefan, si s-a aruncat, in prima faza, in bratele Cristinei Pantiru. Chelnerita la Restaurantul Herastrau, Cristina avea 21 de ani cand l-a cunoscut la o petrecere pe Viorel Lis.

 

S-au vazut, s-au placut, iar fostul primar a invitat-o si la ziua lui de nastere. Asta se intampla in 1998. Au urmat alte si alte intalniri in care Lis a uitat ca este sot si mai ales tata. Intr-o zi cu ghinion, Dora a vrut sa-i faca o surpriza partenerului ei de viata si s-a dus in vizita la Primaria Capitalei. A crezut ca-l va gasi pe Lis ocupat pana peste cap cu problemele edilitare. N-a fost asa. Era cu o tanara domnisoara care ii soptea vorbe dulci. Cristina, caci despre ea era vorba, a reusit s-o socheze pe Dora care doar banuia ca sotul sau, trecut de a doua varsta, ar avea vreo aventura.

 

Banuielile ei erau bazate pe telefoanele primite de Viorel Lis la miezul noptii si pe scrisorile de dragoste pe care edilul le scria ca un adolescent. Insa nu le dadea crezare, voia sa se convinga cu ochii ei. Pusa in fata faptului implinit, Dora n-a putut sa reziste si a luat un pumn de medicamente. A ajuns la spital si abia a fost salvata. Lis a incercat sa ascunda tentativa de sinucidere a sotiei sale si mai ales motivele. Insa nu pentru mult timp, pentru ca femeia s-a hotarat sa vorbeasca presei. La vremea respectiva, Teodora Lis se plangea ca nu mai suporta bataile incasate de la sotul ei. Femeia spunea ca fostul primar incepuse sa lipseasca de acasa, nu-si mai suporta copiii si-i vorbea din ce in ce mai des in limbajul palmelor.

La un moment dat a aflat ca sotul ei se distreaza la Paris cu tanara domnisoara. Si-a luat inima in dinti, a luat avionul si a plecat la Paris, unde banuielile i s-au confirmat.

 

Incet-incet relatia lui Viorel Lis cu Cristina s-a stins. Pentru ca prinsese curaj si probase faptul ca are succes la june, fostul primar a pus repede ochii pe alta tanara taranista. Oana Ungureanu, despre ea este vorba, era studenta la Birotica si facea practica in Primaria Capitalei. Pana la o intalnire romantica cu Lis a fost doar un pas.

In februarie 1999 Viorel Lis a hotarat sa rupa definitiv relatia cu sotia sa, intentand actiune de divort. Alina, in varsta de 14 ani, a ramas in grija mamei, Lis platindu-i pensia alimentara. Fostul primar a continuat relatia cu Oana in ciuda diferentei de varsta, 37 de ani. A inceput sa se afiseze, din ce in ce mai des, cu ea pe la evenimentele mondene. Plimbarile prin Paris devenisera obisnuinta, cei doi indragostiti preferand sa-si spuna cuvinte dulci departe de ochii lumii. Gurile rele spuneau ca Oana era interesata doar de banii primarului, insa n-a fost chiar asa. Dupa esecul alegerilor locale din 2000 Lis a trecut din centrul atentiei intr-un anonimat greu de suportat. Cei doi au ramas impreuna, insa nu si-au oficializat relatia. Din 2000 Lis a numit-o pe Oana prietena lui.

[picon]

Nenea Afriq...de cand e dom'le personalitate Lis?

[Afriq]

corect maestre picon... si ca sa nu te superi pe mine...

 

In ianuarie 1999, liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, a anuntat ca detine jurnalul intim al actritei Rona Hartner, in care sunt descrise cu lux de amanunte scene de dragoste intre aceasta si cel mai important om in stat de la acea vreme – presedintele Emil Constantinescu.

Vadim a citit intr-o emisiune televizata o serie de pasaje din presupusul jurnal al Ronei care il descriau pe Constantinescu-amantul. Rona a negat ca ar fi avut o relatie cu presedintele si a spus ca jurnalul nu-i apartine. La randul sau, Constantinescu a refuzat sa raspunda atacurilor liderului PRM.

La o luna dupa declansarea primului scandal, liderul PRM Corneliu Vadim Tudor a pornit un nou atac. El a pus la dispozitia presei o caseta video in care o anume Luminita Neamt recunostea ca a intretinut relatii sexuale cu Emil Constantinescu. Presupusa amanta era cam incoerenta, ea sustinand chiar ca serviciile secrete i-au implantat un cip in picior cu scopul de a-i supraveghea miscarile. Luminita Neamt a recunosut pe aceeasi inregistrare ca “jurnalul Ronei“ a fost scris de ea, impreuna cu o actrita, Lucia Gal Puiac.

La doi ani de la terminarea mandatului, in 2002, in urma unor atacuri politice dure pornite de Emil Constantinescu impotriva PSD a mai aparut o amanta prezidentiala. Doctorita Daniela Rosca, fost medic personal al lui Constantinescu, s-a autodenuntat, intr-o scrisoare deschisa, sustinand ca si ea a fost amanta a actualului lider al Actiunii Populare. Doctorita dezvaluia ca a avut intalniri pasionale dupa program, in Palatul Cotroceni. Ca si in cazul precedentelor scandaluri Emil Constantinescu a refuzat si atunci sa comenteze.

[Vizitator Cautatorul]

Afriq, informatiile despre Emil Constantinescu nu au avut nici relevanta si nici efect. Inspiratia vadimiana a venit probabil de la scandalul de peste ocean (Clinton-Lewinsky), netinand cont de mentalitatea europeana. Presedintele Frantei, Francois Mitterand a avut chiar si copii nelegitimi, lucru cunoscut de toata presa franceza dar neintersant din punct de vedere jurnalistic. Nici un atac la adresa lui Mitterand nu a avut in vizor viata extraconjugala...

La italieni, crailacurile lui Berlusconi au provocat scandal din doua motive: 1. era vorba de prostituate (vorba Irinei) si 2. **spam editat**e

[Afriq]

Da, cautatorule... asa e.

 

Cele referitoare la Constantinescu, chiar din modul in care au fost scrise, au aratat ineptiile debitate de diversele persoane in incercarea disperata de a discredita. Daca era ceva adevarat, presa partidelor opuse ar fi dezvoltat detaliat subiectul.

 

Oricum, aberatiile de mai sus, chiar daca au fost neadevarate, se adresau la momentul respectiv unui anumit segment al populatiei, care nu era interesat de realitatea obiectiva, chiar asa cum a fost ea prezentata de protagonisti... ci doar de ideea de scandal.

 

Bafta, eu ma duc la nanii

[Afriq]

Sal'TARE!

 

Daca tot am pornit cu Cuza... sa continui cu un alt intregitor de neam... Mihai Viteazu

 

Într-o perioadã în care istoria îl dãduse uitãrii, Nicoale Iorga l-a scos la luminã pe Mihai Viteazu şi l-a pus pe prima poziţie în panteonul vitejilor pe care i-au avut romãnii. Dupã ce febra naţionalistã s-a potolit, un alt istoric, Constantin Gane, a încercat sã facã luminã asupra unui aspect neglijat panã acum de istorie, viaţa familialã a voievodului. Concluzia este cã „Mihai Viteazul a fost un soţ crud, un om care nu şi-a cruţat nevasta, care o punea faţã în faţã cu ibovnicele lui, cãrora uneori le dãdea pasul înaintea doamnei, despot în viaţa privatã cum era în cea publicã, în felul regilor de mai târziu ai Franţei cu multe Lavalliere şi multe Pompadoure“.

 

Dacã Mihai Viteazul era „cel mai aprig în luptã şi mai norocos la biruinţã dintre voievozii noştri” conform caracterizãrii fãcute de Nicolae Iorga, nu se poate spune cã domnitorul român avea succes şi în plan familial. S-a cãsãtorit din interes cu jupaniţa Stanca, cu care a avut doi copii, pe Nicolae şi Florica. Mihai Viteazul avea sã-şi gãseascã însã fericirea în braţele mai multor femei, cele mai renumite fiind Velica, soţia unui italian, pe care a cunoscut-o în Transilvania la curtea lui Sigismund Bathory, dar şi soţia acestuia, Maria Cristina.

 

Intr-o epoca in care, in afara razboaielor, principii se ocupau mai ales cu vanatoarea de fuste, slabiciunea Viteazului s-a numit Velica, a carei amintire s-a pastrat tocmai pentru ca a fost amanta “oficiala“ a marelui voievod.

Desi insurat cu Doamna Stanca, nu-si ascundea aventurile amoroase. Iar Velica a fost marea lui pasiune. A cunoscut-o in 1595, cand, dupa victoria de la Calugareni, a fost invitat la Alba-Iulia, unde Sigismund Bathory l-a primit cu onoruri regale. Velica era fiica logofatului Ion din Pitesti si a Doamnei Stana, care la randul ei era fiica lui Mircea Ciobanul si a aprigei Chiajna.

Pe linie materna se tragea din Basarabi si Musatini, ruda prin timp cu Stefan cel Mare si Vlad Tepes. În Transilvania, Mihai a dat în vileag relaţia cu Velica, afişandu-se cu ea peste tot, „un omagiu adus frumuseţii ei”, aşa cum crede C. Gane, care menţioneazã cã domnitorul „o afişa, o impunea, cerea sã i se închine lumea ca unei feţe de domniţã ce era şi ca unei doamne ce ar fi putut fi“. De asemenea, Velica l-a urmat pe Mihai şi la curtea de la Târgovişte, împreunã cu soţul sãu. Aici, spre disperarea şi durerea Doamnei Stanca, relaţia dintre cei doi a continuat. Cea mai renumitã ibovnicã a lui Mihai Viteazul se visa chiar Doamna ţãrii, autointitulandu-se “Gospodja Velica”, titlu acordat doar soţiilor de voievozi. Mai mult, la 15 martie 1600, un agent neamţ îl informa pe împãratul Rudolf al II-lea cã „toate trebile ţãrii le are în manã o jupaneasã româncã, mãritatã cu Fabio Genga, cu care se ţine vodã în ştiinţa tuturor, panã într-atat încât a poruncit soţului, sub pedeapsã de moarte, sã n-aibã a face cu dansa“..

In acelasi timp, pe sigiliul ei personal figura si pajura heraldica valaha. Gravul afront adus nevestei legitime a fost intrecut doar de umilinta indurata de barbatul ibovnicei. Mihai a instalat-o pe Velica la Targoviste. Si nu oricum, ci impreuna cu sotul ei, italianul, martor neputincios al aventurilor nevestei sale.

 

Prezenţa langã Mihai Viteazul a Velicãi s-a impus şi prin faptul cã aceasta cunoştea multe limbi strãine şi avea foarte multe relaţii, prin prisma soţului sãu, adãugand marea influenţã asupra lui Sigismund Bathory. Cei care cred cã istoria se scrie doar pe campul de luptã, poate ar trebui sã reflecteze şi asupra rolului jucat din umbrã de unii ,,diplomaţi“, în special de sex feminin, în lupta pentru atingerea unor idealuri. Dincolo de aspectul imoral al relaţiei dintre Mihai Viteazul şi Velica, nu putem ignora însã aportul adus de ,,ţiitoare“ la unirea Transilvaniei cu Ţara Româneascã, iar legãtura ulterioarã, a domnitorului, cu soţia lui Sigismund Bathory, Maria Cristina, denotã faptul cã iubirea a fost ultimul aspect al legãturii acestuia cu asemenea femei. Mai mult chiar, ura Bathoreştilor faţã de Velica a fost reliefatã pe panza, care surprindea aducerea capului lui Andrei Bathory la Alba-Iulia. În acest tablou, Mihai era prezentat drept Irod, care ordonase un asemenea gest monstruos de hatarul unei femei. Este greu de crezut cã imoralitatea Velicãi, care era os domnesc moldavo-muntean, i-a deranjat atat de profund încat sã aibã o asemenea atitudine. Mai veridic este ca ei sã condamne rolul pe care aceasta îl juca în politica domnitorului român.

 

Dacă pe Doamna Stanca o găsim în tabloul votiv al ctitoriilor sale şi ale lui Mihai, Velica apare în două picturi de epocă, alături de Mihai Viteazul, exact în situaţiile în care domnitorul român avea cea mai mare nevoie, nu atât de trupul femeii, cât mai ales de farmecul acesteia de a stoarce cât mai multe informaţii de la cei cu care venea în contact. Este vorba de tabloul lui Firans Franken II, pictor de curte al lui Rudolf al II-lea, care a surprins un moment din vizita lui Mihai Viteazul la Palatul Hradcany, din Praga, în primăvara anului 1601, sub forma unei fastuoase alegorii: Cresus arătând comorile sale lui Solon. Chiar dacă unii istorici, au considerat că prezenţa blondă, care pare să se sprijine pe mâna voievodului român, era fiica sa, Florica, pe care Rudolf al II-lea o dorea ca soţie, acelaşi chip apare şi în tabloul unui anonim din şcoala lui El Greco, inspirat dintr-o scenă petrecută aievea, la 11 noiembrie 1599. Este vorba de uciderea de către secui a cardinalului Andrei Bathory şi aducerea capului acestuia domnitorului român.

Nu vom sti niciodata daca Mihai avea de gand sa scape de Doamna Stanca pentru a se insura cu Velica. Moartea neasteptata nu i-a lasat timp pentru o astfel de “rocada“, iar dupa asasinarea lui Mihai, despre Velica nu s-a mai auzit absolut nimic.

Maria Cristina era vara lui Rudolf al II-lea şi soţia lui Sigismund Bathory. Terorizatã şi exilatã la Castelul din Chioar de cãtre desfranatul sãu soţ, divorţatã la 25 de ani, alungatã apoi de la conducerea Principatului, dupã abdicarea lui Sigismund, de cãtre Andrei Bathory noul stãpan al Transilvaniei, care, în plus, o şi peţea în mod insistent, Maria Cristina se refugiase la Curtea din Praga, îndreptandu-şi speranţele mai mult cãtre viteazul şi energicul Mihai, decat spre ciudatul ei vãr imperial, pe care-l preocupau, cu precãdere, pictura, alchimiştii şi astrologii.

Atitudinea cardinalului faţã de Maria Cristina i-a determinat pe unii istorici sã creadã cã uciderea sa de cãtre Mihai Viteazul a fost fãcutã la cererea acesteia. Mai mult chiar, istoricul De Montreul considerã cã ea îi ceruse lui Rudolf al II-lea sã intervinã pe langã voievodul român pentru alungarea uzurpatorului cardinal, fapt care a dus la uciderea lui Andrei Bathory. Nu se ştie exact în ce condiţii Maria Cristina a auzit prima datã de Mihai Viteazul, însã domnitorul român este cel care i-a trimis, în 1595, ca dar de nuntã „opt bucãţi de brocart cu fir de aur“. Nu a fost un simplu gest protocolar. Cei doi s-au întalnit în anul urmãtor, atunci cand Mihai a ajuns la curtea lui Sigismund, ca sã-l convingã pe acesta, sã continue lupta antiotomanã.

 

Frumoasã şi nefericitã, însã cu influenţã şi cu acces la informaţii ce vizau şi soarta Ţãrii Româneşti, Maria Cristina nu a rãmas indiferentã la farmecul domnitorului, cu atat mai mult cu cat acesta îi inspira mare încredere, aşa cum îl prezenta şi descria ea, împãratului Rudolf al II-lea. Chiar dacã Mihai confiscase domeniile din Transilvania ale Mariei Cristina, dãruindu-le postelnicului Stoica şi banului Mihalcea, boieri şi ostaşi ai sãi, aceasta i-a rãmas fidelã totuşi, deoarece documentele vremii ne spun cã soţia lui Sigismund s-a confruntat cu o serie de barfe şi intrigi ale celor care nu vedeau cu ochi buni apropierea de domnitorul român. Mihai a folosit-o pe Cristina tot pe post de spion, aceasta avand informaţii dar şi o mare influenţã.

 

Aşadar, judecând după recentele mărturii istorice, putem spune că viaţa extraconjugală de acum 400 de ani a marelui Voievod nu diferă cu nimic de cea a marilor oameni politici din zilele noastre. Aceleaşi metehne şi obiceiuri...

 

Apoi, dacă privim cu atenţie calitatea femeilor care au fost văzute în preajma domnitorului şi mai ales cum l-ar fi putut ajuta acestea, din punct de vedere politic, ajutând la ascensiunea sa, putem concluziona că Mihai Viteazul n-a iubit o femeie, ci a căuta să vadă în toate femeile cu care a avut diverse relaţii, oportunitatea de a-şi realiza visul...

[Afriq]

Dragostea SECRETĂ a lui Ţepeş. Povestea IUBITEI lui DRACULA

 

Cine ar fi crezut că inima de gheaţă a crudului voievod valah Vlad Tepeş a fost cucerită? De fiica unui ţesător sas din Corona, numele cetăţii Braşovului din acele timpuri.

http://www.evz.ro/typo3temp/pics/LoveDracula_3bfe6e4412.jpg

Katharina este numele femeii care a fost copleşită cu…multă tandreţe de către cel intrat în memoria colectivă sub numele de Dracula. Timp de peste 20 de ani a durat această relaţie, din care au rezultat cinci copii. Se pare că această femeie a fost singura fiinţă pentru care Dracula a făcut crize de gelozie…

 

Se spune că din momentul in care a vazut-o pe Katharina, Vlad Ţepeş a uitat complet de celelalte aventuri galante, printre care Ursulla din Schassburg/Sighişoara, Erika din Bistriţa şi Lize din Hermannstadt/Sibiu. Conform unor relatări ale cronicilor se pare că multe din actele pline de cruzime ale voievodului se datorau frustrărilor, geloziei şi furiei pe care o resimţea Dracula departe de Katharina.

 

Atunci când s-au cunoscut, frumoasa săsoaică avea doar 17 ani, iar Ţepeş 34. În apropierea Crăciunului anului 1465, câteva fete foarte tinere se chinuiau să tragă la deal, prin zăpadă, o sanie mare, plină cu provizii pentru soldaţii din Bastionul Ţesătorilor, aflat în apropierea casei lui Vlad. Aflat împreună cu ofiţerii săi la baza dealului, a sărit să le ajute. Galanteria voivodului li s-a părut tuturor ciudată, până au înţeles că acesta nu-şi mai lua ochii de la codana blondă cu ochi albaştri.

Era vorba despre Katharina Siegel, care se remarca printr-o frumuseţe ieşită din comun. Fata starostelui (zunftmeister) breslei ţesătorilor, Thomas Siegel, copilărise la Mânăstirea Franciscanelor din Mahlersdorf, după ce un incendiu cumplit îi lăsase pe părinţii ei săraci lipiţi. Sărac, bolnav şi rămas fără casă, fostul conducător al breslei ţesătorilor locuia împreună cu familia sa la rudele soţiei, Susanna, născută Fronius, în aşa-numita Casă Tartler.

 

Imobilul se află şi astăzi pe strada Poarta Şchei nr. 14 şi aparţine Bisericii Evanghelice. Până în urmă cu câţiva ani, aici a funcţionat o grădiniţă. Ţepeş îi comanda Katharinei cele mai frumoase rochii, din mătăsuri şi dantele aduse din Veneţia şi Flandra. Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea arată că idila Prinţului Vlad, guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti.

Conform cronicilor, la 2 aprilie 1459, supărat pe taxele mari impuse de saşii din Braşov şi intrigile capilor cetăţii, Vlad Ţepeş a distrus toate recoltele de grâne din Ţara Bârsei. A poruncit să fie prinşi sute de târgoveţi şi negustori care veneau cu marfă în cetate, pe care i-a dus lângă mahalaua oraşului, în zona Bartolomeului de astăzi şi i-a tras în ţeapă. Dimineaţa, sângerosul domnitor a luat micul dejun printre muribunzii care agonizau traşi în ţeapă. După moartea acestora, a poruncit jefuirea şi incendierea Bisericii Bartolomeu, precum şi arderea satului Codlea.

În timpul carnagiului, la urechile domnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilor din cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Au bătut-o şi au pus- o la Stâlpul Infamiei. Pentru că i-au tăiat cozile, domnitorul a ameninţat cã va da foc întregii cetăţi. Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau sã fie ucişi.

 

Legenda spune cã Ţepeş ar fi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei, pe care apoi a păstrat-o pe o pernuţă de catifea. Legenda spune că, într-o zi, a surprins-o pe soţia sa că umbla în dulapul în care îşi ţinea, ca pe un obiect sacru, cosiţa. S-a suparat foc şi a bătut-o.

Vlad Tepes vroia să o ia în căsătorie pe Katharina, dar rigorile religiei nu îi permiteau, deşi avea mai mulţi copii cu amanta din Braşov. I-a scris, chiar, de două ori Suveranului Pontif, Papa Pius II, cerându- i o scrisoare de indulgenta pentru a i se anula căsătoria cu prima soţie, Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei. În 1462, cetatea de la sud de Carpaţi, unde s- a refugiat Ţepeş, este asediată de turci. Boierii l-au trădat, trecând de partea fratelui său, Radu cel Frumos, care era sprijinit de otomani. Legende locale relatează că, în 1462, Anastasia s-a sinucis, aruncându-se dintr-un turn în râul ce înconjura cetatea.

 

Vlad Ţepes era liber să se căsătorească, în sfârşit, cu Katharina, cu care avea deja trei copii: Vladislav "Laszlo" (n. 1456), Catherina (n. 1459) şi Christian (n. 1461). Însă un complot al foştilor săi rivali sfârşeşte prin întemniţarea lui Ţepeş la Buda, unde Matei Corvin i-a spus atunci că îl eliberează cu condiţia să o ia in căsătorie pe mătuşa sa, Elisabeta Corvin de Hunyadi. Astfel, Ţepeş a ratat oficializarea relaţiei cu Katharina. Însă a mai avut cu aceasta încă doi copii - Hanna (n. 1463) şi Sigismund (n. 1468).

Katharina i-a ramas aproape lui Dracula chiar şi după căderea acestuia de pe tron, în 1462, iar Ţepeş s-a îngrijit de toţi descendenţii săi, aşa cum atestă cărţile funciare din 1850 ale familiilor Draguly, Laszlo sau Siegel. Asasinarea voievodului, în 1477, a pus capăt celei de-a doua domnii şi dragostei dintre el si Katharina. Iar frumoasa care l-a cucerit până la moarte pe Dracula s-ar fi întors la mânăstire. De ce să nu recunoaştem, o poveste de dragoste spectaculoasă, pe măsura fascinantei personalităţi a lui Vlad Ţepeş.

Sursa